Șantajul (art.194 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
613/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 8 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr.788/A/20.XII.2007 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.19.589/13.2008, aflată la fila 59 dosarului de recurs, lipsind intimatul-parte vătămată -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că citația comunicată intimatului-parte vătămată la reședința din a fost restituită, cu mențiunea că nu a putut fi remisă, din motive necunoscute, astfel că procedura de citare este îndeplinită prin afișare la instanței și la Consiliului Local al Sectorului III, De asemenea, învederează faptul că au fost depuse la dosar atât fotocopia Rechizitoriului din data de 9.2005, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în Dosarul nr.8144/P/2002, prin care au fost trimiși în judecată inculpații și, fiecare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.194, alin.1, Cod penal, cât și o cerere de acordare a onorariului parțial pentru asistența juridică din oficiu de la termenele din datele de 30.2009 și de 13.III.2009, formulată de apărătorul din oficiu.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, invocă lipsa de procedură cu intimatul-parte vătămată, întrucât avizul de primire a scrisorii recomandate nu conține semnătura acestuia sau refuzul de primire, după cum prevăd dispozițiile art.177, alin.8, Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că intimatul-parte vătămată are cunoștință despre existența procesului penal și că o eventuală lipsă de procedură cu acesta nu poate fi invocată de intimatul-inculpat.
Curtea, având în vedere faptul că citația de la adresa de reședință, trimisă prin scrisoare recomandată, a fost restituită cu mențiunea că nu i-a putut fi remisă din motive nespecificate, apreciază că procedura de citare a intimatului-parte vătămată, prin afișare la instanței și la Consiliului Local al Sectorului III, B, este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, arată că instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt, întrucât soluția de achitare este în evidentă contradicție cu probele de la dosar, care nu pot fi ignorate, potrivit cărora pe data de 4.IX.2002 inculpatul și martorii și, prietenii săi, au oprit-o pe partea vătămată, pentru a-i însoți la secția de poliție, unde, cu acordul polițiștilor, s-au desfășurat acte de cercetare penală abuzive, apoi inculpatul, pretinzând că a sprijinit-o, i-a solicitat părții vătămate un important avantaj material, situație de fapt confirmată prin declarațiile constante ale părții vătămate, care se coroborează atât cu declarațiile martorilor -, care a arătat că partea vătămată a venit acasă agitată și a remis sume de bani inculpatului, și -, care a susținut plăsmuirea contractelor de vânzare-cumpărare ale autoturismelor, cât și cu înscrisurile bancare, din care rezultă primirea de către inculpat, prin Serviciul, a sumei de 3.000 dolari, trimisă de martorul, cumnatul părții vătămate, aflat în Statele Unite ale Americii, dovedindu-se, astfel, că bunurile nu au fost transferate licit și că partea vătămată a fost șantajată, așa încât declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului nu au acoperire, atâta timp cât celelalte declarații aparțin participanților penal, aflați în relații de prietenie cu inculpatul, precizând, totodată, că instanțele de fond și de apel, în mod greșit, s-au referit la inexistența unei acțiuni de lipsire de libertate, atâta vreme cât infracțiunea de șantaj presupune exercitarea unor acte pentru inducerea stării de teamă, și, nicidecum, îngrădirea dreptului la mișcare. De asemenea, invocând motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, arată că, la încadrarea juridică a faptei penale, trebuia reținută circumstanța agravantă legală prevăzută de art.75, alin.1, litera a, Cod penal, privind săvârșirea faptei penale de trei sau mai multe persoane împreună. Pentru aceste motive, pune concluzii de admitere a recursului pe care l-a declarat, casarea, în totalitate, a deciziei penale și a sentinței penale, iar, pe fond, rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei penale, prin reținerea circumstanței agravante legală prevăzută de art.75, alin.1, litera a, Cod penal, iar, în temeiul art.194, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.75, litera a, Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, cu aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, cu deducerea reținerii și arestului preventiv pe durata 18.IX.2002 - 21.II.2003, inclusiv, admiterea acțiunii civile, formulată de partea civilă, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 dolari, în echivalentul în lei la cursul de schimb al de la data plății, apoi, în temeiul art.348, Cod procedură penală, să fie restabilită situația anterioară, prin desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pe data de 5.IX.2002, cu privire la cele două autoturisme, întrucât sunt viciate de cauze de ordine publică, constatându-se că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Intimatul-inculpat, prin apărătorul ales, susține că singurele declarații constante sunt ale sale și ale martorilor și, în timp ce partea vătămată și-a schimbat declarațiile de mai multe ori în cursul procesului penal, iar declarațiile martorilor - și -, prietenii părții vătămate, indică doar o stare de temere a acesteia și au un caracter subiectiv, după care, în apel, martorul - a arătat că nu și-a dat seama de starea de agitație sau de temere a părții vătămate, pe care o cunoștea foarte puțin, astfel că aceasta nu a fost lipsită de liberate, atâta timp cât, la C, au dormit în camere separate, putând sesiza organele de poliție, și, de asemenea, recunoaște faptul că a ridicat suma trimisă din Statele Unite ale Americii, însă a remis-o părții vătămate, așa încât intenția de constrângere este exclusă. Pentru aceste considerente, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și amânarea pronunțării, pentru a putea depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
