Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 221/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 221/2009
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de -Serviciul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, prin care s-a dispus revocarea măsurii preventive față de inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpații intimați în stare de arest din Penitenciarul Aiud, astfel: inculpatul asistat de avocat - apărător ales, inculpatul asistat de avocat - apărător ales și inculpatul asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta DIICOT susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii recurate prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive față de inculpați și rejudecând, menținerea acestei măsuri, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării ei.
Solicită a se avea în vedere că în cauză, inculpații au fost arestați în urmă cu 4 luni pentru infracțiunea continuată de trafic de droguri de risc, fiind respectat astfel termenul rezonabil al arestării preventive, care se apreciază în raport de complexitatea cauzei, de comportamentul inculpaților și de cel al autorităților. Ori, în speță s-au încuviințat probele testimoniale solicitate în rechizitoriu, fiind eșalonate de către instanța de judecată, ceea ce a dus la tergiversarea soluționării cauzei.
Apreciază că față de gravitatea faptelor comise de inculpați care au comercializat sau au oferit spre consum droguri de risc unui număr însemnat de persoane, infracțiune pentru care legea prevede pedepse cuprinse între 3 și 15 ani închisoare, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și în scopul prevenirii acestui gen de infracțiuni care au luat amploare în ultimul timp.
Apărătorul inculpatului, avocat solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
Apreciază că în mod corect instanța fondului a dispus cu privire la lăsarea în libertate a inculpaților.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul pe care îl apără a săvârșit o singură infracțiune în formă continuată cu 5 acte materiale, pe care a recunoscut-o și regretat-o, fiind la prima faptă penală, iar lăsarea lui în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nu ar duce la o îngreunare a procesului.
Apărătorul inculpatului, avocat solicită respingerea recursului declarat de DIICOT-Serviciul Teritorial Sibiu ca nefondat și menținerea măsurii revocării arestării preventive a inculpaților ca legală și temeinică.
Cu privire la inculpatul pe care îl apără, care abia a împlinit vârsta de 19 ani, apreciază ca justificată măsura luată de instanța de fond, apreciind împlinit termenul rezonabil al arestării preventive, ancheta fiind încheiată, iar cercetarea judecătorească se apropie de final. Este justificată măsura luată și față de referatul presetențial de evaluare efectuat în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu și de faptul că pericolul social concret nu mai subzistă.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., solicită respingerea recursului declarat de către DIICOT - Serviciul Teritorial Sibiu și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia. Solicită a se avea în vedere că termenul rezonabil al arestării preventive este împlinit, că impactul social al faptelor comise s-a atenuat, iar lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, din contră, numai o astfel de măsură ar duce la reeducarea lui.
Având ultimul cuvânt, inculpatul regretă faptele comise și că s-a lăsat antrenat în comiterea lor și solicită a fi pus în libertate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul regretă nespus de mult cele întâmplate și solicită a fi pus în libertate.
Inculpatul regretă nespus fapta și solicită a fi pus în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 02.04.2009 în dosarul nr-, Tribunalul Sibiu - secția penală a dispus, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b Cod pr. penală și art. 139 al.2 Cod pr. penală, art. 5 paragraf 3 din CEDO, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și și punerea de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 30, 31 și 32 emise de Tribunalul Sibiu la data de 26.11. 2008, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 143 Cod pr. penală, art. 145 Cod pr. penală raportat la art. 136 alin.1 lit. Cod pr. penală s-a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea Sibiu, județul Sibiu.
S-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin.1/1 Cod pr. penală.
În baza art. 145 alin.2/2, 3 Cod pr. penală s-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a obligațiilor impuse.
S-a dispus comunicarea încheierii, conform art. 145 al.2/1 Cod pr. penală, la secțiile de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc inculpații, organelor competente să elibereze pașapoartele, organelor de frontieră în vederea refuzării eliberării pașapoartelor sau după caz ridicării provizorii a pașaportului inculpaților pe durata măsurii dispuse.
S-a încredințat Poliției municipiului Sibiu verificarea provizorie a respectării măsurii și obligațiilor impuse inculpaților, iar în cazul în care se vor constata încălcări ale acestora, s-a dispus organului menționat să sesizeze de îndată Tribunalul Sibiu.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea penala nr. 52 din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Sibius -a dispus arestarea preventivă a inculpaților mai sus menționați pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 26 noiembrie până la data de 24 decembrie 2008, reținându-se faptul că pentru toți inculpații există indicii temeinice că au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 2 al.l, art. 4 al.l din Lg. 143/2000, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. art. 148 lit.f.
C.P.P.Prin rechizitoriu au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.l din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. ( 5 acte materiale), pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.l din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. ( 14 acte materiale) și art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000. cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cp. - pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.l din legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp. ( 3 acte materiale) și art. 4 alin. 1 din Legea 143/200, cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cp. și în stare de libertate inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin.l din Legea 143/2000 și art. 4 alin. 1 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Măsura arestării preventive a fost verificată și menținută la data de 23.12.2008 și respectiv la data de 19.februarie 2009.
În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive la acest moment instanța a constatat că aceasta nu se mai impune, date fiind următoarele considerente:
Inculpații au fost arestați începând cu data de 26 noiembrie 2008, iar până in acest moment s-a considerat că impactul social pe care îl reprezintă faptele pentru care sunt cercetați s-a atenuat, aspecte care rezultă din conținutul referatelor de evaluare efectuate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, care, pe de o parte, reflectă atitudinea comunității care în mare parte consideră conduita inculpaților ca fiind una accidentală și totodată atitudinea familiei, în sensul acordării de sprijin moral și afectiv inculpaților, iar pe de altă parte evidențiază pentru fiecare inculpat în parte preeminența factorilor ce pot inhiba o conduită delicventă.
De asemenea, până în acest moment au fost luate declarațiile inculpaților și s-au administrat majoritatea probelor testimoniale, astfel încât pericolul ca inculpații să zădărnicească aflarea adevărului este mult redus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că existența și preexistenta unor indicii de vinovăție, constituie fără îndoială, unul din factorii pertinenți, însă aceasta nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție preventivă, concomitent trebuind demonstrat că punerea în libertate ar tulbura, în mod real, ordinea publică, menținerea arestării preventive fiind legitimă, doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Sub acest aspect, cu toate că inițial această tulburare a ordinii publice a existat, s-a considerat că la acest moment s-a disipat, astfel încât, în prezent nu se mai poate reține că menținerea în stare de arest a inculpaților ar tulbura în mod real, ordinea publică.
Sub aspectul caracterului termenului rezonabil al detenției preventive, Curtea Europeană a statuat că acest caracter se stabilește în raport de circumstanțele cauzei, iar o persoană poate fi arestată doar atâta timp cât există anumite exigențe de interes public care să justifice o derogare de la dreptul la libertate individuală a persoanei (cauza Nemeister/Austria), în speță considerând că acest termen rezonabil față de circumstanțele cauzei, natura infracțiunii și persoana inculpaților s-a împlinit, dincolo de această durată, existând pericolul interpretării arestului preventiv ca având caracter punitiv,ceea ce ar aduce atingere prezumției de nevinovăție, ca și garanție ce trebuie să însoțească procesul penal până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
În atare situație, tribunalul a considerat că una din condițiile prevăzute de art. 148 lit. Cod pr. penală și anume pericolul social concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a celor trei inculpați, nu mai există și prin urmare cererea de revocare a măsurii arestării preventive apare ca fiind fondată, astfel încât în baza art. 139.2 Cod pr. penală raportat la art. 148 lit. f Cod pr. penală a fost admisă, s-a revocat măsura arestării preventive a inculpaților, și și s-a dispus punerea în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 30 ( inculpatul ), nr.31 (inculpatul ) și nr. 32 (inculpatul ) emise de Tribunalul Sibiu în data de 26.11.2008, dacă nusunt arestați în altă cauză.
