Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 105/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 105/ Dosar nr-
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Laura Popa
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 602/S din 3 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul condamnat apărătorul ales, avocat în substituirea avocatului.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că împotriva sentinței penale nr. 602/03.12.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova declarat recurs, criticând această hotărâre ca fiind netemeinică, întrucât consideră că în mod greșit Tribunalul Brașova respins sesizarea făcută de Biroul Executării Penale din cadrul Tribunalului Brașov. În motivarea soluției recurate, Tribunalul Brașova reținut faptul că în sarcina condamnatului nu se poate reține reaua credință a acestuia, în sensul că nu s-a prezentat la sediul Serviciului de Probațiune pe considerentul că acesta plecând în SUA fiind ulterior arestat și acesta este motivul pentru care nu s-a putut prezenta.
Consideră că, în prezenta cauză, relevante sunt următoarele aspecte: într-adevăr condamnatul a adus la cunoștință Serviciului de Probațiune împrejurarea că urează să se deplaseze în Canada, precizând și perioada, motiv pentru care s-a și stabilit ca următoarea întrevedere să fie la data de 07.05.2009. Ulterior, acesta nu s-a mai întors în țară, acesta comunicând prin diferite metode, acestui serviciu, faptul că și-a găsit un loc de muncă și că face demersurile pentru obținerea rezidenței. Se specifică și data la care și-a găsit un loc de muncă, respectiv 20.03.2009, spune că domiciliază la fratele său în Canada și că lucrează la societatea acestuia și că a depus actele în vederea obținerii rezidenței și că acest proces durează între 12 - 14 luni și că nu poate să părăsească teritoriul Canadei. De asemenea, din actele de la dosar rezultă că acesta a fost arestat la data de 2.04.2009.
Consideră că, acesta în realitate acesta nu a depus la dosarul cauzei și nici nu există probe în sensul că, a depus și a făcut toate demersurile pentru a obține rezidența în Canada și de asemenea cu toate că, ulterior, s-a luat legătura telefonic cu Serviciul de Probațiune, nu a comunica faptul că este arestat din data de 2.04.2009 pe teritoriul SUA. Practic, acesta nu a dorit altceva decât să nu aducă la cunoștință Serviciului de Probațiune care este motivul real pentru care nu se poate prezenta.
Pentru aceste motive, consideră hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind netemeinică, sens în care, solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință să se dispună admită sesizarea Biroul Executării Penale din cadrul Tribunalului Brașov, privind revocare suspendării sub supraveghere a pedepsei, dispusă în cauză față de acest condamnat.
Avocat, pentru intimatul condamnat, solicită, în baza art. 38515alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea recursului formulat de către reprezentanții Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov ca nefondat și să se dispună menținerea ca legală și temeinică sentinței penale nr. 602/2009 a Tribunalului Brașov.
Consideră că, în mod corect instanța de fond a analizat toate înscrisurile aflate la dosar, apreciind că se impune respingerea sesizării Biroul Executării Penale din cadrul Tribunalului Brașov. Este adevărat că fiind condamnat la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere a început să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, așa cum rezultă și din actele anexate. În 6.02.2009, acesta dă o declarație înregistrată sub nr. 349 prin care aduce la cunoștință acestui serviciu că urmează să se deplaseze în Canada, depunând în acest sens o copie a biletului de avion dus-întors. Ulterior, prin telefon, comunică că și-a identificat un loc de muncă acolo, începând demersurile pentru rezidență și că lucrează la societatea fratelui său. Această dovadă este consemnată doar într-un proces verbal, depunându-se și adeverință de la locul de muncă datată cu data de 20.03.2009. Arestarea în SUA intervine în data de 2.04.2009, ulterior datei înscrisă pe acestă adeverință, astfel că nu se poate aprecia dacă intenționat petentul nu a dorit să aducă la cunoștință Serviciului de Probațiune faptul că este arestat.
Potrivit dispozițiilor art. 864alin. 2 Cod procedură penală se dispune revocarea suspendării sub supraveghere în condițiile în care se demonstrează reaua credință a condamnatului pentru nerespectarea obligațiilor impuse de instanță la momentul aplicării pedepsei în modalitatea suspendării sub supraveghere. Ori, în această cauză, apreciază că nu se poate reține reaua credință a condamnatului, acesta și-a îndeplinit obligațiile cât fost în țară, s-a prezentat la Serviciului de Probațiune, a anunțat conform dispozițiilor și reglementărilor ori ce deplasare mai mare de 8 zile la acest serviciu. Faptul că, ulterior, a intervenit problema din SUA, unde a și fost condamnat la 27 de luni închisoare pentru fraudă bancară nu poate fi interpretată ca o încălcare cu rea credință a obligațiilor impuse de organele judiciare române care să atragă revocarea suspendării sub supraveghere.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, recursului formulat de către Ministerul Public și să se mențină ca legală și temeinică sentința pronunțată de Tribunalul Brașov.
Curtea
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că, prin sentința penală nr. 602/S/2009, Tribunalul Brașov a respins sesizarea formulată de Biroul de executări penale din cadrul Tribunalului Brașov, la solicitarea Serviciului de Probațiune, privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 81/S din 8 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr.2860/2003, definitivă la 02.05.2007 prin decizia penală nr. 2358/02.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în cauză se constată că neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina condamnatului nu se datorează relei credințe a acestuia, ci faptului că plecând cu permisiunea Serviciului de Probațiune, a fost privat de libertate pe teritoriul SUA, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 864Cod de Procedura Penala, cererea urmând a fi respinsă.
Datorită datelor comunicate din care rezultă că cel condamnat a comis o infracțiune în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, după predarea celui condamnat și recunoașterea sentinței se va aprecia oportunitatea aplicării dispozițiilor art. 83 Cod Penal.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând casarea acesteia întrucât este nelegală si netemeinică deoarece în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea cererii și revocare suspendării acordate, din actele dosarului rezultând reaua-credință a condamnatului în neîndeplinirea obligațiilor sale. În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 3856alin. 3 Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat de parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a respins în mod greșit sesizarea Biroului de Executări Penale a Tribunalului Brașov și a apreciat eronat că nu se poate reține reaua - credință a intimatului cu privire la neîndeplinirea obligațiilor de supraveghere impuse de instanța de judecată cu ocazia condamnării sale deoarece acesta a anunțat Serviciul de Probațiune despre plecarea sa, cererea fiind aprobată chiar de acest organ.
Materialul probatoriu administrat dovedește, dimpotrivă, cu certitudine și fără urmă de îndoială, că intimatul condamnat nu a respectat, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ce i-au fost impuse pe perioada termenului de încercare prin hotărârea de condamnare.
Astfel, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașova aprobat cererea condamnatului de părăsire a teritoriului României și deplasare în Canada în perioada 17 februarie - 17 aprilie 2009, următoarea întrevedere fiind stabilită pentru data de 7 mai 2009. Condamnatul nu s-a mai întors însă în țară, fiind arestat la data de 2 aprilie 2009 în SUA pentru săvârșirea infracțiunii de intervenție frauduloasă asupra unui dispozitiv electronic (infracțiune similară cu cea pentru care a fost condamnat în România), iar la data de 5 decembrie 2009 fost condamnat la 27 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fraudă bancară, aflându-se în prezent în detenție.
Deși intimatul a anunțat doar o deplasare scurtă, de 2 luni, urmând să se reîntoarcă, acesta a intenționat să părăsească România definitiv și să se stabilească în Canada, fapt dovedit de cererile sale ulterioare și pe care nu l-a comunicat Serviciului cu ocazia cererii. Mai mult, nu a adus la cunoștința Serviciului de Probațiune că a părăsit teritoriul Canadei și că a fost arestat, mai mult în toate contactele sale, directe sau indirecte cu acest organ judiciar, a creat impresia că desfășoară o activitate licită și că dorește să se reintegreze în societate și să își creeze o situație materială.
Astfel, condamnatul nu s-a întors în țară la data stabilită, ci a solicitat avocatului său să anunțe Serviciul cu privire la această împrejurare, pretinzând că și-a găsit loc de muncă. La data de 4 mai 2009, intimatul a telefonat anunțând că se află în Canada (deși era deja arestat) și că a început demersurile pentru obținerea rezidenței în Canada, iar în data de 22 mai 2009 (când se afla, de asemenea, în detenție), a trimis un fax prin care arată că domiciliază în Canada, la fratele său, că lucrează la firma acestuia și că nu poate părăsi teritoriul Canadei pentru următoarele 12-14 luni deoarece a început procesul pentru actele de ședere definitivă, fără a depune acte în acest sens (cu excepția unei adeverințe de la firma fratelui său, din data da 28 mai 2009, dată la care era deja arestat de autoritățile americane).
Se constată astfel că cel condamnat nu a respectat măsurile de supraveghere impuse printr-o hotărâre definitivă, neprezentându-se din culpa sa la datele fixate de Serviciul de Probațiune (a comis o infracțiune pe teritoriul altui stat, deși se afla pe perioada de supraveghere în România, o infracțiune similară cu cea pentru care a fost condamnat) și necomunicând informațiile reale de natură a putea fi controlate mijloacele de existență (toate informațiile legale de situația lui s-au dovedit ca fiind nereale, intimatul fiind arestat astfel că nu putea presta nici o muncă la firma fratelui său). El a dat dovadă de rea-credință cu privire la nerespectarea măsurilor de supraveghere impuse și s-a sustras de la executarea obligațiilor pe care le avea, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 864Cod penal.
Prin urmare, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 864alin 2 Cod penal, intimatul condamnat neîndeplinind cu rea credință măsurile de supraveghere stabilite, se impunea admiterea sesizării formulate de Biroul de Executări penale din cadrul Tribunalului Brașov, aceasta fiind fondată, cu consecința revocării suspendării și executării pedepsei.
În consecință, Curtea de APEL BRAȘOV va admite, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 602/S/ 2009 Tribunalului Brașov pe care o va casa. Rejudecând cauza, în baza art. 447 Cod procedură penală, va admite sesizarea formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Brașov și în consecință, în baza art. 864alin. 2 Cod penal, va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală 81/S/2005 a Tribunalului Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 307/Ap/2006 a Curții de APEL BRAȘOV și va dispune executarea în întregime a pedepsei.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal, va interzice celui condamnat drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei. în baza dispozițiilor art. 88 Cod penal, va scădea din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive din data de 30 noiembrie 2003 până la data de 29 decembrie 2003.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 602/S/ 2009 Tribunalului Brașov pe care o casează.
Rejudecând cauza,
În baza art. 447 Cod procedură penală, admite sesizarea formulată de Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Brașov și în consecință:
În baza art. 864alin. 2 Cod penal, revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală 81/S/2005 a Tribunalului Brașov, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 307/Ap/2006 a Curții de APEL BRAȘOV și dispune executarea în întregime a pedepsei.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal, interzice celui condamnat drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
în baza dispozițiilor art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive din data de 30 noiembrie 2003 până la data de 29 decembrie 2003.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./24.02.2010
/25.02.2010/ex.2
Jud.fond
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Alexandru Șerban, Laura Popa
