Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.8657/2/2009
2180/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.297
Ședința din Camera de Consiliu din data de 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr.923/21.02.2005 pronunțată de Tribunalul Ordinar din, confirmată prin sentința nr.1824/28.04.2008 a Curții de Apel din și definitivă la data de 13.06.2008, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului pentru a continua executarea pedepsei, formulată de Ministerul Justiției al Italiene.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, pentru condamnatul-persoană transferabilă, se prezintă apărătorul din oficiu, cu delegație de substituire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra sesizării cu care a fost învestită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea sesizării, recunoașterea hotărârii autorităților din Italia, prin care s-a dispus condamnarea numitului la pedeapsa de 7 ani închisoare și 30.000 euro amendă și transferarea acestuia într-un penitenciar din România, avându-se în vedere că persoana condamnată, conform înscrisurilor existente la filele 11, 35-37, beneficiat de un act de clemență, în baza Legii nr.241/2006, fiind grațiată o perioadă de 3 ani închisoare și 10.000 euro, astfel că urmează să execute o perioadă de 4 ani închisoare și o amendă de 20.000 euro. În ceea ce privește arestul preventiv, arată că acesta a fost arestat preventiv pe o perioadă de 25 de zile, de la 22.11.2003 la 16.12.2003 (fila 35 dosar) și a început executarea pedepsei la data de 24.09.2008, sens în care solicită deducerea prevenției și a perioadei executate.
Apărătorul din oficiu al condamnatului - persoană transferabilă solicită admiterea sesizării, în sensul recunoașterii hotărârii și transferării condamnatului în România pentru continuarea executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile legale.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că și pedeapsa amenzii poate fi recunoscută conform art.122 alin.6 teza finală din Legea nr.302/2004.
CURTEA
Prin adresa nr.2020/II-5/2009 din 7.09.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art.149 alin.4 din Legea nr.302/2004, în vederea recunoașterii hotărârii pronunțate de Tribunalul din, confirmată prin decizia Curții de Apel, și punerii în executare a acesteia, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de Ministerului Justiției din Republica Italia, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului (fiul lui G și, născut la 13.04.1973, în mun. M C, județul H, cu domiciliul în com., sat Pîrîu, județul B, CNP -), în vederea continuării executării pedepsei aplicate în statul solicitant.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată, pe baza informațiilor și documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 923 din 13.09.2003, pronunțată de Tribunalul Ordinar din, s-a dispus condamnarea inculpatului la 7 ani închisoare în regim de detenție și plata amenzii de 30000 euro, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 81 al.1 din Codul penal italian, art. 3 și 4 din legea nr. -, art. 385 din Codul penal italian și art. 12 al.3 din Decretul Legislativ nr. 286/1998. Totodată, a fost luată măsura expulzării de pe teritoriul statului italian pe o durată nedeterminată.
Prin sentința penală nr. 1824 din 28.04.2008 Curții de Apel din, rămasă definitivă la data de 13.06.2008, a fost menținută pedeapsa aplicată numitului.
În fapt, s-a reținut că în luna noiembrie 2003 numitul a facilitat intrarea ilegală pe teritoriul Italiei a numitei, a favorizat și exploatat activitatea de prostituție a acesteia, iar la data de 16.12.2003 a evadat din executarea măsurii de arest domiciliar aplicată prin ordonanța Tribunalului d e reexaminare din.
Din durata pedepsei aplicate inculpatului, s-a scăzut durata arestării preventive de la 22.11.2003 la 16.12.2003 și durata executată de la 24.09.2008 la zi.
În raport de situația de fapt reținută în hotărârea definitivă de condamnare, se constată îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art.129 lit. e din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și de art.3 pct.1 lit.e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Astfel, faptele reținute în sarcina inculpatului sunt incriminate ca infracțiuni și de legea penală a statului român, acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de proxenetism prev. de art. 329 Cod penal, art. 269 al.1 Cod penal, art. 71 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani, respectiv de la 6 luni la 2 ani închisoare.
Prin hotărârea Tribunalului din s-a luat față de condamnat măsura de siguranță a expulzării de pe teritoriul statului italian.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru transferarea persoanei condamnate, prevăzute de art.129 din Legea nr.302/2004, întrucât condamnatul este cetățean român, hotărârea prin care i-a fost aplicată pedeapsa detențiunii cu durata de 7 ani este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea acestuia constituie infracțiuni, potrivit legii penale a statului român.
La data de 4.04.2009 persoana condamnată aflată în stare de detenție și-a exprimat acordul de a fi transferat în România.
Consimțământul condamnatului nu este însă o condiție necesară pentru a se dispune transferarea acestuia, în situația în care numitul nu mai are dreptul de ședere pe teritoriul Italiei, din interpretarea textelor de lege rezultând că transferul se poate face fără acordul condamnatului, iar potrivit Acordului dintre România și Republica Italiană asupra transferului persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau a conducerii la frontieră, consimțământul condamnatului nu este obligatoriu.
De asemenea, potrivit aceluiași acord, procedura aplicabilă este cea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Acord, respectiv continuarea executării pedepsei, întrucât prin acest Acord Republica Italiană a exclus procedura conversiunii pedepsei.
La dosarul cauzei a fost atașat referatul privind situația socială și familială a deținutului, din care rezultă că rudele sale se află în România, nu primește decât corespondență și este nemulțumit de condițiile din penitenciarul în care este încarcerat.
Curtea constată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că numitul mai are de executat 4 ani închisoare din cei 7 dispuși inițial de instanța din Italia, deoarece prin Legea nr. 241/2006 persoana transferabilă a beneficiat de grațierea a 3 ani din pedeapsa de 7 ani.
Conform înscrisurilor privind executarea condamnatul mai are de executat din pedeapsa aplicată 4 ani închisoare, din care se va deduce arestul preventiv de la 22.11.2003 la 16.12.2003 și durata executată de la 24.09.2008 la zi.
Față de aceste considerente, va fi admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în temeiul art.144 rap. la art.145 din Legea nr.302/2004, va fi recunoscută Sentința penală nr. 923 din 21.02.2005 pronunțată de Tribunalul Ordinar din, confirmată prin sentința nr. 1824/28.04.2008 a Curții de Apel din și definitivă la data de 13.06.2008, privind pedeapsa de 4 ani închisoare, și se va dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.
În baza art. 71.Cod Penal va interzice condamnatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale, întrucât prin aceeași hotărâre s-a dispus interzicerea ocupării și exercitării funcțiilor publice.
Va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 22.11.2003 la 16.12.2003 și durata executată de la 24.09.2008 la zi.
Va dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În ce privește pedeapsa amenzii de 30000 de euro, din care, ca urmare a aplicării Legii de grațiere nr. 241/2006, au rămas de executat 20000 de euro, Curtea constată că autoritățile din Italia, în speță Ministerul Justiției din Italia, nu a solicitat prin înscrisurile trimise Ministerului Justiției și Libertăților executarea acestei pedepse, în cererea transmisă nefiind făcută vreo referire la pedeapsa amenzii, ci numai la pedeapsa închisorii.
Or, în aceste condiții, neexistând o solicitare expresă din partea autorităților statului italian de a se transfera executarea pedepsei amenzii în România, Curtea nu poate dispune și cu privire la această pedeapsă.
Astfel, Legea nr. 302/2004 conține dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/ a Consiliului din 24 februarie 2005 privind principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare.
Potrivit secțiunii a 4-a, art. 187 ind. 36 hotărârea prin care o persoană a fost obligată la o sancțiune pecuniară, împreună cu un certificat emis conform alin. (2), pot fi transmise de autoritățile judiciare române emitente direct autorității de executare competente din statul membru în care persoana fizică sau juridică împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea are bunuri ori o sursă de venit, își are reședința obișnuită sau, în cazul persoanelor juridice, își are sediul social. Certificatul trebuie întocmit potrivit formularului standard prevăzut în anexa nr. 3 la lege. Certificatul trebuie semnat, iar conținutul acestuia să fie certificat ca fiind conform, de către autoritatea judiciară română emitentă.
Potrivit art. 187 ind. 43 din Legea 302/2004, autoritățile judiciare române de executare pot refuza să recunoască și să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.
Curtea apreciază, în raport de conținutul solicitării transmise de Ministerul Justiției din Italia, că acesta nu înțelege să solicite executarea sancțiunii pecuniare a amenzii de 20.000 de euro, întrucât nu există o referire la aceasta, iar din interpretarea dispozițiilor Legii 302/2004 rezultă că o asemenea cerere de executare a pedepsei pecuniare trebuie să fie expresă. De asemenea, Ministerul d e Justiție din Italia nu a înaintat autorităților române un certificat care să aibă conținutul prevăzut în anexa 3 din lege.
Așa fiind, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 187 ind. 35 și următoarele din Legea 302/2004, motiv pentru care Curtea nu se va pronunța asupra executării amenzii în România.
În baza art. 192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare rămân în sarcina statului, din care onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art.144 al.1 lit. a rap. la art.145 din Legea nr.302/2004, recunoaște Sentința penală nr. 923 din 21.02.2005 pronunțată de Tribunalul Ordinar din, confirmată prin sentința nr. 1824/28.04.2008 a Curții de Apel din și definitivă la data de 13.06.2008, privind pe condamnatul (fiul lui G și, născut la 13.04.1973, în mun. M C, județul H, cu domiciliul în com., sat Pîrîu, județul B, CNP -) și dispune transferarea acestuia în România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 22.11.2003 la 16.12.2003 și durata executată de la 24.09.2008 la zi.
Interzice condamnatului dreptul de a ocupa și exercita funcții publice prev. de art. 64 lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare, din care 320 lei onorariul apărătorului din oficiu, rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red. RM
5 ex./3.11.2009
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu
