Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea 91/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREANR. 91/ DOSAR NR-
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și recurentul inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales depune la dosarul cauzei memoriul formulat de recurentul inculpat.
Instanța procedează la identificarea inculpaților cu datele de stare civilă, după care, în conformitate cu dispozițiile art. 1403alin. 3 Cod procedură penală, le pune în vedere recurenților inculpați dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora, au dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-le totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Inculpatul, personal, declară că nu dorește să dea declarație în fața acestei instanțe.
Inculpatul, personal, declară că nu dorește să dea declarație în fața acestei instanțe.
Inculpatul, personal, declară că nu dorește să dea declarație în fața acestei instanțe.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulate.
Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de tribunalul specializat și pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive.
Prin încheierea atacată s-a reținut că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional cu trafic de persoane, dar inculpatul nu a negat că este prieten cu ceilalți doi coinculpați, dar nu în scopuri infracționale. Pe inculpatul îl cunoștea întrucât i-a fost coleg de școală.
Consideră că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică întrucât a fost integrat în societate, are familie, are un copil și a avut o sursă de venit deoarece soția sa îi trimitea bani și lucra împreună cu socrul său la amenajări interioare.
Nu dorește a antama fondul cauzei, dar subliniază faptul că părțile vătămate erau persoane care practicau prostituția. Cei trei inculpați s-au deplasat în mun. Pitești pentru a recupera o parte vătămată și aoa duce la O parte vătămată l-a contactat pe unul din inculpați pentru a fi adusă la În opinia sa, acea parte vătămată avea o mulțime de posibilități, de a suna părinții sau o altă rudă, dar l-a contactat pe unul din inculpați, iar inculpatul a acceptat să meargă la Pitești, fără a cunoaște care este scopul vizitei.
apreciind că și prin luarea unei măsuri neprivative de libertate poate fi asigurat scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, respectiv prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligarea inculpatului la respectarea unor obligații.
Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că și în acest mod poate fi asigurat scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Susține că din nicio probă de la dosar nu rezultă că acele numere de telefoane ar aparține inculpatului. Inculpatul nu a încercat să se sustragă în nici un fel, iar instanța de fond trebuia să facă referiri concrete la fiecare inculpat. Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Subliniază faptul că părțile vătămate practicau prostituția și nu au fost supuse la rele tratamente, astfel încât nu rezultă din declarațiile date că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001.
Mai mult, există anumite aspecte de necontestat deoarece inculpații erau prieteni, dar nu pentru a se ajunge la premisa că ar fi bătut părțile vătămate. În opinia sa, nu există probe care să justifice că inculpatul s-ar sustrage, astfel încât tribunalul nu a reținut dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală. Solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, care are o familie și un copil minor.
Concluzionează solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Solicită se observa că situația inculpatului este una diferită de cea a celorlați inculpați. Inculpatul este lipsit de antecedente penale, a fost sancționat doar cu o amendă administrativă la legea circulației.
Una din părțile vătămate se afla la un centru de minori din Pitești și fugind de acolo l-a sunat pe inculpatul, dar solicită a se observa că aceasta avea posibilitatea de a-i contacta pe părinți, pe prieteni sau o altă persoană pentru aoa duce acasă. Cu inculpatul, partea vătămată era în relații de prietenie, dar inculpatul a aflat de la alte persoane că prietena lui se prostitua și a menținut totuși această relație.
Nu se poate reține că s-au exercitat acte de violență, aceste chestiuni ridicând un dubiu, ce profită inculpatului. La dosar nu există nicio probă certă că inculpatul lăsat în stare de libertate s-ar sustrage de la urmărirea penală ori judecată.
solicitând admiterea recursului, respingerea propunerii de arestare preventivă în condițiile art. 146 pct.111Cod procedură penală, apreciind că și în aceste condiții poate fi realizat scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, susține că se opune categoric la admiterea recursului întrucât față de acești inculpați s-a derulat o monitorizare îndelungată, care a dovedit pe deplin perseverența inculpaților în comiterea acestui gen de infracțiuni fiind evident pericolul concret pentru ordinea publică pe care inculpați îl prezintă.
În apărare s-au invocat relații de prietenie cu părțile vătămate minore sau majore, care nu există, dimpotrivă inculpații având o oarecare autoritate asupra părților vătămate.
De asemenea, cazierul inculpaților constituie o lectură consistentă.
În opinia sa, nu există nicio condiție îndeplinită pentru punerea în libertate a inculpaților. La dosar există nu doar indicii, ci probe concrete care justifică măsura arestării preventive luată față de inculpați.
În concluzie, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate și menținerea încheierii pronunțate de tribunalul specializat ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate întrucât se bucură de prezumția de nevinovăție.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate pentru a munci întrucât are școală profesională și a fost angajat la o firmă mare.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr. 9 din data de 23 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dos. nr-, a fost admisă cererea Ministerului Public de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații, și și în temeiul art. 149/1, 148 lit. f, 136 și 143 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, alin.3 (teza I), alin.4 (teza III) din Legea nr.678/2001 și inițierea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni art. 8 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal.
In esență, prima instanță a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală și ale art.5 paragraful 1 lit. c din CEDO, ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane și totodată ca o garanție împotriva unei privări arbitrare de libertate, indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi putut săvârși o faptele penale pentru care sunt cercetați. Instanța nu este așadar chemată să se pronunțe asupra unor probe certe de vinovăție a inculpaților sau asupra încadrări juridice corecte a faptelor reținute în sarcina persoanelor cercetate penal ci doar să analizeze ( fără ca autoritatea care a dispus arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă la momentul arestării - CEDO cauza Murray vs. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord) - dacă există suficiente indicii pentru a justifica presupunerea că inculpații ar fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetați.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, cu referire la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori s-a reținut că Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane a suferit modificări (ultima fiind aprobată prin legea nr.278/2005) astfel că în prezent nu mai există teza III a alin.4 din art.13 - respectiv faptele au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Însă faptele pentru care inculpații sunt cercetați se regăsesc în cuprinsul dispozițiilor art.12 alin.1 alin.2 lit. a și art.13 alin.1, 2 și 3 din legea 678/2005 astfel cum a fost modificată, motiv pentru care Tribunalul urmează a purcede în continuare la analizarea prezentei sesizări.
În aprecierea indicilor temeinice Tribunalul a avut în vedere, în principal, declarațiile părților vătămate, -, coroborate cu declarația martorului A și cu procesele - verbale de investigații din data de 05.10.2009, procese-verbale de redare rezumativă a convorbirilor inculpaților, interceptate în baza autorizaților cu nr.5/16.10.2009, nr.7/26.10.2009, nr.8/02.11.2009 și, respectiv, nr.9/10.11.2009, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor interceptate în baza ordonanței provizorii din 16.11.2009, procese-verbale de ridicare de obiecte și înscrisuri din 27.10.2009, 04.11.2009, 05.11.2009, procese-verbale de investigații din 27.10.2009, 28.10.2009, 16.11.2009, 18.11.2009.
Din coroborarea acestor probe se desprinde că în primăvara anului 2009 inculpatul a recrutat partea vătămată minoră (17 ani) în Gara B, în vederea practicării prostituției, sens în care aceasta era pusă să racoleze clienți în zona pasajului de la ieșirea din B spre Feldioara, unde era condusă de inculpat împreună cu alte victime care se prostituau în folosul acestuia. Minora a fost astfel exploatată până în luna septembrie 2009 când a reușit să fugă de sub supravegherea inculpatului însă, fiind prinsă, agresată și amenințată de inculpat, a continuat activitatea de prostituție în beneficiul acestuia. De asemenea rezultă că același inculpat în data de 17.09.2009 a recrutat, însoțit fiind și de inculpata, pe victima majoră - prin amenințare, pe care a cazat-o în apartamentul nr.34 situat pe- din B, împreună cu alte victime și a obligat-o să se prostitueze la pasajul din apropierea hotelului "" aflat la ieșirea din oraș. Astfel victima s-a prostituat în folosul inculpatului timp de două săptămâni, perioadă în care, fiind surprinsă că își contactează telefonic părinții, a fost agresată de inculpat, reușind în cele din urmă să scape de sub supravegherea sa cu ajutorul unui client. Din declarația acestei victime a rezultat că, în zona în care era condusă să-și recruteze clienții, se mai prostitua pentru același inculpat și victima, iar pentru inculpatul victimele și, fiind supravegheate în activitatea lor de inculpatul.
În analiza aceluiași material probator Tribunalul a mai reținut că victima a declarat că la începutul perioadei de vară a anului 2009 inculpatul zis "" a convins-o să se prostitueze în folosul său, urmând ca sumele câștigate din această activitate să fie împărțite în mod egal. Din declarația părții vătămate a rezultat că aceasta a fost agresată de inculpat în momentul în care a cheltuit banii încasați de la clienți peste noapte, motiv pentru care în perioada care a urmat a fugit de două ori de sub supravegherea acestuia, reușind în cele din urmă să scape, deși primise semnale de amenințare din partea acestui inculpat. Potrivit declarației victimei, inculpatul mai exploata prin supunere la prostituție pe numita iar în aceeași locație în care a fost inițial cazată, au mai fost aduse ulterior, să locuiască, victimele, și care inițial s-au prostituat pentru inculpatul și ulterior au ajuns să fie exploatate de inculpatul. Din aceeași depoziție, coroborată cu cea a victimei rezultă că toți trei inculpații își plasau fetele în zona aceleiași locații, inculpatul le supraveghea uneori însoțit de inculpatul sau de inculpatul, iar în lipsa inculpatului, fetele erau supravegheate la pod de inculpata.
Victima minoră a relatat că în cursul lunii septembrie 2009, inculpatul, însoțit de inculpatul, a racolat-o prin acte de violență obligând-o să se prostitueze în folosul său, fiind condusă și supravegheată în zonele de recrutare a clienților (pasajul și Hotelul ) fie de către inculpat, fie de către ori. Reușind să scape de sub supravegherea acestuia, minora a fost internată la Centrul Pitești pe care ulterior l-a părăsit împreună cu numita, fiind preluate de inculpatul care s-a deplasat în localitatea respectivă însoțit de inculpații și, readuse și cazate pe strada -, alături de celelalte victime, în vederea supunerii la practicarea prostituției în folosul inculpatului, astfel cum rezultă din proces-verbal de investigații din 18.11.2009 și din procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor înregistrate în baza autorizațiilor numerele 7 și 8, întocmit la aceeași dată.
În continuare, din investigațiile consemnate în procesele-verbale de investigații și din procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor de interes, din datele de 05.10.2009, 13.10.2009, 15.10.2009, 22.10.2009, 26.10.2009, 27.10.2009, 28.10.2009, 30.10.2009, 02.11.2009, 06.11.2009, 16.11.2009, 17.11.2009 și 18.11.2009, întocmite de ofițerii de caz și de investigatorul cu identitate protejată "", din conținutul interceptărilor convorbirilor telefonice coroborate cu declarațiile victimelor audiate în calitate de părți vătămate, rezultă în esență că între inculpații menționați în preambul există relații de tipul unei asocieri în vederea realizării aceluiași scop infracțional și anume recrutarea, transportul, cazarea, supravegherea în vederea practicării prostituției a victimelor identificate în persoana numitelor - (minoră), (minoră), (minoră), (minoră), (minoră), și -, unii dintre aceștia folosind în realizarea scopului infracțional propus acte de violență.
În continuare Tribunalul a constatat întrunirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art.148 lit. Cod procedură penală, și anume: fiecare inculpat este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea fiecărui inculpat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție obiectivă impusă de textul de lege sus citat este îndeplinită întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de legiuitor cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare.
În ceea ce privește teza a II- a articolului sus menționat, respectiv cerința existenței unor probe din care să rezulte că lăsarea fiecărui inculpat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică Tribunalul a apreciat că și această condiție este îndeplinită, reținând că, în analiza pericolului concret pentru ordinea publică nu trebuie omisă gravitatea faptei, reacția publică față de comiterea unor astfel de infracțiuni, ca și posibilitatea comiterii unor infracțiuni de același gen de către alte persoane în lipsa unei reacții prompte a autorităților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și.
Inculpatul a arătat că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică întrucât a fost integrat în societate, are familie, are un copil și a avut o sursă de venit deoarece soția sa îi trimitea bani și lucra împreună cu socrul său la amenajări interioare; că părțile vătămate erau persoane care practicau prostituția, iar ei s-au deplasat în mun. Pitești pentru a recupera o parte vătămată și aoa duce la O parte vătămată l-a contactat pe unul din inculpați pentru a fi adusă la B, or, acea parte vătămată avea o mulțime de posibilități, de a suna părinții sau o altă rudă, dar l-a contactat pe unul din inculpați, iar inculpatul a acceptat să meargă la Pitești, fără a cunoaște care este scopul vizitei.
Inculpatul a solicitat luarea unei măsuri neprivative de libertate prin intermediul căreia poate fi asigurat scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, respectiv prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu obligarea sa la respectarea unor obligații.
Inculpatul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că și în acest mod poate fi asigurat scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, arătând că din nicio probă de la dosar nu rezultă că acele numere de telefoane ar aparține inculpatului că beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar părțile vătămate practicau prostituția și nu au fost supuse la rele tratamente, astfel încât nu rezultă din declarațiile date că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001.
Mai mult, există anumite aspecte de necontestat deoarece inculpații erau prieteni, dar nu pentru a se ajunge la premisa că ar fi bătut părțile vătămate și nu există probe care să justifice că s-ar sustrage, astfel încât tribunalul nu a reținut dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală precum și a se avea în vedere că are o familie și un copil minor.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului și rejudecând respingerea propunerii de arestare preventivă, arătând că situația sa este diferită de cea a celorlalți inculpați, în sensul că este lipsit de antecedente penale, a fost sancționat doar cu o amendă administrativă la legea circulației, că una din părțile vătămate se afla la un centru de minori din Pitești și fugind de acolo l-a sunat, deși aceasta avea posibilitatea de a-i contacta pe părinți, pe prieteni sau o altă persoană pentru aoa duce acasă. Inculpatul a mai arătat că avea relații de prietenie cu partea vătămată și a aflat de la alte persoane că prietena lui se prostitua și a menținut totuși această relație, că nu se poate reține că s-au exercitat acte de violență, aceste chestiuni ridicând un dubiu, și că nu există nicio probă certă că lăsat în stare de libertate s-ar sustrage de la urmărirea penală ori judecată.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 9/23 noiembrie 2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, alin.3 (teza I), alin.4 (teza III) din Legea nr.678/2001 și inițierea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni art. 8 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.33 lit. a din Codul penal.
Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală: declarațiile părților vătămate, -, coroborate cu declarația martorului A și cu procesele - verbale de investigații din data de 05.10.2009, procese-verbale de redare rezumativă a convorbirilor inculpaților, interceptate în baza autorizaților cu nr.5/16.10.2009, nr.7/26.10.2009, nr.8/02.11.2009 și, respectiv, nr.9/10.11.2009, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor interceptate în baza ordonanței provizorii din 16.11.2009, procese-verbale de ridicare de obiecte și înscrisuri din 27.10.2009, 04.11.2009, 05.11.2009, procese-verbale de investigații din 27.10.2009, 28.10.2009, 16.11.2009, 18.11.2009, din care se poate desprinde presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile de care sunt acuzați.
În acest sens, se poate desprinde că inculpații, prin constrângere, au obligat părțile vătămate, unele minore, să practice prostituția, stabilind împreună cu ceilalți doi inculpați și cu inculpata relații de tipul unei asocieri în vederea realizării eficiente a scopului de exploatare a părților vătămate prin practicarea prostituției, de recrutare, transport, cazare și supraveghere a acestor părți vătămate.
Este adevărată susținerea că pericolul social nu se stabilește prin prisma credinței unor persoane că autoritățile judiciare nu acționează în mod ferm și îndeajuns împotriva celor bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, ci doar pe baza lucrărilor dosarului, a faptelor față de care există cel puțin indicii temeinice că ar fi comis faptele de care sunt acuzați, deoarece actul de justiție se înfăptuiește în conformitate cu legea, cu atât mai mult cu cât răspunderea penală este personală, iar amploarea unui fenomen infracțional nu poate fi imputată anumitor inculpați.
Prin urmare, Curtea va avea în vedere numai indiciile temeinice care sunt de natură să contureze că inculpații ar fi comis faptele de care sunt acuzați și din acest punct de vedere motivarea primei instanțe este corectă: aceste indicii temeinice există și se poate contura presupunerea rezonabilă de comitere a acestor fapte.
De asemenea, în evaluarea gradului de pericol social pentru ordinea publică se are în vedere atât gravitatea faptei, modul concret de comitere, astfel cum se poate desprinde până la acest moment procesual, dar și persoana fiecărui inculpat; este adevărat că existența antecedentelor penale nu este de natură a conduce la luarea măsurii arestării preventive, dar poate contura persoana și atitudinea persoanei acuzate în sensul unei perseverențe infracționale și poate contribui la evaluarea pericolului pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa fiind, se constată că soluția primei instanțe este temeinică, deoarece față de natura și gravitatea infracțiunii ce se impută inculpaților - anume numărul mare de persoane traficate, împrejurarea că unele din acestea erau minore, de impactul negativ pe care îl au asemenea infracțiuni în comunitate, de amploarea pe care o au astfel de fapte dar și gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă acestea, măsura arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b și art.160/9 Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarate de inculpații, și, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DISPUNE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință nr. 9 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 23 noiembrie 2009 în dosar nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.SF/18.12.2009
Tehnoredact.DS/23.12.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Simona Franguloiu, Manuela Filip
