Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 633/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.633
Ședința publică de la 29 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Onița Dumitru JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - JUDECĂTOR 3: Mirela Ciurezu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței penale nr.59 din 8 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatul făptuitor și intimata petentă, asistată de apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, întrucât părțile prezente nu au formulat alte cereri, s-a reținut dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârii și pe fond, respingerea plângerii formulată de petentă, cu motivarea că sentința nu conține faptele și probele care trebuie administrate pentru a justifica începerea urmăririi penale față de făptuitor; mai mult, s-a arătat că probele testimoniale administrate nu confirmă participarea făptuitorului la agresarea petentei, situație în care soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică.
Avocat pentru intimata petentă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând că în mod corect prima instanță a reținut că actele de cercetare penală sunt incomplete, deoarece declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu susțin soluția de netrimitere în judecată a făptuitorului. S-au solicitat cheltuieli judiciare.
Intimatul făptuitor a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea plângerii petentei, arătând că nu a comis nici o agresiune asupra acesteia.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.59 din 8 iunie 2008, Tribunalul O l t, a admis plângerea formulată de persoana vătămată, domiciliată în orașul C- județul O, împotriva rezoluției cu nr. 469/P/2007 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O l și a desființat această rezoluție, în sensul că a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
A fost obligat făptuitorul domiciliat în comuna județul O la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către persoana vătămată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea adresată Tribunalului Olt și înregistrată pe rolul acestuia la nr- persoana vătămată solicitat desființarea rezoluției cu nr. 469/P/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului sub aspectul faptei prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În motivarea plângerii s-a arătat că rezoluția este netemeinică întrucât nu stabilit în mod complet situația de fapt pe baza probelor, nefiind lămurite contradicțiile rezultate din declarațiile de martori. Totodată, s-a susținut că în legătură cu fapta sesizată exista obligația de încheiere a procesului-verbal de constatare și că aceasta nu a fost adusă la îndeplinire de lucrătorii de poliție ce sunt colegi cu făptuitorul, deși petenta a prezentat certificat medico-legal din care rezultă că a prezentat leziuni traumatice vindecabile în circa 9-10 zile de îngrijiri medicale.
În susținerea plângerii persoana vătămată a depus rezoluția cu nr. 177/II/2/2008 din 18 martie 2008 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, iar instanța a atașat dosarul de urmărire penală al parchetului în cauză cu nr. 469/P/2007.
Instanța a constatat că este competentă să judece această plângere în raport de calitatea persoanei făptuitorului - organ de cercetare al poliției judiciare cu gradul profesional de agent - la data la care se pretinde că s-a comis fapta, așa cum rezultă din adresa IPJ O cu nr. 20.711/20.05.2008.
S-a mai reținut că, deși plângerea depusă la Tribunalul Olt prezintă data primire din 10.04. 2008, aceasta este formulată în termenul de 20 zile prevăzut de art. 2781alin.1 Cod pr.penală, calculat de la data comunicării rezoluției din 18 martie 2008 primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, momentul de la care se calculează curgerea termenului fiind data expedierii poștale, respectiv de 7.04.2008.
Instanța a constatat că este fondată plângerea.
În acest sens s-a reținut că prin rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului sub aspectul faptei prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 26 mai 2007 intimatul a exercitat acte de violență asupra petentei, producându-i leziunile atestate în certificatul medico-legal nr.599 din 28 mai 2007, pe fondul unei altercații determinate de desfacerea căsătoriei dintre fiica petentei și făptuitor, respectiv a partajului de bunuri comune.
S-a constatat că soluția de netrimitere în judecată este motivată de procuror prin reținerea depozițiilor martorilor și, care au invederat că incidentul dintre părți a constat doar în discuții în contradictoriu fără acte de violență, precum și a declarațiilor agenților de poliție ce s-au prezentat la fața locului și care au menționat că au găsit-o doar pe partea vătămată ce emana miros de băuturi alcoolice și nu prezenta urme de leziuni traumatice.
Analizând această soluție, de neînceperea urmăririi penale în baza art.22 8 alin.6 Cod pr.penală, rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală (fapta nu a fost săvârșită de făptuitorul ), prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză (declarația petentei, declarația intimatului făptuitor, declarațiile martorilor, -, certificatul medico-legal nr.599/C/28.05.2007, emis de LML S), Tribunalul Olta reținut că plângerea petentei este fondată întrucât soluția adoptată de organul de urmărire penală nu lămurește contradicțiile evidențiate de materialul probator administrat, prin aceasta actele de cercetare fiind incomplete.
Astfel, s-a constatat că din conținutul certificatului medico-legal prezentat de petentă, rezultă că aceasta a prezentat leziuni traumatice produse prin mecanismul lovirii active, respectiv lovirea cu corpuri dure și compresiune cu degetele, leziuni constând în echimoze situate pectoral stânga pe fața anterioară a ambelor brațe, precum și ruperea ligamentelor alveolo-dentare la nivelul dinților incisivi frontali 11 și 12, iar organul de urmărire penală nu s-a preocupat să stabilească dacă a existat un conflict al petentei cu alte persoane, deși a concluzionat că autor al agresiunii este un alt subiect decât făptuitorul.
De asemenea, s-a reținut că incidentul dintre petentă și făptuitor a existat și s-a petrecut în intervalul de timp indicat de petentă, după cum rezultă atât din declarațiile făptuitorului, respectiv raportul adresat șefilor ierarhici, precum și din declarațiile martorului și ale celorlalți martori care au afirmat că au asistat la incident.
Mai mult, prima instanță a reținut că organele de urmărire penală nu au dat curs obligației stipulate în art.202 alin.1 Cod pr.penală, privind strângerea probelor necesare aflării adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, raportat la coroborarea declarațiilor petentei cu restul dovezilor din cauză care atestă atât producerea unui conflict între aceasta și intimat, cât și efectele acestuia reprezentate de vătămarea corporală a petentei care a suferit leziuni ce atrag incidența dispozițiilor art.180 alin.2 Cod penal - infracțiunea de loviri și alte violențe.
Față de aceste critici, prima instanță a constatat că actele premergătoare din cauză nu susțin soluția de neînceperea urmăririi penale, astfel că admițând plângerea formulată de petentă în temeiul art.2781alin.8 lit.b Cod pr.penală, a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie, privitor la omisiunea instanței de a dispune probele de administrat și împrejurările de fapt care trebuie lămurite, precum și referitor la greșita apreciere asupra actelor de cercetare din cauză care susțin soluția de neînceperea urmăririi penale întrucât nu s-a dovedit agresarea petentei de către făptuitor.
Analizând recursul din speță, Curtea reține:
Plângerea întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod pr.penală, formulată de petenta, critică modalitatea de desfășurare a actelor premergătoare efectuate în procedura penală inițiată împotriva făptuitorului - subofițer de poliție - pentru infracțiunea de loviri și alte violențe prev.de art.180 alin.2 Cod penal, sub aspectul identificării și reținerii probelor concludente în cauză sub aspectul existenței infracțiunii și autorului acesteia.
Ori, cum în mod corect a reținut prima instanță petenta a indicat în plângerea penală formulată atât condițiile concrete de loc și timp ale săvârșirii infracțiunii - ziua de 26 mai 2007, ora 11, în scara blocului (7,.1), situat în orașul C, strada - - - cât și identitatea agresorului - făptuitorul, alături de nominalizarea a patru martori asistenți la incident -, - -, dovada agresării sale constând în certificatul medico-legal constatator al leziunilor prezentate de petentă, datând din 26 mai 2007 și având drept mecanism de producere lovirea activă și compresiunea cu degetele.
În aceste condiții, organele de urmărire penală aveau obligația să procedeze la audierea și confruntarea martorilor indicați de petentă atât între ei, cât și cu petenta și făptuitorul, cât și obligația de a identifica orice alte probe (martori sau înscrisuri - precum înregistrarea intervenției echipajului de ambulanță la solicitarea petentei, alte date consemnate la unitatea spitalicească unde petenta pretinde că i s-a asigurat asistență medicală, Spitalul C), de natură a lămuri cauza sub toate aspectele, inclusiv al stabilirii identității altui agresor decât făptuitorul, conform art.202 Cod pr.penală.
De asemenea, deși în conținutul rezoluției atacate se menționează despre sesizarea organelor de poliție din cadrul Poliției C și deplasarea unui echipaj la locul incidentului, între piesele dosarului nu există nici o mențiune despre raportul de constatare întocmit cu această ocazie, impunându-se astfel extinderea cercetărilor sub aspectul măsurilor dispuse de agenții de poliție respectivi în raport de competențele care le revin potrivit legii.
Față de aceste considerente, se reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, constatând caracterul incomplet al actelor premergătoare efectuate în cauză, astfel că recursul promovat în speță apare ca nefondat, urmând ca în conformitate cu art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, să fie respins.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva sentinței penale nr.59 din 8 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 septembrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.MC.
Gh.
PS/3.10.2008
Președinte:Onița DumitruJudecători:Onița Dumitru, Mihai Marin, Mirela Ciurezu
