Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 11/A/2010
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
lnstanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, este reprezentat prin PROCUROR -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind apelul declarat de inculpatul -, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 560/27.10.2009 a Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa inculpatului și a păților civile, lipsă fiind părțile civile, Spitalul municipal S M și Spitalul de Urgență Dr..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheieera ședinței publice din data de 21 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.560 pronunțată la data de 27 octombrie 2009 de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul (zis "", CNP -, fiul lui și, născut la 29.06.1951 în județul M, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, cioban, divorțat, recidivist, domiciliat în nr. 249, județul M, arestat preventiv în Penitenciarul Baia Mare ) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 557 din 04.12.2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 379 din 03.06.2004 a Curții de APEL CLUJ, pedeapsă care a fost cumulată cu cea stabilită prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II -a și b penal.
În temeiul art. 350.pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestul preventiv începând cu data de 16.06.2008, la zi.
În baza art. 14.pr.pen. coroborat cu art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile:
-, domiciliată în com. nr. 223, jud. M și, domiciliată în com. nr. 208, jud. M, următoarele sume: 4.250 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 60.000 lei, daune morale.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de aceleași părți civile.
- Spitalul Municipal S-M - cu sediul în S M- - suma de 522,19 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată victimei, cu dobândă legală aferentă prev. de OG nr. 9/2000 calculată de la rămânerea definitivă a prezentei și până la efectiva achitare a debitului.
- Spitalul de Urgență "Dr. " BMs uma de 3.685,43 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată victimei.
În temeiul art. 193 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părților civile și suma de 4.276 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceste părți, din care 2.800 reprezintă onorariul apărătorului ales.
Conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 4.164 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 1.407 lei reprezintă contravaloarea raportului de constatare medico-legală nr- din data de 05.06.2009 și 1.407 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale cu același număr din data de 21.09.2009, ambele întocmite de Serviciul Medico-Legal al Județului
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că n noaptea de 1/2.06.3008, partea vătămată, însoțit de martorul, se deplasau împreună spre casă, ambii fiind sub influența alcoolului. Trecând pe strada unde locuiește inculpatul, ambii au fost surprinși de apariția bruscă în stradă a acestuia, care a aplicat asupra capului părții vătămate mai multe lovituri de M intensitate cu o țeavă metalică. În aceste condiții, martorul a încercat să intervină în apărarea părții vătămate însă amenințat cu molestarea de către inculpat, a fost nevoit să se îndepărteze pentru a nu fi agresat. Martorul a văzut cum inculpatul a continuat să o agreseze pe partea vătămată și după momentul în care aceasta s-a prăbușit pe stradă.
Partea vătămată a suferit plăgi craniene, fractură craniană, hemoragie cu contuzii meningo-cerebrale, echimoze traumatice, plagă a gambei drepte și fractura ambelor oase ale antebrațului stâng, această din urmă leziune cu caracter specific de autoapărare a capului, ilustrând atât zona corporală vizată de agresor cât și intensitatea Mal oviturilor aplicate de către acesta, la fel și fractura craniană.
În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 1/2.06.2008, în loc public, a aplicat cu o țeavă metalică multiple lovituri de M intensitate asupra capului și antebrațului părții vătămate, cauzându-i acestuia leziuni traumatice (craniene și ale antebrațului stâng) vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața, realizează elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Inculpatului îi sunt incidente și prevederile art. 37 lit. a Cod penal privitoare la recidiva post-condamnatorie, întrucât în raport de pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pe 4 ani pentru comiterea unei infracțiuni silvice (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 379/3.06.2004 a Curții de APEL CLUJ ) a mai comis o infracțiune cu intenție în timpul executării primei condamnări iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este pedeapsa închisorii mai M de 1 an.
Inculpatul a comis infracțiunea cu formă de vinovăție a intenției directe, dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, constatările preliminarii medico-legale și raportul de expertiză medico-legală nr. 584/19.06.2008 amis de B M, documente ce atestă împrejurarea că leziunile suferite de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. A fost administrată și probațiune testimonială, respectiv depozițiile martorului zis "", G, G, s-au întocmit procese verbale de confruntare între martorii zis "" și, respectiv între martorul și inculpatul. Din cuprinsul acestora rezultă că, la momentul agresării părții vătămate de către inculpat în stradă și pe podețul din fața casei sale, acolo se aflau inculpatul, partea vătămată și martorul. Probațiunea medico-legală confirmă aspectele relatate de martorul și de către vătămată. Probațiunea se coroborează cu unele aspecte relatate de inculpat în interogatoriul său, respectiv împrejurarea că s-a întâlnit cu partea vătămată și cu martorul, însă a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost molestat de către o terță persoană sau a fost victima unui eveniment rutier. Inculpatul a negat comiterea faptei însă versiunea sa a fost infirmată de către probele administrate. Se mai reține în cuprinsul rechizitoriului că atât inculpatul cât și soția sa au refuzat să se supună testului cu tehnica poligraf.
Inculpatul a fost expertizat psihiatric, concluzionându-se că prezintă dg. "Tulburare de personalitate instabilă emoțional. Tip impulsiv" și că "are capacitatea psihică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale. A avut discernământ la momentul comiterii faptelor și îl are și în prezent".
Cercetările intreprinse în faza de urmărire penală au relevat că nu a existat vreun ajutor dat inculpatului în agresarea părții vătămate din partea numitei, față de aceasta dispunându-se, în temeiul art. 228 alin. 4 și 6 din Codul d e procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de aceasta pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal, 29 Cod penal, raportat la art. 175 Cod penal.
Trecând la soluționarea cauzei, instanța a reținut următoarele:
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu este adevărat că în noaptea de 1/2 iunie 2008 l-ar fi agresat pe numitul și că acesta din urmă a încercat să-l învinovățească pe nedrept, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi. În noaptea respectivă, inculpatul se afla acasă împreună cu soția sa și, în jurul orelor 1,00-2,00, l-a auzit pe numitul strigându-l să iasă afară, lucru pe care dealtfel l-a făcut. era în curtea locuinței inculpatului împreună cu zis "", iar, când acesta a ieșit afară, a văzut-o pe partea vătămată că avea asupra sa un cuțit. Le-a cerut celor doi să plece, aceștia s-au conformat iar soția inculpatului a fost cea care a închis poarta după ei. În ansamblu, această declarație a inculpatului este menținută și în faza de cercetare judecătorească, cu precizarea că, în această din urmă depoziție (39) inculpatul a arătat că fiul său a fost vizitat în 1.06.2008, în jurul orelor 20,00, de martorul, care i-ar fi cerut de băut. În timp ce fiul său s-a dus să-i mai aducă de băut, martorul ar fi văzut de unde acesta a luat banii, astfel că inculpatul presupune că ar fi dorit ulterior să-i sustragă, sens în care, în noaptea de 1/2 iunie, în jurul orei 1,00, inculpatul a fost vizitat de martor și de partea vătămată. Făcând o scurtă paralelă între cele două declarații, instanța reține că, cel puțin sub două aspecte, apar anumite inadvertențe de nuanță și anume: fragmentul din declarația dată în faza de cercetare judecătorească aduce un plus de informații legate de vizita pe care martorul i-ar fi făcut-o fiului inculpatului, aspect care, dacă ar fi real, trebuia să fie menționat și în declarația inițială. Nici soția inculpatului, martora, audiată la 21.10.2008 ( 110) nu a relatat acest aspect. În plus, dacă inculpatul a arătat că i-a cerut chiar el părții vătămate să plece, nu același lucru reiese din declarația sa dată în fața instanței și nici din declarația martorei, ambii arătând ulterior că, aceasta din urmă a fost cea care i-ar fi scos pe cei doi din curte.
Dincolo de aspectele arătate anterior, instanța a constatat că probațiunea administrată în cauză converge spre reținerea în sarcina inculpatului a vinovăției în săvârșirea infracțiunii pentru care se va dispune condamnarea acestuia prin dispozitivul prezentei. Astfel, în declarația de la fila 36 dosar, partea vătămată l-a indicat pe inculpatul ca fiind cel care, în noaptea de 1/2.06.2008 i-a aplicat mai multe lovituri cu o peste cap, încercând în acest timp să-l ducă în curtea lui dar nu a reușit. Inculpatul i-ar fi cerut lui "" să plece și să nu încerce să-i sară în ajutor, fapt confirmat de martorul ("") în declarația sa de la filele 18-19 din dosarul de urmărire penală. Martorul era împreună cu partea vătămată zis "" când, ajunși în dreptul locuinței inculpatului, a văzut cum zis "" senior, a început să-l lovească pe în zona superioară a corpului, atât peste cap cât și peste spate. I-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, care, la un moment dat, a căzut și, cu toate acestea, inculpatul a continuat să-l lovească cu acel par. Din spusele martorului reiese că ar fi încercat să intervină în favoarea părții vătămate, cerându-i inculpatului să nu-l mai lovească însă i-ar fi cerut pe un ton autoritar să plece. Martorul s-a conformat solicitării inculpatului, acesta din urmă continuând să o lovească pe partea vătămată. Aceeași modalitate a săvârșirii faptei este descrisă de martorul și în declarația dată în fața instanței. Cu privire la martorul, s-a încercat a-i fi indusă instanței ideea că nu ar trebui să ia în considerare afirmațiile acestuia deoarece ar fi un martor puțin credibil. Deși din spusele inculpatului martorul ar fi fost și în noaptea incidentului în stare de ebrietate și ar avea probleme psihice, instanța nu va lua în considerare aceste aspecte deoarece nu există dovezi că ar fi lipsit de discernământ sau că acesta i-ar fi în așa măsură diminuat încât să nu releve aspecte importante în soluționarea prezentei cauze.
Până la acest moment, instanța a constatat că, există deplină concordanță între declarația părții vătămate și cea a martorului, ambele fiind de natură să înlăture susținerile inculpatului. Practic, cei trei au participat într-un mod sau altul la incidentul care a avut loc în noaptea de 1/2 iunie 2008, astfel că, declarațiile care tind să le infirme pe cele ale părții vătămate și a martorului vor fi înlăturate, unele ca fiind nesincere iar altele ca fiind indirecte și inutile în aflarea adevărului.
La termenul din 23.09.2008 a fost audiat martorul G, propus de inculpat, care a arătat că, într-o noapte de duminică spre luni (fără să indice data) ar fi intrat pe la locuința inculpatului, știind că acesta ar avea un de vânzare, ocazie cu care ar fi auzit și ar fi auzit cum striga o femeie în încercarea de a scoate din curtea locuinței doi bărbați, unul fiind partea vătămată iar celălalt martorul. Declarația acestui martor va fi înlăturată, pe motiv că este nesinceră și total ilogică. Martorul nu explică pe ce considerent a fost identificat în condițiile în care nu-i cunoștea pe inculpat și nici pe soția acestuia, a fost în trecere pe la locuința lor într-o noapte de duminică spre luni cu intenția de a cumpăra un și era dintr-o altă localitate decât cea în care a avut loc incidentul.
În schimb, martorul a discutat cu partea vătămată imediat ce s-a deplasat la locul incidentului împreună cu șeful de post din localitate. La întrebarea adresată părții vătămate cu privire la autorul agresiunii, martorul a arătat că aceasta l-a indicat pe ca fiind cel vinovat. G, audiat la 21.10.2008, prezintă aceeași versiune cu privire la autorul agresiunii, indicând însă o altă sursă, respectiv martorul. Martorul G l-a însoțit pe șeful de post la locuința martorului și a participat la discuția dintre cei doi. Potrivit martorului, i-ar fi povestit șefului de post că a văzut momentul în care, pe podețul curții inculpatului, acesta ar fi lovit-o pe partea vătămată cu o sau cu un par. Deasemeni, martorul a arătat că s-a întâlnit, a doua zi după incident, cu martorul, care i-ar fi povestit că "" ( ) s-ar fi bătut cu "" ( ), fără însă să cunoască motivele. Relevantă este și declarația martorei care a discutat cu partea vătămată a doua zi după incident și care i-ar fi declarat că ar fi fost bătut de "" în timp ce se afla cu martorul.
În ceea ce privește leziunile cauzate părții vătămate, instanța a reținut că, supozițiile inculpatului, potrivit cărora partea vătămată ar fi fost lovită de vreo mașină, sunt infirmate de concluziile constatărilor preliminarii întocmite de medicul legist la data de 4.06.2008 (fila 7 dosar ), menținute prin Raportul de expertiză medico-legală 584/19.06.2008 ( 97-98 dosar ). Conform acestor concluzii, numitul prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziunile au pus în primejdie viața susnumitului, necesită pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale și pot data din noaptea de 1/2 iunie 2008. Concluziile celor două acte medico-legale au rămas neschimbate, în raport de situația nouă, intervenită ca urmare a decesului părții vătămate, în funcție de care a fost întocmit Raportul de constatare medico-legală la data de 5.06.2009 (filele 8-17 vol.II dosar instanță). Potrivit acestui act medico-legal, moartea numitului a fost neviolentă, s-a datorat stării toxico-septice reprezentată de bronhopneumonie, rinichi septic, splină septică, consecință directă a ocluziei arteriale periferice cu gangrena membrului inferior drept și leziunile traumatice nu au avut rol tanatogenerator. Decesul numitului a determinat instanța să solicite persoanelor abilitate să se pronunțe asupra existenței sau nu a vreunei legături de cauzalitate între agresiune și moartea acestuia, sens în care a fost întocmită în cauză Completarea la raportul de expertiză medico-legală, cu numărul - din 31.07.2009 (fila 83 vol.II) ce stabilește în mod neechivoc că nu există o asemenea legătură de cauzalitate. Aceeași concluzie este confirmată și de pct. 6 al Expertizei medico-legale întocmite la 21.09.2009 (filele 100-110 vol.II). Practic, toate concluziile acestei expertize se regăsesc în cele ale actelor medico-legale anterioare, acesta fiind și un motiv pentru care instanța a dispus respingerea cererii privind efectuarea unei noi expertize.
În raport de aspectele arătate anterior, instanța a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal pentru care îi va aplica pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal. În aplicarea acestei pedepse, instanța va avea în vedere imposibilitatea reținerii vreunei circumstanțe atenuante în raport de poziția inculpatului, faptul că acesta are antecedente penale și că nu a făcut niciun demers pentru a acoperi sau a încerca acoperirea prejudiciului cauzat familiei numitului.
Antecedența penală a inculpatului a atras reținerea în sarcina sa și a stării de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal, deoarece, prin sentința penală nr. 557 din 4.12.2003 pronunțată în dosarul nr. 3171/2003 al Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 379 din 3.06.2004 a Curții de APEL CLUJa fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiune silvică (cazier fila 28 dosar ) a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani. Așadar, termenul se va socoti începând cu data de 3.06.2004 și urma să se împlinească la data de 3.06.2008. Or, fapta inculpatului a fost săvârșită la data de 1/2.06.2008, situație în care se impune aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal. Urmare revocării suspendării condiționate și, implicit, a cumulării celor două pedepse, inculpatul va executa 9 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal. Pedeapsa complementară pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat se va aplica alături de pedeapsa închisorii rezultată în urma cumulării potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal. Având în vedere că executarea pedepsei a avut loc în regim de detenție, inculpatului i-au fost interzise drepturile astfel cum este menționat în dispozitivul prezentei.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestul preventiv începând cu data de 16.06.2008, la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că s-au solicitat cheltuieli reprezentând contravaloarea zilelor de muncă din perioada de îngrijiri medicale, costul îngrijirii și alimentației pe perioada spitalizării, îngrijirea pe perioada de după spitalizare, costul materialelor sanitare pe perioada îngrijirilor la pat, contravaloarea tratamentului recuperator și renta lunară reprezentând pierderea capacității de muncă și realizarea veniturilor anterioare.
Instanța a constatat că acestea nu sunt dovedite astfel cum s-au solicitat. Deși au fost audiați mai mulți martori pe latura civilă a cauzei, o Mp arte dintre aceștia, respectiv, G și au dat declarații neconcludente în soluționarea cererilor formulate de părțile civile, singurul martor ce a fost luat în considerare de instanță cu privire la acest aspect a fost. Acest martor a arătat că a ajuns cu la o înțelegere potrivit căreia, pentru suma de 15 milioane lei lunar, urma să aibă grijă de. a lucrat pentru martor începând cu data de 1 mai 2008 până la finele lunii când i-a spus să-l lase acasă pentru votare, iar de atunci nu l-a mai văzut. îi promisese martorului că va rămâne toată vara la, mai exact pentru o perioadă de 6 luni. Este importantă această declarație în condițiile în care ceilalți martori amintiți anterior au dat informații cu caracter general, despre munca în gospodărie a lui, despre faptul că aveau cunoștință că realiza venituri în calitate de cioban, fără însă să spună în mod exact care erau acestea. Așadar, în raport de perioada de 15 zile în care a fost internat, perioadă menționată în certificatul medico-legal de la fila 81 dosar și de perioada celor 50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare stabilite prin același act medico-legal, de declarația martorului, potrivit căreia ar fi realizat venituri de 1.500 lei lunar, instanța va acorda cu titlu de despăgubiri materiale suma 3.250 lei, 300 lei îngrijirea pe perioada de după spitalizare, suma fiind apreciază în raport de faptul că nu s-a făcut dovada că părțile civile ar realiza venituri constante, la care s-a adăugat diferența până la 4.250 lei, constând în contravaloarea zilelor de muncă pierdute de părțile civile și, cu prezența lor la termenele de judecată. Restul despăgubirilor materiale nu au fost dovedite, motiv pentru care au fost respinse. Cu privire la daunele morale, acestea au fost acordate părților civile în cuantumul menționat în dispozitiv, cuantum stabilit în raport de prejudiciul moral și de suferința fizică cauzată antecesorului lor, prin fapta inculpatului.
Stabilind vinovăția inculpatului și dispunând condamnarea acestuia prin sentința de față, s-a dispus și obligarea sa la suma de 522,19 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată victimei, cu dobândă legală aferentă prev. de OG nr. 9/2000 calculată de la rămânerea definitivă a prezentei și până la efectiva achitare a debitului, către Spitalul municipal SM( fila 15 dosar instanță vol.I) și la suma de 3.685,43 lei cu același titlu, către Spitalul de Urgență "Dr. " BM( fila 18 dosar instanță vol.I).
În temeiul art. 193 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părților civile și suma de 4.276 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceste părți, din care 2.800 reprezintă onorariul apărătorului ales, 450 lei contravaloarea transportului avocatului la instanță la 15 termene (câte 30 lei), 200 lei contravaloarea cheltuielilor cu prezența martorilor părților civile în instanță la 4 termene (câte 50 lei) și 126 lei contravaloarea expertizei achitate de părțile civile (chitanța nr. - din 3.11.2008). Prin nota de cheltuieli depusă de apărătorul ales al părților civile se solicită achitarea unor sume care sunt dovedite doar în parte, astfel suma de 100 lei la fiecare termen de judecată cerută prin aceleași note pentru transportul avocatului la fiecare termen de judecată apare ca fiind nejustificată. Instanța a apreciat că suma de 30 lei este suficientă pentru a acoperi cheltuielile ocazionate cu acest titlu.
Conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 4.164 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 1.407 lei reprezintă contravaloarea raportului de constatare medico-legală nr- din data de 05.06.2009 și 1.407 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale cu același număr din data de 21.09.2009, ambele întocmite de Serviciul Medico-Legal al Județului
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza să fie achitat acesta cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c întrucât C.P.P. fapta nu a fost comisă de inculpat.
În motivele de apel inculpatul a arătat că nu a negat faptul că victima a fost supusă unor agresiuni, însă autorul acestora nu este inculpatul.
se bazează pe declarația martorului, dar acesta se afla în stare avansată de ebrietate și că are afecțiuni psihice, astfel că declarațiile acestuia se contrazic în etape procesuale diferite.
Inculpatul a avut o poziție constanță în sensul că nu a lovit victima, poziție susținută și de soția sa care a arătat că victima și martorul au intrat în locuința inculpatului unde au făcut scandal, iar soția inculpatului i-a scos până la poartă.
Această stare de fapt a fost susținută și de martorii G, și De asemenea martora care locuiește peste drum de locuința inculpatului a arătat că nu a auzit scandal în noaptea în care s-a comis fapta și că doar a doua zi a văzut pe victimă căzută pe podul de intrare în curtea locuinței inculpatului.
Inculpatul a mai arătat că nu a putut să fie testa cu aparatul poligraf, întrucât are afecțiuni cardiace și că urmează un tratament.
Apelul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în noaptea de iunie 2008 partea vătămată însoțit de martorul se deplasau spre casă, ambii fiind sub influența băuturilor alcoolice și trecând pe strada pe care locuiește inculpatul aceștia au fost surprinși de apariția bruscă în stradă a inculpatului care i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate peste cap cu o țeavă metalică.
În aceste condiții martorul a încercat să intervină în apărarea părții vătămate însă acesta a fost amenințat cu bătaia de către inculpat și a fost nevoit să se îndepărteze de la locul comiterii faptei pentru a nu fi agresat.
Martorul a văzut cum inculpatul a continuat să-l agreseze pe partea vătămată și în momentul în care acesta s-a prăbușit pe stradă.
Partea vătămată a suferit plăgi craniene, fractură craniană, hemoragie cu contuzii menigo-cerebrale, echimoze traumatice, plagă a glandei drepte și fractura ambelor oase ale antebrațului stâng, această din urmă leziune cu caracter specific de autoapărare a capului victimei, leziuni care au vizat zona corporală asupra căreia a acționat inculpatul și intensitatea Mal oviturilor aplicate de acesta, la fel și fractura craniană.
Fapta săvârșită de inculpat care în noaptea de iunie 2008 în loc public a aplicat cu o țeavă metalică mai multe lovituri cu M intensitate asupra capului și antebrațului părții vătămate, cauzându-i acestuia leziuni traumatice vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 raportat Cod Penal la art.175 alin.1 lit.i
Cod PenalInculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.557/4 decembrie 2003 Judecătoriei Sighetu Marmației rămasă definitivă la data de 3 iunie 2004 prin Decizia penală nr.379/2004 a Curții de APEL CLUJ cu suspendare condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar prezenta infracțiune comisă cu intenție a avut loc în perioada termenului de încercare stabilit prin sentința penală menționată mai sus.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii și a arătat că victima ar fi fost agresată de numitul și că acesta din urmă încearcă să-l învinovățească pe nedrept pe fondul unor neînțelegeri mai vechi.
Susținerile inculpatului sunt neîntemeiate, întrucât victima fiind audiată în faza de urmărire penală a arătat că în noaptea de iunie 2008 fost lovită de inculpat cu o peste cap de mai multe ori și a încercat să-l ducă în curtea locuinței sale, însă nu a reușit, iar la martorul i-a solicitat să plece să nu-i intervină în ajutor victimei (36 ).
Martorul arată că în seara zilei de 1 iunie 2008 consumat băuturi alcoolice cu victima, iar după miezul nopții au plecat spre casă și trecând prin dreptul locuinței inculpatului acesta l-a lovit cu un par pe victimă de mai multe ori până ce victima a căzut la pământ și a continuat să-l lovească cu acel par. Martorul mai arată că a încercat să intervină să-l oprească pe inculpat să mai lovească victima, însă inculpatul i-a solicitat să plece amenințându-l cu bătaia, ceea ce martorul a și făcut, iar inculpatul a lovit în continuare pe victimă (18-19 ).
Audiat la instanța de fond martorul a arătat că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu o victimei, moment în care i-a solicitat inculpatului să nu-l mai lovească pe acesta, însă inculpatul i-a cerut martorului să plece, iar martorul s-a conformat. Locul unde s-a petrecut fapta fiind la poarta locuinței inculpatului pe podețul de acces în curtea locuinței acestuia, care a ieșit din curte și a lovit pe victimă așa cum a arătat mai sus. Martorul a văzut-o și pe soția inculpatului ieșind din curte, însă nu știe cât a stat în acel loc. Martorul a mai precizat că nu a intrat cu victima în curtea locuinței inculpatului și că a doua zi fiul acestuia din urmă i-ar fi cerut martorului să nu spună organelor de cercetare penală că tatăl său a lovit pe victimă (73 dosar fond).
Între declarațiile victimei și cele ale martorului prezent la fața locului sunt concordanțe depline și sunt în măsură să înlăture declarațiile inculpatului și ale martorilor, și G care sunt în contradicție cu toate celelalte probe administrate în cauză.
Martorul care l-a transportat pe șeful de post din comună la locul incidentului, a discutat cu victima, iar aceasta din urmă i-a relatat că a fot lovită de inculpat, că a găsit-o pe victimă în apropierea porții locuinței inculpatului, unde se afla aceasta din urmă și soția sa (108 ).
La fel arată și martorul G că șeful de post i-a spus că merge până la locuința inculpatului întrucât acesta a lovit pe victimă și că a fost de față când martorul i-a spus șefului de post că inculpatul l-a lovit pe victimă și împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv că inculpatul a lovit victima cu un par () în momentul în care a trecut pe lângă locuința inculpatului, că martorul a încercat să intervină între cei doi, însă inculpatul l-a lovit și pe acesta (109 dosar fond).
Martora fiica victimei a arătat că tatăl său i-a precizat că a fost lovit de inculpat (138 dosar fond).
Din declarația martorului care a discutat a doua zi după incident cu martorul rezultă că inculpatul l-a lovit pe victimă (176 dosar fond).
Martora arată că a doua zi după incident a discutat cu victima, care i-a precizat că a fost lovită de inculpat în timp ce trecea împreună cu martorul pe lângă locuința inculpatului (178 dosar fond).
Potrivit declarației martorei care la fel a discutat cu victima după incident, inculpatul l-a lovit pe victimă cu o metalică peste cap și una din mâini care i-a fost fracturată în timp ce trecea împreună cu martorul prin apropierea locuinței inculpatului (f-179 dosar fond).
Inculpatul audiat în apel și-a menținut poziția de nerecunoaștere a comiterii faptei și a precizat că în noaptea de iunie 2008 în jurul orelor 2,00 ar fi intrat în curtea locuinței sale victima însoțită de martorul care au provocat scandal, iar împreună cu soția sa i-a condus până la poartă și că victima l-ar fi amenințat cu moartea, însă nu știe ce s-a întâmplat ulterior, întrucât a plecat să se culce.
Având în vedere că din declarația victimei dată în faza de urmărire penală, declarațiile martorului (martor ocular) date atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond, precum și din declarațiile martorilor, G, și rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea reținută în sarcina acestuia, în baza art.379 pct.1 lit.b apelul C.P.P. formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.560 din 27 octombrie 2009 Tribunalului Maramureș, urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.350 urmează C.P.P. să fie menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art.88 se Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 16 iunie 2008 și până în prezent.
Potrivit art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din.
În baza art.193 alin.1 inculpatul C.P.P. urmează să plătească părții civile suma de 73,4 lei cheltuieli judiciare reprezentând cheltuielile de transport ale părții civile prezentă la instanță pe ruta S - C-N și retur din data de 21 ianuarie 2010.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul - (zis "", fiul lui și, născut la 29.06.1951 în, jud. M CNP -, domiciliat în nr.249 jud. M, arestat în Penitenciarul Gherla ) împotriva sentinței penale nr. 560/27.10.2009 a Tribunalului Maramureș.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 16.06.2008 până la zi.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din.
Obligă inculpatul să plătească suma de 73,4 lei cheltuieli judiciare în apel către partea civilă și, cu același titlu, suma de 400 lei către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu partea civilă și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
Red./
5 ex./08.02.2010.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja
