Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 10/A/2010
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
JUDECATOR: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelul declarat de inculpatul, mpotriva sentinței penale nr.261 din 11.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis În judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al.2,3 și 5.pen. cu aplic.art. 41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. și evaziune fiscală prev. de art. 11 al.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.12 pen. art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa inculpatului și a părților civile SC" Import-Export"SRL, civile SC SRL T prin lichidator, Statul Național prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B,
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 octombrie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 261/11.06.2009 a Tribunalului Cluja fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 10.06.1972 în loc.T, CNP -, domiciliat în loc. C-N,-,. 19, jud. C, cetățean R, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, un copil minor, fără ocupație, recidivist, la următoarele pedepse:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2, 3 și 5 pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. art. 37 lit. pen. art. 74 al.2 pen. art. 76 lit. a pen. și interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza II- a pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepse;
- 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 al.1 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 12 pen. art. 41 al.2 pen. art. 37 lit. pen. art. 74 al.2 pen. art. 76 lit. pen.
A constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus condamnarea prin Sentința penală nr. 628/21.11.2003 Judecătoriei Turda.
În temeiul art. 85.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 628/21.11.2003 Judecătoriei Turda și în temeiul 33 lit. a, art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin această sentință cu cele aplicate prin prezenta, în pedeapsa cea mai grea5 ani închisoare și interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. teza II- a pen. pe durată de 5 ani, după executarea pedepsei, inculpatul urmând să execute aceste pedepse.
În temeiul art. 71 pen. s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. teza a II- pen.
În temeiul art. 88.pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată reținerea din data de 21.10.2003.
În temeiul art. 14, art.346 al.2 proc.pen. rap. la art. 998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.020.974,8062 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC Import Export SRL și sumei de 57.441,2063 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Statul Român, prin ANAF
În temeiul art. 191 al.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr.242/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat la data de 11.10.2007 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 al.2,3 și 5.pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. și evaziune fiscală prev. de art. 11 al.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.12 pen. art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen.
În esență prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că în perioada martie - iulie 2003, în calitate de administrator mandatat al, inculpatul a indus și menținut în eroare pe reprezentanții părții vătămate Import Export Tg.S pe parcursul derulării relațiilor comerciale, prin folosirea pentru plata mărfurilor, a unui număr de trei file CEC, ulterior refuzate la bancă, în scopul determinării părții vătămate la executarea contractului în vederea obținerii de foloase materiale injuste și care au avut ca urmare producerea unei pagube în valoare de 4.957.945.230 ROL. S-a mai reținut de asemenea în sarcina acestui inculpat că în aceeași perioadă de timp și în aceeași calitate a efectuat operațiuni comerciale de vânzare fără a le înregistra în evidențele contabile fapt ce a determinat sustragerea de la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit în sumă de 4116,32 lei și TVA în sumă de 53424,8831 lei.
Inculpatul audiat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Pe baza probatoriului administrat pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești,respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, Raportul de constatare tehnico-științifică, nota de constatare întocmită la data de 11.11.2003 de către Garda Financiară Secția C, înscrisurile depuse în cauză sub aspectul stării de fapt instanța a reținut că la data de 17.10.2002 inculpatul a devenit administrator mandatat al, în baza contractului de mandat încheiat între acesta și asociatul unic și administratorul, martorul. Inițial, inculpatul, potrivit propriilor declarații, a dorit preluarea părților sociale ale însă din cauză că la acea dată mai era asociat unic și administrator la o altă societate comercială, nu s-a putut realiza acest lucru, contractul de mandat comercial încheiat fiind forma aleasă pentru a se putea totuși ocupa cu administrarea până la găsirea unei soluții pentru preluarea părților sociale. După semnarea contractului de mandat inculpatul, împreună cu martorul, s- deplasat la sediul Băncii Transilvania SA unde s-a comunicat că împuternicitul pe contul SC SRL este inculpatul, acesta dobândind și primul specimen de semnătură. Acest aspect coroborat cu clauzele contractului de mandat încheiat, din care rezultă că inculpatul fost împuternicit să se ocupe de toate afacerile societății, au conferit acestuia puteri depline în administrarea SC SRL, practic martorul nemaiavând nici o legătură cu aceasta.
La începutul anului 2003, inculpatul în calitate de administrator al a început achiziționarea de centrale termice marca de la partea vătămată Import Export Târgu S, prima livrare de centrale termice către având loc în martie 2003.
Relațiile comerciale s-au derulat normal între cele două societăți, inculpatul achitând prin ordin de plată și la termen prețul bunurilor achiziționate.(fila 221 dosar )
La data de 23.04.2003 s-a convenit încheierea între cele două societăți a Contractului de vânzare-cumpărare nr.52 prin care se stabilea că plata bunurilor livrate se va face în termen de 30 de zile de la facturare prin bilet la ordin sau CEC. La aceeași dată, întrucât în urma relațiilor comerciale desfășurate înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.52, exista o sumă neachitată s-a convenit ca inculpatul să predea reprezentanților Import Export, ca și garanție a plății produselor livrate, o filă CEC seria - 313 nr.- semnată și ștampilată de către inculpat și cu ștampila, fără a se menționa însă suma și data emiterii.
În baza contractului încheiat, în perioada 23.04.2003 - 10.06.2003 partea vătămată Import Export a livrat către marfă în valoare de 12.213.090.998 ROL din care cumpărătorul nu a achitat suma de 4.957.945.230 lei.
Întrucât inculpatul a efectuat în calitate de administrator al SC, ultima plată către Import Export la data de 06.06.2003 reprezentanții acestei din urmă societăți, respectiv martora, i-au solicitat inculpatului să se prezinte la sediul societății pentru stabilirea modalității de plată a debitului și pentru a prezenta și instrumente pentru plata acestuia, respectiv file CEC.
La data de 7 iulie 2003 la sediul Import Export s-a prezentat inculpatul care a recunoscut datoria existentă precizând că plata acesteia se va face prin ordin de plată în termen de 3 zile sau, în caz de neplată în această modalitate, prin filă CEC. În acest scop inculpatul a remis către martora filele CEC - nr.313-- și seria - 313-- emise de Banca Transilvania, ștampilate cu ștampila însă având o altă semnătură decât cea existentă pe fila CEC emisă cu ocazia încheierii contractului, indicată mai sus.
Solicitându-i-se precizări cu privire la acest aspect inculpatul a arătat că semnătura de pe cele două file CEC aparține unui alt asociat al SC cu drept de semnătură. Cu aceeași ocazie inculpatul a solicitat restituirea primei file CEC, remisă anterior părții vătămate și semnată personal, însă fost refuzat.
Prin declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a susținut că aceste din urmă două file CEC au fost semnate de către însă această afirmație a inculpatului este contrazisă de concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, din care rezultă că aceste semnături, efectuate pe filele CEC la rubrica emitent nu sunt efectuate de aceeași persoană cu cea semnatară a actului adițional autentificat, la rubrica cesionar.
La aceeași dată, 1 iulie 2003, în urma solicitării inculpatului, martorul s-a prezentat în fața notarului public împreună cu numitul, cetățean, căruia i-a cedat prin act autentic părțile sociale ale Cetățeanul a fost prezentat la notarul public în vederea semnării actelor, de către inculpatul.
Deși în cadrul discuțiilor avute la sediul părții vătămate cu reprezentanții acesteia inculpatul a arătat că va achita în termen de 3 zile debitul restant, acesta nu a procedat în acest fel astfel că, la data de 23.07.2003 respectiv 25.07.2003 au fost completate și introduse la plată prima filă CEC respectiv celelalte două file CEC remise de către inculpat reprezentanților părții vătămate.
La data de 01.08.2003 BRD Gar efuzat plata filelor CEC cu precizarea în ceea ce privește prima filă CEC, seria - 313-- completată cu suma de 3.600.000.000 lei, că neplata se face pentru "lipsă mandat a semnatarului" iar în ceea ce privește filele CEC seria - 313 -- respectiv seria - 313 -, ambele completate cu suma de 678.972.515 lei, că neplata se face din cauza emiterii instrumentelor de plată ulterior închiderii contului la Banca Transilvania
De precizat că pe parcursul derulării contractului de vânzare-cumpărare nr.52/23.04.2003, inculpatul a valorificat centralele termice achiziționate de la Import-Export către diverse persoane fizice și juridice fără însă a înregistra aceste operațiuni în evidența contabilă a
Din nota de constatare întocmită la data de 11.11.2003 de către Garda Financiară Secția C rezultă că s-a sustras de la plata taxei către bugetul de stat în cuantum 534.248.831 lei reprezentând TVA colectat fără drept și de la plata impozitului pe profit în sumă de 41.163.232 lei.
Inculpatul audiat nu a recunoscut învinuirile aduse însă apărările acestuia nu pot fi reținute.
Astfel, susținerea inculpatului că relația comercială desfășurată cu partea vătămată a fost negociată prin director general, martorul, în calitate de reprezentant al acesteia și că prin urmare doar prin intermediul acestuia se putea realiza eventuala inducere în eroare a acestei societăți comerciale, nu poate fi reținută atâta vreme cât partea vătămată este o persoană juridică având entitate și patrimoniul distinct. De altfel, martorul a precizat în declarația dată în fața instanței de judecată că l-a cunoscut pe inculpatul cu ocazia unui simpozion la B și că a avut o discuție în termeni generali cu acesta despre o eventuală colaborare (anterior momentului inculpatul achiziționase doar un număr redus de centrale termice) și că ulterior nu s-a implicat în derularea acesteia. De aceea activitatea de inducere în eroare desfășurată de inculpat urmează a se analiza prin raportare la întreaga sa conduită în derularea relațiilor comerciale avute cu partea vătămată.
Un prim aspect care este de reținut este faptul că la începutul relației comerciale cu partea vătămată, la data de 10 martie 2003, acesta a manifestat o deosebită seriozitate achitând prompt marfa livrată ceea ce a determinat câștigarea încrederii părții vătămate și îndrăzneala acesteia în a-i livra marfă în continuare și în cantități din ce în ce mai mari. După încheierea contractului intervenit între cele două societăți la data de 23.04.2003 potrivit declarației martorei, coroborat cu înscrisul de la fila 221 dos. inculpatul mai efectuat plați doar până la data de 06.06.2003.
Un alt aspect care denotă că inculpatul nu a dorit desfășurarea relației comerciale cu partea vătămată cu respectarea obligațiilor asumate, este și împrejurarea că centralele termice vândute prin intermediul societății administrate de către inculpat au fost valorificate către diverse persoane sub prețul de achiziție. O dovadă în acest sens o constituie adresa de la fila 247 dos. precum și facturile fiscale depuse în cauză care atestă valorificarea centralelor termice către diverse persoane, sub prețul de achiziție (de exemplu, potrivit înscrisului de la 221, inculpatul a achiziționat în luna martie 2003 centrale termice la preț de 2086,05 lei/. iar potrivit facturilor fiscale de la filele 325, 328, 333, 336, inculpatul le-a valorificat la prețul de 2000 lei/. Situația este similară și pentru centralele termice valorificate în lunile următoare, fiind înregistrate diferențe între prețul de achiziție și cel de vânzare, prin compararea prețurilor trecute în înscrisul de la fila 221 cu facturi fiscale existente la dosar, uneori de câteva milioane ROL).
Apărările inculpatului pe acest aspect, în sensul că a practicat prețuri "apropiate" de cele de achiziție în ideea de a vinde multe produse și având în vedere discount - urile negociate și care urmau fi încasate însă ulterior neprimite, nu pot fi reținute având în vedere contractul încheiat între părți și prevederile acestuia cu privire la modalitățile de acordare a acestor discount-uri (fila 166). Or, în măsura în care inculpatul ar fi intenționat să desfășoare relații comerciale cu respectarea obligației de plată a prețului dar și pentru obținerea scopului oricărei activități comerciale - profit - prețurile de vânzare nu puteau fi sub cele de achiziție.
De asemenea, reaua-credință a inculpatului rezultă și din modalitatea în care a înțeles să se retragă de la administrarea și susținerile acestuia la momentul predării celor două file CEC către reprezentanții părții vătămate.
Astfel, inculpatul a susținut inițial că a dorit să înstrăineze SC întrucât afacerea nu mai era profitabilă, sens în care a dat un anunț la ziar și a fost contactat de cetățeanul. Ulterior, în fața instanței, a revenit asupra acestor precizări arătând că de fapt martorul l-a găsit pe cetățeanul și că a insistat în vânzarea societății comerciale. Această din urmă variantă este puțin probabilă față de declarația martorului sus indicat coroborat cu intențiile declarate de inculpat de a cumpăra părțile sociale ale, care însă nu s-au materializat din motivele indicate anterior.
Cert este că la aceeași dată, 7 iulie 2003, avut loc atât cesiunea părților sociale ale către cetățeanul în prezența inculpatului cât și deplasarea acestuia la sediul părții vătămate și remiterea către reprezentanții acesteia a filelor CEC ulterior refuzate la plată pe motiv de emitere după închiderea contului. Cu această ocazie, inculpatul a susținut că filele CEC sunt semnate de un alt asociat al SC cu drept de semnătură. Această afirmație era mincinoasă sub un dublu aspect, al semnării filelor CEC de către numitul la care făcea referire inculpatul în susținerea sa, întrucât, așa cum atestă raportul de constatare indicat mai sus aceste file CEC nu erau semnate de aceeași persoană care semnase în fața notarului public actul de cesiune al părților sociale a SC " " SRL, la rubrica cesionar, precum și al existenței a doi asociați ai, în condițiile în care chiar la acea dată cetățeanul a devenit unic asociat al, inculpatul însă pierzându-și calitatea de administrator mandatat avută până la acel moment.
Nu a putut fi reținută apărarea inculpatului în sensul că aceste file CEC fiind emise după ce a avut loc ultima livrare de marfă către inculpat, ele nu aveau cum să determine inducerea în eroare a părții vătămate, întrucât contractul încheiat între părți se afla în executare chiar și după momentul ultimei livrări de marfă, executare în curs până la momentul achitării obligațiilor ambelor părți. Or, această obligație de plată a prețului îi revenea inculpatului, fiind asumată în calitate de administrator al SC, chiar și în măsura în care ar fi predat centralele existente în stoc la momentul cesiunii părților sociale către cetățeanul, așa cum inculpatul a susținut fără însă a și dovedi aceste aspecte. Dimpotrivă, filele CEC remise au fost în măsură să mențină partea vătămată în eroare cu privire la calitatea inculpatului în cadrul SC SRL și cu privire la plata bunurilor livrate iar la momentul predării filelor CEC către reprezentanții părții vătămate inculpatul cunoștea că nu are disponibil în cont (deși pe reprezentanții părții vătămate îi autorizase cu depunerea la bancă pentru plată în caz de neachitare datoriei cu ordin de plată), nu alimentat nici ulterior contul bancar ci dimpotrivă, i- solicitat martorului închiderea acestuia.
De asemenea nu au putut fi reținute apărările inculpatului cu privire la învinuirea de evaziune fiscală, în sensul că prin semnarea actului de cesiune numitul și-a asumat în mod legal obligația de plată a datoriilor către stat, întrucât obligațiile de plată către stat TVA colectat fără drept și a impozitului pe profit au rezultat în urma înstrăinărilor de centrale termice efectuate de către inculpatul în calitate de administrator mandatat al SC SRL. De altfel, așa cum am arătat anterior, în perioada martie- aprilie 2003 inculpatul fost împuternicit să se ocupe de toate afacerile societății, fiind singurul care a administrat societatea.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului, fapta astfel cum a fost descrisă anterior întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.2,3 și 5.pen. cu aplic.art.41 al.2 pen.
De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a desfășura activitate comercială în calitate de administrator al SC, împuternicit a se ocupa de toate afacerile prin contractul de mandat comercial, fără a ține evidența contabilă a operațiunilor comerciale desfășurate, determinând sustragerea de la plata obligațiilor către stat impozitului pe venit și TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.11 al.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.12 pen. art.41 al.2 pen.
Având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului (119), față de condamnarea dispusă prin Sentința penală nr.473/9.04.2002 a Judecătoria Cluj -N, în cauză sunt incidente și disp. art.37 lit.a pen. privind recidiva postcondamnatorie. Deși prin Sentința penală nr. 628/2003 Judecătoriei Turda s- dispus anularea suspendării condiționate executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr.473/9.04.2002 a Judecătoria Cluj -N în cauză sunt incidente disp. art.37 lit. proc.pen. contrar susținerilor inculpatului, deoarece anularea dispusă privit doar modalitatea de executare pedepsei dispuse - suspendarea condiționată - și nu condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare dispusă prin Sentința penală nr.473/9.04.2002 a Judecătoria Cluj -N, aceasta îndeplinind toate condițiile prev. de art. 37 lit. pen. pentru constitui prin termen al recidivei postcondamnatorii.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța a avut în vedere disp. art.52, art.72 pen. respectiv gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, consecințele acestora, prejudiciul cauzat și nerecuperat, atitudinea de nerecunoaștere a faptelor manifestată de inculpat. Împrejurarea că inculpatul este absolvent de studii superioare și că are un copil minor în întreținere, instanța o va reține ca o circumstanță atenuantă în favoarea acestuia conform art.74 al.2 pen.
Astfel, o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, instanța apreciază că sunt pedepse date cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art.76 pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. conf. art.71 pen. precum și pedeapsa complementară prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, conform art.65 pen.
Față de mențiunile din cazierul judiciar, instanța a constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta sentință penală sunt concurente cu cele pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr.628/2003 a Judecătoriei Turda și în temeiul art.85 pen. având în vedere și recursurile în interesul legii în materie, a anulat suspendarea condiționată dispusă prin sentința penală nr.628/2003, contopit pedepsele aplicate inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare precum și pedeapsa complementară aplicată.
În temeiul art.88 pen. instanța a dedus reținerea din data de 21.10.2003 din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, având în vedere constituirea de parte civilă în cauză a Import Export (133) dos. și a Statului Român (217), în temeiul art.14, art.346 al.2 proc.pen. rap. la art.998 și urm. civ. instanța a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat desființarea acestei hotărâri și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. b proc.pen. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al.2,3 și 5.pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. motivând că fapta este de natură civilă și nu penală, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. c, d proc.pen. să se dispună achitarea pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 al.1 lit.c din Legea nr.87/1994 cu aplic.art.12 pen. art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. întrucât fapta de a se sustrage de la plata taxelor de stat nu a fost săvârșită de inculpat și totodată lipsește și latura obiectivă a infracțiunii.
În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și condamnarea inculpatului conform acestui text de lege cu reținerea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă SC Import Export SRL ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a arătat că la momentul încheierii convenției, partea civilă, reprezentată de martorul nu a fost indusă în eroare prin folosirea de către inculpat a filelor CEC deoarece acestea nu au fost luate în discuție de semnatarii convenției, că voința SC a fost manifestată prin directorul general al acesteia și nu prin alte persoane fără putere de decizie în cadrul raporturilor contractuale și că martora nu a avut nicio abilitare de a reprezenta societatea. S-a mai arătat că inculpatului nu i s-a impus un preț minimal de vânzare a centralelor și că nu a existat nicio interdicție ca inculpatul să calculeze discounturile în prețul de vânzare.
Cu privire la prima filă CEC emisă de inculpat s-a arătat că nu se poate pretinde inducerea în eroare deoarece: în realitate, emiterea acesteia s-a realizat la o dată ulterioară celei menționate în conținutul acesteia și după începerea derulării activităților comerciale, că partea vătămată a fost cea care solicitat eliberarea filei CEC și că scopul real al solicitării a fost acela de constrângere a inculpatului deoarece se constituia într-un instrument necesar formulării unei plângeri penale în caz de neachitare a mărfii, aspect rezultând și din aceea că nu s-a pretins și nu a interesat situația contului bancar al societății inculpatului, concluzionând că prin această filă CEC nu se putea induce în eroare partea vătămată atâta timp cât s-a cunoscut că nu exista disponibil în momentul emiterii acesteia, iar apoi s-a continuat livrarea de mărfuri deși nu exista nici o garanție a disponibilului bănesc.
Referitor la ultimele două file CEC inculpatul a arătat că emiterea acestora este ulterioară ultimei livrări de marfă, adică după executarea contractului de către SC astfel că nu există temei pentru a I se reține vinovăția.
Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală inculpatul a arătat că a cesionat părțile sociale ale firmei numitului care a fost de acord să preia întreg activul și pasivul societății, obligându-se să aducă la zi actele contabile, astfel că acestuia îi revenea obligația de plată a debitelor către stat. A mai arătat inculpatul că numai în situația declarării ca fraudulos a contractului de cesiune s-ar putea afirma că inculpatul este cel ținut la plata taxelor și impozitelor către stat, urmând apoi a se stabili dacă neîndeplinirea obligației este rezultatul unei fapte penale.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, inculpatul a arătat că, dat fiind faptul că martora a cunoscut în momentul emiterii filelor CEC că nu exista disponibilul necesar acoperirii acestora, se impune recalificarea faptei în cea prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, invocând în acest sens decizia nr. IX/2005 pronunțată în interesul legii de ICCJ.
Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o starea de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator, Curtea însușindu-și motivele instanței inferioare (cazul impotriva Finlandei), că în perioada martie - iulie 2003, în calitate de administrator mandatat al, inculpatul a indus și menținut în eroare pe reprezentanții părții vătămate Import Export Tg.S pe parcursul derulării relațiilor comerciale, prin folosirea pentru plata mărfurilor, a unui număr de trei file CEC, ulterior refuzate la bancă, în scopul determinării părții vătămate la executarea contractului în vederea obținerii de foloase materiale injuste și care au avut ca urmare producerea unei pagube în valoare de 4.957.945.230 ROL. Mai rezultă că același inculpat, în aceeași perioadă de timp și în aceeași calitate, a efectuat operațiuni comerciale de vânzare fără a le înregistra în evidențele contabile fapt ce a determinat sustragerea de la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit în sumă de 4116,32 lei și TVA în sumă de 53424,8831 lei.
Raportat la starea de fapt reținută instanța de fond a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale aplicate au fost judicios individualizate raportat la modul și mijloacele de comitere a faptelor, urmărilor cauzate, dar și persoanei inculpatului care este recidivist și a fost nesincer în declarații astfel că pedepsele stabilite răspund cerințelor de coerciție și sancționare, precum și scopului de reeducare a inculpatului stabilite prin art. 52.pen.
Criticile aduse de către inculpat sentinței atacate prin motivele de apel nu sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 215 al. 3.pen. constituie infracțiunea de înșelăciune "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în asa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate".
În literatura de specialitate s-a arătat că prin inducere în eroare se înțelege prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, prin ambele modalități creîndu-se celui indus în eroare a unei false reprezentări a realității. Totodată, menținerea în eroare presupune păstrarea în mintea victimei a reprezentării greșite a realității.
Menținerea și inducerea în eroare sunt prevăzute alternative ceea ce presupune că pentru existența infracțiunii este suficent să se comită numai una din aceste acțiuni. În final, prin expresia "cu prilejul încheirerii unui contract" s-a arătat că se înțelege intervalul de timp care s-ar scurge de la începerea tratativelor și până la stabilirea acordului de voință, iar prin expresia "cu prilejul executării unui contract" se înțelege intervalul de timp încare obligațiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire până la definitive executare.
În speță, corespunde adevărului că acordul de voință s-a realizat între inculpat și martorul, în calitate de reprezentant al societății SC" Import-Export"SRL, însă aducerea la îndeplinire a obligațiilor din contract, din care încasarea prețului mărfurilor livrate, ca și o componentă a executării, s-a realizat prin intermediul martorei, angajată a societății în calitate de manager vânzări.
Așa fiind, apărarea inculpatului potrivit căreia nu s-ar fi realizat inducerea sau menținerea în eroare deoarece martora nu avea abilitatea de a reprezenta societatea nu poate fi primită atâta timp cât susnumita era cea care, prin fișa postului, avea obligația punerii în executare a contractelor firmei. De asemenea, nu poate fi primită apărarea potrivit căreaia modalitatea de plată cu filă CEC nu a făcut obiectul contractului nr. 52/23.04.2008, pentru a justifica astfel inexistența inducerii în eroare a reprezentantului părții vătămate, deoarece la pct. 3 lit. b din contract se stipulează expres ca modalitate de plată biletul la ordin sau Cec ( 117 vol. dos. ).
Referitor la scopul emiterii filelor CEC, din declarația martorei dată în fața instnaței de apel, prima filă CEC a fost emisă ca și alternativă de plată a mărfurilor deja livrate în ipoteza în care inculpatul nu emitea billet la ordin, aceasta fiind modalitatea de plată agreată în principal, iar ultimele două file CEC au fost predate în vederea recuperării prețului pentru restul marfurilor livrate de partea vătămată. În toate cazurile, filele CEC au avut predate în aceeași fază contractuală, respectiv a executării constând în contraprestația ce constituia obligația inculpatului și reprezentând plata prețului, partea vătămată fiind indusă și menținută în eroare în ceea ce privește bonitatea financiară a inculpatului.
Pe de altă parte, caracterul fraudulos al emiterii filelor CEC și aptitudinea acestora de a menține în eroare, rezultă fără dubiu din faptul că inculpatul a predat filele CEC doar semnate și ștampilate, lăsând la latitudinea părții vătămate completarea celorlalte rubrici, inclusiv cea privind suma, ceea ce a indus credința existenței disponibilului. De asemenea, ultimele două file CEC au fost semnate de o persoană necunoscută, afirmând în mod mincinos că ar fi fost semnate de un așa-zis asociat cu drept de semnătură fiind evident că nu ar fi fost posibilă onorarea acestora de către, chiar în ipoteza în care ar fi fost disponibil în cont.
sunt și manoperele la care a recurs inculpatul și care au avut drept scop lipsirea de eficiență a utilizării acestor mijloace de plată, respectiv închiderea conturilor bancare anterior emiterii filelor CEC și încetarea mandatului, de asemnea, anterior valorificării primei file CEC. În același sens este și conduita inculpatului care, ulterior cesionării părților sociale către cetățeanul, a continuat să se comporte ca și reprezentant al SC, deși nu mai avea avea această calitate, fapt ce a contribuit la menținerea în eroare a reprezentanților părții vătămate.
Faptul că inculpatul a urmărit prejudicierea părții vătămate rezultă și din faptul că vânzarea centralelor termice s-a făcut sub prețul de achiziție, acțiune contrară scopului declarat, acela de a realiza profit.
Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, apărarea potrivit căreia obligația de plată a taxelor și impozitelor datorate statului ar fi revenit numitului căruia i-a cesionat părțile sociale nu poate fi primită.
Astfel, art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 sancționează omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plati ori a diminua impozitul, taxa sau contribuția.
Această dispoziție legală este în strânsă relație cu alte reglementări, respectiv art. 4 din Legea nr. 87/1994 potrivit căruia contribuabilii sânt obligați sa evidentieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege și art. 4, art. 11 și art. 21 din Legea nr. 82/1991 potrivit căruia înregistrările în contabilitate se fac cronologic și sistematic, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilițății revine, printre alții, administratorului, iar registrele de contabilitate trebuie să se prezinte în mod ordonat și complet, astfel încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor patrimoniale efectuate.
Raportat la dispozițiile legale menționate rezultă că obligația de a înregistra sistematic și cronologic operațiunile comerciale în contabilitate revenea inculpatului în calitatea de administrator mandatat al SC, iar cesionarea părților sociale este lipsită de relevanță sub aspectul îndeplinirii acestei obligații și de a achita impozitele și taxele datorate. Chiar dacă în contractul de cesiune s-ar fi făcut vorbire despre preluarea vreunei obligații de plată a unui debit restant și recunoscut, către stat, o atare clauză contractuală nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, Curtea reține că pentru a se putea reține existența infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 este necesar ca cecul să fi fost emis cu respectarea cerințelor prevăzute în art. 1 din Legea nr.59/1934, de către o persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată de fonduri proprii disponibile care să facă posibilă trasului efectuarea plății, corelativ, beneficiarul cunoscând că la momentul emiterii filei CEC nu există disponibil bănesc.
Prin urmare, atâta timp cât făptuitorul a emis mai multe file CEC, cu omisiunea respectării cerințelor legale și știa că nu avea disponibil în cont pentru acoperirea debitelor și, mai mult, procedând la închiderea conturilor, nu se poate vorbi că susnumitul a acționat cu bună credință și din dorința de a încerca achitarea creanței; dimpotrivă, acest procedeu a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a bonității sale financiare, precum și aparența eforturilor depuse pentru plata datoriilor sale, în realitate făptuitorul urmărind inducerea și menținerea în eroare a părții vătămate, precum și prejudicierea acesteia, corelativ cu obținerea unui folos material injust.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că apelul inculpatului este nefundat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 371 pct. 1 lit. b proc.pen. iar sentința atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va tabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 10.06.1972 în loc.T, CNP -, domiciliat în loc. C-N,-,. 19, jud. C, împotriva sentinței penale nr. 261/11.06.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din.
Obligă inculpatul să plătească suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - -
Red./Dact.
4 ex./18.02.2010
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja
