Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 47/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 47/R/2010
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 10 iunie 1984, domiciliat in O,-, -.. 39 județul B, împotriva încheieri penale din 19 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect revocarea măsurii de a nu părăsi țara, conform prevederilor art. 139 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, asistat de avocat ales, în baza împuterniciri avocațiale din data de 26 ianuarie 2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet " ".
Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurentînvederează instanței că dorește să își retragă recursul declarat în cauză sens, în care solicită a se lua act de retragerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurentsolicită a se lua act de retragerea recursului declarat de către inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de retragerea recursului, cu obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Bihor a dispus printre altele, respingerea cererilor formulate de inculpații (născut la 10.06.1984) și ( născut la 26.09.1985) privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea Tribunalului Bihor, măsură dispusă prin Decizia penală nr. 290/R/11.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
Definitivă în ce privește dispoziția de respingere a cererii de revocare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
Referitor la cererile de revocarea a obligării de a nu părăsi țara, instanța a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosarul nr. 1047/P/2009 au fost trimiși în judecată inculpații pentru comiterea infracțiunii de de prevăzuta de art. 254 alin. 1, 2 Cod penal cu referire la art. 6-7 din Legea 78/2000 și pentru comiterea infracțiunilor de luare de și fals intelectual prevăzute de art. 254 alin. 1,2 cu referire la art. 6-7 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 289 Cod penal în condițiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se ca, în fapt, inculpatul, în calitate de agent în cadrul SPR B, în data de 13.05.2009, în mod indirect, împreuna cu coinculpatul a pretins și primit suma de 1000 euro de la mituitorul în scopul de nu întocmi procesul verbal de constatare a infracțiunii de fals în declarații prevăzut de art. 292 Cod penal și a actelor aferente acestuia - ridicarea permiselor de conducere în vederea suspendării. În sarcina inculpatului s-a reținut ca, în calitate de agent în cadrul SPR B, împreuna cu inculpatul a pretins și primit suma de 1000 euro de la același pentru a nu întocmi procesul verbal de mai sus.
Față de inculpatul a fost luata măsura arestării preventive prin încheierea nr. 22/13.05.2009 a Tribunalului Bihor, iar față de inculpatul a fost luata măsura arestării preventive prin încheierea nr. 23/22.05.2009 a Tribunalul Bihor, ambii fiind trimiși în judecata în stare de arest preventiv.
Ulterior, prin decizia penala nr. 290/R/2009 a Curții de Apel s-a dispus față de cei doi inculpați în baza art. 149/1 alin. 12, art. 146 alin. 11/1 Cod de procedură penală, art. 145/1 Cod de procedură penală măsura obligării de a nu părăsi tara fără încuviințarea Tribunalului Bihor și s-a impus respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 1/1 Cod de procedură penală, apreciindu-se ca temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și lăsarea inculpaților în libertate nu ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publica. Cu toate acestea, s-a reținut ca asupra celor doi inculpați planează în continuare bănuiala comiterii unor fapte de natura penala, astfel ca este util a se supune conduita acestora unui control permanent, exercitat de organele de politie, măsura preventiva a obligării de a nu părăsi tara luata față de cei doi inculpați fiind necesara și proporționala cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.
Instanța s-a mai pronunțat asupra unor astfel de cereri la termenele anterioare, dispunând respingerea acestora apreciind ca scopul tuturor masurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecata sau executarea pedepsei. Obligarea de a nu părăsi tara fără încuviințarea Tribunalului Bihor, măsura dispusa prin decizia Curții de APEL ORADEA, fiind o măsura preventiva de natura a realiza acest scop.
Instanța constată ca au fost invocate în sprijinul acestor cereri aceleași temeiuri de fapt, respectiv calitatea de șofer a inculpatului ce ar implica necesitatea de a se deplasa în exercitarea acestei profesii în afara tarii, atingerea adusa dreptului sau la munca prin menținerea acestei măsuri preventive, precum și calitatea de polițist a celui de al doilea inculpat ce implica o anumita încredere în moralitatea sa, încredere incompatibila cu restrângerea libertății sale.
Dar, așa cum s-a reținut și anterior, împrejurarea ca inculpatul are, în prezent, calitatea de șofer în cadrul SC Com, iar aceasta societate are ca obiect de activitate principal comerțul cu produse de import din, nu justifica revocarea acestei măsuri preventive, întrucât interdicția părăsirii tarii era cunoscuta la data încheierii contractului individual de munca, în primul rând de către inculpat ce avea totodată obligația sa o aducă la cunoștința și angajatorului, iar în acest fel părțile și-au asumat aceasta stare de fapt. Daca inculpatul a ascuns aceasta împrejurare cu prilejul angajării, respectiv obligația ce ii incumba de a nu părăsi tara, răspunderea ii revine și instanța nu este obligata sa revină asupra masurilor dispuse doar pentru a-i asigura inculpatului posibilitatea executării obligațiilor contractuale. Totodată, așa cum a precizat și inculpatul la întrebarea instanței, societatea angajatoare efectuează transport de bunuri atât internațional cât și intern, or este posibil ca inculpatul sa preia acele curse ce nu vor fi afectate de limitarea libertății sale de deplasare.
Și în ce-l privește pe inculpatul, instanța apreciază ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara subzista chiar daca acesta exercita în continuare atribuțiile de polițist și chiar daca s-a prezentat la fiecare termen de judecata. Calitatea de polițist și masurile preventive luate față de o asemenea persoana nu sunt incompatibile cu calitatea de inculpat.
Instanța retine totodată ca prezenta inculpaților la fiecare termen de judecata nu poate fi apreciata ca relevanta pentru viitoarea conduita din cursul procesului, câtă vreme prezenta lor se constituie ca o obligație pe care sunt ținuți aor especta, în caz contrar fiind incidente dispozițiile art. 145 alin. 3 Cod de procedură penală privind înlocuirea acestei măsuri cu cea a arestării preventive.
În plus, se constată ca, deși instanța a fost sesizata prin rechizitoriu în luna iunie 2009, până în prezent nu a fost posibila audierea inculpaților, or măsura preventiva luata față de aceștia este de natura sa asigure administrarea acestui mijloc de proba, precum și sa asigure prezenta inculpaților ori de cate ori, în cursul cercetării judecătorești va rezulta necesitatea ei.
Ca atare, instanța, apreciind ca măsura preventiva a fost dispusa în mod legal și temeinic, ca perioada scursa de la luarea acesteia are un caracter rezonabil, va respinge cererile celor doi inculpați de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi tara
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
La termenul de judecată din 26 ianuarie, inculpatul. a solicitat instanței de control judiciar să ia act de retragerea recursului formulat în cauză.
Verificând decizia recurată în limitele legii și ținând seama de poziția exprimată de inculpatul recurent în ședința publică, instanța de recurs în baza dispozițiilor art. 385/4 alin.2 Cod de procedură penală cu referire la art. 369 alin.1 Cod de procedură penală va lua act de retragerea recursului, făcută personal de către inculpat în fața instanței de control judiciar
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 și art.189 alin.1 Cod de procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale 19 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - MT./02.02.2010
Judec. fond
AR/02.02.2010
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Rus Claudia
