Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 169/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 169/R/2008
Ședința publică din 6 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
.
S-a luat spre examinare recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 389/A/26.11.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cauza având ca obiect rejudecare după extrădare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, curtea constată că la dosarul cauzei există o serie de motive de recurs și comunică și procurorului câte un exemplar de pe acestea.
Apărătorul condamnatului solicită a se avea în vedere că este vorba de completarea motivelor de recurs, în sensul că se invocă dispozițiile art. 385/9 punctul 10.pr.pen. respectiv că atât instanța de fond cât și instanța de apel au omis să se pronunțe asupra unei cereri esențiale formulată de către petentul-condamnat. Astfel, învederează instanței că la termenul de judecată din data de 27 septembrie 2007 la Judecătoria Cluj -N s-a formulat o cerere prin care se solicita a se proceda la citirea actului de sesizare, la audierea condamnatului și la rejudecarea cauzei conform dispozițiilor art. 405 și urm. pr.pen.
Raportat la fondul cererii de rejudecare, vis-a-vis de respectarea dreptului la apărare, care a fost încălcat, deoarece condamnatul nu s-a sustras cu știință de la cercetări, solicită a se avea în vedere că pe tot parcursul procesului penal petentul-condamnat s-a aflat legal pe teritoriul Greciei, unde era încadrat în muncă, fiind obligat să părăsească România după ce a constatat că situația materială a familiei sale este foarte gravă, părinții acestuia fiind bolnavi și necesitând de urgență un tratament medical, care implica costuri ridicate. Solicită a se avea în vedere că petentul-condamnat a fost angajat legal în și că a depus la dosar notă în probațiune în acest sens, respectiv carnet personal de sănătate eliberat de Casa de Asigurări Sociale Sucursala, carnet doveditor de angajare pentru angajații în lucrări tehnice și de construcții eliberat de Casa de Asigurări Sociale Sucursala, declarație de impunere pe venit pentru anul financiar 2007, adeverință de atribuire a codului fiscal eliberată de Administrația Finanțelor Publie - Secția registratură, extras din contul personal de asigurare - în lucrări de construcții eliberat de Casa de Asigurări Sociale Sucursala, situația angajatului perioada 01.2006 - 12.2006 eliberat de Casa de Asigurări Sociale Sucursala și adeverință emisă de Cabinetul Individual de Avocatură, din care rezultă că av. l-a reprezentat pe petent în fața instanțelor de fond, apel și recurs în temeiul unui contract de asistență juridică încheiat cu o altă persoană și că acesta nu a luat niciodată legătura personal cu petentul.
Instanța, în urma verificărilor actelor depuse la dosar, constată că cererile formulate la acest termen de apărătorul condamnatului au fost formulate și în fața instanței de fond, conform filelor 20 și 24 dosar, solicitându-se pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu a cererii de rejudecare, citirea actului de sesizare și de administrare a întregului material probator, instanța de fond pronunțându-se cu privire la aceste aspecte.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, curtea constată închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul condamnatului învederează instanței că la fond cât și în apel a depus trei hotărâri judecătorești esențiale pentru deslușirea acestei pricini penale. Astfel, solicită a se avea în vedere cazul condamnatului R, unde Tribunalul Bihora refuzat instrumentarea și rejudecarea cauzei, iar Curtea de Apel Oradeaa dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, solicită a se avea în vedere și cazurile Sejdovic contra Italiei și Stoichkov contra Bulgariei ale CEDO.
Solicită a se avea în vedere că în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 522/1 pr.pen. ce face trimitere la dispozițiile referitoare la cererea de revizuire, respectiv la dispozițiile art. 405, 408.pr.pen. ce impun totodată fără putință de tăgadă ca instanța, dacă constată că sunt întrunite cele două condiții formale de admisibilitate a cererii de rejudecare să procedeze conform art. 405.pr.pen. În speță, instanța trebuie să pronunțe o încheiere prin care să se constate că sunt întrunite dispozițiile art. 522/1 pr.pen. și să procedeze conform art. 405.pr.pen.
