Pruncuciderea (art. 177 cod penal). Decizia 21/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIENr. 21
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței penale nr. 703/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect pruncuciderea (art. 177.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata intimată în apelul procurorului - asistat de avocat, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, după care,
Interpelată, inculpata precizează că își menține declarațiile date până în prezent în cauză și că înțelege să se prevaleze de disp. art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că nu dorește să fie audiată în fața instanței de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că parchetul de atacat cu apel sentința primei instanțe cu privire la dozarea sancțiunii aplicate inculpatei. Pedeapsa aplicată de prima instanță contravine unor norme generale de percepție a valorilor sociale în societate privind viața persoanei, chiar dacă este vorba de o infracțiune săvârșită în împrejurări speciale, ea este tratată de legiuitor ca o formă specială de omor.
Solicită admiterea apelului în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, în sensul fie de majorare a cuantumului pedepsei și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei fie cel mult, fapt ce ar însemna o clemență rezonabilă, o majorare a pedepsei cât să permită o suspendare sub supraveghere a executării pedepsei cu o durată de încercare cât mai mare, maximul permis de lege. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatei de instanța de fond nu este adecvată pentru natura acestei infracțiuni.
Avocat, având cuvântul, susține că viața inculpatei este bulversată datorită acestei situații, că aceasta și-a dosit copilul, dar nu și-a dorit să se întâmple acel nefericit eveniment. De altfel, în momentul în care a fost descoperită de mama sa, aceasta era inconștientă. Ea a născută fără să fie asistată și datorită stresului și a durerilor a procedat în modul în care a procedat, dar, inconștientă fiind.
Apreciază că instanța de fond, când a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 ani cu suspendare - suficientă de altfel pentru reeducarea acesteia, s-a orientat la toate probele administrate, la poziție și persoana inculpatei, pronunțând o soluție temeinică și legală.
Solicită respingerea apelului declarat de procuror.
Inculpata intimată, personal, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 703 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul Iașia condamnat pe inculpata, fiica lui și, la data de 02.04.1986, domiciliată în, -. 7, jud. I, CNP -, studentă, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ˝pruncucidere˝, prev. și ped. de art. 177 Cod penal.
A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și, în cf. cu disp. art. 82 Cod penal și a fixat termen de încercare 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
În baza art. 191 Cod penal a obligat inculpata să achite suma de 5500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Inculpata locuiește împreună cu părinții săi, în localitatea, jud. I și este prietenă cu numitul din anul 2006. În urma relațiilor intime avute cu acesta din urmă inculpata a rămas însărcinată și i-a comunicat lui acest lucru, hotărând împreună să păstreze copilul. Cu toate acestea inculpata a hotărât să ascundă sarcina de părinții săi întrucât nu era agreat de aceștia. În ziua de 15.03.2008, în timp ce inculpata se afla la serviciu i s-a făcut rău și l-a chemat pe prietenul său să o ia, fiind transportată de acesta la domiciliu. În noaptea respectivă inculpata și prietenul acesteia au rămas amândoi la domiciliul părinților inculpatei, însă în cursul nopții, inculpata s-a dus la baie, fiind urmată la scurt timp de mama sa, care a venit să vadă ce s-a întâmplat. Martora, mama inculpatei, a mers la baie și a găsit-o pe inculpată stând pe vasul WC-ului într-o stare de semiinconștiență, iar vasul toaletei și lenjeria intimă a inculpatei erau pline de sânge. Mama inculpatei a ajutat-o sa se îmbrace, a adus-o înapoi în pat, după care s-a dus în baie, unde a găsit noul născut. Imediat după aceea martora a chemat salvarea și a adus noul născut în cameră.
. atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, însă a arătat că nu își amintește ce s-a întâmplat în baie, probabil datorită stării de tulburare a acesteia datorată nașterii. Inculpata a precizat că atunci când s-a trezit, în cursul nopții, a bănuit că va naște însă nu a trezit pe nimeni și a mers singură la baie. Apoi, după ce a ajuns la baie nu își amintește ce s-a întâmplat, abia atunci când a ajuns la spital și-a revenit pe deplin.
Inculpata a solicitat doar proba cu acte în circumstanțiere și, în cauză, au fost audiați martorii: și.
Din analiza întregului material probator administrat în cauză, rezultă ca temeinic dovedită situația de fapt așa cum a fost reținută prin rechizitoriu.
Din declarațiile martorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță rezultă că inculpata a ascuns sarcina de familie, mama sa neștiind până în noaptea respectivă că fiica sa este gravidă. Mama sa a arătat că în noaptea când a născut fiica sa a ajutat-o să meargă la baie apoi a schimbat-o de haine fiind ajutată de martorul. Ulterior, spre dimineață după ce s-a dus din nou la baie, mama inculpatei a găsit în cuva mașinii de spălat, un nou născut decedat, moment în care i-a reproșat inculpatei ceea ce a făcut și a chemat salvarea.
Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică rezultă că inculpata prezenta diagnosticul de ˝Reacție depresivă situațională˝, fapta fiind săvârșită cu discernământ.
Declarațiile martorilor se coroborează cu declarația inculpatei și cu concluziile raportului de necropsie și cel psihiatric.
Din concluziile raportului de necropsie efectuat în cauză rezultă că nou născutul a fost născut și viabil, moartea sa a fost violentă, s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice prin sufocare, decesul putând data din data de 16.03.2008.
De altfel, inculpata, în fața instanței a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, precizând că nu-și amintește cu certitudine toate amănuntele legate de momentul nașterii și că și-a revenit abia la spital. Concluziile raportului de expertiză psihiatrică arată că inculpata prezenta tulburare depresivă majoră cu debut reactiv, fapta fiind săvârșită cu discernământ.
În drept, fapta de a sugruma viața fătului nou născut, imediat după naștere, de către mama sa - inculpata - aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pruncucidere prev. și ped. de art. 177 Cod penal.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege atât în privința laturii obiective cât și a laturii subiective.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele prevăzute de lege pentru infracțiune, gradul de pericol social al faptei concrete, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, starea de tulburare în care s-a aflat inculpata, dar și circumstanțele personale ale inculpatei. Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere atitudinea psihică de regret a faptei - confirmată și de raportul de expertiză psihiatrică - faptul că este infractor primar, vârsta inculpatei, precum și că urmează să își continue studiile.
Având în vedere persoana inculpatei, precum și circumstanțele personale ale acesteia, prima instanță a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție, fiind aplicabile dispozițiile art. 81-83 Cod penal, referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Conform disp. art. 71 alin. 2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal și, după caz și a lit. c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
În consecință, legiuitorul a statuat că drepturile prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal, după caz, vor fi interzise în condițiile art. 71 Cod penal, ori de câte ori instanța va dispune condamnarea la pedepse cu închisoarea, chiar și în cazul în care, ca modalitate de executare a pedepsei a fost aleasă suspendarea condiționată a executării.
Instanța de fond a interzis, așadar, inculpatei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
În ceea ce privește disp. art. 64 lit. c Cod penal, instanța a apreciat că, față de natura faptelor reținute în sarcina inculpatei și conduita ulterioară a acesteia, aplicarea acestor dispoziții nu se impune. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că aplicarea automată și de o manieră absolută a disp. art. 64 lit. c Cod penal, astfel cum impun disp. art. 71 alin. 2 Cod penal, fără nici un control din partea instanțelor reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenție.
S-a făcut aplicarea disp. art. 191 Cod procedură penală referitor la cheltuielile judiciare către stat.
În termen legal hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și criticată ca netemeinică sub aspectul cuantumului prea blând al pedepsei dar și al modalității de executare în regim de suspendare condiționată, apreciind că nu corespunde scopului instituit de legiuitor, solicitând majorarea pedepsei și reconsiderarea modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal.
Curtea, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de apel formulat, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Interpretând judicios probatoriul strâns la urmărirea penală și verificat în cursul unei cercetări judecătorești complete, efectuată cu respectarea principiilor care guvernează desfășurarea procesului penal, prima instanță a reținut, în mod corect vinovăția inculpatei, în comiterea faptei, activitatea infracțională desfășurată de inculpată întrunind atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de pruncucidere prevăzut de dispozițiile art. 177 Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatei și criticat de parchet, Curtea constată că potrivit principiului individualizării pedepsei constrângerea penală trebuie înfăptuită diferențiat, în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și de persoana infractorului.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are nu numai o finalitate represivă, ci și de exemplaritate, prin dezaprobarea legală și judiciară a faptei comise și a făptuitorului.
Reeducarea, ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată numai atunci când inculpatul conștientizează că a greșit și sunt serioase probabilități ca pe viitor să nu mai săvârșească o nouă infracțiune.
Criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, prin raportare la dispozițiile art. 52 Cod penal, vizează sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, stabilirea unei pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității infracțiunii.
Această adecvare nu privește însă numai funcțiile de constrângere și de exemplaritate ale pedepsei, ci și funcția de reeducare a inculpatei.
Astfel, în cauza de față, dacă sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, prima instanță a apreciat corect, în raport de împrejurările comiterii faptei, de gradul de pericol social concret al acesteia, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de persoana inculpatei, aflate la primul conflict cu legea penală, cu o conduită sinceră pe parcursul procesului, că dozarea pedepsei într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul sancționator este în măsură să-și atingă scopul educativ - preventiv enunțat de art. 52 cod penal, sub aspectul modalității de executare a pedepsei, Curtea constată că funcția de reeducare a inculpatei este nerealizată.
Având în vedere gravitatea faptei comise - dreptul la viața este proclamat ca valoare universală, are caracter absolut, aparține fiecărei persoane, sub protecția legii penale fiind pusă și viața noului născut, prin incriminarea infracțiunii de pruncucidere - împrejurările și modalitățile de săvârșire reținute = anterior comiterii faptei, inculpata a ascuns că ar fi însărcinată, iar, după comiterea faptei a aruncat nou-născutul în cuva mașinii de spălat =, urmarea produsă, puse în balanță cu datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatei, corect reținute de prima instanță, Curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în condițiile art. 861Cod penal, prin natura sa, ce presupune un control supravegheat și implicit o limitare a libertății, va avea eficiență maximă în atingerea scopului educativ preventiv.
În condițiile speței, se constată că măsurile de supraveghere, la care trebuie să se supună inculpata pe durata unui termen de încercare de 6 ani - perioadă considerată suficientă în care inculpata trebuie să probeze că s-a reeducat - vor fi de natură să asigure un control permanent asupra conduitei inculpatei pentru aod etermina la o conduită etică, asigurându-se astfel atingerea scopului legii penale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță nu corespunde unei juste individualizări, critica formulată de parchet sub acest aspect fiind întemeiată.
În consecință, instanța de apel constată ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 703 din 27 noiembrie 2009 Tribunalului Iași, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală va dispune admiterea lui și desființarea, în parte, în latură penală a hotărârii apelate.
Rejudecând cauza instanța de apel va înlătura dispozițiile privind aplicarea art. 81-83 Cod penal, va suspenda, sub supraveghere executarea pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei, pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare conform art. 862Cod penal.
Va dispune ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Vor fi menținute dispozițiile art. 71 al. 5 Cod penal privind suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 703 din 27.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o desființează în parte în latura penală:
Rejudecând cauza:
Înlătură dispozițiile privind aplicarea art. 81-83 Cod penal.
În baza art. 861Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei, fiica lui și, născută la data de 2.04.1986, pe o durată de 6 (șase) ani ce constituie termen de încercare conform art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal, dispune ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organ desemnat cu supravegherea;
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență;
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864Cod penal privind revocarea
suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal privind suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. M - 2 exemplare
01 martie 2010
Judecător fond - -
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
