Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea /2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere asistat de avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că a fost atașat dosarul de urmărire penală, dosar ce conține 4 volume.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității prezentului recurs și pune în discuție această excepție.
Avocat solicită admiterea excepției având în vedere că cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca inadmisibil față de dispozițiile art.141 alin.1 teza II Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, precizează că a declarat recurs neavând cunoștință de faptul că cererea de revocare respinsă, nu poate fi atacată
CURTEA,
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 1863/121 din 10.04.2008, inculpatul a solicitat, în conformitate cu disp. art. 139 alin. 2.pr.pen. revocarea măsurii arestării preventive
S-a susținut, în motivarea cererii, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă. Astfel, deși urmărirea penală a fost începută din iunie 2007, până la momentul la care s-a propus arestarea preventivă nu au fost efectuate acte de urmărire penală și nu s-a apreciat existența pericolului pentru ordinea publică. De altfel, pericolul pentru ordinea publică nu a existat nici la momentul luării măsurii preventive decât prin prisma disp. art. 136.pr.pen. S-a susținut de asemenea că în cauză nu au fost adminJ. alte probe care să susțină învinuirea cu excepția procesului verbal întocmit de investigatorul sub acoperire, persoană care în realitate nu a existat și că declarațiile martorilor audiați în cauză au un conținut identic ceea ce conduce la concluzia că au fost dictate de organul de urmărire penală.
S-a apreciat că măsura arestării preventive nu se mai impune, având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut doar traficarea unei cantități infime de droguri.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar - s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului ercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. de art. 2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 pentru o perioadă de 29 de zile, începând de la data de 21.03.2008 și până la data de 18.04.2008, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din probele adminJ. în cauză respectiv procesul-verbal întocmit de investigatorul acoperit, raportul de constatare tehnico-științifică fizico-chimică, declarațiile învinuiților C, declarațiile martorei, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice- rezultă indicii temeinice că în anul 2007, inculpatul, ar fi procurat, deținut, comercializat și oferit mai multor persoane diverse cantități de droguri de risc (canabis) și de mare risc (cocaină), fapte ce constituie infracțiunile de trafic de droguri de risc și trafic de droguri de mare risc, fără drept, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. 1 și respectiv, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fiind pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani (3-15 ani, respectiv 10-20 ani).
S-a apreciat, de asemenea, că există indicii temeinice, respectiv declarațiile inculpatului, ale învinuitului, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, din care rezultă că la începutul anului 2008, inculpatul a constituit un grup organizat, împreună cu inculpații și și învinuitul, în scopul săvârșirii de fraude prin falsificarea unor instrumente electronice de plată prevăzute de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, fiind pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani (1-12- ani, conform art. 7 alin 2 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 27 alin. 1-3 din Legea nr. 365/2002 9.
S-a reținut totodată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, și având în vedere amploarea deosebită a activității infracționale a inculpatului, gravitatea deosebită a infracțiunilor comise, în special cele de trafic de droguri, forma continuată a acestora, precum și implicarea mai activă în comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Tribunalul apreciat că cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpat este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 139 alin. 2.pr.pen. măsura arestării preventive trebuie revocată, din oficiu sau la cerere, când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului îndeplinite în cauză până la momentul de față, instanța a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie ( art. 136, art. 143, art. 148 lit. f pr.pen. ) iar temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și la acest moment.
Cu privire la îndeplinirea cerinței prev. de art. 143.pr.pen., prin încheierea de ședință prin care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat s-a reținut existența unor indicii temeinice, de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, încheierea fiind verificată sub acest aspect și cu prilejul soluționării recursului declarat de inculpat.
Întrucât, în raport de probele adminJ. până în prezent, s-a apreciat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, modalitatea și împrejurările în care se reține că ar fi săvârșite faptele, caracterul continuat al acțiunilor, numărul persoanelor implicate, și nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă pe care o au astfel de fapte în rândul cetățenilor, fapte ce au căpătat o mare amploare în ultima perioadă de timp și care au repercusiuni mai ales în rândul tinerilor, fiind pusă în pericol sănătatea și chiar viața acestora, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală
Împotriva acestei încheieri a promovat recurs, la data de 29.04.2008 inculpatul .
La termenul de judecată din data de 05.05.2008 Curtea din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității promovării recursului motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art.141 Cod procedură penală asemenea încheieri nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Curtea, văzând dispozițiile art.141 Cod procedură penală în sensul că "încheierea prin care prima instanță respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac" urmează a respinge ca inadmisibil recursul promovat de inculpatul și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În acest s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală XII/2005 pronunțată în recurs în interesul legii obligatorie pentru instanțe conform art.4142alin.1 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art-192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct. 1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 14.10.1981 în G, domiciliat în G,-, -lt 3,.59, județ G, CNP -,în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din 21.04.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Constantin Cârcotă, Marcian Marius
