Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.104/R/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.184/A din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor decizie care menține în totul sentința penală nr.1380 din 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art.215 alin.2 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de apărător din oficiu avocat I, în baza delegației nr.4488/23.09.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind partea civilă.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurent solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Apărătorul inculpatului recurent avocat I solicită instanței acordarea unui ultim termen de judecată pentru ca inculpatul să-și angajeze apărător, deoarece nu a avut posibilitatea până în momentul de față. Depune la dosarul cauzei acte medicale privindu-l pe inculpat.
Procurorul nu se opune la acordarea unui termen în sensul solicitat.
Instanța, respinge cererea de amânare formulată, după care potrivit art.385/14 alin.1/1 din Codul d e procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosar.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat I solicită admiterea recursului, casarea și modificarea deciziei instanței de apel ca nelegală și netemeinică, în principal, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, deoarece din probațiunea administrată rezultă că recunoașterea inculpatului s-a făcut doar după fotografii, iar din declarațiile martorilor nu se poate reține și dovedi vinovăția inculpatului.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei de 4 ani închisoare care este mult prea mare.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, considerând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, modul de administrare a probelor fiind unul legal și față de natura infracțiunii apreciază că pedeapsa a fost just individualizată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Judecătoria Oradea în baza art.215 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului, la 4 ani închisoare cu executare cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza II și lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 14 Cod procedură penală, și art.991 și urm. cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 forinți în favoarea părții civile, reprezentând pretenții civile, suma urmând a fi actualizată cu dobânzile legale și indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 19.02.2004 înregistrat la Judecătoria Oradea la 20.02.2004 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru că în data de 13.12.2003, în timp ce se găsea în stația de carburanți din zona vămii, a făcut semn părții vătămate - cetățean, pentru a opri autoturismul, după care i-a cerut să-i schimbe o bancnotă de 200 EURO, iar când partea vătămată i-a oferit 40.000 de forinți inculpatul i-a înmânat pentru început o bancnotă de 200 Euro pentru ca partea vătămată să o verifice, iar apoi a luat bancnota de la acesta spunându-i că îi oferă recompensă 100.000 lei pentru schimbul valutar, a substituit-o cu două bancnote de 10.000 ROL înfășurate în respectiva bancnotă de 100.000 ROL, înmânându-i-le părții vătămate și plecând în grabă.
Se reține că, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: plângere și declarația părții vătămate, proces-verbal de constatare, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele foto aferente, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului că în data de 13.12.2003, în timp ce se găsea în stația de carburanți din zona vămii, inculpatul a făcut semn părții vătămate - cetățean, pentru a opri autoturismul cu care acesta călătorea spre Ungaria, după care i-a cerut să-i schimbe o bancnotă de 200 EURO, iar când partea vătămată i-a oferit 40.000 de forinți inculpatul i-a înmânat pentru început o bancnotă de 200 Euro pentru ca partea vătămată să o verifice și să dobândească încredere, iar apoi a luat bancnota de la acesta spunându-i că îi oferă recompensă 100.000 lei pentru schimbul valutar, a substituit-o cu două bancnote de 10.000 ROL înfășurate în respectiva bancnotă de 100.000 ROL, înmânându-i-le părții vătămate și plecând în grabă.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpat cu suma de 40.000 forinți actualizată cu indicele de inflație și dobânzile legale până la data plății efective.
Partea civilă a fost audiată prin comisie rogatorie de către Judecătoria - Budapesta la data de 07.12.2007 ( fila 223-228 vol.II dosarul instanței ) împrejurarea în care a arătat că menține plângerea, că își menține declarațiile formulate în dosarul de urmărire penală și semnăturile aplicate pe formularul acestora, că într-adevăr inculpatul l-a înșelat în împrejurarea descrisă în actul de sesizare, cât și că l-a recunoscut după albumul cu fotografii judiciare. Partea vătămată a apreciat că de față la săvârșirea faptei a fost și martorul. Partea civilă a descris modul în care a fost săvârșită fapta, ceea ce confirmă cele reținute la dosar și în actul de sesizare.
