Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 12/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.9158/2/2009
2308/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Sentința penală nr.12
Ședința din Camera de Consiliu din data de 15 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale nr. 834/07 din data de 03.IV.2007 a Tribunalului din Milano - Judecătorul pentru anchete preliminare, modificată prin Sentința penală nr. 4118/05.XII.2007 a Curții de Apel din Milano, în cadrul procedurii de transferare a persoanei condamnate, în vederea continuării executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, cerere formulată de Ministerul d e Justiție al Italiene.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, pentru persoana condamnată a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegație de substituire a apărătorului titular .
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atât faptul că nu a fost depus la dosar procesul-verbal de încunoștințare a persoanei condamnate la locul de deținere și s-a comunicat de către Inspectoratul Județean de Poliție M - Serviciul judiciar faptul că aceasta nu are cazier judiciar, iar mama sa se numește și nu, cât și depunerea la dosar a relațiilor transmise de Ministerul Justiției și Libertăților - Direcția Drept Internațional și Tratate, în care se arată că persoana condamnată urmează să fie pusă în libertate pe data de 14 ianuarie 2010. Totodată, prin poșta electronică, s-a comunicat faptul că, în urma discuției avută pe data de 14.2010 de consilierul juridic din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților - Direcția Drept Internațional și Tratate cu magistratul italian de legătură, care, la rândul său, a luat legătura cu directorul Penitenciarului di, s-a transmis că persoana condamnată a fost eliberată, în cursul acestei zile, din locul de detenție, urmând ca o dovadă în acest sens să fie comunicată instanței la o dată ulterioară.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că este necesar să fie depusă la dosar o dovadă a faptului că persoana condamnată a fost pusă în libertate, așa cum a transmis și Ministerul Justiției și Libertăților.
Apărătorul din oficiu al condamnatului lasă la aprecierea Curții.
Curtea, având în vedere împrejurarea că la dosar există o comunicare oficială a autorităților italiene în sensul că persoana condamnată va fi eliberată din închisoare pe data de 14.2010, ca urmare a executării la zi a pedepsei ce i-a fost aplicată (filele 19-29), aspect ce a fost confirmat și prin relațiile comunicate pe data de 14.2010, apreciază că nu mai este necesară acordarea unui nou termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere faptul că din relațiile depuse la dosar reiese faptul că persoana condamnată a fost pusă în libertate pe data de 14.2010, astfel că cererea a rămas fără obiect.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate pune aceleași concluzii de respingere a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin adresa nr. 2144/II-5/2009 din data de 30 septembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. 4 din Legea nr. 302/2004, în vederea recunoașterii și punerii în executare a Sentinței penale nr. 834/07 din data de 3.04.2007 Tribunalului din Milano - Secția Judecătorilor pentru Cercetările, modificată prin Hotărârea nr. 4118 din data de 5.12.2007 a Curții de Apel din Milano - Prima Secție penală ( rămasă definitivă la data de 20.01.2008), ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare din Republica Italiană de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza informațiilor și documentelor comunicate de către statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, Curtea constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 834/07 din data de 3.04.2007 Tribunalului din Milano - Secția Judecătorilor pentru Cercetările, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea definitivă a ocupării și exercitării funcțiilor publice, pentru săvârșirea infracțiunilor de violență sexuală, tentativă de violență sexuală, sechestrare de persoane și proliferare de amenințări și injurii, prevăzute de art. 81 alin. 1, art. 609 bis alin. 1, art. 609 alin. 1, art. 56, art. 61, art. 605, art. 612 alin. 1 și 2 și art. 594 alin. 1 și 4 din Codul penal italian, constând în aceea că, la data de 16/17.02.2006, în localitatea, a constrâns la raport sexual pe și a încercat să constrângă la raport sexual pe, lipsindu-le pe acestea de libertate, iar, la data de 16.06.2006, cu ocazia cercetării judecătorești, l-a amenințat pe martorul și a amenințat-o și insultat-o pe partea vătămată.
Prin Hotărârea nr. 4118 din data de 5.12.2007 a Curții de Apel din Milano - Prima Secție penală ( rămasă definitivă la data de 20.01.2008), în urma reformării parțiale a sentinței anterioare, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 5 ani și 2 luni închisoare.
Din documentele înaintate inițial de către autoritățile italiene, rezulta că persoana condamnată a început executarea pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare la data de 2.03.2006 și că i-a fost acordat în trei rânduri, pe parcursul executării acesteia, beneficiul liberării anticipate pentru 6 luni și 20 de zile de închisoare, 180 de zile de închisoare și, respectiv, 45 de zile de închisoare, pedeapsa rămasă de executat fiind de 4 ani, 7 luni și 10 zile închisoare, cu dată de finalizare la 28.02.2010 (filele 14-15 și 18-20 din dosarul Parchetului).
Prin adresa nr. -/2009 (89327/2009) din data de 15 decembrie 2009, Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților a comunicat Curții informațiile transmise de către autoritățile italiene cu privire la stadiul actual al executării pedepsei aplicate condamnatului - persoană transferabilă, din care rezultă că, urmare a acordării și a altor beneficii legale acestuia, data la care se va termina executarea pedepsei respective este 14.01.2010 (filele 19-29 din dosarul instanței).
Împrejurarea că persoana condamnată a fost pusă în libertate la data de 14.01.2010 din executarea pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 834/07/3.04.2007 Tribunalului din Milano - Secția Judecătorilor pentru Cercetările, modificată prin Hotărârea nr. 4118/5.12.2007 a Curții de Apel din Milano - Prima Secție penală, a fost confirmată la aceeași dată de consilierul juridic desemnat din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, care a comunicat Curții că, în urma legăturii telefonice cu directorul Penitenciarului din, magistratul italian de legătură a fost informat că persoana condamnată a fost, într-adevăr, eliberat din locul de detenție la data de 14.01.2010, aspect ce i-a fost adus la cunoștință de respectivul magistrat în urma solicitării verbale adresată acestuia (fila 23 din dosarul instanței).
Față de această împrejurare, deși faptele descrise în hotărârea definitivă de condamnare au corespondent și în legislația penală română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, tentativă de viol, lipsire de libertate în mod ilegal, amenințare și insultă, prevăzute de art. 197 alin. 1, art. 20 raportat la art. 197 alin. 1, art. 189 alin. 1, art. 193 și art. 205 din Codul penal și pedepsibile cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, Curtea constată că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia rămas fără obiect, condamnatul fiind pus în libertate din executarea pedepsei cu închisoarea pentru a cărei continuare s-a solicitat transferul într-un penitenciar din România.
De altfel, este de menționat că, în cauză, chiar la momentul sesizării Curții de Apel București, nu era îndeplinită condiția legală pentru transferarea în România a condamnatului, reglementată în art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, întrucât, la data primirii de către instanță a cererii de transferare (30 septembrie 2009), acesta mai avea de executat mai puțin de 6 luni din durata pedepsei, care, la momentul respectiv, urma să expire, astfel cum s-a arătat anterior, la 28.02.2010.
Totodată, în speță, nu era îndeplinită nici cerința prevăzută de art. 129 lit. d) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana condamnată nu-și dăduse consimțământul la transfer, motiv pentru care Curtea a solicitat Ministerului Justiției și Libertăților - Direcția Drept Internațional și Tratate acordarea sprijinului necesar în vederea obținerii respectivei declarații de consimțământ, în condițiile art. 142 din lege. Întrucât, între timp, condamnatul a fot pus în libertate, respectiva declarație nu a mai fost obținută și transmisă instanței de autoritățile competente.
Deoarece recunoașterea hotărârii definitive de condamnare, pronunțată în străinătate, a fost solicitată de către Parchet exclusiv în cadrul procedurii de transferare a persoanei condamnate, astfel cum este reglementată în art. 141 și urm. din secțiunea a II-a, capitolul 2 al titlului VI din Legea nr. 302/2004, iar, în speță, pentru motivele anterior arătate, nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, Curtea apreciază că sesizarea ce i-a fost înaintată nu este întemeiată nici în ceea ce privește recunoașterea hotărârii respective, fără ca această împrejurare să împiedice în viitor aplicarea procedurii speciale și distincte de recunoaștere a acelei hotărâri, reglementată în art. 115 și urm. din capitolul 1 al titlului V din aceeași lege.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 149 din Legea nr. 302/2004, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, atât în ceea ce privește recunoașterea Sentinței penale nr. 834/07 din data de 3.04.2007 Tribunalului din Milano - Secția Judecătorilor pentru Cercetările, modificată prin Hotărârea nr. 4118 din data de 5.12.2007 a Curții de Apel din Milano - Prima Secție penală (rămasă definitivă la data de 20.01.2008), cât și în ceea ce privește transferarea condamnatului din Republica Italiană într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a condamnatului persoană transferabilă, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, conform art. 189 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 149 din Legea nr. 302/2004, respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea Sentinței penale nr. 834/07 din data de 3.04.2007 Tribunalului din Milano - Secția Judecătorilor pentru Cercetările, modificată prin Hotărârea nr. 4118 din data de 5.12.2007 a Curții de Apel din Milano - Prima Secție penală ( rămasă definitivă la data de 20.01.2008) și transferarea condamnatului (cetățean român, fiul lui și, născut la data de 13.12.1973 în localitatea, județul M) din Republica Italiană într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
- -
Red./Dact.jud.
Ex.3 / 18.01.2010
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie
