Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 757/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 757/2009
Sedința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
- - - -JUDECĂTOR 3: Oana
- - - judecător
- grefier
T- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 09.12.2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu altă măsură neprivativă de libertate.
Învederează că pericolul pentru ordinea publică nu justifică o măsură extremă față de inculpat, raportat la criteriile obiective ale legislației internaționale precum și la împrejurarea că se presupune traficarea unei singure părți vătămate. De asemenea partea vătămată a avut deplină libertate întrucât a trimis pachete în țară, avut convorbiri telefonice cu familia sa.
Precizează că până în prezent doar acuzarea a administrat probe în dosar.
Mai arată că inculpatul are o situația familială stabilă.
Reprezentantul Serviciul Teritorial Alba Iulia solicită respingerea recursului declarat de inculpa ca inadmisibil, întrucât potrivit dispozițiilor art.141 al.1 teza finală Cod procedură penală hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că măsura arestării preventive luată față de el nu este corectă. Partea vătămată doar pentru dorit să fie împreună cu el a formulat plângere împotriva sa.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 09.12.2009 în dosarul nr-, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a respins cererile de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpatul, deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus prin încheierea penală nr.39/19.09.2009 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin încheierea penală nr.59/24.09.2009 a Curții de APEL ALBA IULIA, pentru temeiurile reglementate de dispozițiile art.148 al.1 lit.b), d) și f) pr.pen. în sensul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți; inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune; inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În baza art.160 pr.pen. și art.3002pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului a fost menținută prin încheierea penală din data de 11.11.2009 a Tribunalului Hunedoara.
Potrivit dispozițiilor art.139 al.1 și 2.pr.pen. incidente în speță, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă sau se revocă atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, ori nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive.
Raportat la aceste criterii și la circumstanțele faptice ale prezentei cauze, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, ci subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, raportat la împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a început, astfel că nu au intervenit elemente noi care să conducă la altă concluzie decât cea a menținerii măsurii arestării preventive.
Distincția operată în apărare, între pericolul social concret al faptelor penale și pericolul concret pentru ordinea publică, nu poate fi primită. La luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu s-a creat vreo confuzie între cele două noțiuni, argumentul luării măsurii arestării preventive fiind în sensul că ordinea publică ar fi amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpatului, avându-se în vedere modalitatea comiterii presupuselor fapte infracționale, natura acelorași presupuse fapte, precum și persoana inculpatului.
S-a apreciat, de asemenea, că perioada arestării preventive a inculpatului nu a depășit o durată rezonabilă, din perspectiva art.6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind respectate și cerințele art.5 din aceeași Convenție, raportat la criteriile care vizează complexitatea cauzei.
S-a constatat că măsura arestării preventive, luată față de inculpat respectă principiul proporționalității în raport de interesul general al societății, acesta din urmă fiind prioritar față de cel individual al inculpatului.
S-a apreciat, întemeiat pe aceleași considerente, că, prin lăsarea inculpatului în libertate, chiar și în varianta restrictivă de libertate, reglementată de dispozițiile art.136 al.1 lit.b), c) pr.pen. ordinea publică ar fi amenințată. Cât privește argumentul egalității de tratament cu inculpați cercetați în stare de libertate, în cauze similare, s-a arătat că acesta nu poate pleda oportun în favoarea inculpatului, atâta timp cât soluționarea cererii de față nu poate excede circumstanțelor faptice și juridice ale prezentei cauze.
Față de aceste considerente, cererile formulate de inculpatul, de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, au fost respinse ca nefondate, iar în temeiul art.192 al.2 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10 lei - cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu altă măsură neprivativă de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și, chiar dacă s-ar reține argumentele acuzării, a fost vorba despre o singură persoană traficată.
Recursul inculpatului este inadmisibil.
Conform prevederilor art. 141 al. 1 teza finală pr.pen. încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
Raportat la dispozițiile exprese incidente în materie, Curtea constată că inculpatul a uzat de o cale de atac neprevăzută de lege, recursul formulat împotriva încheierii penale pronunțate la data de 09.12.2009 de către Tribunalul Hunedoara fiind inadmisibil.
În consecință, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a pr.pen. Curtea va respinge ca inadmisibil recursul inculpatului, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală la data de 09.12.2009 în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - -CO - - --CO - --CO
Semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
Curții de Apel Curții de Apel Curții de Apel
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/23.12.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