Apreciază că dispozițiile art. 405.pr.pen. sunt extrem de clare și dă citire acestor dispoziții, învederând că alin. 1 al acestui text de lege este foarte important deoarece impută faptul că petentului i s-a încălcat dreptul la apărare, care în esența sa presupune conform art. 66.pr.pen. posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția. În speță, condamnatul a fost audiat fugitiv la organele de urmărire penală de două ori, după ce inițial acesta a avut calitatea de martor, iar după prezentarea materialului de urmărire penală condamnatul a părăsit teritoriul României în scopul pe care l-a dovedit, respectiv pentru a lucra în mod legal în. În aceste condiții, apreciază că petentul nu a fost citat legal, deși se cunoștea că este plecat în străinătate, părinții acestuia arătând acest aspect, indicând și faptul că petentul nu se ascunde, ci este la muncă în. Astfel, solicită a se constata că petentul nu a participat la niciun moment procesual important, nu a luat legătura în niciun mod cu apărătorul ales, care l-a reprezentat în baza contractului de asistență juridică pe care părinții condamnatului l-au încheiat. De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că petentul nu a fost audiat niciodată la instanță, precum și că legiuitorul a prevăzut această situație mai ales în urma aderării României la Uniunea Europeană. În acest sens la data de 1 ianuarie 2005 au intrat in vigoare dispozițiile art. 522/1.pr.pen. care fac trimitere la art. 405, ce obligă instanța să procedeze la citirea rechizitoriului, cu mențiunea că în cauză nu s-a procedat ca atare.
Față de aceste împrejurări, solicită a se constata că sunt îndeplinite cele două condiții formale, respectiv audierea în contumacie și extrădarea, sens în care solicită admiterea în principiu a cererii. Instanța în mod obligatoriu trebuie să treacă la examinarea dispozițiilor art. 405 alin. 1.pr.pen. respectiv să procedeze la citirea actului de sesizare și raportat la art. 322.pr.pen. să se comunice condamnatului o copie de pe actul de sesizare și să se procedeze la audierea acestuia. De asemenea, consideră că se poate aprecia de instanță dacă este sau nu necesară readministrarea probelor, însă trebuie stabilit că dreptul la apărare al condamnatului a fost încălcat brutal.
Solicită a se avea în vedere că deși acest dosar se află în fața celui de-al șaselea complet de judecată, până la această dată nici un judecător nu a procedat la ascultarea condamnatului față de fapta reținută în sarcina acestuia, pentru a i se da posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția, motiv pentru care consideră că, prezenta cauză a fost soluționată în mod lapidar.
Învederează instanței că va depune în probațiune o decizie a Curții de Apel Oradea și solicită a se avea în vedere că nu se solicită prin prezenta cerere achitarea condamnatului, ci rejudecarea cauzei, pentru a i se asigura dreptul la apărare, cu mențiunea că există riscul de a se adresa la CEDO în cazul în care nu se va admite cererea de rejudecare. În susținerea poziției sale, solicită a se avea în vedere cazul Stoichkov contra Bulgariei din anul 2005, unde s-a reținut că până la soluționarea cererii de rejudecare arestarea condamnatului este licită, însă când se pronunță o hotărâre prin care se refuză judecarea cauzei pe motivul că dreptul la apărare nu a fost încălcat, arestarea acestuia este ilicită.
Învederează, totodată că nu solicită achitarea condamnatului ci invocă doar dreptul de a putea dovedi nevinovăția, care a fost încălcat, deși conform sentinței atacate se reține o altă situație.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 522/1, raportat la art. 405.pr.pen. solicită imperios casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de rejudecare.
Reprezentantul Parchetului apreciază că cele două soluții pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, astfel că solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat. Solicită a se avea în vedere că petentul-condamnat a fost audiat de două ori de către procuror, i s-a adus la cunoștință învinuirea adusă și i s-a pus în vedere că are dreptul la un apărător și de a propune probe în apărare, acesta arătând că nu are cereri de formulat. Ulterior, condamnatului i s-a prezentat și materialul de urmărire penală și a fost trimis în judecată, fixându-se termen în acest sens la data de 24 noiembrie, când legal citat condamnatul nu s-a prezentat, ci s-a prezentat tatăl acestuia, care a solicitat termen pentru angajarea unui apărător ales. În cauză condamnatul a avut apărător ales, care a formulat apărarea acestuia, folosindu-se și de căile legale de atac.
Pentru aceste motive, consideră că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, astfel că solicită respingerea recursului.
Apărătorul condamnatului solicită a se avea în vedere că motivele de recurs vizează încălcarea dispozițiilor art. 522/1, raportat la art. 405.pr.pen. căruia îi dă citire, respectiv dacă procedura fost respectată de instanța de fond. Critică de asemenea, faptul că petentul nu a fost audiat de către instanța de judecată niciodată, întrucât chiar dacă se susține de Parchet că acesta a fost audiat în fața procurorului conform practicii CEDO și Înaltei Curți de Casație și Justiție urmărirea penală servește exclusiv la sesizarea instanței de judecată, iar instanța de judecată are obligația de a administra probe în condițiile legale.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 954/04.10.2007 a Judecătoriei Cluj -N în temeiul art.522 ind.1 alin.1,2 rap.C.P.P. la art.403 alin.3 s C.P.P.-a respins cererea formulată de petentul condamnat, fiul lui și, născut la data de 20.05.1979 în C-N,. în C-N,-, jud.C, cu privire la rejudecarea cauzei în care a fost pronunțată sentința penală nr.331/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.16122/2004, definitivă prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curții de APEL CLUJ.
În temeiul art.192 alin.2 a C.P.P. fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 a1.2 cu Cod Penal aplic.art.37 lit.b prin Cod Penal sentința penală nr.331/2005 a Judecătoriei Cluj -N definitivă prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curții de APEL CLUJ.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în esență că, în noaptea de 31.07/01.08.2004, în jurul orelor 03,30, în timp ce se afla pe str. - - din C-N inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri repetate cu pumnul și picioarele cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de aceeași parte vătămată.
În cursul judecății inculpatul nu a fost prezent în fața instanței deoarece a plecat din țară în luna noiembrie 2004, judecata desfășurându-se în lipsa sa. După rămânerea definitivă a hotărârii s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr.486/2005 de către Judecătoria Cluj -N, iar în data de 21 mai 2007 s-a emis mandatul european de arestare având în vedere că petentul condamnat a fost localizat în. Acesta a fost predat autorităților române în vederea executării pedepsei în data de 23 august 2007.,
Cererea de rejudecare a cauzei se întemeiază pe dispozițiile art. 522 ind. 1.C.P.P. care prevăd faptul că, in cazul in care se cere extrădare a unei persoane judecate și condamnate in lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat in primă instanță la cererea condamnatului. Alineatul 2 al acestui articol face trimitere la dispozițiile art. 405-408.C.P.P. cu privire la procedura de soluționare a cererii. In prealabil, cererea trebuie pusă in discuția părților sub aspectul admisibilității in principiu, iar in ipoteza admiterii, instanța procedează la rejudecarea cauzei aplicând regulile de la judecata in primă instanță.
Condițiile de admitere a cererii in principiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 522 ind.1 se C.P.P. referă la existența unei hotărâri de condamnare pronunțată față de o persoană judecată în lipsă și extrădare a acestei persoane în vederea executării pedepsei. Din formularea textului legal rezultă faptul că rejudecarea cauzei nu este obligatorie prin întrunirea formală a celor două condiții, fiind stipulat expres faptul că " instanța poate dispune rejudecarea cauzei".
Cu privire la condiția extrădării petentului condamnat instanța constată că acesta a fost predat autorităților române ca urmare a emiterii mandatului european de arestare pentru executarea pedepsei. In ce privește prima condiție prevăzută de textul legal respectiv judecarea și condamnarea persoanei în lipsă trebuie făcute mai multe precizări. In prezenta cauză partea vătămată a depus o plângere penală in data de 17.08.2004, înregistrată inițial de tatăl său prin care a solicitat identificarea persoanelor care i-au aplicat mai multe lovituri in data de 1.08.2004, in jurul orelor 04,00, in timp ce se afla pe str. - - din C-N, împreună cu fratele său. In urma cercetărilor efectuate s-a început urmărirea penală in data de 23 august 2004 față de învinuitul, in data de 30 august 2004 față de învinuiții, și. Din cercetările efectuate de organele de poliție a reieșit că una dintre persoanele care are cunoștințe despre faptele reclamate de părțile vătămate este numitul. In acest context acesta a fost audiat inițial in data de 25.08.2004, in calitate de martor ( 199-201 dosar urmărire penală). In data de 08.10.2004 numitul a fost audiat in calitate de învinuit și a menționat că nu dorește să fie asistat de avocat și nu are probe de propus in apărare (202 dosar urmărire penală). In data de 19 octombrie 2004 învinuitul a fost audiat de către procuror arătând in mod expres in declarație că nu dorește să fie asistat de apărător ales sau din oficiu (206 dosar urmărire penală). În data de 20 octombrie 2004 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală învinuitului, menționând faptul că nu dorește să fie asistat de avocat, să facă alte declarații suplimentare sau să formuleze alte cereri, (215 dosar urmărire penală). La data de 21.10.2004 s-a întocmit rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N în dosar nr.5322/P/2004, prin care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cp. cu aplic. art. 37 litb Cp. și a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cp. cu aplic. art. 37litb Cp. Prin același act de sesizare au fost trimiși in judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cp. cu aplic. art. 37 lit.b Cp, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 Cp. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181.și Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cp.
Pe rolul Judecătoriei Cluj -N s-a înregistrat la data de 25.10.2004 dosarul nr.16122/2004. Primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 23 noiembrie 2004 când inculpatul a fost legal citat și s-a prezentat tatăl acestuia care a solicitat amânarea judecății cauzei pentru angajarea unui apărător ales. (22-23 dosar instanță). Cererea a fost încuviințată și s-a prezentat in fața instanței apărătorul ales al inculpatului av. pe tot parcursul procesului penal.
Instanța a dispus citarea inculpatului cu mandat de aducere pentru termenul din data de 14 decembrie 2004, iar din procesul verbal întocmit de organele de poliție a rezultat că nu a fost găsit la domiciliu, motiv pentru care s-a solicitat de către reprezentanta Parchetului luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, apreciindu-se că se sustrage de la judecată și că prezintă pericol pentru ordinea publică. A fost prezent apărătorul inculpatului care a formulat concluzii de respingere a cererii reprezentantei Parchetului și care a declarat recurs la încheierea prin care instanța a dispus arestarea preventivă in lipsă a inculpatului. Pe parcursul procesului penal apărătorul ales al inculpatului a fost prezent la toate termenele de judecată, la audierea părților și a martorilor, având posibilitatea să formuleze întrebări sau cereri in probațiune. Acesta a fost prezent și la acordarea cuvântului în dezbateri, solicitând achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă pe temeiul prevăzut la art. 10 litc și C.P.P. încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală pe temeiul prevăzut la art. 10 lit.h
C.P.P.După pronunțarea sentinței penale prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani 4 luni închisoare la data de 9 martie 2005 s-a formulat apel d e către acesta prin avocat (4 dosar 2515/2005 al Tribunalului Cluj ), care a fost soluționat prin decizia penală nr.269/A/2005 a Tribunalului Cluj, fiind respinsă calea de atac. Ulterior la data de 24 iunie 2005, inculpatul, prin apărător ales a formulat recurs împotriva sentinței penale de condamnare care a fost respins prin decizia penală nr.571/2005 a Curții de APEL CLUJ.
Din cele expuse mai sus instanța a apreciat că modul in care s-a desfășurat procesul penal in privința inculpatului nu a adus nici o Încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Inculpatul avea cunoștință de faptul că este cercetat pentru - săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, încă din faza de urmărire penală, când a fost audiat de organul de poliție și ulterior de către procuror, fiindu-i prezentat întreg materialul de urmărire penală. Acestuia i s-au adus la cunoștință toate drepturile procesuale, respectiv acela de a fi asistat de un apărător si de a nu face nici o declarație cu ocazia audierii, dar a menționat expres că nu dorește să fie asistat de apărător din oficiu sau apărător ales și a consimțit să dea o declarație in fața procurorului. Astfel, inculpatului i-a fost adusă la cunoștință in mod corespunzător acuzați a, astfel cum prevăd și dispozițiile normelor europene cu ocazia analizării pe larg a noțiunii de" dreptul la un proces echitabil".
Garanțiile implicite ale desfășurării unui proces echitabil sunt cele privind egalitatea armelor, principiul contradictorialității, motivarea hotărârilor, dreptul acuzatului de a păstra tăcerea si de a nu se autoincrimina. Garanțiile explicite ale desfășurării unui proces echitabil se referă la publicitatea procesului, termenul rezonabil de soluționare a cauzei și in cadrul garanției specifice in materie penală se include prezumția de nevinovăție. Convenția Europeana a Drepturilor Omului prevede si anumite garanții acordate acuzatului intr-un proces penal, respectiv dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzației, acordarea timpului și facilităților necesare pregătirii apărării, dreptul la apărare, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces, dreptul la asistență gratuită a unui interpret.
Instanța de fond a apreciat că în cursul judecății inculpatului, au fost respectate toate garanțiile enumerate mai sus in privința dreptului la un proces echitabil. Inculpatul a avut cunoștință și de faptul că a fost trimis in judecată, la primul termen fiind prezent tatăl acestuia care a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător. s-au desfășurat cu respectarea regulii publicității, s-a respectat principiul contradictorialității atâta timp cât apărătorul ales al inculpatului a fost prezent la administrarea nemijlocită a probelor de către instanța de judecată, a avut posibilitatea de a formula întrebări părților din proces si a martorilor audiați. Dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat, fiind încuviințată cererea de amânare a cauzei de către instanța de judecată tocmai pentru a da posibilitatea inculpatului să-și angajeze un avocat ales. Aspectul invocat de petent in cuprinsul cererii in sensul că nu a avut posibilitatea să ia contact direct cu apărătorul său nu poate fi avut in considerare, atâta timp cât a fost alegerea sa de a părăsi țara și de a nu fi prezent in fața instanței, dincolo de faptul că nu există o certitudine că acesta nu a discutat cu apărătorul său despre procesul penal, fapt ce se putea realiza si prin alte mijloace de comunicare (telefon, internet). Din aceeași opțiune a inculpatului de a părăsi România și de a nu fi prezent la instanță a decurs și imposibilitatea acestuia de a participa la audierea martorilor si apoi a inculpați lor pentru a-și formula mai riguros apărarea.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit in situația unei reclamante faptul că sustragerea voluntară a acesteia de la judecată intr-o cauză penală nu constituie nici o limitare disproporționată a dreptului la un tribunal și nici a dreptului la un proces echitabil, deoarece aceasta a refuzat să fie prezentă in fața instanțelor de fond, ceea ce semnifică renunțarea la însuși dreptul de a participa la ședințele de judecată. S-a apreciat in mod corect că reclamanta respectivă prin propria sa voință și in mod neechivoc a renunțat la dreptul de a fi ascultată de tribunal și la dreptul de a se apăra in proces (., 25 mai 1998, nr.361 06/1997, Mihaies c/, re dată in Convenția Europeană a Drepturilor Omului - vol.I, ). Din expunerea acestei cauze a rezultat si faptul că reclamanta respectivă nu a efectuat demersuri pentru angajarea unui avocat și nu s-a prezentat in fața instanțelor de fond. Cu atât mai mult, in privința petentului condamnat care a avut angajat un apărător ales in toate stadiile procesuale, nu se poate considera că i-a fost încălcat dreptul la apărare și implicit dreptul la un proces echitabil.
În jurisprudența națională a fost pronunțată decizia penală nr. 4713/2 august 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă cererea de rejudecare a unui condamnat care știa că este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni, fiind audiat în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății a părăsit țara, hotărârea fiind pronunțată în lipsa sa, iar dreptul la apărare garantat prin prezența unui apărător desemnat din oficiu.
Așa cum s-a arătat mai sus, instanța poate aprecia temeinicia cererii de rejudecare, fără ca textul legal să impună în orice situație în care condamnatul a fost judecat în lipsă, admiterea unei astfel de cereri. Pentru motivele mai sus, arătate, apreciind că cererea petentului condamnat este neîntemeiată, instanța în temeiul art. 522 indice 1 alin. 1, 2.p Cod Penal, raportat la art. 403 alin. 3.C.P.P. a respins cererea formulată de petentul condamnat, cu privire la rejudecarea cauzei în care a fost pronunțată sentința penală nr. 331/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.16122/2004, definitivă prin decizia penală nr.269/A/2005 a Curții de APEL CLUJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea apelului în conformitate cu disp. art.379 pct.25 lit.b C.P.P. desființarea sentinței apelate în totalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Cluj -
În motivare se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a judecat cauza cu nerespectarea disp. art. 522/1 pr.pen. deoarece fiind îndeplinite cele două condiții cerute de acest text de lege, judecătorul era obligat să admită cererea și să rejudece cauza pe fond, conform regulilor de procedură privind judecata În primă instanță; în această situație, admiterea în principiu nu este posibilă conform procedurii la care art. 522/1 pr.pen. face trimitere, așa cum în mod eronat a apreciat instanța de judecată.
Prin decizia penală nr.389/A din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 20.05.1979 în municipiul C-N, jud. C, domiciliat în municipiul C-N,-, jud. C, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.954/04.10.2007 a Judecătoriei Cluj -
A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în apel în sumă de 50 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Având în vedere disp. art. 522/1 a1.2 pr.pen. instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a disp. art. 405-408.pr.pen. care prevăd rejudecarea cauzei pe fondul ei numai după admiterea în principiu a cererii ce face obiectul prezentului dosar, aspect care reiese și din al.1 al art.522/1 pr.pen. unde se stipulează expres faptul că: " instanța poate dispune rejudecarea"; în concluzie, textul de lege nu impune rejudecarea pe fond în orice situație în care sunt îndeplinite cele două condiții cerute de a1.1 al art.522/1 pr.pen.
În speță, soluția pronunțată este legală și temeinică, cererea condamnatului neîntrunind cerințele de admisibilitate în principiu.
Astfel, în cursul judecății inculpatului, au fost respectate toate garanțiile ce stau la baza dreptului la un proces echitabil și care au fost prezentate pe larg de prima instanță în considerentele hotărârii.
În faza de urmărire penală, la care inculpatul a participat personal, inițial în calitate de martor, apoi de învinuit, i-au fost respectate toate drepturile, fiindu-i adusă la cunoștință învinuirea, că are dreptul la un avocat ales, să propună probe, dar a refuzat, la finalul acestei faze procesuale fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală, cu întocmirea rechizitoriului și trimiterea sa în judecată în calitate de inculpat, pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 a1.2 pen. cu aplic. art. 37 lit.b pen. și vătămare corporală, prev. de art. 181.pen. cu aplic. art. 371it.b pen.
În faza de judecată, deși legal citat, inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat în instanță deoarece a părăsit țara.
Cu toate acestea, petentul a avut cunoștință de proces, dovadă că la primul termen de judecată s-a prezentat tatăl acestuia, solicitând amânarea în vederea angajării unui apărător ales care de altfel a și fost angajat și care i-a apărat interesele pe toată durata judecății. Mai mult, s-a bucurat de aceleași privilegii și în căile de atac promovate (apel, recurs).
Faptul că sus-numitul nu a participat la judecarea cauzei pe fond și în căile de atac deoarece nu era în țară, este opțiunea acestuia și nicidecum culpa autorităților.
Motivul invocat de apelant în sensul că a fost nevoit să plece la muncă în străinătate din cauza situației financiare precare a familiei nu are suport probator,în condițiile în care până la trimiterea sa în judecată s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, plecarea sa trezind serioase bănuieli, în sensul sustragerii de la judecată.
Față de cele mai sus expuse, tribunalul în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. a respins ca nefundat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.954/04.10.2007 a Judecătoriei Cluj -
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va obliga pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în apel în sumă de 50 lei.
Împotriva mai sus menționatei decizii a declarat recurs în termenul legal condamnatul solicitând admiterea recursului declarat în baza art.38515pct.2 lit.c raportat la art.3859alin.1 pct.18 Cpp, casarea în întregime a hotărârilor atacate și rejudecând cauza să fie admisă cererea formulată de rejudecare a cauzei în conformitate cu art.5221Cpp, deoarece instanțele ierarhic inferioare au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în vigoare și a jurisprudenței CEDO. Cu ocazia dezbaterii recursului apărătorul inculpatului a mai solicitat instanței de recurs să analizeze calea de atac formulată și din prisma pct.10 al art.3859cpp, având în vedre că atât Judecătoria Cluj -N, cât și Tribunalul Cluj au omis să se pronunțe cu privire la o cerere esențială a condamnatului, respectiv, nu au procedat la citirea actului de sesizare al instanței, la audierea condamnatului și la rejudecarea cauzei conform prevederilor art.5221Cpp.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate de către condamnat și a celor ce pot fi examinate de către instanță din oficiu precum și raporta la probele existente, Curtea constată că acesta este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanțele ierarhic inferioare au analizat în mod temeinic întreg materialul probator administrat în cauză și au motivat soluțiile pronunțate extrem de amănunțit. Considerăm că din acest motiv nu se mai impune reluarea considerațiilor avute in vedere de aceste instanțe la momentul pronunțării hotărârilor recurate, urmând a răspunde motivelor de recurs invocate.
Astfel, conform art.5221Cpp"în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Dispozițiile art.405-408 se aplică în mod corespunzător". Chiar și o analiză sumară a textului mai sus amintit evidențiază faptul că această rejudecare nu este o obligație impusă instanțelor de judecată, ci doar o posibilitate a acestora de a dispune, în funcție de circumstanțele specifice fiecărei cauze, rejudecarea cauzei pentru persoanele ce au fost judecate în contumacie și care au fost ulterior extrădate. Raționamentul pentru care art.5221a fost introdus în conținutul Cpp, cu ocazia modificării operate prin Lg.281/2003, a fost acela de a alinia legislația internă la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și la Protocolul nr.7 la Convenție adoptat la Strasbourg în 22 noiembrie 1984 acte care însă impun doar ca cel judecat în lipsă să se poată adresa din nou instanțelor de judecată pentru a dovedi nevinovăția sa și în scopul de a garanta și a respecta dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO.
Art.6 din Convenție stipulează, în alin.3 că orice acuzat are, în special, dreptul
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.
Acest paragraf garantează principiile egalității armelor și contradictorialității.
În procesele penale, prezența celui trimis în judecată la dezbaterea cauzei este un element esențial al asigurării principiului contradictorialității, al unui proces echitabil, în general așa cum a stipulat Curtea Europeană, în mod constant, în jurisprudența sa ( c/ Italie din 1992, Zana c/ și Stafford c/ ). Dar, ca și orice alt drept, nu este un drept absolut inculpatul putând renunța la prezența sa în fața instanțelor de judecată. Singurele condiții impuse sunt ca această renunțare să fie lipsită de echivoc, să fie rezultatul propriei voințe și să fie însoțită de un minim de garanții corespunzătoare gravității ei.
Apreciem că în cauza dedusă judecății ne aflăm în prezența unei renunțări exprese și lipsite de echivoc a condamnatului de a fi prezent personal în fața instanțelor investite cu soluționarea dosarului având ca obiect infracțiunea pentru care numitul a fost trimis în judecată. Aprecierea noastră se fundamentează pe conduita procesuală a condamnatului care a fost audiat de către organele de urmărire penală în data de 08.10.2004 în calitate de învinuit, apoi în 19.10.2004 în calitate de inculpat, iar în data de 20.10.2004, procurorul care instrumenta cauza a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, aducându-i la cunoștință că se va dispune trimiterea sa în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost cercetat. De fiecare dată când a fost audiat condamnatul a arătat că nu dorește să fie asistat de un avocat și că nu are de propus probe în apărarea sa. La un interval de nici măcar o lună de la prezentarea materialului de urmărire penală, condamnatul a părăsit țara, ulterior stabilindu-se, cu ocazia executării mandatului european de arestare emis pe numele său că acesta s-a aflat în unde a lucrat o perioadă cu forme legale.
În fața instanțelor investite cu soluționarea cauzei condamnatul a fost reprezentat de un apărător ales care și-a exercitat mandatul cu profesionalism, formulând cereri în probațiune, a participat la audierea coinculpaților, a martorilor și a exercitat căile de atac.
Condamnatul nu a făcut nici un demers pentru a aduce la cunoștința instanțelor adresa la care locuiește efectiv pentru a le da posibilitatea de alc ita și de la adresa din străinătate.
În aceste condiții lipsa inculpatului la dezbateri a fost însoțită de garanții suficiente care au asigurat dreptul condamnatului la un proces echitabil în conformitate cu art. 6 din Convenție.
Pentru aceste motive considerăm, asemenea instanțelor ierahic inferioare, că nu se impunea admiterea în principiu a cererii de rejudecare și în consecință nu trebuia audiat condamnatul cu privire la acuzația ce iaf ost adusă și pentru care a fost condamnat.
Având în vedre cele de mai sus, în baza art.38515pct.2 lit.b Cpp va fi respins ca nefondat recursul declarat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 20 mai 1979, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 389/A din 26 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj.
Obligă pe condamnatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./10.03.2008
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
