Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 339/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă înlocuire arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 339
Ședința publică de la 08 Mai 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - JUDECĂTOR 3: Onița
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva Încheierii nr. 85 din 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimații - inculpați și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, în stare de arest, intimații - inculpați, asistați de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, părțile prezente au învederat că nu au de formulat excepții sau cereri, astfel că s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii recurate, invocându-se critici de netemeinicie privind greșita apreciere asupra încetării temeiurilor care justifică arestarea preventivă a inculpaților. Astfel, s-a arătat că, la termenul din 25 aprilie 2008, a fost admis recursul promovat de Parchet și a fost casată încheierea primei instanțe, instanța de recurs pronunțându-se asupra cererii de înlocuire a măsurilor preventive față de cei doi inculpați, în sensul respingerii acestor cereri. S-a arătat că, de la această dată și până în prezent, nu au intervenit împrejurări noi, care să modifice temeiurile reținute în justificarea privării de libertate a inculpaților, motivându-se că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f privind C.P.P. pericolul pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, administrarea probelor în cauză nefiind finalizată și existând date că s-au exercitat presiuni în scopul modificării declarațiilor coinculpatului. De asemenea, s-a învederat că principiul egalității în fața legii penale nu semnifică egalitate de sancțiuni sau măsuri procesuale aplicate coinculpaților dintr-o cauză penală, sens în care trebuie înțeles principiul egalității de tratament juridic; sub aspectul termenului rezonabil al arestării preventive, s-a arătat că analiza acestuia trebuie să vizeze prioritar natura și complexitatea cauzei, precum și volumul probelor de administrat, raportat la conduita procesuală a inculpaților. S-a concluzionat, motivându-se că menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care temeiurile prev. de art. 148 lit. f subzistă C.P.P. nefiind modificată starea de fapt dedusă judecății, în raport de probele administrate până în acest moment; s-a solicitat casarea încheierii recurate, menținerea arestării preventive față de ambii inculpați și respingerea cererilor de înlocuire a arestării preventive, formulate de aceștia.
Avocat, pentru intimații - inculpați, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției de înlocuire a măsurilor preventive, ca legală și temeinică. În motivarea susținerilor, s-au invocat critici de nelegalitate și netemeinicie pentru soluția de menținere a arestării preventive, astfel: sub aspectul legalității, s-a învederat că, în cauză, măsurile preventive au fost înlocuite prin încheierea Tribunalului din 23 aprilie 2008, care nu a fost recurată de Parchet, instanța de recurs care a soluționat cauza prin Decizia nr. 329 din 25 aprilie 2008 fiind investită cu recurs numai împotriva încheierii din 21 aprilie 2008, prin care instanța nu s-a pronunțat asupra măsurilor preventive; sub aspectul temeiniciei, s-a învederat că, în cauză au fost audiați mai mulți martori, care au relevat o altă stare de fapt decât aceea reținută în rechizitoriu, rezultând dubiul cu privire la calitatea de autori a inculpaților la infracțiunile de omor calificat, respectiv tentativă la omor calificat, împrejurare care trebuie analizată corespunzător de instanțe, la aprecierea subzistenței temeiurilor arestării preventive. De asemenea, s-a arătat că, în cazul celorlalți participanți, trimiși în judecată și aceștia pentru infracțiuni grave, precum traficul de persoane sau constituirea de grup infracțional organizat, au fost înlocuite măsurile preventive cu măsurile restrictive de libertate, situație în care s-ar impune aceeași soluție și în cazul intimaților - inculpați din prezenta cauză. Totodată, s-a invocat și cerința duratei rezonabile a măsurii preventive, arătându-se că, potrivit jurisprudenței CEDO în materie, simpla acuzație referitoare la comiterea unei infracțiuni grave, nu justifică menținerea arestării preventive până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, mai ales în condițiile în care există dubii asupra încadrării juridice a faptelor și asupra calității de autori a inculpaților. S-a concluzionat, solicitându-se respingerea recursului, ca nefondat; s-a depus practică relevantă CEDO(decizia din 13.02.2001 - cererea nr. 34947/1997) și un studiu asupra arestării preventive întocmit de Asociația Baroului American - - juridică pentru Europa Centrală și.
Având cuvântul în replică, reprezentantul Parchetului a arătat că, instanța de recurs, prin soluția pronunțată la 25 aprilie 2008, a dispus asupra cererilor de înlocuire a arestării preventive, existând doar o eroare materială asupra datei pronunțării încheierii atacate, respectiv 21 aprilie în loc de 23 aprilie 2008, soluția instanței de recurs având în prezent autoritate de lucru judecat, fără a putea fi cenzurată.
Având cuvântul în replică, avocat a arătat că, în raport de prevederile art. 195 și următoarele C.P.P. eroarea materială nu poate fi extinsă și asupra datei pronunțării unei soluții, situație în care devine operantă excepția de nelegalitate, a cărei sancțiune este nulitatea absolută.
Având pe rând ultimul cuvânt, inculpații și, au arătat că sunt arestați de 17 luni, probele pe situația de fapt au fost epuizate și că lăsarea lor în libertate nu ar împieta asupra desfășurării procesului penal, solicitând respingerea recursului, pentru motivele dezvoltate de apărătorul lor.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin Încheierea nr. 85 din 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, s-a dispus, în baza art. 3002rap.C.P.P. la art-. 160 alin. 2 C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive față de inculpații - fiul lui și -, născut la data de 25 ianuarie 1980 în mun. Sibiu, județ Sibiu, în prezent deținut în C - și (fost ) - fiul lui și, născut la data de 20 martie 1981 în mun. Sibiu, județul Sibiu, în prezent deținut în C - precum și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Au fost obligați inculpații să se prezinte la Tribunalul Dolj ori de câte ori vor fi chemați; să se prezinte la Poliția mun. Sibiu pentru întocmirea și respectarea programului de supraveghere și ori de câte ori vor fi chemați; să nu-și schime locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Au fost atenționați inculpații asupra dispozițiilor art. 145 alin. 3
C.P.P.S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru judecarea cauzei în fond, s-a acordat termen la data de 02 iunie 2008, cu citarea inculpaților și a 13 martori din acte, precum și în vederea întocmirii raportului de expertiză medico-legală pentru partea vătămată, cu obiectivele stabilite prin încheierea din 07 aprilie 2008, sens în care s-a dispus repetarea adreselor către Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu și către partea vătămată.
Pentru a dispune astfel asupra măsurilor preventive, prima instanță a reținut că a fost învestită prin încheierea de-/01 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la Tribunalul Sibiu, cauza având ca obiect acțiunea penală pusă în mișcare prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Sibiu nr. 7/D/P/2007, împotriva inculpaților: 1. - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991 și art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a și Cod Penal în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; 2. - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art.11pct. 1 din Lg. 61/1991 și art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, art. 194 alin. 1 Cod Penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b și Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; 3. - pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Lg. 678/2001, art. 7 din Lg. 39/2003 și art. 194 alin. 1 Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; 4. - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 20 rap. la art. 174, 175 Cod Penal, art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991, art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; 5. A G - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art.11pct. 1 din Lg. 61/1991 și art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, art. 194 alin. 1 Cod Penal, art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, art. 262 alin. 1 și Cod Penal art. 264 alin. 1 Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; 6. - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. 2 din aceeași lege, art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991 și art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit.a Cod Penal; 7. - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 cu aplic. art. 9 alin. 2 din aceeași lege, art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991, art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, art. 194 alin. 1 Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit.a Cod Penal; 8. - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003 și art. 20 rap.Cod Penal la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, în final cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; 9. - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 12 alin.1, alin. 2. a din Lg. 678/2001, art. 321 alin. 1 Cod Penal, art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, art. 217 alin. 1 Cod Penal, art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991, art. 194 alin. 1 și Cod Penal art. 20 rap.Cod Penal la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b și Cod Penal, în final, cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal; 10. (fost ) - pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991, art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Lg. 678/2001, art. 239 alin. 1 și 2 Cod Penal, art. 194 alin. 1 Cod Penal, art. 174, 175 lit. i Cod Penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. a și Cod Penal, în final, cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalS-a reținut că, în cauză, inculpații, și au fost arestați preventiv la data de 11 aprilie 2007, conform încheierii nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în temeiul art. 143 rap.C.P.P. la art. 148 lit. f C.P.P. măsurile preventive fiind prelungite și, ulterior, menținute de instanțe. În privința inculpatului, s-a reținut că a fost pus în libertate, ca efect al înlocuirii arestării preventive, în conformitate cu decizia penală nr. 309 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
Procedând la verificarea legalității și temeinicie arestării preventive față de intimații - inculpați din cauză, în raport de disp. art. 3002coroborat C.P.P. cu art. 160 alin. 2 C.P.P. prima instanță a reținut că, în speță, nu se mai justifică temeiurile reținute la aplicarea și menținerea măsurii anterioare a măsurii arestării preventive, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, s-a reținut că s-au administrat probe testimoniale care relevă contradicții majore cu probele administrate în faza de urmărire penală, referitor la existența faptelor și la participanți, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu ar putea afecta desfășurarea procesului penal, întrucât nu ar putea fi influențată partea vătămată și martorii deja audiați.
Pe de altă parte, s-a reținut că, în cauză, un alt inculpat, trimis în judecată pentru aceleași categorii de infracțiuni, a fost pus în libertate prin efectul înlocuirii măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ceea ce justifică judecarea în stare de libertate și a celorlalți inculpați, în virtutea principiului egalității de tratament.
Totodată, s-a reținut și durata relativ mare a stării de arest preventiv, în aprecierea modificării temeiurilor pentru măsura preventivă.
În consecință, s-a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 160 alin. 2 rap.C.P.P. la art. 3002C.P.P. respectiv că nu se mai justifică temeiurile analizate la luarea măsurii preventive și s-a dispus revocarea arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara.
În raport de dispozițiile art. 145 C.P.P. s-au stabilit măsuri de supraveghere pentru inculpați: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la Poliția mun. Sibiu pentru întocmirea și respectarea programului de supraveghere și ori de câte ori vor fi chemați; să nu-și schime locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Au fost atenționați inculpații asupra dispozițiilor art. 145 alin. 3
C.P.P.S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Împotriva acestei soluții, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, invocând netemeinicia soluției de revocare a măsurii preventive și de înlocuire cu măsura restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi țara, cu următoarele argumente: temeiurile arestării preventive, prev. de art. 143 C.P.P. art. 148 lit. f C.P.P. nu s-au modificat față de momentul ultimei modificări asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive, prin decizia penală nr. 329 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, respectiv nu s-a modificat situația de fapt avută în vedere la analiza anterioară; durata rezonabilă a măsurii preventive trebuie analizată în raport de natura și complexitatea cauzei penale, de volumul probelor de administrat și de conduita procesuală a părților implicate, urmând fi analizat prioritar pericolul social deosebit al infracțiunilor deduse judecății și persoana inculpaților, recidiviști, cercetați și în alte cauze penale, pentru infracțiuni de același tip; principiul egalității de tratament juridic semnifică egalitatea subiecților de drept în fața legii penale, dar nu egalitatea sancțiunilor sau măsurilor procesuale aplicate într-o cauză penală, care se analizează în raport de fiecare persoană aflată în cursul unei proceduri penale. În concluzie, s-a solicitat casarea încheierii, menținerea arestării preventive față de ambii inculpați și respingerea cererilor de înlocuire cu măsuri restrictive de libertate.
Analizând recursul promovat în cauză, se reține:
Investirea instanțelor prin actul de trimitere în judecată, are ca obiect săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Lg. 678/2001, ultraj contra bunelor moravi prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cod Penal, distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod Penal, șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod Penal, port ilegal de arme albe în locuri publice prev. de art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991, tentativă de omor calificat împotriva părții vătămate prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal, omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i împotriva Cod Penal victimei, pentru ambii inculpați reținându-se în fapt că, în perioada 2004 - ianuarie 2007, aceștia au constituit un grup infracțional organizat, alcătuit din coinculpații, A G, u, intimații din cauză având calitatea de lideri, în scopul obținerii de câștiguri ilicite, prin constrângerile exercitate asupra proprietarilor de localuri (baruri, discoteci, restaurante), în vederea angajării unor persoane din grupul infracțional în cadrul personalului de pază angajat și perceperea de taxe de protecție.
De asemenea, s-a reținut că, în acest scop, grupul condus de intimații - inculpați a produs numeroase incidente, constând în tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice, distrugerea de bunuri și vătămări corporale asupra persoanelor vizate, ultragierea organelor de ordine, precum și distrugerea de bunuri și tulburarea liniștii publice la sediul Sibiu și Spitalul de Urgență Sibiu, astfel: la data de 28 iulie 2006, la sediul Sibiu; la data de 27/28 ianuarie 2007, la Clubul "" din Sibiu; în luna decembrie 2005 și la 07 iulie 2006, la barul "UP - " din Sibiu; la data de 09 iulie 2006, în loc public, la ieșirea din Sibiu către Mediaș; la data de 04 septembrie 2006, în loc public, pe DN 1, în apropierea localității, județul B; la data de 05 septembrie 2006, în barul "" Sibiu; la data de 06/07 ianuarie 2007, la Barul "" din Sibiu; la data de 07 ianuarie 2007, la barul "-" din Sibiu; la data de 27 ianuarie 2007 la barul "Karma" din Sibiu.
Aceste evenimente, au culminat cu agresarea victimei, la data de 28 ianuarie 2007, pe strada - din Sibiu, aceasta fiind lovită cu un cuțit în zona inimii și decedând la data de 02 februarie 2007, precum și cu agresarea părții vătămate, cu o sabie, în incinta Spitalului Județean Sibiu, fiindu-i produse leziuni de autoapărare la nivelul brațului stâng și în zona capului, în rechizitoriu indicându-se drept autori ai acestor infracțiuni contra vieții, inculpații și, respectiv.
Intimații - inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, reținându-se incidența art. 143 coroborat C.P.P. cu art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că, față de inculpați au fost administrate, în cursul urmăririi penale, probe care justifică presupunerea rezonabilă că au participat la comiterea unor infracțiuni de pericol social deosebit, relevat atât de limita maximă a pedepselor prevăzute de legiuitor (în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, de constituire a unui grup infracțional organizat, tentativă de omor calificat, respectiv omor calificat), cât și de impactul social generat de împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunilor (distrugere și tulburare a liniștii publice, precum și săvârșirea infracțiunilor contra vieții, în loc public - unitate spitalicească - Serviciul Urgență).
Totodată, s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile perpetuării stării conflictuale între grupurile care formează anturajul inculpaților și părții vătămate, respectiv victima, precum și raportat la numărul mare al persoanelor implicate în starea conflictuală, ceea ce a generat insecuritate în comunitatea locală, conflictele deduse judecății realizându-se exclusiv în locuri publice, în prezența a numeroși martori, expuși astfel pericolului de a deveni victimele unor acte de agresiune.
Temeiurile indicate anterior, reținute atât la arestarea preventivă a intimaților - inculpați, cât și la prelungirile și menținerile măsurilor preventive, dispuse ulterior, subzistă și în prezent, pentru următoarele considerente:
Cauza dedusă judecății se află în faza procesuală a judecării în primă instanță, după audierea inculpaților, a părții vătămate și a părții civile, la termenul din 28 ianuarie 2008, a martorilor S, la termenul din 25 februarie 2008, la termenul din 07 aprilie 2008, care, cu excepția inculpatului, au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală cu privire la autorii agresiunilor asupra victimei și respectiv părții vătămate; ori, în actul de sesizare a instanței au fost indicați 60 de martori și 12 martori cu identitate protejată, probațiunea în cauză fiind amplă, în raport de natura și complexitatea infracțiunilor deduse judecății.
În raport de conținutul art. 63 lin. 2 se C.P.P. reține însă că normele procesual penale instituie imperativ principiul conform căruia "probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului", astfel că, modificarea conținutului declarațiilor inculpaților și martorilor audiați până în acest moment, nu poate fi interpretată drept o schimbare a situației de fapt din cauză. Astfel, teza susținută în apărare, conform căreia probele administrate în faza de judecată au indicat o altă stare de fapt care conturează dubiu cu privire la calitatea de autori ai inculpaților, nu poate fi reținută în această etapă procesuală, pentru că ar echivala cu prejudecarea fondului și antepronunțarea asupra existenței infracțiunilor și vinovăției inculpaților trimiși în judecată.
În privința legalității menținerii arestării preventive, se constată că ultima verificare a acesteia, în conformitate cu prevederile art. 3002C.P.P. s-a realizat prin încheierea nr. 49 din 10 martie 2008, prin care a fost revocată măsura arestării preventive, soluție casată prin decizia penală nr. 219 din 14 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea arestării preventive față de inculpații din prezenta cauză, cu motivarea că există indicii temeinice care permit presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptelor penale pentru care sunt cercetați inculpații, durata și amploarea activității infracționale, împrejurări de natură a genera insecuritate socială în comunitatea locală, în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
De asemenea, se reține că prima instanță a dispus înlocuirea măsurilor preventive cu măsura restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi țara, față de inculpații și, prin încheierea nr. 80 din 23 aprilie 2008, însă, dezbaterile asupra acestei cereri, au fost consemnate în încheierea din ședința de la 21 aprilie 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru termenul din 23 aprilie 2008.
În acest context, recursul promovat de Parchet și soluționat prin decizia penală nr. 329 din 25 aprilie 2008, a vizat încheierea din 21 aprilie 2008, respectiv dispoziția amânării pronunțării asupra cererilor de înlocuire a măsurilor preventive, instanța de recurs pronunțând casarea încheierii și, în rejudecare pe fond a cererilor, a dispus respingerea ca nefondate a cererilor de înlocuire a măsurilor preventive, starea de arest preventiv a inculpaților subzistând prin efectul deciziei anterioare nr. 219/2008, în temeiul art. 3002rap.C.P.P. la art. 160 C.P.P. respectiv art. 143 și C.P.P. art. 148 lit. f
C.P.P.Față de acestea, nu se poate reține motivat împrejurarea nerecurării Încheierii din 23 aprilie 2008 care, de altfel, în condițiile art. 305 alin. 3, art. 306 C.P.P. coroborat cu art. 3851alin. 2 C.P.P. nu poate constitui o hotărâre legală în absența părții introductive, conținând datele prevăzute imperativ în conținutul art. 305 alin. 1 lit. a - i C.P.P. care să permită analiza în cadrul căii de atac ordinare a recursului sub aspectul instanței competente, legalei investiri, a prezenței inculpatului arestat, a asigurării dreptului la apărare, prezenței procurorului, publicității ședinței de judecată, cererilor și concluziilor formulate de participanții la procesul penal.
În consecință, se reține că, în cauză, măsura arestării preventive a fost menținută prin decizia nr. 219 din 14 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în prezent, prima instanță pronunțându-se asupra necesității menținerii măsurii preventive, în conformitate cu art. 3002
C.P.P.Ori, potrivit dispozițiilor acestui articol, care trimite la prevederile art. 160 C.P.P. "dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului" - alin.2, sau "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive" - alin.3.
În speță, se constată că prima instanță, pe de o parte, a reținut incidența dispozițiilor art. 160 alin. 2 C.P.P. dispunând revocarea măsurilor preventive și, totodată, a dispus și înlocuirea măsurii preventive, care nu mai exista prin efectul dispoziției anterioare, cu măsura restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi țara.
În aceste condiții, se constată încălcarea dispozițiilor normative anterior indicate, în procedura verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății, astfel cum este reglementată în art. 3002coroborat C.P.P. cu art. 160 C.P.P. nefiind posibile decât soluțiile revocării sau menținerii măsurilor preventive.
Față de acestea, recursul Parchetului este fondat pentru acest aspect de nelegalitate, hotărârea primei instanțe fiind astfel casabilă, în condițiile art. 3856alin. 3
C.P.P.Sub aspectul temeiniciei soluției de revocare a arestării preventive, se rețin criticile dezvoltate în motivele de recurs, în sensul că, temeiurile prev. de art. 143 rap.C.P.P. la art. 148 lit. f nu C.P.P. s-au schimbat, astfel:
În cauză, administrarea probelor este în curs de desfășurare (fiind audiați numai 10 martori din cei 72 indicați în rechizitoriu, iar administrarea probelor în apărare solicitate de inculpați - expertiza medico legală - fiind în curs de realizare) și nu se poate reține modificarea situației de fapt exclusiv în temeiul probatoriului testimonial administrat de instanță, cât timp probele nu au valoare prestabilită, iar analizarea dovezilor din speță se poate efectua numai cu ocazia judecării cauzei în fond, în sensul stabilirii participației penale și vinovăției.
Sub aspectul duratei rezonabile a arestării preventive, se constată că atât jurisprudența instanțelor naționale, cât și jurisprudența CEDO, a statuat drept criterii de apreciere natura și complexitatea cauzei dedusă judecății, raportat la numărul infracțiunilor, numărul participanților, urmările socialmente periculoase ale faptelor deduse judecății, alături de activitatea desfășurată de organele judiciare și conduita procesuală a părților implicate.
În speță, se reține că instanțele au intrat în dezbaterea cauzei procedând la ascultarea inculpaților, părților vătămate și administrarea probelor testimoniale și științifice, iar din materialul probator existent până în acest moment, se reține incidența în continuare a temeiului prev. de art. 148 lit. f C.P.P. privind pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, în raport de datele rezultate din declarația coinculpatului (fila 135 verso), în sensul că asupra sa s-au exercitat presiuni pentru a recunoaște agresiunea asupra victimei, de către o persoană din anturajul inculpaților - intimați, alături de datele privind amploarea evenimentelor infracționale, implicarea unui număr mare de participanți și comiterea acestor fapte în locuri publice, cu riscul expunerii vătămărilor pentru persoanele aflate întâmplător la locul acestor conflicte.
De asemenea, se reține că intimații - inculpați au statut de recidiviști, iar trimiterea în judecată a acestora, în calitate de inculpați, pentru infracțiuni deosebit de grave, prin rezonanța socială a urmărilor produse, sunt elemente de apreciere a pericolului pentru ordinea publică și a posibilității împiedicării bunei desfășurări a procesului penal, în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, se reține caracterul fondat al recursului promovat de Parchet, urmând ca, în raport de prevederile art. 3856alin. 3 raportat C.P.P. la art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. să fie casată în parte încheierea recurată, sub aspectul măsurilor preventive și, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, în raport de dispozițiile art. 3002C.P.P. să fie reținută incidența art. 160 alin. 3 rap.C.P.P. la art. 143 C.P.P. art. 148 lit. f și C.P.P. să fie menținută arestarea preventivă față de ambii inculpați.
În privința cererilor de înlocuire a arestării preventive, formulate de aceiași inculpați, se reține că acestea nu pot fi analizate în procedura prev. de art. 3002C.P.P. față de soluțiile prevăzute în art. 160 alin. 2 și 3 C.P.P. în raport de soluția de menținere a arestării preventive fiind neîntemeiate.
În privința celorlalte măsuri procesuale dispuse prin încheierea recurată, care exced recursului prezent, se va reține aplicarea dispozițiilor art. 38517alin. 2 și C.P.P. vor fi menținute.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva Încheierii nr. 85 din 05 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimații - inculpați și.
Casează în parte încheierea nr. 85 din 05 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, sub aspectul măsurilor preventive.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 C.P.P.;
Menține arestarea preventivă față de inculpații Și.
Respinge cererile de înlocuire a arestării preventive, formulată de aceiași inculpați.
Menține celelalte măsuri procesuale dispuse prin încheierea recurată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
Jud. fond: -
Dact. 3 ex./ 13 Mai 2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Onița