Tribunalul a considerat că în continuare sunt întrunite condițiile art. 143 alin.l în C.P.P. sensul existenței indiciilor temeinice că cei trei inculpați au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, astfel încât pentru a se putea administra în bune condiții procesul penal și pentru ca să se împiedice sustragerea inculpaților de la cercetarea judecătorească, tribunalul a apreciat ca fiind oportună luarea unei alte măsuri preventive față de inculpați, aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu impunerea unor obligații prev. de art. 145.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, - Biroul Teritorial Sibiu, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților și la încălcarea prevederilor art. 139 Cod pr. penală.
S-a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați există în continuare, fiind neîntemeiată concluzia instanței de fond în sensul că pericolul tulburării ordinii publice s-a disipat odată cu trecerea timpului, iar menținerea măsurii arestării preventive este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
S-a susținut că termenul rezonabil, impus de art. 5 paragraful 3 din CEDO nu este depășit, durata privării de libertate a inculpaților fiind de aproximativ 4 luni.
S-a invocat faptul că nu a fost avută în considerare cantitatea însemnată de droguri deținută și traficată de inculpați, împrejurarea că doi dintre aceștia au fost cercetați anterior pentru același gen de infracțiuni, iar cei 5 martori ce urmează a fi audiați sunt poate cei mai importanți.
S-a arătat că există o contradicție între măsura dispusă de instanță față de inculpați și temeiul juridic în baza căruia a fost luată, art. 136 alin.1 lit.c Cod pr. penală aplicându-se în cazul măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Verificând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, prin raportare la prevederile art. 385/6 alin.3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursul formulat de - Biroul Teritorial Sibiu este fondat.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și nu mai subzistă, fiind justificată dispoziția de revocare a măsurii preventive.
Raportat la stadiul procedurilor desfășurate împotriva inculpaților, la persoana acestora și la durata de timp a privării de libertate, Curtea apreciază că scopul prev. de art. 136 lit. b Cod pr. penală poate fi atins și prin luarea unei măsuri neprivative de libertate.
La arestarea preventivă a inculpaților a fost avut în vedere temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod pr. penală, legea prevăzând pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, apreciindu-se totodată că lăsarea lor în libertate ar constitui un pericol real și concret pentru ordinea publică.
De la data arestării și până în prezent au trecut mai mult de 4 luni, timp în care pericolul concret pentru ordinea publică, constând în rezonanța socială negativă a faptului că persoanele acuzate de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt lăsate în libertate, s-a estompat.
Totodată, pe durata de timp menționată inculpații au fost în măsură să conștientizeze consecințele conduitei adoptate, probabilitatea comiterii unor fapte similare fiind redusă, inculpații urmând să se supună de altfel, obligațiilor stabilite de instanță.
În acest sens pledează și concluziile referatelor de evaluare întocmite în cursul cercetării judecătorești, perspectivele de reintegrare ale inculpaților fiind favorabile.
Gravitatea prezentată în concret de faptele inculpaților urmează a fi avută în vedere de instanță la soluționarea fondului, pentru moment prezentând relevanță durata rezonabilă a arestului preventiv, raportat la prevederile art. 5 CEDO, după cum în mod corect s-a argumentat în cuprinsul încheierii atacate.
Nici critica referitoare la indicarea greșită a temeiului de drept nu poate fi primită, referirea la art. 136 alin.1 lit.c Cod pr. penală în loc de art. 136 alin.1 lit. b Cod pr. penală fiind o evidentă eroare materială a instanței de fond.
Pentru considerentele expuse, apreciind că Tribunalul Hunedoaraa pronunțat o încheiere legală și temeinică, fiind nefondate criticile asude de DIICOT-Biroul Teritorial Sibiu, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile avansate vor fi lăsate în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 02.04.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/2ex/10.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Alina Lodoabă, Oana Maria
