Pruncuciderea (art. 177 cod penal). Decizia 67/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 67/
Ședința publică din 03 iulie 2008
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Judecător: - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale numărul 178 din data de 08 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns: intimata inculpată, personal și asistată de avocat, desemnat din oficiu pentru aceasta conform delegației avocațiale nr. 2524/2008, depusă la dosar.
În baza dispozițiilor art.304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat, pentru intimata inculpată.
Intimata inculpată, întrebată fiind de instanță, precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea apelului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței penale prin înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie și pe cale de consecință redozarea pedepsei aplicate inculpatei și executarea acesteia în condițiile art. 57 Cod penal.
Susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de art. 52 Cod penal și art. 72 Cod penal ca și aplicarea în consecință a dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Arată că inculpata a fost nesinceră, iar infracțiunea de pruncucidere este una foarte gravă, prezentând un pericol social ridicat. Din declarația inculpatei rezultă că aceasta a dorit moartea copilului, inculpata având posibilitatea de a merge la spital, dar nu a făcut acest lucru.
Redă situația de fapt respectiv că: în noaptea de 13/14 aprilie 2006, inculpata a născut un copil de sex feminin și viabil căruia nu i-a acordat îngrijirile necesare, constând în neligaturarea cordonului ombilical, nealimentarea și neînfășarea și abandonarea acestuia într-un mediu cu temperaturi scăzute, ce i-au produs decesul. Inculpata, căsătorită și mamă a 2 copii, ascunzând sarcina atât soțului cât și rudelor apropiate, în noaptea de 13/14 aprilie 2006, născut neasistată, un copil de sex feminin, în B comună de la nivelul 4 al blocului unde locuia, a așezat nou născutul pe o pătură, l-a introdus într-o de plastic, iar dimineața l-a aruncat într-un tomberon de gunoi.
Precizează că inculpata a fost nesinceră în declarații aceasta spunând că "a considerat că copilul a murit", și totodată punga în care se afla nou născutul a pus alături de alte lucruri nefolositoare, și l-a aruncat într-un tomberon de gunoi din apropierea blocului. Dacă nu ar fi vrut să omoare l-ar fi îngropat creștinește, considerând că acesta era mort la naștere.
Potrivit raportului de expertiză medico legală de autopsie, s-a concluzionat că nou născutul s-a născut și viabil, iar moartea sa a fost violentă, fiind determinată, conform expertizei efectuate de SML A, de neligaturarea cordonului ombilical, nealimentarea, neînfășarea și abandonarea acestuia într-un mediu cu temperaturi scăzute, ce i-au produs decesul. Tot din acest raport medico legal de autopsie rezultă și că nou născutul avea un plămân respirat.
În cauză, se arată că și inculpata a fost expertizată, dar s-a concluzionat de către Comisia Superioară Medico-Legală că "deși în cazul de față a fost posibilă existența unei tulburări psihice, pricinuită de naștere, aceasta nu a putut fi confirmată din cauza nefectuării unui examen psihic imediat după depistarea mamei".
Avocat, desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, solicită respingerea apelului, hotărârea de fond fiind corect motivată.
Arată că inculpata după naștere s-a aflat într-o stare de tulburare datorată nașterii, cu atât mai mult cu cât aceasta a ascuns sarcina de soțul ei și de familie. Plecând de la situația în care inculpata s-a ascuns de familie și soț, născând singură, a fost foarte tulburată. Consideră, de asemenea, că inculpata are și un handicap psihic, având în vedere atitudinea acesteia, pronunțarea și articularea cuvintelor.
Solicită ca instanța să aibă în vedere toate aceste aspecte precum și acelea că inculpata mai are încă 2 minori în întreținere și să respingă apelul parchetului.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, arată că și-a dat seama prea târziu că este gravidă și nu a știut cum să procedeze.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.178 din 8 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, a fost ondamnată inculpata, fiica lui și, născută la data de 05.03.1979 în C, județul A, domiciliată în C, str. -. - nr.2, -b,.A,.2, județul A și reședința în C,-,.5,.4,.160, județul A, CNP -, la 2 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de disp.art. 177 Cod penal.
In baza disp. art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 4 ani și 6 luni, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp.art. 83 Cod penal.
A fost obligată inculpata la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr.395/P/2006 din 08.01.2006, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘa pus în mișcare acțiunea penală și a trimis în judecată pe inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere prev.și ped.de art.177 Cod penal.
Inculpata, care este căsătorită și este mamă a doi copii minori, a realizat că este gravidă, însă a ascuns această stare soțului și rudelor apropiate, sperând, conform declarațiilor sale, că va pierde sarcina prin eforturile fizice pe care le va face, eforturi care să-i provoace avortul.
