Revocarea măsurilor de siguranță (art.437 c.p.p.). Decizia 257/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.257/R/2009
Ședința publică din 27 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
` - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata (fostă ) împotriva decizie penale nr. 29/A din data de 12.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect revocarea măsurii de siguranță.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al recurentei (fostă ), avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul recurentei solicită în temeiul art.385 și următoarele proc.pen. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art.44 alin.1 lit. c din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate și art.25 și art.41 din Constituția României, admiterea cererii de suspendare pe un termen de un an a executării măsurii interzicerii eliberării și folosirii pașaportului dispusă față de petentă prin sentința penală nr.366/2004 a Judecătoriei Baia Mare. Apreciază că recurentei i s-a îngrădit dreptul la muncă întrucât nu a putut să obțină viza de ședere față de lipsa pașaportului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentă și menținerea ca legală și temeinică a decizie penale nr. 29/A a Tribunalului Maramureș, apreciind că în mod corect s-a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 44 alin.1 lit. a,b,c din legea 248/2005, deoarece nu s-a făcut dovada că măsura interzicerii eliberării și folosirii pașaportului ar afecta grav persoana recurentei.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 2469 din 5 noiembrie 2008 Judecătoriei Baia Mares -a respins ca nefondată cererea formulată de condamnata (fostă ).
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. condamnata a fost obligată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că prin sentința penală nr. 366/16.03.2004 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 709/R/2004 a Curții de APEL CLUJ, acesteia i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea și trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, dispunându-se, în temeiul art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. În temeiul art. 5 din OUG nr. 112/2001, instanța a dispus interzicerea eliberării și folosirii pașaportului pe o durată de 5 ani.
Potrivit art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 248/2005, la cererea persoanei împotriva căreia a fost instituită măsura suspendării exercitării dreptului la liberă circulație, instanța care a dispus această măsură o poate suspenda temporar și înlocui cu măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în situații obiective care necesită prezența persoanei pe teritoriul altui stat, fără de care interesele legitime ale acesteia sau ale altui cetățean ar fi în mod grav afectate.
În raport de aceste dispoziții legale și având în vedere și decizia nr. XXXI/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a reținut că motivele invocate de petentă nu sunt întemeiate, prezența sa pe teritoriul altui stat în vederea desfășurării unor activități lucrative neputând fi apreciată ca o situație obiectivă, a cărei nerealizare ar afecta în mod grav interesele legitime ale acesteia.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. condamnata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnata care a solicitat suspendarea pe o perioadă de 1 an a executării măsurii interzicerii eliberării și folosirii pașaportului - măsură dispusă prin sentința penală nr. 366/16.03.2004 a Judecătoriei Baia Mare cu motivarea că dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate este recunoscut în cuprinsul art. 25 din Constituție, dreptul la muncă este garantat în art. 41 din Constituție, fiind și imprescriptibil. Chiar dacă se prevăd unele limitări ale dreptului la liberă circulație, dreptul la muncă este un drept absolut ce nu poate fi restrâns.
Cele două drepturi sunt reglementate în Carta drepturilor fundamentale ale din decembrie 2000. În țările membre ale Economic European libera circulație a muncitorilor este un drept fundamental care permite resortisanților unei țări a să lucreze într-o altă țară din acest spațiu în aceleași condiții cu cetățenii statului membru gazdă.
În anul 2008 apelantei-condamnate i s-a oferit un loc de muncă la o societate de transport din Austria pe o perioadă de 1 an (i s-a oferit un post de șofer). Pentru concretizarea raporturilor de muncă este necesară prezentarea unui pașaport valabil pe o perioadă de 6 luni de la data înregistrării contractului de muncă.
În raport de toate aceste elemente sunt incidente prevederile art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. În speță, există un caz de excepție care justifică suspendarea temporară a interdicției de a folosi pașaportul.