În temeiul art.306, Cod procedură penală și al art.342, alin.1, Cod procedură penală, pentru a da posibilitate apărătorului ales al intimatului-inculpat să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 15.2009.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
-
ROMÂNIA
Dosar nr-
613/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.695/
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - -
JUDECĂTOR - -
JUDECĂTOR ---
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr.788/A/20.XII.2007 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 8 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, ce face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art.342, alin.2, Cod procedură penală, pentru a da posibilitate apărătorului ales al intimatului-inculpat să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere,
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.830/28.XI.2003, din Dosarul nr.15214/2002, Judecătoria Sectorului III, în temeiul art.11, punctul 2, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, litera d, Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art.194, alin.1, Cod penal, a constatat prevenția pe durata 18.IX.2002-21.II.2003, inclusiv, apoi, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă, formulată de partea civilă -, a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismelor mărcile BMW, cu număr de înmatriculare -, și Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, dispusă prin Ordonanța nr.6079/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Instanța de fond a avut în vedere că, prin rechizitoriu, s-a reținut că pe data de 4.IX.2002 partea vătămată - și martorul, conducătorul autoturismului marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, după ce au ieșit de la un centru specializat în confecționarea de ștampile, au fost conduși, de trei polițiști, la sediul Secției 12 Poliție, pentru a declara cu privire la proveniența ștampilei, unde, în biroul adjunctului șefului de secție se afla inculpatul, care i-a spus acestuia să-i lase în, astfel că, după care au fost amprentați și fotografiați, au fost lăsați să plece, însă, pe drum, au fost opriți de inculpat, aflat în autoturismul său marca Mercedes, de culoare albastru închis, condus de martorul, zis "", care i-a solicitat, sub amenințare, pentru ajutorul dat la poliție, suma de 20.000 de dolari părții vătămate, care, de teamă, s-a deplasat în autoturismul marca Mercedes, condus de inculpat, la locuința sa închiriată, în care se afla martorul -, prietena acesteia, de unde a luat suma de 1.000 dolari, precum și un card bancar, de pe care a retras suma de 32.000.000 ROL (3.200 RON), remise inculpatului, care, pentru restul sumei, i-a solicitat, ca garanție, autoturismele mărcile BMW, cu număr de înmatriculare -, și Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, aparținând în fapt martorului, cumnatul părții vătămate, aflat în Statele Unite ale Americii, dar în drept martorului -, aflat în relații de prietenie cu acesta, iar, după ce martorul, înțelegând situația în care se afla partea vătămată, și-a dat acordul, în aceeași noapte partea vătămată, inculpatul și martorii -, și, zis "", s-au deplasat, cu autoturismului marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, condus de martorul, la C, unde între inculpat și martorul - au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 5.IX.2002, având ca obiect autoturismele marca BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, pentru suma de 470.000.000 ROL (47.000 RON), și marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, pentru suma de 150.000.000 ROL (15.000 RON), fără a se efectua radierea din evidențe, apoi, cu autoturismului marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, condus de martorul, în care s-au aflat partea vătămată și martorul -, și cu autoturismul marca BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, condus de inculpat, în care s-a urcat martorul, zis "", s-au întors în B, unde inculpatul, nemulțumit, a determinat-o, tot prin amenințare, pe partea vătămată să solicite bani martorului, cumnatul său, din Statele Unite ale Americii, care i-a trimis inculpatului, prin Serviciul, suma de 3.000 dolari, pe care acesta, pe data de 5.IX.2002, a ridicat-o de la Banca Românească - Sucursala
În motivare, instanța de fond a arătat că nu există probe de vinovăție cu privire la însuși elementul material al infracțiunii de șantaj, respectiv constrângerea, prin amenințare, întrucât declarațiile părții vătămate sunt contradictorii nu numai între ele, în ceea ce privește înmânarea, de teamă sau de bună-voie, a pașaportului către inculpat ori cu privire la împrejurarea că a telefonat, în Statele Unite ale Americii, surorii sale sau martorului, soțul acesteia, dar și cu declarațiile martorului -, prietena părții vătămate, care a afirmat că partea vătămată nu a fost constrânsă pe parcursul deplasării la C, în timp ce apărările constante ale inculpatului, potrivit cărora partea vătămată, de teama de a nu fi urmărită de poliție, i-a solicitat să se deplaseze la locuința acesteia în autoturismul său marca Mercedes, pentru a distruge ștampilele, după care, în discuțiile purtate la un restaurant, aceasta s-a oferit să-i intermedieze cumpărarea autoturismelor marca BMW 730 iA, pentru care a plătit prețul de 14.000 dolari, și marca Daewwoo Cielo, pentru care a plătit prețul de 4.800 dolari, în timp ce suma de 3.000 dolari, trimisă, pe numele său, din Statele Unite ale Americii, de către martorul, i-a înmânat-o părții vătămate, care se temea că va fi arestată preventiv, sunt susținute prin declarațiile martorilor și, zis "", iar declarațiile martorului - nu sunt concludente în ceea ce privește acțiunea de amenințare exercitată de inculpat asupra părții vătămate, apreciind, totodată, că listele convorbirilor telefonice dintre inculpat și martorii și, zis "", care sunt prieteni, nu fac dovada unei înțelegeri privind șantajarea părții vătămate.
Pe latură civilă, constatând că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolari, compusă din sumele de 1.000 dolari și de 32.000.000 ROL (3.200 RON), remise inculpatului, precum și din contravaloarea celor două autoturisme, a arătat că nu s-au putut stabili, cu certitudine, nici împrejurarea că sumele au fost predate de partea vătămată inculpatului și nici motivul pentru care martorul a trimis inculpatului suma de 3.000 dolari despre care nu se cunoaște dacă a fost predată părții vătămate, în timp ce autoturismele se aflau în proprietatea martorului -, care are la îndemână calea acțiunii civile pentru simulație sau pentru neplata prețului.
Având în vedere soluția de respingere, ca neîntemeiată, a acțiunii civile, a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, instituită asupra celor două autoturisme.
Prin Decizia penală nr.1.336/A/8.XII.2004, din Dosarul nr.2474/2004, Tribunalul București - Secția a I-a penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului III, a desființat, în întregime, sentința penală și, rejudecând în fond, în temeiul art.194, alin.1, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, făcând aplicarea art.71-art.64, Cod penal, din care, în temeiul art.88, Cod penal, a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 18.IX.2002 la data de 21.II.2003, inclusiv, iar, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 3.000 dolari UA., în echivalentul în lei, la cursul de schimb al de la data plății, după care, în temeiul art.348, Cod procedură penală, a dispus restabilirea situației anterioare, prin desființarea contractelor de vânzare-cumpărare din data de 5.IX.2002, cu privire la autoturismele BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, și marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, dispunând, totodată, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra acestora, prin Ordonanța nr.6079/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu obligarea inculpatului, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, la plata sumei de 4.000.000 ROL (400 RON), cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr.744/26.IV.2005, din Dosarul nr.8/2005, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în majoritate, a admis recursul declarat de recurentul-inculpat, a casat, în întregime, decizia penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, și anume la Tribunalul București, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, pentru nelegala citare a intimatului-parte civilă în apel, cu opinia separată a judecătorului, potrivit căreia neîndeplinirea procedurii de citare cu intimatul-parte civilă nu poate fi invocată de recurentul-inculpat.
Prin Decizia penală nr.1.198/A/13.XII.2005, din Dosarul nr.3204/2005 (21551/3/205), Tribunalul București - Secția a I-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului III, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Prin Decizia penală nr.386/16.III.2006, din Dosarul nr- (590/2006), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a casat, în întregime, decizia penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la Tribunalul București, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, pentru omisiunea audierii intimatului-inculpat.
Prin Decizia penală nr.788/A/20.XII.2007, din Dosarul nr.1/2005 (21551/3/205), Tribunalul București - Secția a I-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului III, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
În motivare, instanța de apel a arătat că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu există probe clare de vinovăție, care să aibă puterea de a răsturna prezumția de nevinovăție, consacrată de art.66, Cod procedură penală și de art.6, paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, martorii și, zis "", au declarat, în mod constant, că nu l-au auzit pe inculpat amenințând-o pe partea vătămată, care nu i-a remis acestuia vreo sumă de bani, în timp ce declarațiile martorilor -, prietena părții vătămate, și -, precum și listele convorbirilor telefonice nu fac dovada constrângerii, specifică infracțiunii de șantaj.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia declarat recurs, pentru nelegalitate.
În motivarea în scris și orală a recursului, astfel cum a fost precizat oral, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a susținut că instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt, întrucât soluția de achitare este în evidentă contradicție cu probele de la dosar, care nu pot fi ignorate, potrivit cărora pe data de 4.IX.2002 partea vătămată, la sesizarea inculpatului și a prietenilor acestuia, martorii și, zis " fost condusă la secția de poliție, unde, cu acordul polițiștilor, s-au desfășurat acte de cercetare penală abuzive, apoi inculpatul, pretinzând că a sprijinit-o, i-a solicitat părții vătămate un important avantaj material, situație de fapt confirmată prin declarațiile constante ale părții vătămate, care se coroborează atât cu declarațiile martorilor -, care a arătat că partea vătămată a venit acasă agitată și a remis sume de bani inculpatului, și -, care a susținut plăsmuirea contractelor de vânzare-cumpărare ale autoturismelor, cât și cu înscrisurile bancare, din care rezultă primirea de către inculpat, prin Serviciul, a sumei de 3.000 dolari, trimisă de martorul, cumnatul părții vătămate, aflat în Statele Unite ale Americii, dovedindu-se, astfel, că bunurile nu au fost transferate licit și că partea vătămată a fost șantajată, așa încât declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului nu au acoperire, atâta timp cât celelalte declarații aparțin participanților penal, aflați în relații de prietenie cu inculpatul, precizând, totodată, că instanțele de fond și de apel, în mod greșit, s-au referit la inexistența unei acțiuni de lipsire de libertate, atâta vreme cât infracțiunea de șantaj presupune exercitarea unor acte pentru inducerea stării de teamă, și, nicidecum, îngrădirea dreptului la mișcare. De asemenea, a arătat că, la încadrarea juridică a faptei penale, trebuia reținută circumstanța agravantă legală prevăzută de art.75, alin.1, litera a, Cod penal, privind săvârșirea faptei penale de trei sau mai multe persoane împreună.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în totalitate, a deciziei penale și a sentinței penale, iar, pe fond, rejudecând, schimbarea încadrării juridice a faptei penale, prin reținerea circumstanței agravante legală prevăzută de art.75, alin.1, litera a, Cod penal, iar, în temeiul art.194, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.75, litera a, Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, cu aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și litera b, Cod penal, cu deducerea reținerii și arestului preventiv pe durata 18.IX.2002 - 21.II.2003, inclusiv, admiterea acțiunii civile, formulată de partea civilă, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 dolari, în echivalentul în lei la cursul de schimb al de la data plății, apoi, în temeiul art.348, Cod procedură penală, să fie restabilită situația anterioară, prin desființarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pe data de 5.IX.2002, cu privire la cele două autoturisme, întrucât sunt viciate de cauze de ordine publică, constatându-se că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
În drept, a invocat cazurile de casare prevăzute de art.385/9, alin.1, punctele 18 și 17, Cod procedură penală.
Prin Încheierea de ședință secretă din data de 29.2008, în temeiul art.47, alin.1, Cod procedură penală, a fost admisă cererea de abținere, formulată de judecătorul.
La solicitarea Curții, Judecătoria Sectorului III, Bac omunicat, în fotocopie, rechizitoriul din data de 9.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.8144/P/2002, prin care au fost trimiși în judecată inculpații și, fiecare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.194, alin.1, Cod penal (filele 223-227, dosar instanță de recurs).
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie, cât și din oficiu, potrivit art. 385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Astfel, cât privește motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 18, Cod procedură penală, Curtea apreciază că, într-adevăr, instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt, care constă în contradicția evidentă dintre soluția de achitare, pentru lipsa elementului material al infracțiunii de șantaj, respectiv constrângerea, prin violență sau amenințare, și materialul probator administrat, în ansamblul său. Este adevărat faptul că eroarea grosieră nu înseamnă, nicidecum, modul defectuos de interpretare a probelor, însă, în speță, instanțele de fond și de apel au analizat probatoriul într-un mod trunchiat și distorsionat, care a condus la soluția achitării, total opusă dovezilor de la dosar. Curtea apreciază că declarațiile părții vătămate - au fost interpretate în mod speculativ, în detalii mai puți relevante, precum înmânarea pașaportului, de teamă sau de bună-voie, către inculpat ori cu privire la împrejurarea că a telefonat, în Statele Unite ale Americii, surorii sale sau martorului, soțul acesteia, cu atât mai mult cu cât declarațiile constante în amănunt, pe parcursul unei perioade de timp, nu prezintă credibilitate. Ca atare, instanțele de fond și de apel, prin sublinierea unor detalii irelevante, au pierdut din vedere descrierea exactă a situației de fapt făcută de partea vătămată, constantă în susținerile sale de esență (filele 9-20, 22 și 23, dosar de urmărire penală), care a arătat că pe data de 4.IX.2002, fiind împreună cu martorul, după ce a ridicat de la un centru de specialitate o ștampilă pe care o comandase, au fost conduși, de trei polițiști, la sediul Secției 12 Poliție, unde, în biroul adjunctului șefului de secție, se afla inculpatul, ale cărui semnalmente fizice le-a descris, care i-a luat apărarea, astfel că, după ce