Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Sentința 376/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 10647/2/2009
2656/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.376
Ședința din Camera de Consiliu din data de 22 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București nr.1900/II/5/2009 privind recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr.121/17.10.2008 pronunțată de către Judecătorul pentru Cercetări din Cadrul Tribunalului, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului pentru continuarea executării pedepsei, formulată de autoritățile judiciare din Republica Italia.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu, pentru condamnatul-persoană transferabilă, a răspuns apărătorul din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie -/16.11.2009, aflată la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că a fost atașată la dosar petiția condamnatului, prin care își exprimă dorința de a fi transferat în România, cu precizarea expresă că nu va promova recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că înscrisul atașat conține semnătura condamnatului, apreciază că acesta are cunoștință despre prezentul dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra sesizării cu care a fost învestită.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la îndeplinirea condiției prevăzute de art.143 alin.1 din Legea nr.302/2004, consideră că relevant este înscrisul aflat la fila 10 dosar (Referatul privind situația socială și familială a deținutului). Prin urmare, pune concluzii de admitere a sesizării, recunoaștere a sentinței penale nr.121/17.10.2008 pronunțată de către Judecătorul pentru Cercetări din Cadrul Tribunalului și transferare a condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării atât a pedepsei de 3 ani închisoare, cât și a pedepsei de 800 euro amendă, în acest sens fiind dispozițiile art.145 și art.146 din Legea nr.302/2004 coroborate cu art.122 alin.6, teza finală din Legea nr.302/2004, cu deducerea prevenției la zi. Consideră că dispozițiile speciale privind sancțiunile pecuniare sunt aplicabile doar în situația în care se solicită recunoașterea unei hotărâri prin care este aplicată doar o sancțiune pecuniară și nu și în cazul în care însoțește pedeapsa închisorii.
Consideră că nu se impune deducerea liberării anticipate, întrucât potrivit art.122 alin.1 din Legea nr.302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române și, de asemenea, potrivit art.144 alin.3 din Legea nr.302/2004, executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare, iar, conform legii române, liberarea condiționată se acordă o singură dată spre sfârșitul executării pedepsei, neavând relevanță că în Italia se acordă mai multe liberări anticipate.
Apărătorul din oficiu al condamnatului - persoană transferabilă, având cuvântul, solicită admiterea sesizării, recunoașterea Sentinței penale nr.121/17.10.2008 pronunțată de către Judecătorul pentru Cercetări din Cadrul Tribunalului, rămasă definitivă la 12.12.2008 și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare. Cu privire la amenda penală de 800 euro, consideră că aceasta trebuie plătită către statul de condamnare și posibilitatea executării silite a acestei amenzi revine doar statului de condamnare. Totodată, solicită deducerea prevenției la zi, ținându-se cont că persoana transferabilă a fost arestată preventiv la data de 07.05.2008, precum și de faptul că aceasta a beneficiat deja de 45 de zile de liberare condiționată. Solicită a se lua act că persoana transferabilă și-a manifestat consimțământul de a executat restul de pedeapsă neexecutat într-un penitenciar din România pentru a fi alături de familie.
CUR TE
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin adresa nr.1900/II-5/2009 din data de 13.11.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin.4 din Legea nr.302/2004, modificată prin Legea nr.222/2008 în vederea recunoașterii hotărârii nr. 121/17.10.2008 pronunțate de Judecătorul pentru Cercetări din cadrul Tribunalului, și punerii în executare a acesteia, în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Republica Italia, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului -cetățean român, fiul lui și, născut la data de 28.02.1981, în orașul Câmpina,județul P,în vederea continuării executării pedepsei aplicate în statul solicitant.
Au fost atașate la dosar cererea autorităților italiene, copia certificată a sentinței de condamnare, extrase din Codul penal si Codul d e procedură penală italiene, declarația de consimțământ a persoanei transferabile, dată inclusiv în fața reprezentanților Ambasadei României la, acte care atestă situația sa familială și medicală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată, pe baza informațiilor și documentelor comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, următoarele:
Prin hotărârea nr.121 din data de 17.10.2008, definitivă la data de 12.12.2008, pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări din cadrul Tribunalului s-a dispus condamnarea cetățeanului român la o pedeapsa de 3 ani închisoare și 800 de Euro amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt cu agravanta comiterii asupra lucrurilor expuse prin tradiție sau destinate publicului credincios, prevăzută și pedepsită conform art. 624 - 625 7 din Codul penal italian, și respectiv șantaj, prevăzută și pedepsită conform art. 56 - 629 din Codul penal italian.
În fapt, s-a reținut că în seara de 04.10.2007, a sustras din biroul bisericii din suma de 1600,00 Euro și un computer portabil, aparținând parohului DE, precum și suma de 100,00 de Euro, reprezentând donațiile credincioșilor, apoi l-a constrâns pe paroh să îi predea sume de bani pentru a-și procura un profit nedrept și cu daune aduse prelatului, fără a reuși, din motive independente de voința sa, sunându-l pe acesta la telefonul mobil și cerându-i suma de 50.000 de Euro dacă vrea să evite consecințele viitoare, apoi amenințându-l că trebuie să pregătească suma de 5.000 de Euro și va fi văzut primind banii, condamnatul trimițând parohului mai multe mesaje în care cerea explicit trimiterea de sume de bani.
S-a mai reținut, de asemenea, că la data de 05.05.2008, prin amenințare, l-a constrâns pe parohul aceleiași biserici din, DE, procurându-și un profit nedrept și aducând daune prelatului, cerându-i predarea banilor pentru a înceta să-l mai deranjeze și să termine șantajul, apoi a fixat o întâlnire cu preotul, care, după înțelegere, a mers în localitatea și i-a dat un plic galben conținând suma de 500 de Euro, în bancnote însemnate și marcate și altele din foi de hârtie, sfârșind prin a fugi la vederea militarilor care au intervenit și care au găsit în buzunarul drept al gecii sale plicul cu banii și cu un CD VALUE, pe care era scris cu creionul IM și un telefon marca Samsung.
Din durata pedepsei aplicate inculpatului, s-a scăzut timpul reținerii și arestării preventive de la data de 07.05.2008 la zi, Curtea reținând că pedeapsa se considera executată la data de 06.05.2011.
În raport de situația de fapt reținută în hotărârea definitivă de condamnare, se constată îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 129 lit. e din Legea nr.302/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 222/2008, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și de art.3 pct.1 lit. e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983.
Astfel, faptele reținute în sarcina condamnatului sunt incriminate ca infracțiuni și de legea penală a statului român, acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penal și respectiv șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1 din Codul penal, infracțiuni pedepsite cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Executarea acestei pedepse a început la data de 07.05.2008, pedeapsa fiind considerată ca executată la data de 06.05.2011, potrivit referatului întocmit de Biroul Executări penale al Procurorului de pe lângă Tribunalul ordinar. Curtea reține totodată că prin ordonanța emisă la data de 24.01.2009 de Oficiul de Supraveghere, în baza căreia s-a emis de către Procuratura ordinul de eliberare din închisoare, a fost acordată o eliberare anticipată din pedeapsă de 45 de zile.
Curtea constată că dispozițiile Codului penal italian sunt diferite sub aspectul procedurii și condițiilor acordării liberării condiționate de procedura și regulile acordării liberării condiționate potrivit legii române, însă apreciază că această liberare acordată de autoritățile italiene de executare a pedepsei trebuie să fie recunoscută prin prezenta, însă potrivit procedurii statului român, ca stat de executare care preia condamnatul să continue executarea pedepsei în România. Astfel, Curtea va constata această liberare anticipată, efectul asupra executării pedepsei în continuare în penitenciarul din România în care condamnatul va fi transferat constând în posibilitatea eliberării acestuia din penitenciar la data stabilită de autoritățile italiene de executare, respectiv data de 22.03.2011.