Prin decizia penală nr. 29/A/12.02.2009 a Tribunalului Maramureș în baza art. 379 pct. 1 lit. b proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnata, iar în temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. a fost obligată apelanta-condamnată să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că prin sentința penală nr. 366 din 16 martie 2004 Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea apelantei-condamnate din prezenta cauză la pedepsele de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1.pen. și de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trecere ilegală a frontierei unui stat străin prev. de art. 1 alin. 1 din nr.OUG 112/2001 aprobat prin Legea nr. 252/2002.
S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnată la aceste pedepse sunt concurente cu cele la care se referă sentința penală nr. 1030/23.09.2003 care sunt grațiate.
S-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani 6 luni.
S-a constatat că pedepsele sunt grațiate integral.
În baza art. 5 din nr.OUG 112/2001 s-a interzis eliberarea și folosirea pașaportului pe o perioadă de 5 ani.
Apelanta-condamnată a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Această sentință a fost menținută prin decizia penală nr. 275/A/14.09.2004 a Tribunalului Maramureș și prin decizia penală nr. 709/R/10.11.2004 a Curții de APEL CLUJ.
În prezenta cauză apelanta-condamnată a solicitat a i se suspenda pe o perioadă de 1 an executarea măsurii interzicerii eliberării și folosirii pașaportului, în temeiul art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 248/2005, cu motivarea că i s-a oferit un loc de muncă în Austria la o societate de transport (pe post de șofer) și că pentru încheierea contractului de muncă este necesară prezentarea unui pașaport valabil pe o perioadă de 6 luni de la data înregistrării lui.
Potrivit art. 44 alin. 1 din Legea nr. 248/2005, la cererea persoaneiîmpotriva căreia s-a luat măsura prev. de art. 40în condițiile prev. de art. 42, instanța care a luat această măsură poate dispune suspendarea temporară a executării ei și înlocuirea ei pe o perioadă de timp limitată cu măsura restrângerii dreptului la liberă circulație cu aplicarea corespunzătoare a art. 39 alin. 3-7 în cazurile următoare:
a) persoana urmează a se deplasa în străinătate pentru a urma un tratament medical care nu poate fi făcut pe teritoriul României și fără de care viața, sănătatea îi este pusă în pericol grav, prezentând în acest sens documente doveditoare emise sau avizate de autoritățile române.
b) în cazul decesului în străinătate al soțului sau a unei rude până la gradul IV inclusiv.
c) în alte situații obiective care necesită prezența temporară a persoanei pe teritoriul unui alt stat fără de care interesele legitime ale ei sau ale altui cetățean ar fi afectate în mod grav.
Examinând textul art. 40 al aceluiași act normativ la care face trimitere art. 44 alin. 1, s-a constatat că acesta se referă la alte situații decât cea din prezenta cauză, respectiv la suspendarea dreptului la libera circulație a unei persoane în următoarele ipoteze:
1. când acea persoană este învinuită sau inculpată într-o cauză penală și s-a luat o măsură preventivă în condițiile proc.pen.
2. când respectiva persoană a fost condamnată și execută o pedeapsă privativă de libertate.
3. când este internată într-un centru de reeducare sau institut medical-educativ în condițiile prevăzute de legea penală.
4. nu a respectat măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate dispusă potrivit acestei legi.
S-a constatat astfel că, în speță, dispozițiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 248/2005 pe care apelanta-condamnată și-a întemeiat cererea (și care se referă la persoana față de care s-a luat măsura prevăzută de art. 40 din același act normativ - situație care nu se regăsește în cauză) nu sunt aplicabile.
Pentru toate aceste considerente apelul condamnatei a fost nefondat și a fost, în consecință, respins ca atare.
În baza art. 192 alin. 2.proc.pen. condamnata a fost obligată să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs condamnata (), criticând soluțiile atacte pentru netemeinicie și a solicitat casarea deciziei împreună cu sentința instanței de fond și admiterea cererii formulate, cu consecința dispunerii suspendării pe timp de 1 an a măsurii interdicției eliberării și folosirii pașaportului cu motivarea că menținerea acestei interdicții îi încalcă dreptul la muncă și dreptul la libera circulație.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Rezultă din conținutul sentinței penale nr. 366/16.03.2004 că susnumita petentă a fost condamnată la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev. și ped. de art. 293 al. 1.pen. și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin prev. și ped. de art. 1 al. 1 din OUG nr. 112/2001, aprobată prin legea nr. 252/2002.
S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnată la aceste pedepse sunt concurente și cu cele la care se referă sentința penală nr. 1030/23.09.2003 care sunt grațiate.
S-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani 6 luni, constatându-se că pedepsele sunt grațiate integral.
În baza art. 5 din nr.OUG 112/2001 s-a interzis eliberarea și folosirea pașaportului pe o perioadă de 5 ani.
Această sentință penală a rămas definitivă la data 10.11.2004 prin decizia nr. 709/2004 a Curții de APEL CLUJ, menținându-se în totalitate soluția instanței de fond.
Rezultă din cele enunțate că, în prezent, petenta este reabilitată de drept de sub efectele sentinței penale de condamnare.
Astfel, art. 86.pen. dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 si 84.pen. el este reabilitat de drept.
De asemenea, potrivit art. 82 al. 3.pen. termenul de încercare se socotește de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a ramas definitivă, în cauză de la data de 10.11.2004.
Este adevărat că prin sentința penală de condamnare s-a constatat că pedepsele sunt grațiate în întregime, însă acest fapt nu înlătură inetrvenția reabilitării.
În acest sens, onform art. 120 alin. 2.pen. în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată condiționat, efectul grațierii constă în reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei grațiate. Dacă suspendarea condiționată a executării pedepsei este revocată sau anulată, pedeapsa sau, după caz, partea din pedeapsă grațiată nu se execută.
Astfel cum a statuat și instanța supremă prin decizia nr. XIV/21.11.2005 pronunțată în interesul legii, fectele grațierii condiționate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, constând în reducerea termenului de încercare prevăzut în art. 82 din pen. cu durata pedepsei grațiate, se produc imediat și nu după împlinirea termenului condiție prevăzut de legea de grațiere, care se referă exclusiv la pedepsele executabile. La împlinirea termenului de încercare astfel redus cel condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 din pen.
Așa fiind, ca efect al grațierii, termenul de încercare a fost redus în cauză la 2 ani, împlinindu-se la data de 10.11.2006.
Nedovedindu-se că suspendarea condiționată a fost revocată sau anulată rezultă că petenta condamnată este reabilitată de drept.
Potrivit art. 133 al. 1.pen. reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare. Așa fiind, a efect al reabilitării de drept, toate consecințele penale și extrapenale ce decurg din hotărârea de condamnare sunt înlăturate, făcând ca fosta condamnată să se poată bucura din nou, fără nicio restricție de toate drepturile subiective, politice și social-economice recunoscute cetățenilor.
Pe cale de consecință, ca efect al reabilitării de drept, interdicția eliberării și folosirii pașaportului pe o perioadă de 5 ani instituită prin sentința penală de condamnare în baza art. 5 din nr.OUG 112/2001 nu mai subzistă, iar menținerea acestei interdicții apare ca fiind nelegală.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen. se va admite recursul declarat în cauză, iar decizia penală nr.29/A/12.02.2009 a Tribunalului Maramureș se va casa în întregime, împreună cu sentința penală nr.2469/5.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Rejudecând, se va admite cererea petentei și se va constata că măsura interzicerii eliberării și folosirii pașaportului pe o durată de 5 ani, dispusă prin sentința penală nr.366/16.03.2004 a Judecătoriei Baia Mare nu mai subzistă, petenta fiind reabilitată de drept.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen admite recursul declarat de către petenta (fostă ), cu domiciliul ales în B M, strada - nr.4. județul M, la Cabinet împotriva deciziei penale nr.29/A/12.02.2009 a Tribunalului Maramureș, pe care o caseaza în întregime, împreună cu sentința penală nr.2469/5.11.2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Rejudecând, admite cererea petentei și constată că măsura interzicerii eliberării și folosirii pașaportului pe o durată de 5 ani, dispusă prin sentința penală nr.366/16.03.2004 a Judecătoriei Baia Mare nu mai subzistă, petenta fiind reabilitată de drept.
În baza art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
3 ex./11.05.2009
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Luminița Hanzer
