Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 220/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1928/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 220
Ședința din Camera de Consiliu de la 4 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulia Ciolcă I -
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cererii de transfer pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din Republica Turcia, formulată de persoana condamnată, cetățean, condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.75 lit. a Cod penal, prin sentința penală nr. 152 din 24 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu s-a prezentat persoana condamnată în stare de arest și asistat apărător din oficiu, avocat.De asemenea, se prezintă interpret de limba potrivit autorizației nr. 1762 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se Curții că au sosit relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La solicitarea Curții, persoana condamnată arată că are cunoștință de obiectul prezentei cauze și este de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din Turcia pentru a-și continua executarea pedepsei.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea cererii întrucât potrivit relațiilor primite de la autoritățile turce, în situația în care persoana condamnată ar fi trimisă în Turcia pentru executarea pedepsei, ar fi de fapt liberat condiționat, devenind propozabil pentru liberare condiționată pe 14 octombrie 2009 - la care i se aplică o reducere de un an. Așa fiind, în Turcia condamnatul ar fi fost propozabil pentru liberare la data de 19 octombrie 2008.
Apărătorul persoanei condamnate având cuvântul, solicită admiterea cererii de transfer formulată de persoana condamnată pentru continuarea executării pedepsei la care a fost condamnat într-un penitenciar din Turcia. În continuare solicită a se avea în vedere răspunsul favorabil primit din partea Ministerului Public - ca urmare a adresei Curții de APEL BUCUREȘTI, în sensul că persoana condamnată nu mai are vreo afacere judiciară în România.
Persoana condamnată având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față.
Prin rezoluția nr.1116/II-5/2009 din 3 august 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost sesizată această instanță în vederea soluționării cererii de transfer pentru continuarea executării pedepsei, formulată de condamnatul în conformitate cu dispozițiile art. 139 din Legea nr.302/2004 modificată.
S-a reținut că la data de 19 mai 2008, numitul a formulat o cerere către Ministerul Justiției și Libertăților din România prin care solicita transferarea într-un penitenciar din Turcia, pentru continuarea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată de către autoritățile judiciare române prin sentința penală nr. 152 din 24 iulie 2006 Tribunalului București, Secția I penală, invocând motive personale.
După efectuare examenului de regularitate internațională, Ministerul Justiției și Libertăților a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI cererea petentului, însoțită de actele ajutătoare, în vederea luării măsurilor legale.
S-a constatat că prin sentința susmenționată numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, sentința rămânând definitivă prin decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În fapt, s-a reținut că la data de 14 octombrie 2004 susnumitul a asigurat intermedierea furnizării de către inculpatul către a unei cantități de 1,957 kg heroină.
S-a constatat că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art.129 lit.e din Legea nr.302/2004 modificată și art.3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, faptele care au atras condamnarea având corespondent în legislația penală, fiind incriminate de dispozițiile art. 403/5-5-7 și art. 188/3-4-5 din Codul penal, conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.
Totodată, din analiza lucrării cu numărul de mai sus, a rezultat că în cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în dispozițiile art. 3 lit. b din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnateși art.129 lit.b și c din Legea nr.302/2004 modificată, în sensul că hotărârea de condamnare a susnumitului este definitivă, iar susnumitul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisurilor privind stadiul executării pedepsei.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sesizarea este întemeiată și o va admite, ca atare, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile existente la dosar rezultă că prin sentința penală nr.152 din 24 iulie 2006 Tribunalului București, Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile dublei incriminări prevăzută de art.129 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, fiind vorba despre o hotărâre de condamnare definitivă la o pedeapsă cu închisoarea pentru fapte care sunt incriminate deopotrivă de legea statului de condamnare și legea statului de executare.
În plus, ambele state sunt de acord asupra acestui transfer, iar această sentință a fost recunoscută prin hotărârea nr. - din data de 25 noiembrie 2008 Tribunalului penal nr. 11 din Ankara( filele 24-28)
De asemenea, conform relațiilor primite de la Administrația Națională a Penitenciarelor( fila 46 din dosarul de cercetare) și de la Parchetul Curții de APEL BUCUREȘTI ( filele 10-11 din dosarul de fond) se constată că persoana condamnată nu mai are afaceri judiciare pe rolul autorităților române.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează a admite cererea numitului.
Susținerile procurorului conform căruia nu se justifică admiterea cererii de transfer întrucât conform legii turce condițiile pentru liberarea condiționată sunt mai favorabile conform legii statului de executare, Curtea le va respinge ca neîntemeiate dat fiind că, pe de-o parte, exced condițiilor impuse de Legea nr. 302/2004, iar, pe de altă parte, liberarea condiționată este doar o vocație, iar nu un drept care să se aplice ope legis.
Va dispune transferarea persoanei condamnate, prin sentința penală nr.152 din 24 iulie 2006 Tribunalului București, Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, recunoscută prin hotărârea nr. - din data de 25 noiembrie 2008 Tribunalului penal nr. 11 din Ankara, pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din Republica Turcia.
Va constata că persoana condamnată a fost arestată din data de 14 octombrie 2004 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea numitului.
Dispune transferarea persoanei condamnate, prin sentința penală nr.152 din 24 iulie 2006 Tribunalului București, Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4553 din 14 iulie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, recunoscută prin hotărârea nr. - din data de 25 noiembrie 2008 Tribunalului penal nr. 11 din Ankara, pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din Republica Turcia.
Constată că persoana condamnată a fost arestată din data de 14 octombrie 2004 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact. 7 ex./7.09.2009
Președinte:Iulia CiolcăJudecători:Iulia Ciolcă
