Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 27/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 27/
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații (fiica lui și, născut la data de 29.06.1982 în Tîrgoviște jud.Dîmbovița, cu domiciliul în municipiul Tîrgoviște, Al. bloc 4, scara B, apart.21, CNP -) și (fiul lui și -, născut la data de 09.11.1981 în B, cu domiciliul în B, str. - nr.11, CNP -), trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.329 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 351/ 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații recurenți, personal și asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 491/14.02.2008 eliberată de Baroul Brăila - Cabinet individual și, personal și asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 109/12.02.2008 eliberată de Baroul Brăila - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că la data 14.02.2008 și respectiv 15.02.2008 s-au depus la dosar de către inculpații recurenți - motivele de recurs, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul inculpatei arată că aceasta a promovat recurs împotriva deciziei penale nr. 351/10.12.2007, care privește încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, menținută de altfel prin hotărârea instanței de fond și prin hotărârea instanței de apel, dar și individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și respectiv, modalității de executare a acesteia.
Prin actul de sesizare al instanței, recurenta este condamnată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.329, în modalitatea prev. de disp.alin.1 și respectiv alin.3 Cod penal. Pentru a fi însă incident acest alineat 3 al art.329, este necesar ca inculpata să fi cunoscut în momentul săvârșirii faptei de natură penală vârsta reală a victimei.
Ori, se reține în decizia recurată că cel puțin prezumtiv, aceasta ar fi trebuit să cunoască vârsta martorei, atâta timp cât s-a aflat în prezența acesteia. Atâta timp cât a închiriat acea cameră de la hotelul din B - este adevărat că a închiriat această cameră, însă doar pentru a se putea consuma o eventuală altă faptă de natură penală. Este adevărat faptul că s-a aflat în prezența minorei atât în localitățile B, cât și B, dar în cursul cercetării judecătorești martora a refuzat să se prezinte în fața instanțelor, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel. Cererea privind aducerea cu mandat viza practic posibilitatea ca judecătorul apelului, să ia la cunoștință prin propriile simțuri dacă o persoană putea sau nu să cunoască vârsta reală a acestei martore. Pe ce considerent: în primul rând, așa cum rezultă din actele de urmărire penală, martora obișnuia să se prostitueze. Ori, fără dubiu, se cunoaște că practicarea acestei vechi "meserii", atrage după sine o maturizare forțată. Din mandatele de aducere, din procesele -verbale privind imposibilitatea executării mandatelor de aducere rezultă că această persoană, la vârsta de 16 ani este deja însărcinată. Fără dubiu, crede că inculpata nu putea cunoaște vârsta reală a acesteia, iar pe baza unei simple prezumții nu se poate reține în cauză incidența alin.3 al art.329 din Codul penal.
Un al doilea motiv de recurs vizează individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului, dar și al modalității de executare. Încă din faza de urmărire penală, recurenta din prezenta cauză a recunoscut fapta, a arătat modalitatea în care faptele s-au derulat din momentul în care s-a întâlnit cu martorul și până în momentul în care fapta s-a consumat. Pe de altă parte, urmează a se observa din fișa de cazier că inculpata nu are antecedente penale. Cu alte cuvinte, este la primul impact cu legea penală, are vârsta de numai 24 de ani, din caracterizările depuse în apel rezultă că până la data săvârșirii faptei-cel puțin, s-a integrat normelor de conviețuire socială, are un atestat de dansatoare profesionistă - aceasta este profesia pe care ea o are, - de la data săvârșirii faptei și până în prezent au trecut mai bine de doi ani, fără dubiu rezonanța socială a faptei este cu mult redusă.
Prin admiterea apelului, s-a redus pedeapsa aplicată de către instanța de fond, de la un cuantum al pedepsei de 5 ani, la un cuantum de 1 an și J, modalitatea însă este executarea.
Ori, față de toate aceste circumstanțe personale ale recurentei din prezenta cauză, solicită admiterea recursului, în ceea ce privește acest al doilea capăt, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, reținând în cauză ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că, în ceea ce o privește, o pedeapsă privativă de libertate nu ar folosi nimănui în primul rând, la această vârstă și având în vedere circumstanțele acesteia.
Apărătorul inculpatului arată că recursul vizează două aspecte, și anume: încadrarea juridică a faptei și modalitatea de executare a pedepsei.
Cu privire la primul aspect, chiar dacă probele dosarului lasă să se întrevadă consumarea unei infracțiuni de proxenetism reținută doar pe simple presupuneri, nu poate fi de acord cu reținerea alineatului 3 al art.329 Cod penal, conform căruia recurentul inculpat ar fi avut cunoștință că martora ar fi minoră. Nici o altă probă din dosar nu confirmă această situație. Recurentul inculpat a aflat doar cu ocazia audierii la poliție că această martoră este minoră. Această situație o confirmă și martorul - fila 167 dosar judecătorie și coinculpata - fila 21dosar tribunal. În plus, martora nu s-a prezentat la instanța de fond și apel, fiind citată în nenumărate rânduri.
Referitor la cel de al doilea aspect, consideră că netemeinic și nelegal s-a apreciat că nu ar putea fi incidente dispozițiile art.81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei. De altfel, nici nu a fost motivată această susținere care a fost criticată prin apelul declarat la ribunalul Brăila. Solicită analizarea și a acestei critici, reținând că recurentul este la prima abatere, avea 24 de ani la data săvârșirii acestei infracțiuni, este administrator de firmă, este căsătorit, a manifestat regret și este singura faptă a acestuia.
Solicită, față de aceste aspecte, admiterea recursului în baza art.38515pct.2 lit. d Cod pr. penală și în rejudecare, înlăturarea alin.3 al art.329 Cod penal, și aplicarea art.81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentanta Ministerului Public, având în vedere căile de atac admise, înțelege să invoce inițial un motiv de recurs ce poate fi examinat din oficiu și anume, art. 3859pct.10 Cod pr.penală și are în vedere în acest sens, că deși în faza formulării apelului părțile au formulat concluzii de achitare în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați, instanța de apel, respectiv Tribunalul Brăila nu a răspuns în nici o modalitate acestui motiv de apel, aspect ce rezultă din motivarea deciziei penale nr.351 /2007, iar luarea în considerare a acestui motiv de recurs ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la cele două motive susținute expres de către cele două părți, primele două vizează înlăturarea alineatului 3 din art.329 Cod penal și consideră că probele administrate în cauză, deși au caracter indirect, atestă cunoașterea vârstei victimei minore de către cei doi inculpați. Acest lucru rezultă din conviețuirea și perioada în care inculpata s-a aflat împreună cu victima, precum și din declarația acestei părți vătămate care atestă abandonarea cursurilor școlare în această perioadă în care a locuit cu inculpata, precum și din împrejurarea că la momentul la care s-a închiriat camera respectivă de hotel, aceasta a fost realizată de către inculpata, aspect care evidențiază de asemenea faptul că cunoștea vârsta părții vătămate minore.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs invocat și care privește modalitatea de executare a pedepsei ce a fost aplicată, apreciază că acesta este admisibil și că, raportat la circumstanțele personale pe care cei doi inculpați le prezintă, s-ar impune a fi stabilită față de aceștia, ca modalitate de executare, suspendarea executării sub supraveghere.
Apărătorul inculpatei arată că, în ceea ce privește motivul prev. de disp.art.3859pct.10 Cod pr.penală, este adevărat că prin motivele de apel a solicitat în principal achitarea iar în subsidiar, inculpata recunoscând ulterior fapta, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea. Apelul are un efect devolutiv. Este adevărat că prin motivele de apel a formulat și această cerere a achitării, dar nu a mai susținut-o cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, împrejurare față de care nu crede că s-ar impune casarea cu trimitere.
Apărătorul inculpatului arată că prin motivele de apel a solicitat și a susținut concluzii de achitare, dar a solicitat și aplicarea suspendării condiționate. Nu este de acord cu casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpata recurentă solicită a fi scuzată și să i se mai dea o șansă. Este de acord cu concluziile apărătorului său și regretă fapta.
Inculpatul recurent arată că îi pare sincer rău pentru ce s-a întâmplat și că nu crede că vreodată va mai ajunge în această situație.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1061 din 14.05.2007, pronunțată de Judecătoria Brăilas -a dispus, în temeiul art. 329 alin.1 și 3.pen. condamnarea inculpaților și, la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
S-a aplicat inculpaților pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Totodată, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de literele a,b,d și e Cod penal, iar în baza art. 189 și urm. Cod pr.pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 21.11.2005, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului B s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpații - și au îndemnat și au înlesnit practicarea prostituției de către minora de 14 ani din municipiul
Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că, la începutul lunii noiembrie 2005, inculpata a lucrat ca dansatoare la un club de noapte din municipiul Sf. La scurt timp, a venit și partea vătămată, minora u, tot pentru a dansa, cele două locuind împreună.
La acel club din municipiul Sf.G, partea vătămată și inculpata au locuit circa o săptămână, apoi inculpata i-a propus lui să meargă la un prieten de-al ei, și anume din
Partea vătămată, fiind de acord cu propunerea inculpatei, aceasta din urmă a luat legătura telefonic cu inculpatul care s-a deplasat în municipiul Sf.G de unde le-a luat pe cele două și le-a condus la, unde închiriase un apartament pe Șoseaua Buzăului.
La data de 16.11.2005 inculpatul și inculpata au formulat următorul anunț: "Două dansatoare profesioniste prestăm servicii domnilor generoși" pentru persoanele interesate oferind un număr de telefon, număr ce aparținea minorei.
Acest anunț a fost publicat în ziarul local "Obiectiv". Prin urmare, la data de 18.11.2005, martorul, jurnalist la ziarul "Obiectiv" a telefonat la numărul respectiv și a stabilit o întâlnire cu cele două fete.
Inculpata și partea vătămată au fost conduse de la întâlnirea cu martorul de către inculpatul cu autoturismul proprietate personală.
Astfel, inculpata și partea vătămată s-au întâlnit cu martorul și au mers, inițial, la restaurantul "" de pe Calea, cu un taxi, fiind urmăriți de inculpatul ce conducea autoturismul proprietate personală.
În continuare, cu ocazia discuțiilor purtate, inculpata i-a spus martorului faptul că este doar dansatoare și că, dacă dorește să întrețină raporturi sexuale, să i se adreseze părții vătămate. Mai mult decât atât, inculpatul i-a spus martorului că intenționează să-l conducă, cu autoturismul său, la hotelul "" de pe șoseaua Rm.S pentru a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată.
Pentru faptul că întreținea raporturi sexuale, partea vătămată urma să primească suma de 2.000.000 lei de la martorul.
Întrucât martorul a refuzat, aceștia au mers la hotelul respectiv cu un taxi. La acest hotel inculpata a închiriat o cameră în numele ei pentru ca partea vătămată să întrețină raporturi sexuale cu martorul și după ce aceștia au mers în cameră, inculpata a rămas în restaurantul hotelului așteptând, chemându-l totodată și pe inculpatul.
La scurt timp după ce și au urcat în camera de hotel, acesta din urmă a sesizat organele de poliție.
De menționat este că la sosirea lucrătorilor de poliție, cei doi inculpați au încercat să-i inducă în eroare pe aceștia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
În cererea de apel formulată, inculpatul - apelant invocă netemeinicia și nelegalitatea sentinței penale apelate, în sensul că probele administrate nu au fost complet și just apreciate, făcându-se totodată și o greșită apreciere a legii.
S-a arătat că probele care au stat la baza concluziei de vinovăție a apelantului - inculpat - sunt declarațiile martorilor - și, inculpatul negând orice contribuție a sa la această infracțiune, situație confirmată și de coinculpata și partea vătămată -.
S-a arătat că vina inculpatului este aceea de a se afla în compania unei vechi prietene, coinculpata și a părții vătămate -, pe care nu o cunoștea, fără ca în concret să contribuie la îndemnarea sau înlesnirea practicării prostituției, neputându-se astfel reține o răspundere penală a inculpatului - pentru infracțiunea de proxenetism.
S-a mai invocat faptul că declarația martorului - nu se coroborează și nu e confirmată de nici o altă dovadă din dosar.
Totodată, s-a invocat în cererea de apel că inculpatul - nu știa ce vârstă are partea vătămată -, situație confirmată de martorul -, neputându-se reține agravanta de alin.3 al textului de lege incriminator.
La rândul său, inculpata - apelantă - a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
A invocat astfel că reținerea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.329 pen. în varianta descrisă de alin.3, presupune ca inculpata să fi avut cunoștință despre împrejurarea că martora - este minoră.
Nici o probă administrată în faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească nu confirmă săvârșirea infracțiunii în această variantă.
S-a arătat că inculpata a închiriat un apartament în municipiul B, dar raporturile sexuale nu urmau să se consume în această locație, dovadă fiind împrejurarea că și minora au mers la motelul, deci într-o altă locație.
S-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit textul de lege în sensul îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de către minoră în vederea tragerii de foloase, neputându-se reține că acesta ar reprezenta scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism.
De asemenea, se mai invocă în cererea de apel că pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare este mare în raport cu circumstanțele reale și personale, inculpata fiind la prima abatere penală.
În apel, au fost depuse la dosar acte în circumstanțiere, respectiv caracterizări din care rezultă conduita bună a inculpatei.
De asemenea, s-a depus copia certificatului de calificare profesională ca dansatoare, al inculpatei.
Prin decizia penală nr. 351 din 10.12.2007 a Tribunalului Brăilas -au admis apelurile declarate de inculpații (fiul lui și -, născut la data de 09.11.1981 în B, cu domiciliul în B, str.- nr.11, CNP -) și (fiica lui și, născut la data de 29.06.1982 în Tîrgoviște jud.Dîmbovița, cu domiciliul în municipiul Tîrgoviște, Al. bloc 4, scara B, apart.21, CNP -), împotriva sentinței penale nr. 1061 din 14.05.2007, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-.
S-a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare:
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.74-76 lit."b" Cod penal și s-a redus cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și de la câte 5 ani închisoare la câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare.
S-au interzis ambilor inculpați drepturile civile prevăzute de art.64 lit."a" teza a II-a și "b" Cod penal pe timpul prevăzut de art.71 pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
Analizând sentința de fond, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelanți, cât și din oficiu, în raport de prevederile art.371 pr.pen. tribunalul a apreciat că sunt fondate numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate.
Cu privire la fapta și vinovăția celor doi inculpați, instanța de fond a coroborat și apreciat temeinic probele administrate.
Referitor la motivul invocat de apelantul - inculpat -, ce vizează împrejurarea că acesta n-ar fi știut ce vârstă are partea vătămată, s-a apreciat că nu poate fi primit, minora fiind găzduită o perioadă de timp de inculpata, astfel că este greu de presupus că cei doi inculpați nu știau acest amănunt privind vârsta de 14 ani a părții vătămate.
De altfel, camera de hotel a fost închiriată de pe numele ei, urmând ca partea vătămată să întrețină relații sexuale cu martorul acolo.
Referitor la individualizarea pedepselor, tribunalul a apreciat, în raport de actele în circumstanțiere depuse în apel, că în cauză pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 - 76 lit.b pen.
Astfel, s-a reținut că cei doi inculpați nu au antecedente penale, inculpata este vârsta de 24 de ani, nu este căsătorită, iar inculpatul este căsătorit, este administrator la propria societate comercială.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei doi inculpați, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Cei doi inculpați au invocat ca un prim motiv de recurs - greșita reținere a alineatului 3 al.art.329 Cod penal, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă că au știut că martora era minoră.
Un al doilea motiv de recurs invocat a vizat modalitatea de executare dispusă de cele două instanțe, respectiv privarea de libertate, arătându-se că raportat la circumstanțele personale ale inculpaților - care sunt persoane tinere, aflate la primul impact cu legea penală, în mod nelegal s-a apreciat că nu ar fi incidente în cauză prevederile art.81 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpata a criticat hotărârea pronunțată și sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând redozarea acesteia.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art.385 pct.17 și pct.14 Cod pr.penală, Curtea apreciază că recursul este întemeiat în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, precum și în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, astfel:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt a inculpaților - dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor săvârșite de aceștia.
Referitor la motivul de recurs ce vizează înlăturarea alin.3 al. art.329 Cod penal, apreciem că probele administrate, deși au caracter indirect, atestă cunoașterea vârstei minorei, de către cei doi inculpați. Acest fapt rezultă din conviețuirea și perioada în care inculpata s-a aflat împreună cu martora, precum și din declarația acesteia din urmă ce atestă că a abandonat cursurile școlare în această perioadă în care a locuit cu inculpata, precum și împrejurarea că închirierea camerei de hotel a fost realizată de inculpata,toate aceste aspecte evidențiind că cei doi inculpați cunoșteau vârsta martorei minore.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea constată că instanța de apel a apreciat corect asupra reținerii și aplicării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74-76 lit b Cod penal în favoarea celor doi inculpați, ținând cont de persoana inculpaților. Considerăm că pedepsele aplicate sunt corect dozate, cu respectarea disp.art.72 Cod penal și nu se impune reindividualizarea lor. Însă, modalitatea de executare a pedepselor stabilită în cauză nu este întemeiată, instanța de judecată în mod greșit apreciind că în speță nu sunt aplicabile disp.art.81 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată.
Față de circumstanțele personale ale inculpaților - două persoane tinere, aflate la primul impact cu legea penală - apreciem că scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal poate fi atins în cazul celor doi inculpați și fără executarea efectivă a pedepselor aplicate și anume, prin suspendarea condiționată a executării acestora, pe durata termenelor de încercare stabilită de lege - trebuie avut în vedere că scopul pedepsei e atât coercitiv, cât și educativ.
Totodată, considerăm că în mod nelegal instanța de apel atunci când a dispus reducerea pedepselor la 1 an și 6 luni închisoare a menținut aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d și e Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Astfel, potrivit art.65 alin.1 teza I Cod penal, "pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită e închisoarea de cel puțin 2 ani".
De asemenea, potrivit alin.3 al aceluiași articol " condiția arătată în alineatul 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie "
Față de dispozițiile legale sus menționate apreciem că instanța de apel, în condițiile în care a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni pentru fiecare inculpat, ar fi trebuit să înlăture dispoziția prin care s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară, pedeapsa principală fiind mai mică de 2 ani.
Considerăm că în speță nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Brăila, motivat de faptul că instanța de apel nu a răspuns motivului de apel ce viza achitarea pe fond a inculpaților, așa cum a cerut reprezentantul parchetului, întrucât, așa cum au precizat cei doi inculpați prin avocați, prin motivele de recurs nu s-a mai susținut acest motiv, respectiv nu s-a mai solicitat achitarea inculpaților, motivele de recurs vizând înlăturarea alineatului 3 al art.329 Cod penal și modalitatea de executare a pedepselor aplicate.
Față de toate acestea, se vor admite recursurile promovate de cei doi inculpați, cu consecința casării în parte a hotărârilor pronunțate.
În rejudecare, în temeiul art.81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a pedepselor aplicate pe durata termenelor de încercare prevăzute de lege.
Se va face aplicarea disp.art.71 alin.5 Cod penal,
Se vor înlătura din sentința recurată dispozițiile potrivit cărora s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații (fiica lui și, născut la data de 29.06.1982 în Tîrgoviște jud.Dîmbovița, cu domiciliul în municipiul Tîrgoviște, Al. bloc 4, scara B, apart.21, CNP -) și (fiul lui și -, născut la data de 09.11.1981 în B, cu domiciliul în B, str. - nr.11, CNP -) și împotriva deciziei penale nr. 351/ 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 1061/14.05.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-) și în consecință:
Casează în parte decizia penală nr. 351/10.12.2007 Tribunalului Brăila și sentința penală nr. 1061/14.05.2007 Judecătoriei Brăila și în rejudecare:
În temeiul disp.art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal, respectiv pe câte o durată de 3 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat.
Potrivit disp.art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Înlătură din sentința penală recurată dispoziția potrivit căreia s-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor recursuri rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
PROCES-VERBAL
Atrage atenția inculpaților asupra disp.art.83 Cod penal.
Președinte,
- - -
Red.jud./13.03.2008
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./14.03.2008
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