au fost amprentați și fotografiați, au plecat, însă, în afara incintei secției de poliție, au oprit, văzând că-i aștepta inculpatul, aflat în autoturismul său marca Mercedes, de culoare albastru închis, în care se mai afla martorul, zis "", iar inculpatul i-a solicitat, sub amenințare, suma de 20.000 de dolari, pentru că a scăpat-o de poliție, astfel că, de teamă, s-a deplasat în autoturismul marca Mercedes, condus de inculpat, la locuința sa închiriată, în care se afla martorul -, prietena sa, de unde a luat suma de 1.000 dolari, precum și un card bancar, de pe care a retras suma de 32.000.000 ROL (3.200 RON), remise inculpatului, care, pentru restul sumei, i-a solicitat, ca garanție, autoturismele mărcile BMW, cu număr de înmatriculare -, și Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, aparținând în fapt martorului, cumnatul său, aflat în Statele Unite ale Americii, dar în drept martorului -, apoi, în jurul orelor 20,00-21,00, împreună cu inculpatul și cu martorii -, și, zis "", s-au deplasat, cu autoturismului marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, condus de martorul, la C, unde pe data de 5.IX.2002 între inculpat și martorul - au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare pentru cele două autoturisme, fără să se efectueze radierea, apoi, cu autoturismului marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, condus de martorul, în care s-a mai aflat martorul -, și cu autoturismul marca BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, condus de inculpat, în care s-a urcat martorul, zis "", s-au întors în B, unde inculpatul, nemulțumit, a determinat-o, tot prin amenințare, să solicite bani martorului, cumnatul său, din Statele Unite ale Americii, care i-a trimis inculpatului, prin Serviciul, suma de 3.000 dolari, pe care acesta a ridicat-o de la sediul Băncii Românească - Sucursala B, indicat, ulterior, de partea vătămată, după cum atestă procesul-verbal de conducere în teren din data de 16.IX.2002 (fila 104, dosar de urmărire penală). Declarațiile martorului - nu sunt, nicidecum, de natură subiectivă, pe motiv că este prietena părții vătămate, și irelevantă, ci, dimpotrivă, confirmă, în mod nepărtinitor, situația de fapt susținută de partea vătămată, despre care, de altfel, a arătat că, venind acasă în jurul orei 16,00, părea agitată, spunându-i doar că sunt probleme, a luat, din dulap, suma de 1.000 dolari, după care a plecat cu autoturismul marca Mercedes, de culoare albastru închis, în care sosise, condus de inculpat, iar în jurul orei 19,00 i-a telefonat, spunându-i să se pregătească pentru o deplasare la C, spre care au plecat în jurul orei 21,00, cu autoturismul marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, condus de martorul, în care, în afara părții vătămate, care i-a spus, pe drum, că a intrat într-o încurcătură, fără să-i dea detalii, se mai aflau inculpatul și martorul, zis "", au ajuns în jurul orei 3,00, când partea vătămată i-a telefonat martorului, cumnatul său, aflat în Statele Unite ale Americii, care nu vroia să dea autoturismele, însă inculpatul i-a spus că n-a venit degeaba până la C și că o să-i ia gâtul părții vătămate, fiind susținut de martorul, zis "", care spunea că sunt șmecheri și nu se joacă, apoi a vorbit cu martorul, care s-a îndepărtat cu telefonul mobil, pentru ca, după aproximativ 10-15 minute, să vină martorul -, spunând că va da autoturismele numai în baza unor acte, așa încât s-au cazat la un hotel, în jurul orei 4,00, și a doua zi au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare, s-au întors în B, unde i-a însoțit pe partea vătămată și pe inculpatul, care a ridicat suma de 3.000 dolari, trimisă, prin Serviciul " ", de martorul, precizând că, pe toată desfășurarea acțiunilor, nu au fost amenințați sau sechestrați de inculpat (filele 24-35, dosar de urmărire penală). Martorul - a arătat, în mod invariabil, că autoturismele fuseseră cumpărate pe numele său de martorul, fostul său coleg de facultate, stabilit în Statele Unite ale Americii, unde se ocupa cu afaceri, iar pe data de 4.IX.2002 partea vătămată l-a sunat la telefon, solicitându-i să vină la B cu autoturismul marca BMW 730 iA, pentru că are probleme, fără a oferi detalii, însă a refuzat-o, după care a fost sunat, din Statele Unite ale Americii, de martorul, care i-a spus să-i dea cele două autoturisme părții vătămate, ce va sosi împreună cu o persoană, astfel că, în jurul orei 4,30, întâlnindu-se, la o benzinărie de la intrarea în C, cu partea vătămată, care era foarte agitată și însoțită de martorii -, și, zis "", precum și de inculpat, care i-a spus că autoturismele constiutie gaj, pentru a-și proteja investiția, apoi i-a condus la Hotelul "", de unde a doua zi, în jurul orei 9,00, i-a luat cu autoturismul marca BMW 730 iA, a încheiat cu inculpatul cele două contracte de vânzare-cumpărare, fără să primească nici un, precizând că, în tot acest timp, partea vătămată a stat retrasă, fără să se implice, apoi pe data de 8.IX.2009 inculpatul l-a sunat, spunându-i că nu și-a primit banii și că trebuie să radieze autoturismele din evidențe (filele 91-101, dosar de urmărire penală, filele 58 și 59, dosar instanță de fond, filele 47-50 din Dosarul nr.2474/2004 al Tribunalului București - Secția a I-a penală). Ca un argument suplimentar al sincerității martorului - îl constituie logica simplă a acestuia de la întrebarea adresată inculpatului, care susținea cumpărarea autoturismelor, prin care-i solicita să precizeze motivul pentru care intenționa să cumpere, o sumă importantă, autoturismul marca BMW 730 iA, pe care nu-l văzuse, după cum s-a consemnat în procesul-verbal de confruntare din data de 23.IX.2002 (filele 124-126, dosar de urmărire penală). Potrivit declarațiilor, purtând încheierile de autentificare nr.1.389/1.790/25.IX.2002 (fila 103, dosar de urmărire penală) și nr.425/537/11.III.2003 (fila 57, dosar instanță de fond), ambele ale Consulatului General al României la, Statele Unite ale Americii, martorul a arătat că, temându-se pentru viața părții vătămate, i-a spus martorului - să-i dea cele două autoturisme inculpatului, căruia, de asemenea, i-a mai trimis, cu ajutorul lui, prin Serviciul " ", suma de 3.000 dolari, după cum, de altfel, atestă atât înscrisurile bancare din data de 5.IX.2002, depuse, în original, la filele 106-108 ale dosarului de urmărire penală, cât și adresa nr.5.768/17.IX.2002, emisă de Banca Românească - Sucursala B, aflată la fila 105 dosarului de urmărire penală. convorbirilor telefonice confirmă discuțiile purtate între inculpat, martorii și, zis "", chiar și cu adjunctul șefului de secție (filele 133-142, 144-152, 156-201, dosar de urmărire penală). Pornind de la aceste legături telefonice, se impune evidențierea unor aspecte deosebit de relevante, pe care instanțele de fond și de apel nu le-au avut în vedere, constând în stabilirea motivelor și a modalității în care partea vătămată și martorul au fost opriți și conduși la secția de poliție. Astfel, martorul, într-o declarație detaliată pe care a dat-o în cursul urmăririi penale, peste care instanțele de fond și de apel au trecut cu multă ușurință, a precizat că a lucrat, ca ospătar, în, Statele Unite ale Americii, unde l-a cunoscut pe martorul, zis "", cumnatul părții vătămate, care se ocupa cu intermedieri de căsătorii, în sensul că plătea, cu suma de 5.000 dolari, plus alte cheltuieli, cetățeni americani pentru a se căsători cu cetățeni români, care, urmărind să obțină cetățenia americană, plăteau sume cuprinse între 20.000 și 30.000 dolari, astfel că partea vătămată și martorul falsificau diverse documente din care rezulta faptul că cetățenii interesați de căsătorie se cunoșteau de mai mult timp, iar pe data de 4.IX.2002 a însoțit-o pe partea vătămată la ridicarea unei ștampile (filele 69-74, dosar de urmărire penală). Potrivit procesului-verbal din data de 4.IX.2002, întocmit de subcomisar, inspector principal M și subinspector -, la Secția 12 Poliție s-a primit o sesizare telefonică de la o persoană de sex masculin, cu identitate necunoscută, care a susținut că într-un autoturism marca Daewoo Cielo, de culoare gri metalizat, se află persoane care dețin documente falsificate, astfel că în autoturismul respectiv au fost găsiți partea vătămată și martorul, conduși la sediul secției de poliție (fila 263, dosar de urmărire penală). Martorii (filele 298-301, dosar de urmărire penală), M (fila 294 și 295, dosar de urmărire penală) și - (filele 296 și 297, dosar de urmărire penală) au arătat că s-au constituit în echipă operativă, la ordinul dat de adjunctul șefului de secție, care, pe timpul deplasării la locul indicat, i-a sunat pe telefon, spunându-le că autoturismul are număr de înmatriculare de C și să intervină în momentul în care o persoană va face semn, prin ridicarea mâinii la cap, acesta fiind martorul, după cum a precizat martorul, șeful echipei operative. Așadar, după conducerea la sediul secției de poliție a părții vătămate și a martorului, în scenariu și-a făcut apariția inculpatul, care a intervenit prietenește și salvator pe lângă adjunctul șefului de secție, față de care, în cele din urmă, s-a dispus, în temeiul art.11, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera a, Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.194, alin.1, Cod penal, prin Rezoluția din data de 11.XI.2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, din Dosarul nr.1501/ (filele 272-278, dosar de urmărire penală). În aceste condiții, este evident faptul că martorul, vărul inculpatului, și-a păstrat în continuare atitudinea duplicitară, simulând că participă doar prin sprijinul acordat părții vătămate, pe care, la solicitările acesteia, o transportă cu autoturismul, astfel că susținerea sa cu privire la plata prețului, parte în dolari și parte în lei, de către inculpat are un caracter mincinos (filele 61-76, dosar de urmărire penală, filele 37 și 38, dosar instanță de fond). Aceeași atitudine părtinitoare inculpatului a avut-o martorul, zis "", vărul inculpatului și al martorului, care l-a însoțit pe inculpat la sediul Secției 12 Poliție și la C, astfel că, pentru a fi convingător, a declarat că inculpatul i-a remis martorului - suma de 18.000 dolari, pentru autoturismul marca BMW 730 iA, precum și suma de 4.600 dolari, pentru autoturismul marca Daewoo Cielo (filele 80-89, dosar de urmărire penală, filele 60 și 61, dosar instanță de fond, filele 51-53 din Dosarul nr.2474/2004 al Tribunalului București - Secția a I-a penală), evident în contradicție cu plata indicată de martorul. Se constată că acești doi martori, ale căror declarații au fost privite în mod absolut de instanțele de fond și de apel, au întărit toate explicațiile oferite de inculpat, care a găsit justificări, mai mult sau mai puțin logice, pentru fiecare acțiune a sa, inclusiv argumentul neserios cu privire la trimiterea sumei de 3.000 de dolari pe numele inculpatului, și anume temerea părții vătămate de a fi, între timp, arestată preventiv. În acest context trebuie privite declarațiile martorilor și, zis "", față de care, prin Rechizitoriul din data de 9.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.8144/P/2002, s-a dispus trimiterea în judecată, fiecare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de șantaj, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.194, alin.1, Cod penal (filele 223-227, dosar instanță de recurs).
Ca atare, deținând valoroasa informație, conform căreia partea vătămată și martorul se ocupă cu activități ilicite, inculpatul și martorii și, zis "", prietenii săi, au hotărât să profite, pentru a obține importante foloase materiale. Modalitatea a fost constrângerea morală, nefiind necesar ca partea vătămată să-și exteriorizeze temerea, pentru a se face dovada existenței unei presiuni psihice exercitată asupra sa, după cum au pretins instanțele de fond și de apel, care, în mod greșit, au înlăturat relevantele declarații ale martorilor - și -, pe motivul neserios că aceștia nu au descris o evidentă stare de temere a părții vătămate, care, de altfel, nu era obligatoriu a fi stridentă, partea vătămată dând dovadă de suficientă stăpânire de sine. De asemenea, este lipsit de relevanța juridică necesară argumentul instanței de fond, reluat de instanța de apel, potrivit căruia partea vătămată nu a fost lipsită de libertate, atâta timp cât elementul material al infracțiunii de șantaj nu constă în acțiunea sau inacțiunea de lipsire de libertate fizică, ci în acțiunea de constrângere, realizată, în speță, prin amenințările inculpatului, apte să producă părții vătămate o stare de reală temere. În plus, este lipsit de logica elementară ca părțile să se deplaseze, imediat după episodul de la poliție, în cea mai M grabă și pe timpul nopții, tocmai la C, unde au fost încheiate a doua zi contractele de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 5.IX.2002, cu privire la autoturismul marca BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, pentru suma de 470.000.000 ROL (47.000 RON), aflat la fila 229, dosar de urmărire penală, și la autoturismul marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare -, pentru suma de 150.000.000 ROL (15.000 RON), depus la fila 234, dosar de urmărire penală. Potrivit procesului-verbal din data de 9.2002, întocmit de - (fila 259, dosar de urmărire penală), însoțit de declarația martorului-asistent (fila 260, dosar de urmărire penal), coroborate cu declarația martorului, soția inculpatului (fila 258, dosar de urmărire penală), în autoturismul marca BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, au fost găsite bunuri aparținând inculpatului, care l-a folosit.
Toate aceste probe, interpretate în compunerea lor, și nu în mod literal și trunchiat, constituie dovezi indubitabile de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi dovedită de inculpat, potrivit art.66, alin.2, Cod procedură penală.
Referitor la cazul de care prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, privind schimbarea încadrării juridice a faptei penale, prin reținerea circumstanței agravante legală, prevăzută de art.75, alin.1, litera a, Cod penal, Curtea apreciază că, atâta timp cât inculpații și au fost trimiși în judecată separat, nu pot fi depășite limitele sesizării, prin stabilirea fermă a contribuției celorlalți participanți, astfel că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului săvârșirea faptei penale împreună cu trei sau mai multe persoane împreună.
La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, Curtea, ținând seama de dispozițiile art.72, alin.1, Cod penal, are în vedere limitele speciale de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 5 ani închisoare, prevăzute de legea penală pentru varianta simplă, gradul mediu de pericol social al faptei penale, care rezultă din modalitatea concretă de comitere, respectiv în baza unui plan elaborat, în care au fost implicați inclusiv polițiști, prejudiciul material destul de important, nerecuperat, persoana inculpatului, în vârstă de 35 de ani la data comiterii faptei penale, care a declarat, nedovedit, că a absolvit 12 clase, este căsătorit și are în întreținere doi minori, tot potrivit propriilor declarații, dar, în același timp, întreține legături extraconjugale cu martorul - (filele 129 și 130, dosar de urmărire penală), părăsind domiciliul conjugal încă din luna mai a anului 2002, după cum au precizat martorii, soția inculpatului (fila 224, dosar de urmărire penală) și -, nepotul soției inculpatului (filele 222 și 223, dosar de urmărire penală), nu are ocupație și nici loc de muncă, astfel că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, nu poate fi reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară a bunei conduite anterioară, prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, a avut o atitudine procesuală constant nesinceră, făcând declarații speculative și lipsite de seriozitate, așa încât este exclusă reținerea circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal. Totodată, Curtea are în vedere pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată la prima judecată a apelului, astfel că un cuantum mai M ar încălca principiul "non reformatio in pejus". În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.81, alin.1, Cod penal, printre care aprecierea că scopurile punitiv și educativ ale pedepsei închisorii pot fi atinse fără executarea în regim de detenție, atâta timp cât a trecut o perioadă de aproximativ 6 ani și 5 luni de la comiterea faptei penale, ori sancțiunea penală, pentru a fi eficientă, trebuie pusă în executare imediat.
Pe latură civilă, reținând că, potrivit declarației, care poartă Încheierea de autentificare nr.791/993/18.IV.2003 a Consulatului General al României la, Statele Unite ale Americii (filele 68 și 69, dosar instanță de fond), partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolari, constând în sumele remise inculpatului, precum și în contravaloarea celor două autoturisme, la care se adaugă suma de 1.000 de dolari, reprezentând costul reparațiilor, Curtea constată că aceasta nu a făcut nici o dovadă cu privire la acțiunea de remitere către inculpat a sumelor de 1.000 dolari și de 32.000.000 ROL (3.200 RON) și, de asemenea, apreciază că aceasta nu este îndreptățită la contravaloarea autoturismelor, asupra cărora nu avea nici un drept real, astfel că doar suma de 3.000 de dolari, trimisă inculpatului de martorul, confirmată de probele dosarului, constituie prejudiciul material creat părții civile.
Având în vedere faptul că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate prin faptă ilicită a inculpatului, care, în același timp, constituie infracțiune, Curtea va dispune restabilirea situației anterioare, prin desființarea acestora.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr.788/A/20.XII.2007 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, și a Sentinței penale nr.1.830/F/28.XI.2003 a Judecătoriei Sectorului III, B, din Dosarul nr.15214/2002, va casa, în întregime, decizia penală și, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond, în temeiul art.334, Cod procedură penală, raportat la art.385/8, alin.1, Cod procedură penală, va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.194, alin.1, Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.194, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.75, lit.a, Cod penal, formulată de Ministerul Public, după care, în temeiul art.194, alin.1, Cod penal, va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, urmând ca, în temeiul art.71, Cod penal, să interzică inculpatului drepturile prevăzute de art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, apoi, în temeiul art.81, Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82, Cod penal, urmând să dispună, în temeiul art.71, alin.5, Cod penal, suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, va atrage atenția inculpatului, în temeiul art.359, Cod procedură penală, asupra dispozițiilor art.83, Cod penal, iar, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, alin.1, Cod procedură penală, va admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă -, obligându-l pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 3.000 dolari, în echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al BNR de la data plății, va dispune, în temeiul art.348, Cod procedură penală, restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea, în întregime, a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la data de 5.IX.2002 cu privire la autoturismele marca BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, și marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare - (filele 229 și 234, ), obligându-l pe inculpat, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare în fond avansate de stat, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, privitoare la constatarea duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 18.IX.2002 până la data de 21.II.2003, precum și la ridicarea sechestrului asigurător asupra celor două autoturisme, instituit prin Ordonanța nr.6079/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București (filele 241 și 242, ), urmând să contate, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în recurs, iar suma de 50 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, pct.2, lit.d, Codul d e procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Deciziei penale nr.788/A/20.XII.2007 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, și a Sentinței penale nr.1.830/F/28.XI.2003 a Judecătoriei Sectorului III, B, din Dosarul nr.15214/2002.
Casează, în întregime, decizia penală și, în parte, sentința penală și în fond, rejudecând:
În temeiul art.334, Cod procedură penală, raportat la art.385/8, alin.1, Cod procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art.194, alin.1, Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.194, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.75, lit.a, Cod penal, formulată de Ministerul Public.
În temeiul art.194, alin.1, Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În temeiul art.71, Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal.
În temeiul art.81, Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82, Cod penal.
În temeiul art.71, alin.5, Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.359, Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, Cod penal.
În temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, alin.1, Cod procedură penală, admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă -, obligându-l pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 3.000 dolari, în echivalentul în lei la cursul oficial de schimb al BNR de la data plății.
În temeiul art.348, Cod procedură penală, dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea, în întregime, a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la data de 5.IX.2002 cu privire la autoturismele marca BMW 730 iA, cu număr de înmatriculare -, și marca Daewoo Cielo, cu număr de înmatriculare - (filele 229 și 234, ).
În temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în fond avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale, privitoare la constatarea duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 18.IX.2002 până la data de 21.II.2003, precum și la ridicarea sechestrului asigurător asupra celor două autoturisme, instituit prin Ordonanța nr.6079/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București (filele 241 și 242, ).
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 15.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a -
GREFIER
-
Red. și dact.: jud.
Trib. B-Secția a I-a penală: (jud. red.);
-.
Jud. Sectorului III, B:.
3 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Carmen Veronica