În noaptea de 13/14.04.2006, inculpata a născut, neasistată, în B comună de la nivelul 4 al blocului în care locuia după care, într-o altă încăpere, a așezat nou născutul pe o pătură și apoi l-a introdus într-o de plastic în care a mai pus și alte lucruri nefolositoare, după care punga a băgat-o într-un sac de rafie pe care, după ce a luat măsuri să nu se desfacă, l-a aruncat, dimineața, într-un tomberon de gunoi din apropierea blocului.
Această atitudine a inculpatei a fost explicată de către aceasta prin faptul că nou născutul nu a dat nici un semn de viață și a crezut că este mort, întrucât pierduse "apa" cu două zile înainte de naștere. S-a constatat, însă, prin raportul medico-legal de autopsie nr.278/14.06.2006, întocmit de către C, că nou născutul s-a născut și viabil iar moartea sa a fost violentă, fiind determinată, conform expertizei nr.938/A9/20006, întocmită de către A, de neligaturarea cordonului ombilical, neînfășarea, lipsa alimentației și abandonarea lui într-un mediu cu temperaturi scăzute.
Cu privire la inculpată, A, prin expertiza medico-legală nr.871/A1/27.09.2006, a concluzionat că aceasta "date fiind condițiile nașterii a putut suferi o îngustare a conștiinței cu diminuarea discernământului" iar, în final, s-a concluzionat de către Comisia Superioară Medico-Legală că "deși în cazul de față a fost posibilă existența unei tulburări psihice, pricinuită de naștere, aceasta nu a putut fi confirmată din cauza neefectuării unui examen psihic imediat după depistarea mamei", ceea ce a dus la încadrarea juridică a faptei săvârșită de către inculpată și pentru care a fost trimisă în judecată.
Situația de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală, care se coroborează cu declarațiile inculpatei, ale celor care au descoperit cadavrul nou născutului și cu concluziile expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
În raport de situația de fapt reținută, tribunalul a apreciat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de disp.art.177 Cod penal, dispoziții în baza cărora inculpata a fost condamnată la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta, persoana inculpatei, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, lucrează, este căsătorită și are doi copii minori, față de care, conform declarațiilor martorilor audiați de către instanță, se ocupă în mod deosebit, dovedind afecțiune și preocupare ca aceștia să se dezvolte într-un mediu favorabil și în siguranță, se preocupă de situația școlară a fiicei sale, care este elevă în clasa a-IV-
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de disp.art.52 Cod penal, se poate realiza prin condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni, iar în baza disp.art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a acesteia, fixând, în baza disp.art.82 Cod penal, termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
Inculpata a fost atenționată cu privire la dispozițiile art.83 Cod penal.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la individualizarea pedepsei. In dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că inculpata a ascuns sarcina atât soțului cât și rudelor, a născut copilul neasistată, deși avea posibilitatea de a se adresa unei unități spitalicești și cunoștea procedura deoarece mai născuse anterior doi copii, dar a preferat să pună copilul într-o de plastic și să-l arunce la gunoi.
S-a mai arătat că, nu s-a putut stabili cu exactitate că inculpata s-ar fi aflat în acea stare de tulburare psihică pricinuită de naștere și că numai dubiul asupra stării ei psihice a determinat încadrarea în infracțiunea prev. de art.177 Cod penal și nu în infracțiunea de omor, iar în acest context pedeapsa de doar 2 ani și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, este insuficientă pentru atingerea scopurilor și funcțiilor pedepsei.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, bine apreciat și coroborat de instanța de fond, în noaptea de 13/14 aprilie 2006, inculpata a născut neasistată în B comună a blocului cu confort redus în care locuia, după care a pus copilul într-o de plastic împreună cu alte lucruri nefolositoare și l-a aruncat la gunoi.
Inculpata s-a apărat în mod constant, în sensul că, de fapt, copilul nu ar fi dat nici un semn de viață și a crezut că este mort, aspect care este confirmat, în parte, de către expertiza medico-legală nr.938/9 din 10 octombrie 2006, efectuată asupra cadavrului nou-născutului, care a constatat că un singur plămân era respirat precum și existența edemului pulmonar ca afecțiune.
Această situație, care putea să fi condus la o stare inertă a copilului după naștere, constituie o circumstanță de fapt ce are relevanță la momentul individualizării pedepsei, dar nu este, desigur, în măsură să absolve de vină pe inculpată, care nici nu a formulat apel împotriva soluției de condamnare.
Imprejurările că inculpata a născut neasistată, că locuia împreună cu ceilalți doi copii în condiții paupere, într-un apartament confort foarte redus, că soțul acesteia a recunoscut că o jignea și o acuza de infidelitate, lucru care a determinat-o să ascundă sarcina, precum și gradul de instruire și nivelul intelectual, în contextul tulburărilor mixte de personalitate cu decompensări psihotice pe fond de oligofrenie, sunt de natură să dea măsura unui pericol social concret, în mod corect evaluat ca fiind mai scăzut decât media pentru astfel de fapte, determinând aplicarea unei pedepse în limite legale, dar orientată către minimul special prevăzut de lege.
Este evident că dubiul cu privire la existența tulburării psihice survenite după naștere, nu poate decât să-i profite inculpatei sub aspectul încadrării juridice a faptei, iar antecedentele privind tulburările de personalitate, neînțelegerile familiale, condițiile în care a intervenit nașterea neasistată, constituie, de obicei, premize pentru reținerea unei astfel de tulburări, mai ales că uciderea noului născut s-a produs imediat după naștere.
Faptul că inculpata nu este o persoană care să impună aplicarea unei pedepse mai mari sau în alte condiții decât cele prevăzute de art.81 Cod penal, rezultă atât din comportamentul ei anterior săvârșirii faptei, neavând antecedente penale, fiind angajată în muncă și îngrijindu-se de ceilalți doi copii minori pe care-i are în întreținere, dar și din modalitatea concretă în care aceasta a permis identificarea ei - aruncând împreună cu copilul și alte înscrisuri care conțineau numele ei și au condus la stabilirea autorului faptei, în timp scurt, ceea ce denotă lipsa intenției inculpatei de a ascunde în mod premeditat săvârșirea faptei.
Aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia este corectă și în raport de situația familială a inculpatei, care are alți doi copii în întreținere, iar interesul acestora, superior în raport cu interesul public de a se aplica o pedeapsă privativă de libertate, trebuie să impună o individualizare a executării pedepsei care să permită mamei să-și îngrijească în continuare copiii în vârstă de 4 ani și J și, respectiv 11 ani.
Articolul 9 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului (ratificată de România prin Legea nr.18/1990) prevede că statele părți trebuie să vegheze ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi, împotriva voinței lui, exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile că această separare este necesară în interesul superior al copilului. Legea nr.272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prevede, de asemenea, în art.33, dreptul copilului de a nu fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestuia, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
În România, deși nu există text de lege special pentru tratamentul sancționator al părinților care au săvârșit fapte penale, ca în cazul unor state care (conform " pentru implementarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului", elaborat de ) au comunicat că în legislația lor penală există articole care permit în cazul părinților sau mamei care a comis o crimă, iar copiii rămân fără ajutor, să se aplice compensări, amenzi sau alte soluții administrative și educație socială în locul condamnării, rămâne la înțelepciunea judecătorului care soluționează o astfel de cauză să individualizeze pedeapsa și executarea ei în așa fel încât să nu separe decât în interesul copilului pe acesta de părinții săi.
De asemenea, în condițiile în care situația financiară a familiei inculpatei este una precară, suspendarea condiționată sub supraveghere ar fi putut avea consecințe, în parte, imprevizibile privind modul în care ulterior ar fi putut fi respectate măsurile impuse, deoarece ar fi presupus deplasarea repetată a inculpatei din localitatea de domiciliu până la sediul Serviciului de Probațiune A, pe o distanță de peste 60 km. lucru care presupunea cheltuieli din partea acesteia și putea conduce în final la o revocare a suspendării și la executarea în condiții de detenție a pedepsei.
In consecință, curtea apreciază că tribunalul a realizat o justă individualizare a pedepsei, ținând seama, așa cum s-a arătat și cum cer prevederile articolului 72 Cod penal, atât de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de limitele de pedeapsă, dar și de persoana infractorului, în legătură cu care riscul de recidivă este practic nul.
Deoarece din oficiu, curtea nu a constatat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței pronunțate, față de toate cele expuse, apelul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ care viza greșita individualizare a pedepsei, va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, urmând ca onorariul avocatului din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva sentinței penale nr.178 din 08 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală, în dosarul nr-, intimată - inculpată fiind, fiica lui și, născută la data de 05.03.1979 în C, județul A, domiciliată în C, str. -. - nr.2, -b,.A,.2, județul A și reședința în C,-,.5,.4,.160, județul A, CNP -.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iulie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.4/8 iulie 2008
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Corina Voicu