Pe de altă parte, Curtea arată că petentul condamnat poate formula o cerere de liberare condiționată la îndeplinirea fracțiilor recunoscute de legea română, nici o dispoziție legală neputând să-l împiedice pe acesta să formuleze o astfel de cerere, însă, pedeapsa la care trebuie să se raporteze instanțele române la calcularea fracției este pedeapsa aplicată prin sentința recunoscută, aceea de 3 ani închisoare, iar nu o pedeapsă redusă cu 45 de zile.
Practic, ordinul de eliberare anticipată poate avea efecte doar în măsura în care petentul condamnat nu ar formula o cerere de liberare condiționată, în lipsa căreia ar fi eliberat la termen, dar nu la termenul de 06.05.2011, ci la cel redus cu 45 de zile, adică la 22.03.2011.
În raport de cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, Curtea constată ca fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art.3 lit. c din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și art. 129 lit. c din Legea nr.302/2004 cu modificările ulterioare.
La data de 06.03.2009, condamnatul a arătat în scris în fața reprezentantului Ambasadei României la, fiind îndeplinită și condiția prev. de art.3 lit. d din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și art. 129 lit. d din Legea nr.302/2004 cu modificările ulterioare.
Curtea constată că au fost depuse totodată și înscrisurile prevăzute de art.6 punctul 2 lit. d din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și respectiv art.6 punctul 2 lit. d din Legea nr.76/1996, fiind atașate referate privind situația familială și personală a condamnatului.
În ceea ce privește declarația de acceptare a transferului a statului de condamnare, Curtea apreciază, față de conținutul informațiilor depuse de Ministerul Justiției și reținând că statul italian a solicitat odată cu depunerea cererii de transfer și preluarea executării pedepsei de către statul de executare, că aceste documente pot fi considerate ca o acceptare a transferului condamnatului.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru transferarea persoanei condamnate, prevăzute de art.129 din Legea nr.302/2004, întrucât condamnatul este cetățean român, hotărârea prin care i-a fost aplicată pedeapsa închisorii cu durata de 3 ani este definitivă, la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai avea de executat peste 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea acestuia constituie infracțiuni, potrivit legii penale a statului român, condamnatul consimțind la transfer.
În ceea ce privește pedeapsa la amenda penală în cuantum de 800 de Euro, Curtea constată că nu există nici o incompatibilitate de executare și a acesteia alături de pedeapsa închisorii, Codul penal român prevăzând inclusiv posibilitatea executării ambelor pedepse principale, situație lăsată la latitudinea instanțelor și reținând că cererea de transfer a executării pedepsei se referă în mod explicit și la pedeapsa amenzii, Curtea va dispune executarea și a acesteia alături de pedeapsa de 3 ani închisoare.
Față de aceste considerente, va dmite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 144 alin. 1 lit. a raportat la art. 145 din Legea 302/2004 modificată, va recunoaște sentința nr. 121/17.10.2008 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare de pe lângă Tribunalul, definitivă la data de 12.12.2008 privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare și amendă penală în cuantum de 800 Euro și va dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Va deduce din pedeapsă perioada 7.05.21008 la zi.
Va constata că prin ordinul de executare emis la data de 25.01.2009 de Procuratura de pe lângă Tribunalul Ordinar condamnatul a beneficiat de liberarea anticipată pentru o perioadă de 45 de zile.
Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂREȘTE:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 144 alin. 1 lit. a raportat la art. 145 din Legea 302/2004 modificată, recunoaște sentința nr. 121/17.10.2008 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări preliminare de pe lângă Tribunalul, definitivă la data de 12.12.2008 privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare și amendă penală în cuantum de 800 Euro și dispune transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
Deduce din pedeapsă perioada 7.05.21008 la zi.
Constată că prin ordinul de executare emis la data de 25.01.2009 de Procuratura de pe lângă Tribunalul Ordinar, condamnatul a beneficiat de liberarea anticipată pentru o perioadă de 45 de zile.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2009.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. și Dact -/23.12.2009
Ex.5
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu
