Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2316/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 252/
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI -reprezentat prin procuror .
Pe rol, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea soluționări cererii de transferare în Republica Turcia a persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani aplicată de instanțele române.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde persoana condamnată, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie atașată la dosarul cauzei. Se prezintă doamna, translator de limba.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, întrebată fiind, persoana condamnată arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea sesizării.
Apărătorul din oficiu al persoanei condamnate solicită admiterea cererii și transferarea în țara de domiciliu a condamnatului, respectiv în Turcia, în conformitate cu dispozițiile art. 145 și 146 din Legea nr.302/2004, întrucât în cauză există dubla incriminare, precum și acordul persoanei condamnate în ceea ce privește cererea de transferare în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare la care acest a fost transferat.
Cu privire la referatul întocmit de prim procurorul Parchetului, în sensul că persoana condamnată este cercetată și arestată preventiv într-o altă cauză de către autoritățile judiciare din România, arată că cele două cauze sunt distincte și solicită a se aprecia cu privire la acest aspect, considerând că nu are influență asupra prezentei cereri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că hotărârea prin care numitul a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru trafic de droguri de către Tribunalul București este deja recunoscută de instanța, însă cercetarea acestuia pentru alte fapte penale este un impediment la dispunerea transferului cetățeanului într-un penitenciar din Turcia, în vederea continuării executării pedepsei aplicată de către instanța română.
Având ultimul cuvânt, persoana condamnată personal și asistată de translatorul de limba arată că își menține solicitarea de transfer în Turcia și solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 1.10.2009, în conformitate cu dispozițiile art.133 și urm. din Legea nr.302/2004 modificată, s-a solicitat transferul într-un penitenciar din Turcia al persoanei condamnate, pentru continuarea executării pedepsei aplicată de instanțele române.
Au fost atașate la dosar: adresa Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art.133 și urm. din Legea nr.302/2004, cererea formulată de către condamnat în vederea transferării sale în Turcia pentru continuarea executării pedepsei, procesul-verbal întocmit de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în care se consemnează consimțământul condamnatului pentru transfer, copia sentinței penale de condamnare nr.289 din 8.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, rămasă definitivă, copia deciziei penale nr.360/A din 4.05.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I penală, pronunțată în apel, copia minutei deciziei penale nr.5170 din 11.09.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs; copia hotărârii nr.2008/881 din 30.- pronunțată de Judecătoria 8 din Ankara, Secția delicte grave - Turcia, precum și traducerea legalizată a acesteia prin care sentința de condamnare pronunțată în România a fost recunoscută în Turcia, extras din legislația penală română și referitor la dispozițiile legale aplicabile în cauză, precum și extras din Codul penal român și privind infracțiunile pentru care numitul a fost condamnat în România.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei în Turcia, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 289 din 8.03.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, astfel cum a rămas definitivă, numitul a fost condamnat la 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.74 lit. c, art. 76 lit. a și Cod Penal la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.74 lit. c, art. 76 lit. d Cod penal iar conform art. 33 - 34 Cod penal, s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Susnumitul a început executarea pedepsei de la data de 16.05.2005, pedeapsa urmând să expire la 15.05.20013.
Persoana condamnată și-a dat consimțământul pentru transferarea sa în Turcia, iar sentința de condamnare pronunțată în România a fost recunoscută prin hotărârea nr. nr.2008/881 din 30.-, pronunțată de Judecătoria 8 din Ankara, Secția delicte grave - Turcia.
Față de cele reținute, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.129 din Legea nr.302/2004.
Astfel, este îndeplinită condiția dublei incriminări, deoarece faptele pentru care numitul a fost condamnat în România au corespondent în legislația penală, susnumitul este cetățean, hotărârea de condamnare este definitivă, condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din Turcia, iar la data primirii cererii de transfer, condamnatul avea de executat o perioadă mai mare de 6 luni din durata pedepsei ce i-a fost aplicată.
Cu toate acestea, cererea de transfer nu poate fi admisă întrucât, așa cum rezultă din rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, numitul este cercetat în dosarul nr. 102/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000, fiind arestat preventiv în baza nr. 178/UP emis de Tribunalul București - Secția I Penală în data de 1.09.2009.
Cu toate că existența unei alte cauze penale în care condamnatul să fie cercetat către autoritățile române nu este prevăzută în mod expres ca și condiție a transferului sau ca motiv de refuz, Curtea apreciază că această împrejurare se constituie într-un motiv de respingere a cererii de transfer.
În primul rând, potrivit art.140 din Legea nr.302/2004, motivele de refuz opțional al transferării sunt prevăzute cu caracter enumerativ și nu limitativ, ceea ce duce la concluzia posibilității instanței de a stabili și alte cauze de respingere a cererii de transfer.
În al doilea rând, disp. art.139 alin.3 din legea de mai sus ce reglementează procedura de soluționare a cererii de transfer prevăd în mod imperativ obligația procurorului ca, înainte de sesizarea Curții de Apel, să verifice dacă persoana condamnată face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autorităților judiciare române, iar în situația în care obținerea acestor informații ar conduce la întârzierea procedurii de transfer, se prevede că procurorul va sesiza Curtea, urmând ca respectivele informații să fie obținute cel mai târziu până la primul termen de judecată.
Această dispoziție legală prevede, așadar, necesitatea unei asemenea verificări, însă această prevedere nu a fost corelată cu celelalte dispoziții ale Legii 302/2004, pentru că, așa cum s-a arătat, respectiva împrejurare nu a mai fost prevăzută ca și condiție de transfer sau ca motiv de refuz al transferului, însă importanța acestei împrejurări și obligativitatea verificării sale nu pot fi contestate.
Din aceste considerente, Curtea apreciază că din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor art.129-140 din Legea nr.302/2004, rezultă că cercetarea penală de către autoritățile române a persoanei condamnate împiedică transferul acesteia în țara de origine, în vederea continuării executării pedepsei.
Pe lângă argumentele de interpretare a legii, trebuie evidențiate și rațiuni practice ce justifică respingerea cererii de transfer. Astfel, desfășurarea urmăririi penale în România cu privire la o persoană lipsită de libertate implică prezența acesteia la efectuarea actelor de cercetare (art.237 alin.2 și 4, art.250-257 Cod procedură penală), lipsa sa fiind sancționată cu nulitate absolută în condițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală, cu consecința incidenței art.332 alin.2 Cod procedură penală privind restituirea cauzei la Parchet, așa încât ar fi lipsit de orice rațiune să se dispună transferul în Turcia al persoanei condamnate iar, ulterior, statul român să formuleze el însuși o cerere de asistență juridică internațională pentru efectuarea în condiții de legalitate a actelor de urmărire penală.
Nu în ultimul rând, trebuie precizat că prezența persoanei condamnate pe teritoriul României și participarea sa la cercetarea penală este și în favoarea acesteia, întrucât asigură deplina respectare a drepturilor sale procesuale.
După soluționarea respectivei cauze penale, persoana condamnată are posibilitatea de a solicita din nou transferul în țara de origine, pentru continuarea executării pedepsei aplicate în România.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge sesizarea Parchetului privind transferul în Turcia al condamnatului.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca onorariul interpretului de limbă cuvenit pentru o oră, ca și onorariul apărătorului din oficiu - în sumă de 320 lei - să fie avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI privind transferul în Turcia al condamnatului (fiul lui și născut la 2.03.1966 în Turcia, în prezent deținut în Penitenciarul București S.).
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă cuvenit pentru o oră, ca și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 320 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru persoana condamnată.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.10 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Dact.
4 ex.- 12.10.2009
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera
