Recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (legea 302/2004). Decizia 39/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 362/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
condamnat
, având ca obiect
recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- condamnat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rezoluția nr.6580/II-5/2008 din 09.02.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI, solicitând, în conformitate cu disp.art.145 sau art.146 din Legea nr.302/2004 modificată, recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr.98/06 din 18.10.2006 pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr.24 din Madrid, rămasă definitivă prin sentința nr.823/03.10.2007 a Tribunalului Suprem din Regatul Spaniei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală, la data de 16.02.2009, sub nr-.
Din conținutul sesizării rezultă că la data de 16.02 2008, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, adresa nr. 94816/2008/SR a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate prin care a fost transmisă unității de parchet cererea formulată de Ministerul Justiției din Regatul Spaniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.
Din rezoluția parchetului rezultă că cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copii certificate pentru conformitate de pe hotărârile de condamnare definitivă, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, consimțământul la transferare al persoanei condamnate, precum și un referat privind situația familială și socială a condamnatului .
De asemenea, în urma verificărilor efectuate de procuror prin Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul este cetățean român, fiind astfelîndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a dinConvenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a din Legea nr. 302/2004.
Totodată, s-a reținut că din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare a rezultat că, prin sentința penală nr. 98/06 din data de 18.10.2006, pronunțată în dosarul nr. 38/2004, Judecătoria d e Instrucție nr. 24 din Madrid l-a fost condamnat pe numitul la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de imigrație clandestină, la 12 ani închisoare pentru trei infracțiuni de prostituție prin constrângere și la 15 ani închisoare pentru trei infracțiuni de privare de libertate în mod ilegal. Această sentință a rămas definitivă la data de 3.10.2007 prin sentința nr.823/2007 a Tribunalului Suprem prin care a fost achitat numitului pentru săvârșirea infracțiunilor de imigrație clandestină și privare de libertate în mod ilegal și a fost menținută doar condamnarea la pedeapsa totală de 12 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de prostituție prin constrângere.
În fapt s-a reținut că, în perioada decembrie 2003 - 11.02.2004, a sechestrat trei părți vătămate într-un apartament din Madrid și, prin amenințare, le-a obligat să practice prostituția.
Din situația executării pedepsei, comunicată de autoritățile spaniole a rezultat că numitul a fost arestat la data de 12.02.2004, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art.3 lit.c din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art.129 lit.c din Legea nr.302/2004.
Totodată, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prev.de art.129 lit.e din Legea nr.302/2004 și art.3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului, având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prev.de art.12 din Legea nr.678/2001, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Analizând conținutul actelor dosarului din perspectiva condițiilor impuse de Legea nr.302/2004 modificată și art.3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, Curtea constată că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art.129 lit.e din legea anterior menționată, întrucât faptele care au atras condamnarea numitului au corespondent în legislația penală română, și anume în dispozițiile art.12 din Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
De asemenea, din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în dispozițiile art.129 lit.a - din Legea nr.302/2004 modificată, în sensul că numitul este cetățean român și are domiciliul în România, hotărârea de condamnare a susnumitului este definitivă, acesta și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei și la data primirii cererii de transferare avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei.
Prin urmare, Curtea constată ca fiind îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate prevăzute în art.116 din Legea nr.302/2004 astfel cum a fost modificată, precum și condițiile transferării prevăzute de art.129 din aceeași lege.
În consecință, va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, va recunoaște sentința penală nr. 98/06 din 18.10.2006 pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr.24 din Madrid, în dosarul nr.38/2004, rămasă definitivă la 03.10.2007 prin sentința nr.823/2007 a Tribunalului Suprem al Regatului Spaniei și va dispune transferarea condamnatului, în baza dispozițiilor art.149 și 145 din Legea nr.302/2004 astfel cum a fost modificată, pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România și interzicerea dreptului de a alege pe durata executării acestei pedepse.
Prin actul de sesizare a instanței s-a solicitat recunoașterea hotărârii statului de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare deși, din exemplarul tradus al sentinței nr.823/2007 a Tribunalului Suprem al Regatului Spaniei, rezulta că numitul a fost condamnat pentru trei infracțiuni de prostituție prin constrângere prin aplicarea a trei pedepse de câte 4 ani fiecare, cu respectivele inabilitări ale dreptului de sufragiu pasiv pe durata executării pedepsei și cu amendă de 24 de luni cu plata unei cote zilnice de 6 euro.( fila 145 din dosar)
Cu prilejul dezbaterilor, procurorul a solicitat recunoașterea hotărârii statului de condamnare și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare și interzicerea dreptului de a alege pe durata executării acestei pedepse.
Potrivit dispozițiilor art.117 alin.4 din Legea nr.302/2004, instanța, ascultând concluziile procurorului și declarațiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condițiile legale, recunoaște hotărârea penală sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.
Conform art.144 din aceeași lege, autoritățile statului român sunt obligate fie să continue executarea condamnării, fie să schimbe condamnarea, înlocuind pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislația română pentru aceeași infracțiune, în condițiile prevăzute de art. 146.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.146 din Legea nr.302/2004, dacă felul pedepsei sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce privește felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare și, în nici un caz, nu poate să agraveze situația condamnatului.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane, respectiv pentru infr. prev. art.12 alin. din Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane este închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Din conținutul hotărârii a cărei recunoaștere s-a solicitat rezultă că numitul a fost condamnat pentru trei infracțiuni de prostituție prin constrângere prin aplicarea a trei pedepse de câte 4 ani fiecare, în total 12 ani închisoare, cu respectivele inabilitări ale dreptului de sufragiu pasiv pe durata executării pedepsei și cu amendă de 24 de luni cu plata unei cote zilnice de 6 euro.
Cu privire la pedeapsa cu amenda pe o durată de 24 de luni cu plata unei cote zilnice de 6 euro, Curtea constată că legislația română nu prevede o astfel de pedeapsă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.53 din Codul penal, care reglementează felul pedepselor aplicate persoanei fizice, pedepsele sunt principale, complementare și accesorii.
În conformitate cu dispozițiile pct.1 al aceluiași articol, pedepsele principale sunt: detențiunea pe viață, închisoarea de la 15 zile la 30 de ani și amenda de la 100 lei la 50.000 lei.
Prin urmare, așa cum rezultă din art. art.146 din Legea nr.302/2004, dacă felul pedepsei sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea, respectiv la pedeapsa închisorii, întrucât aceasta este pedeapsa prevăzută de disp. art.12 din Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
Or, dacă instanța ar adapta pedeapsa cu amenda pe o durată de 24 de luni cu plata unei cote zilnice de 6 euro, convertind-o într- pedeapsă cu închisoarea, așa cum prevede legea română, s-ar ajunge la o agravare a situației condamnatului, ceea ce este interzis prin dispozițiile art. 146 din Legea nr.302/2004.
Adaptarea nu poate consta nici în convertirea pedepsei cu amenda pe o durată de 24 de luni cu plata unei cote zilnice de 6 euro în pedeapsa amenzii, pentru că aceasta nu este prevăzută de textul care incriminează infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art.12 din Legea nr.678/2001.
Chiar dacă pedeapsa cu amenda pe o durată de 24 de luni cu plata unei cote zilnice de 6 euro se poate transforma în caz de neplată în închisoare, Curtea apreciază că hotărârea statului de condamnare de transformare a acestei pedepse în pedeapsa închisorii ar trebui recunoscută de statul român ca și hotărârea ce formează obiectul prezentei cauze și cărei recunoaștere a fost solicitată expres.
Deși din fișa de lichidare emisă de din Madrid, Secția 23, din 05.03.2008, rezultă că lichidarea pedepsei de privare de libertate a fost rectificată, stabilindu-se responsabilitatea pentru plata amenzii la 1080 zile de închisoare, Curtea nu ar putea să dea spre executare și această pedeapsă întrucât nu s-a formulat vreo cerere de recunoaștere a unei asemenea hotărâri, de transformare pedepsei amenzii în pedeapsa închisorii, de către autoritatea competentă a statului străin solicitant.(fila 148 din dosar)
Obiectul prezentei sesizări l-a constituit recunoașterea sentinței penale nr. 98/06 din 18.10.2006 pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr.24 din Madrid, în dosarul nr.38/2004, rămasă definitivă la 03.10.2007 prin sentința nr.823/2007 a Tribunalului Suprem al Regatului Spaniei.
În raport cu obiectul sesizării și având în vedere că aplicarea dispozițiilor privind conversiunea pedepsei amenzii pe o durată de 24 de luni cu plata unei cote zilnice de 6 euro,ar conduce la o agravare a situației condamnatului, Curtea apreciază că se impune transferarea condamnatului pentru continuarea executării doar a pedepsei rezultante de 12 ani închisoare și interzicerea dreptului de a alege pe durata executării acestei pedepse.
Totodată, n baza art. 146 alin. 1 lit. c din aceeași lege va deduce perioada privării de libertate a condamnatului de la 12.02.2004 la zi.
În baza art. 156 din lege cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului român, ca stat de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Recunoaște sentința penală nr. 98/06 din 18.10.2006 pronunțată de Judecătoria d e Instrucție nr.24 din Madrid, în dosarul nr.38/2004, rămasă definitivă la 03.10.2007 prin sentința nr.823/2007 a Tribunalului Suprem al Regatului Spaniei, privind pe cetățeanul român, pentru pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea dreptului de a alege pe durata executării acestei pedepse.
Dispune transferarea condamnatului, fiul lui și al, născut la data de 01.01.1973 în comuna, județul B, cu domiciliul în municipiul B,-, -etaj 3, apartament 12, județul B, CNP -, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Deduce din durata pedepsei aplicate persoanei condamnate, durata executată de la 12.02.2004 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
- -
Red.
Dact. 6 ex. /12.03.2009
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu
