Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Încheierea 56/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
INSTANȚA DE APEL
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.56
Ședința din Camera de Consiliu de la 29 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru Judecător
G - JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
******
Pe rol, judecarea cererii de abținere formulată de domnul judecător, în dosarul nr-.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind formulate alte cereri, s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de abținere formulată.
Dezbaterile fiind închise.
Deliberând asupra cererii de abținere din cauză se reține:
Prin cererea din data de 26 2008, domnul judecător, din cadrul Curții de APEL CRAIOVA, secția penală, a formulat cerere de abținere de la judecarea dosarului nr-, întrucât există cazul de incompatibilitate, prev.de art.47 alin.1 în C.P.P. sensul că a participat la soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.170 din 22.10.2007, în dosarul nr-, pronunțată de Tribunalul o l t, decizie prin care s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță de fond- Tribunalul o l
Cererea este neîntemeiată și se va respinge pentru următoarele considerente:
Rațiunea reglementării cazului de incompatibilitate prev.de art.47 al.1 Cp.p. rezidă în necesitatea soluționării cauzelor penale de un judecător obiectiv și imparțial.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că judecătorul a participat la soluționarea dosarului cu numărul de mai sus, însă nu și-a exprimat părerea asupra fondului cauzei.
Astfel, prin decizia Curții de Apel s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul olt pentru calificarea cererii condamnatului ca o cerere întemeiată pe dispozițiile art.5221C.P.P.- rejudecarea în caz de extrădare și nu ca o cerere de revizuire, astfel cum s-a pronunțat instanța de fond, în dispozitivul hotărârii atacate.
Așa fiind, se apreciază că în speță nu este incident cazul de incompatibilitate invocat, urmând să se dispună respingerea cererii de abținere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
DISPUNE:
Respinge cererea de abținere.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2008.
Președinte, Judecător,
- - G -
Grefier,
- -
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 120
Ședința publică de la 29 2008
PREȘEDINTE - - - judecător
- judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea apelului declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 61 de la 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație condamnatului care s-a atașat la dosarul cauzei, după care, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și admiterea cererii, cu trimitere la Tribunalul olt pentru declanșarea procedurii de rejudecare; a învederat că fondul cauzei a fost soluționat în lipsa inculpatului, care a plecat în Italia înainte de începerea urmăririi penale și care a fost citat în țară pe tot parcursul cercetării judecătorești, deși se cunoștea adresa din străinătate.
Procurorul a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat, inculpatul având cunoștință de declanșarea urmăririi penale și efectuarea cercetării judecătorești împotriva sa.
Apelantul condamnat având cuvântul, a arătat că nu începuse urmărirea penală la momentul plecării în Italia.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 61 de la 16 iunie 2008, Tribunalul o l t, în baza art 5221a C.P.P. respins cererea formulată de petentul condamnat, domiciliat în Italia, nr. 113, CAP 27036, PV, privind rejudecarea cauzei nr.400/2004 a Tribunalului O l t, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 234/ 16.11.2004, definitivă prin decizia penală nr. 4983/ 7.09.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3248/2005, ca neîntemeiată și a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 170/ 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul olt în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul condamnat împotriva sentinței penale nr. 234/ 16.11.2004 pronunțată de Tribunalul olt în dosarul nr. 400/2004, prin care, în temeiul art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 33 și 34 lit. b, a fost condamnat la 3 ani închisoare, ca neîntemeiată.
Condamnatul revizuient a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a dispune astfel, s-a arătat că prin cererea formulată, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei soluționată prin sentința penală nr. 234/ 16.11.2004, pronunțată de Tribunalul olt în dosarul nr. 400/2004, prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1; în raport cu dispoz. art. 5221s C.P.P.-a apreciat că aceasta nu îndeplinește condițiile imperativ prevăzute de lege, în sensul că nu s-a realizat extrădarea condamnatului către autoritățile judiciare române, cererea fiind și neîntemeiată în raport de împrejurarea că nu se pot verifica apărările condamnatului în absența oricăror declarații în fața instanțelor care au judecat cauza, reținându-se și atitudinea procesuală manifestată de petent, de sustragere de la urmărire penală și cercetarea judecătorească în scopul tergiversării soluționării cauzei.
Împotriva acestei soluții petentul condamnat a formulat apel care, prin decizia penală nr. 39/ 10.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, a fost admis, desființată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul o l
Analizând criticile petentului condamnat, instanța de control judiciar a conchis că procedura rejudecării, în caz de extrădare, astfel cum este reglementată de dispoz. art. 5221constituie C.P.P. o garanție a legalității procesului penal, conferind oricărei persoane condamnate în lipsă - față de care statul de executare a pedepsei solicită extrădarea sau utilizează procedura mandatului european de arestare - dreptul la o nouă procedură de judecată care să- salvgardeze dreptul la apărare, în toate cazurile în care condamnarea s-a pronunțat într-o procedură de judecare în lipsă, în acest sens dispunând atât art. 34 din Legea 302/2004 privind condițiile de admisibilitate a cererii de extrădare cât și prevederile art. 87 alin. 1 lit. a din aceeași lege privind condițiile speciale de admisibilitate a cererii de executare a unui mandat european de arestare.
S-a mai reținut că pentru admisibilitatea unei cereri de rejudecare întemeiată pe prevederile art. 5221se C.P.P. cer a fi îndeplinite trei condiții esențiale, respectiv: persoana condamnată să formuleze cerere de rejudecare adresată instanței care a judecat în primă instanță, persoana în cauză să fi fost judecată și condamnată în lipsă și să se fi cerut extrădarea persoanei condamnate.
In raport cu conținutul articolului susmenționat, Curtea a apreciat că la analizarea admisibilității cererii de rejudecare nu este necesar să se constate că procedura de extrădare a fost finalizată cu predarea persoanei condamnate către statul de executare, intenția legiuitorului fiind de a reglementa toate situațiile posibile, respectiv atât în cazul extrădărilor efective cât și în cazul extrădărilor în curs de realizare.
S-a arătat că această interpretare este confirmată de scopul introducerii acestei proceduri, respectiv garanția conferită oricărei persoane aflată într-o procedură jurisdicțională penală de a beneficia de garantarea dreptului la apărare, inclusiv printr-o nouă procedură de judecată a cauzei în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare în lipsă, ce justifică cererea de asistență juridică internațională - extrădarea - concluzionându-se că în cauză cererea persoanei condamnate este admisibilă fiind îndeplinite condițiile prev. în alin. 1 din art.5221
C.P.P.S-a constatat că cererea petentului condamnat a primit o calificare greșită, în considerente argumentându-se privitor la cererea de rejudecare întemeiată pe dispoz. art. 5221C.P.P. pentru ca în dispozitiv prima instanță să se pronunțe asupra unei cereri de revizuire a sentinței penale nr. 234/2004.
Curtea a mai constatat că dispozițiile art. 5221alin. 2 trimit C.P.P. la dispozițiile art. 405- 408 numai C.P.P. privitor la procedura de judecată a cauzei, fără a permite transferul instituției revizuirii în cazul cererii de rejudecare sub aspectul calificării cererii și a stabilirii calității procesuale a părților iar, pe de altă parte, soluționând-o ca și cerere de revizuire, instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea competenței materiale, atâta timp cât procedura revizuirii impune și o procedură prealabilă prevăzută de art. 397 și 399 privind C.P.P. necesitatea adresării cererii de revizuire procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță.
Pentru toate aceste considerente, instanța de apel, desființând sentința apelată a trimis cauza pentru rejudecare primei instanțe " care se va preocupa să analizeze admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare și respectiv, în raport de soluția adoptată, va da curs procedurii de rejudecare a cauzei în fond, conform art. 5221C.P.P.".
In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 3.04.2008, dispunându-se citarea petentului condamnat la adresa din Italia, indicată de mama acestuia, la termenul din 21.04.2008, cu scrisoare recomandată conform art. 177 alin. 8 fără C.P.P. ca acesta să se prezinte în instanță.
Analizând actele și lucrările cauzei în raport cu obiectul cererii formulate de petentul condamnat, cu dispozițiile art. 5221și C.P.P. considerentele deciziei de îndrumare nr. 39/ 10.03.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, s-au mai reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 234/ 16.11.2004 pronunțată de Tribunalul olt în dosarul nr. 400/2004, în baza art. 257 alin. 1 s-a dispus condamnarea inculpatului, la 2 ani și 6 luni închisoare iar în baza art. 257 alin. 1 la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare iar în baza art. 71 cp. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și denunțătorii și; prin decizia penală nr. 126/ 13.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 2383/2004 s-au respins ca nefondate apelurile formulate.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât inculpatul cât și cei doi denunțători iar prin decizia penală nr. 4983/ 6.09.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3248/2005, s-a respins ca nefondat recursul inculpatului și a admis recursurile denunțătorilor, a casat decizia penală atacată cât și sentința penală numai cu privire la greșita confiscare a sumelor de 100 euro, 400 dolari SUA și 2.500.000 lei ROL de la martora precum și a sumei de 300 euro de la martorul.
Este de menționat că, cu ocazia judecării recursului, recurentul inculpat și-a angajat apărător ales, în persoana avocatului G, astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariu achitat de acesta existente la filele 32-33 dos. 3248/2005 al ICCJ, având astfel cunoștință de stadiul procesual al cauzei.
La data de 19.09.2005 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii de 3 ani nr. 449, IPJ, organ însărcinat cu executarea acestuia, comunicând instanței de executare, cu adresa nr. -/ 26.09.2005 că acesta se află în Italia.
Prin încheierea pronunțată în dosarul nr. 400/2004 la data de 29.09.2005 Tribunalul olta constatat îndeplinite condițiile pentru formularea unei cereri de arestare provizorie în vederea extrădării condamnatului conform art. 68 din Legea 302/2004.
La data de 24.02.2006 Biroul Național Interpol a comunicat instanței de executare că susnumitul a fost arestat provizoriu la data de 23.02.2006 de către autoritățile judiciare italiene în vederea extrădării către România.
Prin urmare, prin încheierea pronunțată la data de 27.02.2006 Tribunalul o l în baza art. 67 alin. 3 și 4 rap. la art. 65 alin. 2 cu aplic.art. 28 din Legea 302/2004 și art. 2 din Convenția Europeană de Extrădare încheiată la la 13.12.1957 ratificată de România prin Legea 80/1997, a propus a se solicita extrădarea condamnatului și a înaintat Curții de APEL CRAIOVA, ca instanță competentă a iniția procedura de extrădare, înscrisurile necesare.
Deși s-au solicitat relații suplimentare privind extrădarea condamnatului, a comunicat că autoritățile italiene nu au mai transmis nici o informație cu privire la admiterea extrădării acestuia în favoarea statului român.
Cererea ce face obiectul prezentei cauze s-a considerat ca fiind fundamentată în drept pe dispoz. art. 5221text C.P.P. de lege potrivit căruia, în cazul în care față de o persoană judecată și condamnată în lipsă s-a derulat procedura de extrădare în România, această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanța care a judecat cauza, în primul grad de jurisdicție.
Așa cum a reținut și instanța de control judiciar, același text de lege, în alin. 2 făcut trimitere la procedura de rejudecare înscrisă în art. 405-408 C.P.P. procedură ce este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a cererilor de revizuire, aceste norme procedurale trimițând la regulile de procedură privind judecata în primă instanță înscrise în art. 345 - 353 și art. 373
C.P.P.Din economia dispozițiilor legale amintite, se reține că, atunci când o persoană a fost extrădată, după ce a fost judecată și condamnată în lipsă, se va trece la rejudecarea cauzei de către prima instanță, la cererea condamnatului.
Mai mult decât atât, rejudecarea nu este o facultate a instanței ci este un drept al persoanei judecate și condamnate în lipsă, exercitabil numai după derularea procedurii de extrădare. Și aceasta întrucât dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze, poate fi restricționat numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor ori a avut cunoștință despre desfășurarea judecății. Numai în aceste cazuri se poate vorbi de o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și convenția pentru extrădare ( Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, decizia nr. 5424/ 13.11.2007).
Ori, în cauza de față, astfel cum s-a reținut anterior, petentul condamnat și-a angajat apărător ales în fața instanței de recurs, a depus motive scrise la dosar și a susținut interesele acestuia, fiind deci cert că a avut cunoștință de judecată, cel puțin în acest ultim grad de jurisdicție.
Pe de altă parte, procedura specială instituită de dispoz. art. 5221constituie C.P.P. potrivit art. 34 din Legea 302/2004 o garanție a persoanei a cărei extrădare se cere la o nouă procedură de judecată care să-i salvgardeze dreptul la apărare.
Astfel, potrivit art. 34 din Legea 302/2004, capitolul I, secțiunea I, privind " judecarea în lipsă": " în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepsei pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsă, împotriva sa, statul român poate refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni. Totuși, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi salvgardeze dreptul la apărare. Hotărârea de extrădare îndreptățește statul solicitant fie să treacă la o nouă judecată în cauză, în prezența condamnatului, dacă acesta nu se împotrivește, fie să îl urmărească pe extrădat, în caz contrar".
Potrivit art. 65 din Legea 302/2004: " dispozițiile secțiunii Iac apit. I din prezentul titlu se aplică în mod corespunzător în cazul în care România e stat solicitant".
In același sens, dispozițiile art. 69 din legea 302/2004 privind " rejudecarea extrădatului" prevăd: " asigurarea rejudecării cauzei în prezența persoanei extrădate, în condițiile art. 34 alin. 1 este dată de Ministerul Justiției" iar art. 72 alin. 2 privitor la " primirea extrădatului" prevăd: " dacă extrădatul a fost condamnat în lipsă, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la art. 34 alin. 1".
Din economia acestor dispoziții legale, a rezultat cu certitudine că procedura rejudecării în caz de extrădare reglementată de dispozițiile legii speciale privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nr. 302/2004 și art. 522/1 C.P.P. instituită în scopul salvgardării drepturilor unui condamnat judecat în lipsă, presupune ca și condiție sine qua non prezența acestuia. Rațiunea acestei proceduri este tocmai asigurarea unei noi judecăți în prezența condamnatului în scopul asigurării dreptului la apărare al acestuia, prin contradictorialitate, principiul ce nu s-a putut aplica la judecarea în lipsă a inculpatului.
Această interpretare este dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia penală nr. 5173/ 1.11.2007 a reținut: " în faza de admitere în principiu, în procedura rejudecării cauzei, după extrădare, instanța este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa condamnatului sau dimpotrivă în prezența acestuia; prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului și examinând probele propuse de condamnat.
In raport cu toate aceste considerente și conformându-se deciziei instanței de control judiciar în sensul analizării admisibilității în principiu a cererii de rejudecare formulată de petentul condamnat, instanța a constatat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii atâta vreme cât condamnatul nu este prezent la judecată. De altfel, cererea acestuia este netemeinică și pentru motivul că, astfel cum s-a reținut anterior, angajându-și apărător ales în fața instanței de recurs, a cunoscut desfășurarea procedurilor judiciare în acest ultim grad de jurisdicție însă nu a înțeles să se prezinte personal la judecată.
Deși, în principiu, cererea formulată de petentul condamnat a fost inadmisibilă atâta vreme cât din economia dispozițiilor Legii 302/2004,rezultă că procedura rejudecării în caz de extrădare, presupune prezența condamnatului, iar în speța dedusă judecății acesta nu s-a prezentat în instanță, având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac, instanța, rejudecând a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul susținând că instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor date de Curtea de Apel, respingând din nou cererea pe considerentul lipsei condamnatului la soluționarea cererii de rejudecare.
În ceea ce privește conduita procesuală culpabilă a condamnatului extrădat în cauza a cărei rejudecare se cere, împrejurarea că, în recurs, inculpatul a fost reprezentat de un avocat ales, nu înlătură urmările lipsei sale nici în recurs și, mai ales, în fața primei instanțe unde nu a avut posibilitatea să-și formuleze și probeze apărările.
Atât urmărirea penală cât și judecata s-au desfășurat în absența inculpatului, acesta părăsind țara anterior începerii urmăririi penale iar citarea a fost făcută la adresa din țară, deși se știa că acesta locuiește în Italia.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispoz. art. 371 alin.2 cod pr.penală, Curtea reține următoarele:
Conform dispoz. art. 5221cod pr.penală în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecată și condamnată în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Deși deficitară sub aspectul motivării și îndeosebi asupra obligativității prezenței condamnatului la judecată, soluția de respingere a cererii de rejudecare este legală și temeinică, dar pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că nu se impune rejudecarea cauzei întrucât condamnatul, în mod intenționat s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecată, fugind în străinătate.
Potrivit procesului verbal încheiat la 11 decembrie 2003 de organele de poliție Rm., inculpatul a plecat din țară în luna octombrie 2003, după ce, în data de 17 2003, s-a prezentat împreună cu partea vătămată la Poliția S încheind înscrisul intitulat "Chitanță" prin care se obliga ca în termen de 60 zile, să-i dea acesteia autoturismul proprietatea personală marca Audi, cu nr. VL.04. în schimbul sumei de 400 euro, 400 dolari, 2.500.000 lei plus dobânda aferentă la cursul băncii.
Cum inculpatul nu s-a achitat de această obligație, numita a sesizat la data de 7 octombrie 2003 organele de cercetare penală iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul olt din 13 ianuarie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
Pe numele inculpatului a fost emis de Tribunalul olt în dosarul nr. 304/2004 mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 9 ianuarie 2004.
Pe timpul soluționării dosarului de către instanța de fond, s-au făcut demersuri pentru identificarea adresei la care locuiește inculpatul, acesta fiind citat la ultimul domiciliu și la Consiliul Local în a cărei rază teritorială a fost săvârșită infracțiunea.
În ședința publică de la 12 iulie 2004, s-a luat act că părinții inculpatului, prezenți în instanță, au precizat că fiul lor este în Italia, însă nu cunosc adresa acestuia, în vederea citării (fila 82 dosar nr. 400/2004 al Tribunalului O l t), astfel încât, susținerea că, deși se cunoștea adresa din Italia, inculpatul a fost citat în țară, este neîntemeiată.
Mai mult, inculpatul a declarat apel și recurs prin apărători aleși, fiind reprezentat de aceștia la Curtea de APEL CRAIOVA (avocat ) și ÎCCJ (avocat G) care, nici în această fază procesuală nu au învederat adresa inculpatului din Italia, pentru a se dispune citarea.
Ca atare, condamnatul a avut posibilitatea și și-a exercitat dreptul la apărare fiind reprezentat pe tot parcursul procesului penal de apărător din oficiu - fond și apărători aleși - apel și recurs, astfel cum s-a arătat mai sus, însă a înțeles să nu participe la judecată, sustrăgându-se cercetării judecătorești.
Ca o explicație a atitudinii inculpatului este și împrejurarea că, pe numele acestuia, s-a emis mandat de arestare preventivă, potrivit considerentelor arătate.
Așa fiind, în conformitate cu dispoz. art. 379 pct. 1 lit. b cod pr.penală, se va respinge apelul de față ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul condamnat împotriva sentinței penale nr. 61 de la 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul olt în dosarul nr-.
apelantul condamnat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 29.09.2008.
- -
Grefier,
- -
Red.jud.OD.
.
IB/-
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Gheorghe Vintilă
