Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 121/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR.121/
Ședința publică din 17 februarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii nr. 29 din 3 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 13 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, printre alte dispoziții, s-a admis cererea formulată de petenta, domiciliată în P,-, județul A și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța din 16.11.2007, dată în dosarul nr.13D/P/2007 al - Biroul Teritorial Argeș, asupra apartamentului situat în municipiul P, str. -, -. E,. 6, județul
De asemenea s-a admis cererea formulată de petenta -, domiciliată în P,-, județul A și s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 13D/P/2007 din 16.11.2007 a - Biroul Teritorial Argeș, asupra autoturismului marca BMW 320D, serie caroserie, număr înmatriculare -.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că numitele și - au solicitat ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanțele din 16.11.2007 date de CO.T-Biroul Teritorial Argeș în dosarul nr.13D/P/2007, asupra imobilului cu numărul 6, situat în P, str. - -. E, județul A și a autoturismului marca BMW 320D cu număr de înmatriculare -, motivând că instituirea sechestrului s-a făcut cu încălcarea art.163 alin.2 Cod pr.penală, întrucât bunurile în cauză le aparțin și nu au nicio legătură cu cauza penală.
Instanța a reținut că prin ordonanțele menționate, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra apartamentului proprietatea numitei situat în P, str.- -.E, județul A și asupra autoturismului marca BMW 320D, cu număr de înmatriculare -, aparținând numitei -, motivat de faptul că în cauză există date din care rezultă cu certitudine faptul că din activitatea infracțională desfășurată de inculpatul au fost obținute în mod injust bunurile sechestrate în cauză, iar instituirea sechestrului se impune pentru repararea pagubei produse prin infracțiune.
Examinând conținutul acestor ordonanțe, prin raportare la dispozițiile art.163 Cod pr.penală și art.118 Cod penal, instanța a apreciat că luarea acestei măsuri s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus citate.
Astfel, conform art.163 alin.1 Cod pr.penală, măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Măsurile asigurătorii, conform considerentelor ordonanțelor, au fost luate în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, cu încălcarea dispozițiilor art.163 alin.2 Cod pr.penală, care prevăd că acestea se pot lua numai asupra bunurilor aparținând învinuitului și inculpatului și nu asupra bunurilor aparținând unor alte persoane, or în speță, sechestrul a fost instituit asupra bunurilor numitelor și -.
Astfel, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că cele două bunuri asupra cărora s-a instituit sechestrul, aparțin numitelor și - (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 395 din 19.10.2006 la BNP, certificat de înmatriculare al autoturismului marca BMW 320D, cu număr de înmatriculare -). De asemenea, a apreciat instanța de fond, nu se poate susține, așa cum a reținut procurorul, că respectivele bunuri au fost achiziționate cu bani proveniți din activitatea infracțională a inculpaților, pentru a se putea dispune confiscarea specială.
Înscrisurile depuse atestă împrejurarea că anterior achiziționării apartamentului asupra căruia a fost instituit sechestrul, numita a înstrăinat mai multe bunuri imobile ce îi aparțineau, justificându-se prezența licită a sumei cu care a cumpărat imobilul sechestrat. De asemenea, numita -, anterior achiziționării autovehiculului în cauză, a înstrăinat un alt autoturism.
Conform dispozițiilor art.65 Cod pr.penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revine organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Tribunalul a apreciat, că în faza de urmărire penală nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte fără echivoc că bunurile sechestrate au fost achiziționate cu bani obținuți din activitatea infracțională a inculpatului, iar simpla presupunere că bunurile au fost cumpărare cu acești bani, nu este aptă a fundamenta luarea acestei măsuri.
Instanța de fond a reținut, că instituirea unor astfel de măsuri, care are ca efect indisponibilizarea bunurilor unor persoane străine de cauza penală, nu ar trebui să se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unor probe decisive, complete, sigure, care sunt în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Pentru aceste considerente, instanța a admis cererile formulate de cele două petente și a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra celor două bunuri în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, arătând că în mod netemeinic instanța, printr-o interpretare singulară a probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv contractele de vânzare-cumpărare simulate, atât pentru apartament cât și pentru autoturism, a ridicat sechestrul asigurator asupra bunurilor petiționarelor și.
S-a susținut că autoturismul înscris pe numele petentei era folosit în realitate de inculpatul, iar apartamentul cumpărat pe numele petentei a fost cumpărat pe numele acesteia pentru a eluda legea. S-a solicitat menținerea în continuare a sechestrului asigurator asupra acestor bunuri ca aparținând inculpatului în vederea confiscării speciale și a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis, iar în consecință încheierea va fi casată în ceea ce privește cererile celor două petente, cu consecința menținerii sechestrului asigurator asupra apartamentului și a autoturismului ce au făcut obiectul cererilor de ridicare a sechestrului.
In ceea ce privește apartamentul situat în P, str.-, -.5,.E, nr.6, cumpărat pe numele petentei, bunica inculpatului, curtea constată că acesta este achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3925 din 19 octombrie 2006, pentru suma de 47.000 Euro. Data achiziționării apartamentului se situează în perioada în care se presupune că inculpatul a desfășurat activitatea infracțională, existând presupunerea rezonabilă că acesta a fost dobândit cu bani rezultați din această activitate, deoarece inculpatul avea la data achiziționării apartamentului vârsta de 26 de ani și realiza venituri doar dintr-o societate care avea încasări mici, ce nu-i permiteau să acumuleze în mod licit suma cu care a fost achiziționat apartamentul.
Astfel, într-o convorbire telefonică, inculpatul susține că a avut în anul 2007, în ianuarie, încasări de doar 5.000.000, iar în februarie încasări de 7.000.000 lei vechi (vol.12, 6 verso dosar urmărire penală), perioade situate cu doar două luni după momentul cumpărării apartamentului, ceea ce înseamnă că veniturile din perioada achiziționării bunului se situau în jurul aceluiași cuantum. Pe de altă parte, față de multitudinea tranzacțiilor frauduloase realizate zilnic și sumele pe care se presupune că le încasau beneficiarii, acestea ar fi permis inculpatului cumpărarea unui apartament.
Că acest apartament este achiziționat de către inculpat, rezultă chiar din spusele acestuia într-o convorbire telefonică în care afirmă că este apartamentul lui, pentru care s-a împrumutat la alți coinculpați în scopul amenajării (vol.8, 98, dosar urmărire penală).
De asemenea, inculpatul s-a comportat ca și proprietar ocupându-se de renovarea acestuia, montând centrală termică, faianță etc. arătându-se nemulțumit de felul în care au fost realizate lucrările și luând măsuri pentru remedierea acestei situații, așa cum rezultă dintr-o altă convorbire telefonică (vol.12, 6 dosar urmărire penală).
Pe de altă parte, petenta nu a putut dovedi că dispunea de veniturile necesare dobândirii acestui apartament. Deși a susținut că soțul ei, fost preot, i-a lăsat o sumă de bani la momentul decesului lui, nu s-a putut stabili, în condițiile în care aceasta a refuzat să precizeze vreo sumă, că banii moșteniți ar fi fost suficienți atât pentru îngrijirea proprie, cât și pentru a achiziționa bunuri imobile de valoare însemnată, cu atât mai mult cu cât aceasta a făcut dovada unor multiple afecțiuni de care suferă, iar inculpatul, în perioada în care era arestat, a invocat că o întreține pe această bunică, nu că el ar fi fost întreținut de către ea.
Toate contractele de vânzare-cumpărare și antecontractele întocmite în acest scop, depuse la dosar, sunt întocmite la date mult ulterioare cumpărării apartamentului pus sub sechestru, nu anterior, așa cum greșit reține instanța de fond, care, de altfel, nu face trimitere la nici un astfel de contract întocmit anterior cumpărării bunului sechestrat. Sumele de bani dobândite prin aceste contracte sunt mult inferioare sumei cu care a fost cumpărat apartamentul, deoarece alături de petentă primesc bani și alți coproprietari ai bunurilor vândute (împreună cu ceilalți coproprietari, la data de 28 iunie 2007 primește suma de 3000 lei, la 16 noiembrie 2007 - 7.000 lei, la 3 aprilie 2007 - 5.000 lei, la 4 aprilie 2007 - 6.000 lei, la 13 august 2007 - 4.000 lei și la 4 iulie 2007 - 6.000 lei, la data de 13 august 2007 - 17.540 lei).
In ceea ce privește autoturismul BMW 320 B, seria caroserie, înmatriculat cu nr. -, pe numele petentei, curtea reține că aceasta este concubina inculpatului și sora inculpatului.
Deși se presupune că aceasta a plătit suma de 10.000 Euro la data de 9 august 2007, când a fost cumpărat autoturismul, curtea apreciază că, pe de o parte, petenta în vârstă de 25 de ani și fără venituri nu avea această sumă de bani, iar, pe de altă parte, că beneficiarul real al autoturismului era inculpatul.
Susținerile petentei în sensul că a dobândit autoturismul cu banii primiți de la o prietenă (asociata inculpatului în firma ale cărei venituri mici au fost menționate mai sus), care muncea în Elveția și îi remitea frecvent sume de bani importante pe care nu trebuia să i le restituie, apare ca neveridică.
De altfel, în declarația de la data de 12 noiembrie 2007, chiar petenta recunoaște că autoturismul "a fost achiziționat de către, pe numele meu" (vol.29, 89 dosar urmărire penală). Pe numele acesteia au mai fost cumpărate și alte autoturisme scumpe atât în anul 2006 cât și în anul 2007, dar, deși figura drept proprietar, aceasta nu a putut menționa nici felul autoturismelor, nici numărul de lor de înmatriculare.
Și circuitul acestor autoturisme are relevanță pentru a se stabili adevăratul proprietar al autoturismului sechestrat, deoarece ele sunt de fapt cumpărate și revândute între coinculpații din dosar, dar pe numele altor persoane.
Din operațiunile de supraveghere a activității inculpaților s-a stabilit că, în fapt, cu acest autoturism se deplasa inculpatul, care se comporta ca și proprietar, pentru bunurile mobile neavând relevanță atât persoana pe numele căreia s-au întocmit actele de vânzare-cumpărare, cât persoana care posedă și folosește efectiv bunul, deoarece transmiterea proprietății se realizează convențional, fără a fi supusă, pentru validitate, vreunei cerințe de formalitate.
Față de cele expuse, Curtea apreciază că s-a dovedit că bunurile menționate au fost dobândite în perioada în care inculpatul ar fi desfășurat activitate infracțională, că acesta este în realitate proprietarul bunurilor sechestrate, că bunica și, respectiv, concubina lui nu dispuneau de sumele de bani necesare pentru achiziționarea apartamentului sau a autoturismului, sechestrul a fost corect instituit, iar aparența de proprietate din contractele de vânzare-cumpărare pentru aceste bunuri este înlăturată de probele administrate în cauză, enumerate anterior.
In consecință, în mod greșit prima instanță făcând o examinare superficială a datelor conținute de dosarul voluminos de urmărire penală, a ridicat aceste sechestre, admițând cererea proprietarilor formali, eroare care va fi înlăturată de către instanța de recurs, care, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul parchetului, va casa în parte încheierea din 3 decembrie 2008 și, rejudecând, va respinge cererile formulate de petentele și, menținând sechestrele asiguratorii.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, față de respingerea cererilor, petentele vor fi obligate la cheltuieli judiciare către stat pentru judecata la instanța de fond, în recurs, aplicându-se prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din data de 03 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ Secția penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, sus-menționata încheiere în sensul că respinge cererile formulate de și - și menține sechestrele asigurătorii instituite prin Ordonanța din 16.11.2007, dată în dosarul nr.13D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Argeș, asupra apartamentului situat în municipiul P, str.-, -5,.E, nr.6, județul A și, respectiv, prin ordonanța din 16.11.2007, dată în același dosar, asupra autoturismului marca BMW 320D, serie caroserie 16853, nr. de înmatriculare -.
Menține în rest dispozițiile încheierii recurate.
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare petent la câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, efectuate la instanța de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/6 martie 2009
Jud.fond
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Constantin Duțescu, Corina
