Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 202/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revocare suspendare sub supraveghere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 202
Ședința publică de la 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - JUDECĂTOR 3: Onița
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, împotriva sentinței penale nr. 197 din 03 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu, reprezentând pe intimatul - condamnat lipsă, aflat în stare de libertate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond, întrucât, cauza a fost soluționată de un judecător incompatibil, în condițiile art. 47 alin. 2
C.P.P.În subsidiar, a fost susținut și motivul de recurs privind netemeinicia soluției, în sensul greșitei aprecieri asupra posibilității de a prelungi termenul de încercare.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - condamnat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivând că nu există cauza de incompatibilitate susținută, întrucât, simpla întocmire a referatului de sesizare de către judecătorul desemnat cu atribuții la Compatimentul Executări Penale, nu constituie o antepronunțare asupra îndeplinirii condițiilor prev. de art. 864
Cod PenalDezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 197 din 03 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul cu nr-, s-a admis sesizarea privind pe condamnatul și, în baza art. 864cu Cod Penal aplicarea art. 13 Cod Penal, s-a dispus prelungirea termenului de încercare stabilit inițial de 5 ani (conform sentinței penale nr. 54/12.03.2007 pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosar nr-) cu încă 1 (unu) an, respectiv de la 5 ani la 6 ani, din care 2 ani pedeapsa aplicată de instanță prin sentința de condamnare, 3 ani intervalul de timp stabilit inițial de instanță conform art. 861și art. 862și Cod Penal 1 an durata cu care este prelungit termenul de încercare prin prezenta hotărâre.
În baza art. 192 alin. 3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 150 lei, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu avansat către Baroul O l t, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-, în temeiul art. 9 din Legea 275/4.07.2006, judecătorul delegat la Biroul executări penale din cadrul Tribunalului O l a solicitat instanței de executare să aprecieze asupra revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 54/12.03.2007 pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul nr-, respectiv asupra măsurilor legale ce se impun și a verificării îndeplinirii condițiilor prev. de art. 86/4 alin. 2 și art.86/3
Cod PenalÎn motivarea acestei sesizări s-a arătat că, în baza art.5 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii 275/2006, șeful Serviciului de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL O L T, cu adresa nr.4087/31.10.2007 a sesizat judecătorul delegat în vederea luării măsurilor legale potrivit art.86/4 alin. 2.Cod Penal, art.9 din Legea 275/2006 și art.30 din HG30/2000 înaintând referatul privind nerespectarea măsurilor de supraveghere de către condamnatul și invocând faptul că acesta nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL OLT deși i-au fost adresate trei convocări și nu a motivat în vreun fel acest lucru, persoana condamnată nerespectând măsurile de supraveghere stabilite de instanță în sarcina sa conform art.86/3
Cod PenalDin analiza materialului probator existent la dosar, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr.54/12.03.2007 pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul -, s-a dispus, în baza art. 208-209 lit. a,g și alin. 3 lit. g cu Cod Penal aplic.art. 74 lit. a, b și c și Cod Penal art. 76 lit. c Cod Penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art.86/1 și art. 86/2 suspendarea Cod Penal executării sub supraveghere pedepsei pe o perioadă de 5 ani din care 2 ani pedeapsă aplicată și 3 ani interval de timp.
În baza art.86/3 Cod Penal, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL O L T, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informații de natură a putea fi constatate mijloacele sale de existență.
Sentința a rămas definitivă pentru acest inculpat la data de 14.08.2007, prin nerecurarea deciziei penale nr.143/29.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații,.
Din cuprinsul fișei de evidență a persoanei supravegheate din cauză, întocmită în dosarul de supraveghere nr.65/2007, instanța de fond a constatat că persoana condamnată nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL OLT până la data sesizării instanței, însă, din cuprinsul adresei nr.4219/16.11.2007 emisă de același Serviciu de Probațiune, a rezultat că persoana condamnată s-a prezentat la sediul acestei instituții la data de 16.11.2007, dată la care a semnat și planul de supraveghere - fila 20 dosar fond.
Pe parcursul soluționării cauzei, condamnatul nu a făcut dovada că ar fi respectat în perioada 14.08.2007 - 15.11.2007 măsurile de supraveghere stabilite conf. art. 863.Cod Penal, în sensul că acesta nu s-a prezentat la datele stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL O L T, în această perioadă, ci numai la data de 16.11.2007, invocând faptul că a fost plecat din localitate în municipiul B, pentru a căuta un loc de muncă, în vederea obținerii unor venituri care să-i confere posibilitatea achitării prejudiciului stabilit prin sentința de condamnare; a invocat în apărare împrejurarea că familia nu l-ar fi informat despre comunicările primite.
Din examinarea sentinței penale prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, prima instanță a reținut că fapta a fost comisă de acesta în luna februarie 2006, dată la care, dispozițiile art.864Cod Penal prevedeau că "în cazul neîndeplinirii de către condamnat a măsurilor de supraveghere, instanța poate să revoce suspendarea executării pedepsei sub supraveghere-, sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani".
Până la soluționarea definitivă a cauzei respective, această dispoziție penală a fost modificată prin Legea 278/2006 publicată în Of. nr.601/12.07.2006, astfel că, instanța de fond a constatat incidența în speță a dispozițiilor art.13 privind Cod Penal aplicarea legii penale mai favorabile conform cărora "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă", dispoziții legale care au fost reținute în cauză, avându-se în vedere și principiul de drept "nemo censetur legem ignorarre", potrivit căruia oricărei persoane îi este aplicabilă legea penală în vigoare, a cărei necunoaștere nu poate fi invocată.
Întrucât de la data comiterii faptei până la soluționarea definitivă a cauzei, dispozițiile art.864au Cod Penal fost modificate, s-a prezumat, potrivit principiului menționat, că persoana condamnată a cunoscut aceste dispoziții de drept penal, dar și dispozițiile art.13 privind Cod Penal aplicarea legii penale mai favorabile, situație în care s-a concluzionat că acesta urma să se supună consecințelor prevăzute de legea penală în vigoare la data condamnării sale, care lasă în competența instanțelor investite cu o sesizare de revocare a suspendării, atât posibilitatea dispunerii executării pedepsei în regim de detenție, cât și posibilitatea prelungirii termenului de încercare.
S-a apreciat că, o interpretare contrarie a legii, ar încălca o condiție esențială pentru aplicarea legii penale, respectiv previzibilitatea normei, cerință definită în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte s-a reținut că atât împrejurările personale, cât și conduita manifestată de condamnat în cursul procesului penal (lipsa altor antecedente penale, vârsta tânără, motivația care a justificat sustragerea de la măsurile de supraveghere - deplasarea în municipiul B în căutarea unui loc de muncă, în scopul acoperirii prejudiciului reținut în sentința de condamnare -, corectarea conduitei prin prezentarea la Serviciul de Probațiune și regretul sincer manifestat), justifică soluția prelungirii termenului de încercare, existând garanția reintegrării sociale a condamnatului și fără executarea efectivă a pedepsei.
În consecință, s-a dispus în sensul admiterii sesizării și prelungirii termenului de încercare cu un an, totalizând un termen de 6 ani, în cursul căruia, condamnatului îi revine obligația respectării măsurilor de supraveghere dispuse prin sentința de condamnare, conform art. 863
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, în cauză, operează cauza de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. 2 C.P.P. deoarece cauza a fost soluționată de același judecător care a sesizat instanța de executare în vederea revocării suspendării, precum și, sub aspectul netemeiniciei, că în mod greșit s-a apreciat oportunitatea prelungirii termenului de încercare. Pe cale de consecință, s-a solicitat, în teză principale, casarea sentinței, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în teză subsidiară, rejudecarea de către instanța de recurs, în sensul revocării suspendării și executării pedepsei în detenție.
Analizând recursul din cauză, se constată:
Cauza de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. 2 C.P.P. statuează că nu poate participa la judecarea cauzei, judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în acea cauză, ipoteză care, în speță, nu este îndeplinită, pentru următoarele considerente:
La dosarul cauzei a fost atașat referatul întocmit de judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale din cadrul Tribunalului O l t, având ca obiect sesizarea de revocare a suspendării sub supraveghere formulată de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL O L T,în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constatându-se că acesta a fost întocmit de același magistrat judecător care a participat și la judecarea cauzei în fond.
Ori, analizând prevederile actului normativ sus menționat prin coroborare cu dispozițiile Legii nr. 304/2004 și ale regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești (art. 28), se reține că atribuțiile judecătorului delegat sunt limitate, în condițiile art. 28 alin. 1 lit. a și f, la luarea măsurilor pentru rezolvarea tuturor cererilor ivite în cursul executării și la sesizarea instanței de executare, în cazul în care, în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau împiedicare.
Față de aceste atribuții strict delimitate prin lege, se reține că judecătorul delegat nu realizează acte jurisdicționale care presupun exprimarea părerii în cadrul unei activități de judecare a fondului, ci exercită atribuții administrative, prin luarea măsurilor necesare pentru investirea instanței pentru soluționarea incidentelor la executare.
De asemenea, se constată că prezenta cauză a fost repartizată aleator, iar judecarea fondului și, implicit, exprimarea părerii asupra problematicii juridice pusă în discuție, s-a realizat prin sentința penală pronunțată la data de 03 decembrie 2007.
Față de acestea, se reține că instanța a fost legal investită și cazul de incompatibilitate invocat în primul motiv de recurs nu este incident în speță.
În ceea ce privește soluționarea fondului cauzei, sub aspectul criticilor de netemeinicie invocate în recurs, se reține că prima instanță a realizat o corectă interpretare a dispozițiilor art. 864Cod Penal, din perspectiva art. 7 alin. 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului și a art. 15 alin. 2 din Constituția României, privitor la necesitatea respectării condiției de previzibilitate a normei penale aplicabile, a principiului legalității pedepselor și a principiului activității legii penale.
Astfel, se reține că articolul 7 din consacră, în general, principiului legalității delictelor și pedepselor și interzice îndeosebi aplicarea retroactivă a normei penale, atunci când aceasta se realizează în detrimentul acuzatului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Kokkinakis vs. - hotărârea din 25 mai 1993), interpretând articolul 7 alin. 1, în sensul că "nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune ori omisiune care, în momentul în care a fost comisă nu constituia o infracțiune conform dreptului național sau internațional și, astfel, nu se aplică nici o pedeapsă mai grea decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii infracțiunii".
De asemenea, Curtea Constituțională a statuat, în interpretarea aplicării unei norme de drept care limita exercițiul unei funcții publice pentru situații apărute anterior intrării în vigoare a legii respective (decizia Curții Constituționale nr. 61 din 18 ianuarie 2007), că "nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează sau modifică, pentru viitor, această conduită; este neconstituțional, în sensul încălcării articolului 15 alin. 2 din Constituție ca, printr-o normă legală, să fie sancționat un comportament manifestat anterior intrării în vigoare a normei".
Față de aceste soluții jurisprudențiale care interpretează principii aplicabile în dreptul penal - principiul legalității pedepselor și al activității legii penale - se reține că prima instanță a reținut corect aplicarea sancțiunilor prevăzute în articolul 864alin. 2 Cod Penal, astfel cum era reglementat anterior Legii nr. 278/2006, întrucât aceasta era legea penală în vigoare la data comiterii infracțiunii, astfel că persoana condamnată nu poate fi supusă decât regimului sancționator în vigoare la acea dată, indiferent de modificările ulterioare ale legii.
În aceste condiții, se constată că în mod justificat s-a apreciat asupra oportunității prelungirii termenului de încercare întrucât, conduita manifestată de persoana condamnată în cursul judecății în prezenta cauză, conferă garanția îndeplinirii scopului preventivo-educativ al pedepsei și fără executarea efectivă.
În consecință, recursul promovat în cauză apare ca nefondat, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, împotriva sentinței penale nr. 197 din 03 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - condamnat.
Cheltuielile judiciare, în sumă de 40 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului și se vor vira din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați C, județul
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -
Grefier,
Red. Jud.
Jud. fond:
Dact. 2 ex.//08.04.2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Onița
