Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 340/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 340
Ședința publică de la 08 Mai 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Membri Aurel Ilie
- - - - Președinte Secție
- - JUDECĂTOR 3: George
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 68 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, invocând în drept dispoz. art.3959pct. 10 cod pr.penală, a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate și a respins, cu încălcarea dispoz. art. 381 cod pr.penală, computarea pedepsei executată în străinătate.
Procurorul, învederând că recurentul condamnat a fost prezent la judecata în fond a cauzei și a declarat apel personal, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, nefiind întrunite cerințele dispoz. art. 5221cod pr.penală.
Recurentul condamnat, având cuvântul, arată că a fost bătut la instanța de fond și a solicitat rejudecarea cauzei.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 3700 din 30.11.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat, fiul lui și, născut la data de 17.04.1972, aflat în prezent în C, ca inadmisibilă.
A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, a reținut că la data de 20.07.2007, condamnatul a formulat cerere de rejudecare a dosarului nr. 17922/1999 în care s-a pronunțat nr. 5694/ 22.11.1999 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin nr. 1618/ 15.12.2000 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208, 209 lit. a,g,i cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 cod penal și art. 221 cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că la cercetarea judecătorească nu a fost prezent și a fost condamnat și judecat în lipsă, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
După rămânerea definitivă a sentinței penale, a fost dat în urmărire generală, fiind găsit în Italia, unde a fost arestat de carabinieri și a stat arestat până la judecarea procesului de expulzare în România.
A susținut că i-au fost încălcate drepturile prev. de art. 6 din CEDO, respectiv, de a avea parte de o judecată dreaptă, echitabilă, în mod public și într-un termen rezonabil, de o instanță imparțială.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat următoarele:
Prin nr. 5469/ 27.11.1998 a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosar nr. 5713/1998, în baza art. 221 alin.1 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 26.Cod Penal rap. la art. 208, 209 lit. a, g, i a Cod Penal fost condamnat același inculpat la cinci pedepse de câte 3 ani închisoare pentru fiecare din cele cinci fapte comise și descrise la pct. 11, 12, 13, 14 și 15 din rechizitoriu.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Prin nr. 609/ 31.05.1999 a Tribunalului Dolj, a fost admis apelul formulat de inculpatul împotriva nr. 5469/ 27.11.1998 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5713/1998, s-a desființat în totalitate sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
După rejudecare, Judecătoria Craiova prin nr. 5694/ 22.11.1999, dosar nr. 17922/1999, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus; Tribunalul Dolja respins apelul declarat de inculpat prin nr. 355/ 29.05.2000 iar prin decizia penală nr. 1618/ 15.12.2000, Curtea de Apel Craiovaa respins ca nefondat recursul acestuia.
Împotriva nr. 5694/ 22.11.1999 a Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr. 17922/1999, rămasă definitivă prin decizia de mai sus, inculpatul a formulat cerere de rejudecare, fiind înregistrată pe rolul instanței sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, în cursul judecării dosarului 5713/1998, în care s-a pronunțat 5469/1998, inculpatul a fost prezent la termenul de judecată din 8.05.1998 și a fost audiat; indiferent de durata procesului penal, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, inculpatul a avut cunoștință de acest proces și a beneficiat de toate garanțiile dreptului la apărare iar plecarea din țară a fost opțiunea sa.
Așadar, condițiile lipsei la judecată și lipsei la momentul condamnării sunt cumulative.
Având în vedere cele reținute, instanța, în baza art. 5221.C.P.P. a respins cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel condamnatul, arătând că în mod greșit s-a apreciat că nu întrunește condițiile pentru a solicita rejudecarea cauzei, conform art. 5221.C.P.P. deoarece a lipsit de la pronunțarea sentinței de condamnare, ceea ce impune concluzia că nu a avut cunoștință de existența procesului penal și nu a avut posibilitatea de a-și face apărările potrivite, ceea ce încalcă dreptul său la un proces echitabil, conform art. 6 din CEDO.
În plus, s-au dat garanții de către statul român că va avea loc o rejudecare a cauzei.
În subsidiar, a solicitat deducerea perioadei petrecute în detenție în Italia.
Prin decizia penală nr. 68 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost respins apelul formulat de condamnatul, cu obligarea acestuia la 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel invocat de către apărătorul ales al condamnatului, tribunalul a constatat că instanța de fond s-a pronunțat pe cererile formulate în cauză; s-a reținut că petentul a solicitat prin cererea înregistrată la 29.06.2007 rejudecarea procesului său penal, în baza art. 5221.C.P.P.
În ședința publică de la 20.07.2007 a declarat că înțelege să formuleze contestație la executarea sentinței penale 5694/ 22.11.1999 a Judecătoriei Craiova, întemeiată pe art. 461 lit. d C.P.P. pentru a i se deduce din pedeapsa de trei ani închisoare aplicată prin această sentință perioada petrecută în detenție în Italia. Prin apărătorul ales a mai depus la dosar o precizare, în care arată că solicită rejudecarea cauzei sale, în temeiul art. 5221.C.P.P. și deducerea perioadelor de arest efectuate în vederea extrădării.
Această ultimă cerere reprezintă o consecință a rejudecării procesului penal și a pronunțării unei noi sentințe. Deoarece instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune rejudecarea procesului penal, solicitarea de deducere a perioadei detenției a rămas fără obiect. Petentul are însă posibilitatea de a cere oricând, în temeiul art. 461 lit. d deducerea C.P.P. perioadei de arest din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 5694/1999 a Judecătoriei Craiova.
S-a mai reținut de către tribunal că, în mod corect instanța a respins cererea de rejudecare a procesului penal. Așa cum s-a arătat în considerentele sentinței, petentul a fost prezent în ședința publică de la 08 mai 1998, a fost ascultat cu privire la învinuiri formulate împotriva sa; a fost prezent, de asemenea, la alte termene de judecată stabilite de instanță și s-au administrat probele solicitate de acesta, a participat la dezbateri și a declarat personal apel împotriva sentinței nr. 5469/ 27.11.1998; în continuare, după rejudecarea cauzei, petentul a exercitat căile de atac legale.
Scopul art. 5221.C.P.P. este să asigure un proces corect persoanelor condamnate în lipsă, care nu au avut cunoștință de existența unei învinuiri și nici posibilitatea de a formula apărări în cauză.
Câtă vreme apelantul condamnat a cunoscut rezultatul terminării urmăririi penale (trimiterea în judecată) și a asistat la o parte din cercetarea judecătorească nu se poate reține că nu a avut cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa. Plecarea din țara fără încunoștințarea instanței despre o nouă adresă la care să fie citat, deși în primul ciclu procesual se dispusese condamnarea sa la pedeapsa de trei ani închisoare, a reprezentat alegerea petentului, cu toate consecințele ce decurgeau din aceasta și nici la instanța de fond, nici în apel nu a indicat o cauză care să-l fi împiedicat, în mod obiectiv, să se prezinte în continuare la instanță. Tribunalul a mai reținut că apelantul nu a făcut nici dovada părăsirii legale a teritoriului României.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul, invocând în drept, dispoz. art. 3859pct. 10 cod pr.penală, în sensul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate și a respins, cu încălcarea dispoz. art. 381 cod pr.penală,computarea pedepsei executată în străinătate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859alin.3 cod pr.penală, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispoz. art. 5221cod pr.penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Așadar, chiar dacă prin cererea de extrădare Statul Român a dat asigurări privind rejudecarea cauzei în prezența persoanei extrădate, nefiind îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de textul legal de mai sus, respectiv "judecarea și condamnarea în lipsă", cererea este inadmisibilă și în mod corect a fost respinsă.
Astfel, din actele dosarului rezultă, așa cum au reținut și instanțele anterioare, că recurentul condamnat a fost prezent în ședința publică de la 8 mai 1998 la instanța de fond, când a și fost audiat cu privire la învinuirile aduse, a fost prezent la alte termene ulterioare de judecată precum și la dezbaterile în fond din ședința publică de la 13 noiembrie 1998 (fiind asistat de apărător ales) și a declarat personal apel, exercitând căile legale de atac.
Instanța de apel a analizat toate cererile și apărările invocate în apărare de condamnat, astfel că și motivul de casare referitor la nepronunțarea asupra tuturor cererilor formulate, este neîntemeiat.
Respingându-se cererea de rejudecare, în mod corect nu s-a dispus computarea pedepsei executate în străinătate, această cerere putând fi formulată, pe cale separată de condamnat, în condițiile prev. de art. 461 lit. d cod pr.penală.
Așa fiind, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind incident vreunul din cazurile de casare prev. de art. 3859cod pr.penală, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, se va respinge recursul de față ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 68 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 mai 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.OD.
IB/16.05.2008.
8 mai 2008,
C va încasa de la rec.cond. 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Membri Aurel Ilie, George
