Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 269/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 269/ DOSAR NR-
Ședința publică din 04 aprilie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, personal și asistat de apărătorul ales, avocat și recurentul inculpatul -, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru inculpatul arată că în cauză s-a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, considerând că această încheiere nu este temeinică și apreciind că măsura preventivă care a fost luată împotriva inculpatului poate fi revocată. Învederează instanței că din eroare că s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 26 martie 2008 faptul că inculpatul a solicitat revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara și nu revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul B, apreciind că această eroare este determinată probabil de faptul că toți ceilalți inculpați au prevăzută ca măsură preventivă, obligarea de a nu părăsi țara. Consideră totuși că și în aceste condiții, recursul declarat împotriva încheierii Tribunalului Brașov este admisibil, raportat la temeiul de drept al acestuia, respectiv art.139 alin.2 Cod procedură penală care prevede că această măsură poate fi revocată din oficiu sau la cerere. Față de această împrejurare, apreciază că în cadrul recursului, curtea de apel, analizând în mod devolutiv încheierea supusă recursului, poate lua în considerare toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului. În ceea ce privește motivele cererii de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea și motivele prezentului recurs, relevă faptul că s-a solicitat înlocuirea măsurii preventive care a fost dispusă în această cauză, pentru că a trecut o perioadă lungă de timp de când această măsură a fost dispusă împotriva inculpatului iar în conformitate cu prevederile art. 136 Cod procedură penală scopul acestei măsuri este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori de a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată. Referitor la acest ultim aspect arată că din actele existente la dosar, reiese că inculpatul s-a prezentat de fiecare dată la termenele de judecată, în ciuda numărului mare de termene din acest dosar, indiferent care a fost măsura dispusă împotriva lui și nu a îngreunat în niciun fel buna desfășurare a procesului penal. Arată că judecătorul fondului și-a argumentat soluția pe faptul că în această cauză au fost invocate mai multe excepții de neconstituționalitate care au îngreunat desfășurarea cu celeritate a procesului penal. Solicită instanței a avea în vedere dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului care prevăd că exercitarea dreptului la apărare nu poate fi în niciun mod interpretată ca o circumstanță agravantă a inculpatului cu privire la desfășurarea procesului penal. De asemenea, învederează instanței că participația inculpatului la această presupusă îngreunare a procesului penal este mult diminuată față de aceea a celorlalți 4 inculpați. Raportat la situația juridică a celorlalți 4 inculpați, apreciază că în cauză ar trebui să existe o egalitate de tratament juridic în condițiile în care există o similitudine de situație. Cu privire la acest ultim aspect, subliniază faptul că inculpatul are o participație mult redusă la săvârșirea faptelor în comparație cu ceilalți, fiind acuzat de o singură faptă, în timp ce restul inculpaților sunt acuzați atât de furt calificat cât și de tentativă la furt calificat. În pofida acestui aspect, învederează instanței că restul inculpaților au o măsură preventivă mult mai relaxată, respectiv obligarea de a nu părăsi țara pe când inculpatul este singurul din cei 4 inculpați din dosar care are prevăzută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și pe cale de consecință casarea în parte a acestei încheieri și revocarea măsurii preventive dispusă față de inculpatul. În subsidiar pentru a se asigura egalitatea de tratament juridic, solicită instanței de judecată, în cazul în care aceasta consideră necesară aplicarea unei măsuri preventive care să atingă scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Avocat oficiu având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului formulat de inculpatul - și pe cale de consecință revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive față de inculpatul -, întrucât aceasta îl împiedică pe inculpat, după cum a susținut și acesta în fața instanței de fond, să-și găsească o sursă de subzistență. Raportat la acest aspect, învederează instanței că inculpatul are oferte concrete de muncă în străinătate, precizând că acest fapt nu l-ar împiedica să se prezinte la fiecare termen de judecată în fața instanței. faptul că inculpatul nu dorește să se sustragă de la buna desfășurare a procesului penal sau de la eventuala executare a pedepsei, însă la acest moment are această posibilitate de a câștiga legal, de a munci în străinătate bineînțeles cu respectarea obligațiilor fixate de instanță de a se prezenta la fiecare termen de judecată. Subliniază că inculpatul s-a prezentat până în acest moment la fiecare termen de judecată, precizând că acesta nu dorește să facă nimic care să îi îngreuneze situația juridică din acest moment încolo. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului inculpatului -. Față de împrejurarea că acest proces penal durează de foarte mult timp, apreciază că acest lucru nu i se poate imputa inculpatului -, precizând că prin formularea acelor cereri de recuzare și prin invocarea acelor excepții de neconstituționalitate inculpații nu au urmărit să tergiverseze soluționarea cazului ci a reprezentat doar o modalitate de exercitare a drepturilor lor procesuale. Totodată, subliniază faptul că și inculpatul - dorește să se afle adevărul în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, ca nefondate. Apreciază că prevederile art.143 Cod procedură penală, reținute și în considerentele încheierii recurate, continuă să fie îndeplinite. Totodată arată că nu au intervenit elemente noi în cauză care să ducă la concluzia că se impune revocarea acestei măsuri, raportat și la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală. Subliniază că prezența inculpaților pentru soluționarea anumitor aspecte în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Brașov, este obligatorie. În ceea ce privește precizarea făcută de apărătorul inculpatului și susținerea egalității de tratament juridic, învederează instanței că pentru acest inculpat măsura preventivă neprivativă de libertate a fost revocată de două ori tocmai datorită încălcării obligațiilor stabilite de către instanță și nicidecum nu este vorba despre o încălcare a acestei egalității de tratament juridic față de ceilalți inculpați. Pe de altă parte, subliniază faptul că inculpatul - a arătat în mod expres că dacă se va revoca această măsură preventivă, urmează să părăsească țara, apreciind ca importante în acest caz și dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații și -, apreciind încheierea de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită instanței a avea în vedere că a fost prezent la fiecare termen de judecată și nu s-a sustras în niciun fel de la cercetarea judecătorească. În ceea ce privește încălcarea obligațiilor stabilite de instanță, relevă faptul că față de ceilalți inculpați el a avut stabilită obligația de a nu intra în incinta niciunui local unde publicul are posibilitatea să consume alimente și băuturi alcoolice sau nealcoolice, precizând că a încălcat această obligație doar datorită faptului că a intrat să-și cumpere țigări. Raportat la dosarul în care este cercetat, arată că nu a influențat absolut niciun martor, că nu a încercat să se sustragă, subliniind că a fost prezent ori de câte ori a fost chemat în fața instanței de judecată sau la poliție. De asemenea, precizează că achiesează la concluziile apărătorului său ales și solicită instanței admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, au fost respinse cererile formulate de inculpații și -, privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara; în baza art. 145 alin 2/3 Cod procedură penală. A fost admisă cererea formulată de către inculpatul de revocare a obligației prevăzute de art. 145 alin. lit. b Cod procedură penală constând în obligația de nu se deplasa în orice local în incinta căruia publicul are posibilitatea să consume alimente și băuturi (alcoolice sau nealcoolice), de genul restaurant, bar, fast - food, autoservire etc. stabilită prin încheierea de ședință din data de 11.06.2007 a Tribunalului Brașov, inculpatul urmând să respecte restul obligațiilor stabilite prin aceeași încheiere.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că în ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta nu se află sub puterea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, ci, prin încheierea de ședință din 11.06.2007 a Tribunalului Brașov acestuia i s-a aplicat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, astfel încât nu se poate revoca o măsură care nu îi este aplicată; măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aplicată inculpatului la data de 11.06.2007 de către Tribunalul Brașov nu se impune a fi înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, întrucât nu au dispărut și nici nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri care a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză. În schimb, este admisibilă cererea acestui inculpat de a se revoca obligația de a nu se deplasa în orice local în incinta căruia publicul are posibilitatea să consume alimente și băuturi (alcoolice sau nealcoolice), de genul restaurant, bar, fast-food, autoservire etc. întrucât inculpatul a respectat această obligație aproximativ 9 luni și J, perioadă de timp apreciată de prima instanță ca suficientă pentru a-și atinge scopul, cu atât mai mult cu cât comportamentul inculpatului dovedește că acesta a conștientizat faptul că este necesar ca acesta să renunțe la consumul de alcool.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul - privind revocarea măsurii preventive obligării de a nu părăsi țara, prima instanță a apreciat că aceasta este nefondată întrucât nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri; astfel lucrările efectuate în cauză până în prezent, mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, conduc în continuare la concluzia că există probe temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul - a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinită astfel cerința prevăzută de art. 149/1 alin 1 raportat la art. 143 alin 1 Cod procedură penală.
Chiar dacă de la luarea acestor măsuri preventive față de cei doi inculpați a trecut un interval de timp apreciabil, trebuie avut în vedere că cercetarea judecătorească nu este finalizată, se desfășoară cu mare greutate datorită numărului părților implicate, a conduitei inculpaților care împreună cu ceilalți coinculpați au recurs în nenumărate rânduri la recuzarea completului de judecată, au invocat de mai multe ori excepții de neconstituționalitate - care au condus la suspendarea judecății cauzei aproximativ un an de zile.
Pe altă parte, ținând seama de scopul măsurilor preventive, astfel cum acesta este instituit de art. 136 Cod procedură penală și văzând că în cauză urmează a se proceda la reconstituirea declarațiilor date de către inculpați în cursul urmăririi penale (declarații dispărute de la dosar), situație în raport cu care prezența inculpaților este absolut necesară, instanța de fond a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, menținerea măsurilor preventive aplicate celor doi inculpați se impune, cu atât mai mult cu cât inculpatul - și-a argumentat cererea de revocare a măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara tocmai prin dorința de a se deplasa în străinătate pentru a muncii acolo.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații și - criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea în ceea ce-l privește pe inculpatul a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau chiar revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul - revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursurilor formulate, inculpații au arătat în esență că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea față de ei a măsurilor preventive întrucât de la luarea acestei măsuri și până în prezent a trecut un interval de timp mare și chiar dacă cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, impactul pe care fapta l-a avut pentru comunitate s-a atenuat iar inculpații au avut o conduită procesuală bună prezentându-se la fiecare termen de judecată și nu au îngreunat în nici un fel cercetarea judecătorească; ori raportat la aceste împrejurări, ținând seama și de circumstanțele personale ale inculpaților, de contribuția pe care se presupune că aceștia au avut-o la comiterea faptelor, cererile acestora apar justificate și se impun a fi admise. Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursurile formulate de către inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Atât inculpatul cât și inculpatul - au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv împreună cu alți inculpați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, tentativă de furt calificat, asociere în vederea comiterii de infracțiuni; în cursul procesului penal măsura arestării preventive a inculpaților a fost înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate respectiv cu obligația de a nu prăsi localitatea, în ceea ce-l privește pe inculpatul și obligația de a nu părăsi țara în ceea ce-l privește pe inculpatul -.
Analizând subzistența temeiurilor aplicării măsurilor preventive celor doi inculpați la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că, acestea nu au dispărut și nici nu s-au modificat ci ele subzistă în continuare și impun menținerea acestor măsuri; de altfel inculpații nici nu au menționat în argumentarea cererilor formulate care sunt acele împrejurări care au condus la dispariția temeiurilor care au stat baza luării acestor măsuri, invocând doar trecerea timpului, împrejurarea că din motive independente de voința lor cercetarea judecătorească nu a fost finalizată și că s-au prezentat la fiecare termen de judecată.
Materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii sau nu a măsurii preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul îngrădirii drepturilor de circulație recunoscute de lege inculpaților și în ce măsură scopul măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de art. 136 Cod procedură penală este sau nu actual. Ori în speță, văzând circumstanțele reale în care faptele au fost comise și circumstanțele personale ale inculpaților, urmările produse de aceste fapte, modalitatea în care aceștia au acționat și numărul mare al inculpaților care și-au dat concursul la producerea rezultatului, ecoul produs de această faptă în rândul comunității și care nu s-a stins până în prezent și văzând de asemenea împrejurarea că nu există la dosar dovezi ale schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive, în mod corect a procedat prima instanță respingând cererile formulate de inculpați privind revocarea măsurilor preventive care le-au fost aplicate.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul recurent - îl va obliga să plătească statului cu același titlu suma de 90 lei din care suma de 40 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 50 lei, iar inculpatul - suma de 90 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul -, în sumă de 40 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și se achită Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red./07.05.2008
Dact./07.05.2008
2 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Alina Constanța
