Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 699/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 699/
Ședința publică din 03 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 58 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, arată că încheierea nr. 58 din 30.06.2009 a Tribunalului C-S este lovită de nulitate absolută, întrucât cererea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost soluționată fără a fi atașat dosarul de urmărire penală.
Dacă se va trece peste excepția de nulitate absolută ridicată, solicită să se aprecieze că recursul este fondat și se impune punerea în libertate a inculpatului, întrucât nu se mai poate susține că s-ar administra acte de urmărire penală care să-l vizeze pe inculpat. Mai arată că deși s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive nu s-a analizat de către tribunal acest aspect, cum nu s-a analizat nici cererea privind punerea în libertate sub control judiciar. Precizează că inculpatul nu are antecedente penale, este student, și nu se poate prezuma că este de rea credință, dimpotrivă, a colaborat cu autoritățile, iar arestarea preventivă nu este soluție de ușurare a finalizării urmăririi penale.
Prin urmare, solicită în principal, casarea încheierii atacate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și reținându-se cauza spre rejudecare, punerea în libertate, sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Procurorul solicită respingerea recursului, arătând că cererea de revocare a măsurii arestării preventive este inadmisibilă, iar referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiată și menținerea încheierii atacate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, fiind de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 58 din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 139 Cod procedură penală, art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul - (fiul lui și, născut la 19.04.1988 în C, jud. C-S, cu același domiciliu, str. -,. 3,.B,. 5, jud. C-S și reședința în T, FC, nr. 25,. B,. 17, jud. T, CNP--, posesor CI seria - nr. -, cetățean român, studii superioare, student anul II la Facultatea T- Informatică, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut).
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
Prin cererea adresată la Tribunalul C-S, înregistrată sub nr- din 24.06.2009 inculpatul - a solicitat în primul rând revocarea măsurii arestării preventive luându-se în considerare modificarea temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere lipsa pericolului social, faptul că nu are antecedente penale, durata excesivă a arestului preventiv și faptul că nu au fost prezentate probe certe de vinovăție raportat la acuzațiile ce i se aduc; în prezent se află în stare de arest preventiv în dosarul nr. 24-D/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S.
În motivarea cererii s-au mai invocat prevederile art. 5 Cod procedură penală privind garantarea libertății persoanei și art. 52Cod procedură penală privind prezumția de nevinovăție; de asemenea apreciază că este posibilă punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar în temeiul art. 1601Cod procedură penală, iar în conformitate cu prevederile art. 1606alin. 2 și 3 Cod procedură penală declară că are cunoștință de dispozițiile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii; își întemeiază cererea de liberare sun contro, judiciar în temeiul art. 5 și 6 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din analiza actelor și probelor de la dosar, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 12 martie 2009, Ministerul Public reprezentat de DIICOT - Biroul Teritorial C-S a sesizat Tribunalul C-S cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și.
Prin Încheierea nr. 5 din 12 martie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S în baza art. 136, 143, 148 lit.f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și s-au emis în mod corespunzător mandatele de arestare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
Prin Decizia penală nr. 307 R din 24 martie 2009, pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile formulate de inculpații și, a casat în parte încheierea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C-S doar cu privire la cei doi inculpați, respingând ca nefondate recursurile formulate de ceilalți inculpați.
Prin Încheierea nr. 9 din 07.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 09 aprilie 2009, orele 12,30 până la data de 08 mai 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Prin Decizia penală nr. 386/R din 10.04.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Prin Încheierea nr. 15 din 06.05.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă emise pe seama acestora pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 08 mai 2009, orele 12,30 până la data de 06 iunie 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Prin Decizia penală nr. 487/R din 08.05.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Prin Încheierea nr. 25 din 04.06.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 din 12.03.2009, emise de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 06 iunie 2009, orele 12,30 până la data de 25 iunie 2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Prin Decizia penală nr. 609/R din 06.06.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
Prin Încheierea nr. 30 din 22.06.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C-S și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților și implicit a mandatelor de arestare preventivă nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 din 12.03.2009, emise de Tribunalul C-S în dosarul nr-, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 25 iunie 2009, orele 12,30 până la data de 14.07.2009, orele 12,30, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și .
Prin Decizia penală nr. 680/R din 25.06.2009 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursurile declarate de inculpați.
S-a reținut că inculpatul - a formulat la instanță cererea de punere în libertate, solicitând în temeiul art. 139 Cod procedură penală revocarea măsurii arestării preventive și în temeiul art. art. 1601Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar, cerere ce formează obiectul dosarului de față.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul C-S a apreciat că cererea formulată de inculpatul - este neîntemeiată.
În speță, s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Art.1602alin. 1Cod procedură penală prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003 este cuprinsă între 5 și 20 de ani, însă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat este de cel mult 12 ani închisoare.
S-a reținut de către tribunal că,în aplicarea dispozițiilor alin.2 al art.7 din Legea nr. 39/2003, care prevăd că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de alin.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea cea mai gravă prevăzută de lege pentru faptele ce constituie infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat,avându-se în vedere că cea mai mare pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile respective este de 12 ani,este îndeplinită condiția de pedeapsă prevăzută de alin.1 teza 2 art.1602Cod procedură penală.
S-a constatat, însă că, pe fondul cauzei, cererea este neîntemeiată.
Referitor la celelalte cerințe ale liberării provizorii sub control judiciar, respectiv alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală, care prevede că "iberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte", tribunalul a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, așa cum de altfel s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA atunci când a respins recursul formulat de inculpații, și menținând încheierea prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a acestora și apoi încheierile prin care s-a dispus prelungirea acestei măsuri.
S-a mai constatat de către tribunal că faptele pentru care este cercetat inculpatul s-a reținut a fi fost săvârșite prin intermediul internetului, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar presupune accesul liber la internet al acestuia, acces care ar putea ocaziona săvârșirea altor infracțiuni de același gen și care nu ar putea fi controlat prin obligațiile ce s-ar putea impune inculpatului pe parcursul liberării provizorii, motive pentru care se apreciază de către tribunal că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Totodată, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală, nefiind justificată revocarea măsurii arestării preventiva sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, măsura fiind menținută atât de către instanța de fond cât și de instanța de control judiciar, respectiv Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit cererea sa a fost respinsă.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În temeiul prevederilor art. 148lit. f C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, la urmărirea penală reținându-se că pe raza municipiului C s-a constituit o grupare specializată în falsificarea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase cu ajutorul acestora, grupare cu ramificații în țară și străinătate, fapte ce constituie infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 356/2002, art. 47 alin. 2, art. 42 alin. 1, 2, și 3, art. 48 și art. 49 din legea nr. 161/2003, din gruparea infracțională făcând parte și inculpații, ,.
Potrivit disp. art. 1403.C.P.P. încheierea prin care judecătorul respinge în cursul urmăririi penale revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este supusă nici unei căi de atac, astfel că recursul împotriva încheierii prin care cererea având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive nu este admisibil.
Cu privire la cererea având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, încheierea recurată este temeinică și legală, neexistând motive de casare a acesteia.
Potrivit prevederilor art. 1602alin. 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
Lăsarea în libertate a inculpatului poate să-l determine pe acesta să săvârșească alte infracțiuni de aceeași natură, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1602alin. 2.
C.P.P.Așa fiind, în baza art. 38515aliun. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefundat.
În baza prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 58/30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 03 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red. - 06.07.2009
Tehnored. - 06.07.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Ion Dincă, Victor Ionescu