Martorul a fost audiat prin comisie rogatorie de către Judecătoria - Ungaria la data de 13.11.2007 ( fila 18-21 vol. III dosarul instanței ), împrejurare în care a arătat că își menține declarațiile formulate în dosarul de urmărire penală unde a arătat adevărul, confirmă semnăturile aplicate pe formularul acestora și confirmă starea de fapt indicată în rechizitoriu, evidențiate la dosar. Declară că, într-adevăr la 13.12.2003, în timp ce călătorea cu mașina părții civile, inculpatul le-a făcut semn să oprească și le-a propus să facă un schimb valutar, împrejurare în care contra sumei de 40.000 forinți i-a plătit părții civile 10.000 lei și nu suma convenită de 200 EURO. Martorul declară că l-a recunoscut pe inculpat după albumul cu fotografii judiciare.
Martorul ( fila 67 vol.I dosarul instanței ) arată că a fost de față în sediul Poliției de Frontieră și a tradus cele spuse de partea vătămată, auzind astfel că aceasta s-a plâns poliției că o persoană l-a înșelat prin metoda șmen în sensul că i-a propus să schimbe o sumă în forinți contra 200 EURO și că în loc de 200 EURO persoana i-a oferit părții vătămate 210.000 ROL după care a dispărut. Martorul declară că a înțeles că martor ocular a fost numitul. Martorul declară că, în acea împrejurare s-a prezentat la sediul Poliției de Frontieră o persoană care a vrut să îi restituie părții vătămate suma în forinți din partea inculpatului, cerându-și scuze în numele acestuia, dar că a intervenit organul de poliție și banii nu au mai fost restituiți. Martorul declară că partea vătămată, în prezența a doi martori asistenți de sex feminin, a consultat albumul de fotografii judiciare pentru identificarea inculpatului, moment în care martorul a părăsit sediul poliției.
Martora ( fila 183 vol.II dosarul instanței ) declară că își menține declarațiile formulate în dosarul de urmărire penală și că a fost martor asistent în împrejurarea în care partea civilă a formulat plângere penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune cu metoda "șmen". Martora arată că de față a fost și o altă martoră asistentă. Martora nu își amintește dacă partea civilă a consultat albumul cu fotografii judiciare.
La data de 13.12.2007 s-a întocmit proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după albumul cu fotografii judiciare, împrejurare în care partea civilă și martorul, în prezența martorilor asistenți au indicat fotografia inculpatului ( filele 15-22 dosar urmărire penală ).
Se reține că audiate în dosarul de urmărire penală martorele asistente și au confirmat aceste aspecte ( filele 23-24 dosar urmărire penală ).
Inculpatul ( fila 207, vol.I dosarul instanței ) a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei și mai mult arată că nici nu s-a găsit în vama în acea zi, arătând că între orele 13.00 și 20.00 din data de 13.12.2003 s-a aflat la un salon de biliard. Inculpatul nu a putut formula declarații pertinente privind faptul că la data audierii - 08.06.2006, își aduce aminte exact ce a făcut la data faptei între orele respective, în condițiile în care nu a fost întrebat cu privire la activitatea sa la o anumită oră din zi.
Instanța de fond a reținut că apărarea nu poate fi primită date fiind probele din dosarul cauzei și recunoașterea după fotografa judiciară efectuată atât de martorul cât și de partea civilă, cu atât mai mult cu cât la câteva minute de la săvârșirea faptei, în prezența martorilor, s-a prezentat la sediul Poliției de Frontieră o persoană care - cunoscând starea de fapt - a cerut scuze părții vătămate în numele inculpatului și a încercat să restituie suma cu care acesta a fost înșelat.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul este recidivist postexecutoriu ( fila 25 dosar urmărire penală ).
Potrivit normelor legale în vigoare la data faptei, înșelăciunea săvârșită cu ocazia unui schimb valutar prin mijloace frauduloase - un sul de bancnote - prin inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii unui contract, în scopul obținerii unui folos material injust, pricinuindu-se o pagubă, faptă săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate, constituie infracțiunea de înșelăciune.
Instanța și-a însușit probele administrate în dosarul de urmărire penală de care a ținut seama la dispunerea unei soluții legale și temeinice în cauză.
Pe rolul instanței cauza a suferit amânări succesive și de lungă durată ca urmare a neîndeplinirii procedurii de citare cu partea civilă la domiciliu și locul de muncă din Budapesta, cât și ca urmare a efectuării cu întârziere a comisiei rogatorii privind audierea părții civile și martorul. Cu privire la aceste aspecte autoritățile ungare au transmis reproșul acestora întrucât instanța a acordat anterior termene mult prea scurte de amânare ( fila 32, vol.II ).
Se reține că, cu privire la cererile rogatorii inculpatul nu a înțeles să ducă la îndeplinire obligația asumată de a depune în termenul stabilit de instanță întrebări.
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată în lipsă întrucât s-a sustras urmăririi penale fiind prezent și audiat în fața instanței fără a invoca cereri ori excepții cu privire la urmărirea penală.
Pe parcursul urmării penale, prin Încheierea nr.10/M/2004, Judecătoria Oradeaa dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului.
Prin Încheierea nr.26 din 29.06.2004 Judecătoria Oradeaa revocat măsura arestului preventiv în lipsă luată față de inculpat, iar prin decizia penală nr.432/R/2004 a Tribunalului Bihora menținut această dispoziție.
Judecătoria Oradeaa reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul este autorul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa.
Fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, astfel că instanța de fond l- condamnat pe inculpat.
La aplicarea pedepsei instanța a ținut seama de persoana inculpatului, circumstanțele reale și personale, conduita acestuia pe parcursul procesului penal, sustragerea de la urmărire penală, cât și prezența la unele termene de judecată, gravitatea faptei săvârșite parte vătămată fiind un cetățean străin, gradul de pericol social, antecedentele penale - inculpatul este recidivist postexecutoriu pentru săvârșirea unor infracțiuni de același tip, modalitatea în care scopul pedepsei poate fi atins - cu executarea în penitenciar, valoarea prejudiciului cauzat părții civile, cât și modalitatea de săvârșire a faptei.
Instanța a admis pretențiile civile formulate în cauză cu actualizarea sumelor la data plății efective.
Judecătoria Oradea în baza art. 215 alin.2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a condamnat pe inculpatul, la 4 ani închisoare cu executare cu aplicarea art.71, 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 14 Cod procedură penală, și art.991 și urm. Cod civil a obligat inculpatul la plata sumei de 40.000 forinți în favoarea părții civile, reprezentând pretenții civile, suma urmând a fi actualizată cu dobânzile legale și indicele de inflație până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea căii de atac, iar cu ocazia rejudecării a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.2 și 3 Cod penal.
În motivarea apelului se arată că, în speță, nu există probe certe care să-l indice pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii comise în data de 13.12.2003, martorii audiați în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpatul este cel care, prin inducerea în eroare a părții vătămate, l-a păgubit pe acesta cu suma de 40.000 forinți.
Prin decizia penală nr.184/A din 6 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat împotriva sentinței penală nr.1380 din 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, obligând apelantul să plătească statului suma de 500 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului B suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat, conform delegației nr.820 din 4.02.2009.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că aceasta este legală și fondată sub toate aspectele, urmând a fi menținută în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, faptă comisă în stare de recidivă postexecutorie, respectiv cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, relevante fiind depozițiile părții vătămate ce se coroborează cu declarațiile martorilor, și.
În esență, partea civilă a fost audiată de instanța de fond prin intermediul comisiei rogatorii ( filele 223 - 228, vol.II ) precizând cu această ocazie că inculpatul este persoana care l-a înșelat în împrejurarea descrisă în actul de sesizare, că l-a recunoscut pe inculpat fără nici o ezitare după albumul cu fotografii judiciare. Partea vătămată mai precizează că de față la săvârșirea faptei se mai afla și martorul.
Audiat în aceeași procedură a comisiei rogatorii ( filele 18-21, vol.III ), martorul își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, confirmă semnăturile aplicate pe formularul acestora, precum și starea de fapt indicată în sesizare. În esență arată că, la data de 13 decembrie 2003, în timp ce călătorea cu mașina părții civile, inculpatul le-a făcut semn să oprească și le-a propus să facă un schimb valutar. I-a cerut părții vătămate să-i schimbe o bancnotă de 200 EURO, iar când partea vătămată i-a oferit 40.000 de forinți, inculpatul pentru început i-a înmânat acea bancnotă de 200 EURO pentru aov erifica. În continuare, inculpatul a luat bancnota înapoi de la acesta spunându-i că îi va oferi ca recompensă suma de 100.000 lei vechi, după care, profitând de neatenția părții vătămate a substituit această bancnotă cu două bancnote de 10.000 lei vechi înfășurate în respectiva bancnotă de 100.000 lei vechi. Martorul a precizat că l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat după albumul cu fotografii judiciare.
Martorul ( fila 67 instanță ) audiat fiind, arată că își aduce aminte că, cunoscând limba ă, a fost solicitat în momentul în care a trecut frontiera prin să traducă declarația unei persoane cetățean. În aceeași împrejurare a fost solicitată să traducă și declarația verbală a martorului, de asemenea tot cetățean. Efectuând acea traducere, martorul confirmă că a aflat de la partea vătămată și martorul în cauză că o persoană ar fi înșelat-o pe partea vătămată prin metoda "șmen", în locul sumei de 200 EURO, predându-i părții vătămate bancnote românești, cu o valoare semnificativ mai mică decât cea promisă părții vătămate. Mai arată de asemenea că la scurt timp, la fața locului a apărut o persoană care s-a prezentat ca fiind avocatul autorului faptei și și-a cerut scuze părții vătămate din partea acelui autor al faptei, intenționând să-i predea suma de bani pentru a-și retrage plângerea. Partea vătămată a dorit să preia banii returnați, dar în acel moment a intervenit un lucrător al poliției care i-a cerut acelei persoane să intre în clădirea poliției. Martorul mai declară că în continuare, părții vătămate i s-a solicitat să consulte albumul de fotografii judiciare pentru identificare, moment în care, martorul fiind grăbit, a părăsit sediul poliției.
La procedura prezentării pentru recunoaștere după albumul cu fotografii judiciare, au fost prezente martorele asistente și. Audiate fiind ( filele 23-24, dosar urmărire penală, respectiv 183 instanță ) martorele confirmă împrejurarea că în prezența acestora, atât partea civilă, cât și martorul au indicat fără ezitare fotografia inculpatului, indicându-l ca fiind autorul infracțiunii de înșelăciune prin metoda "șmen" în dauna părții civile.
Față de cele ce preced, instanța a considerat ca fiind dovedită fără nici un dubiu vinovăția inculpatului, care audiat fiind în fața instanței de fond, a negat vehement comiterea faptei. De precizat că, deși instanța a făcut numeroase demersuri în vederea audierii inculpatului ( fiind citat la toate adresele cunoscute ), acesta nu a dat curs acestor solicitări.
Se concluzionează, față de probatoriul administrat în cauză, ca fiind nefondată solicitarea inculpatului în apel dea fi achitat pe considerent că fapta ar fi fost comisă de altă persoană.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului instanța a reținut că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal respectiv, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, urmarea produsă, respectiv prejudiciul produs părții civile nerecuperat, circumstanțele reale ale comiterii faptei precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, prezenta infracțiune fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie. Potrivit fișei de cazier judiciar, acesta figurează cu condamnări pentru același gen de infracțiuni ( sentința penală nr. 642/R/2000 a Curții de Apel Oradea, sentința penală nr.1046/16.06.1999 a Judecătoriei Arad ).
Dovedită fiind vinovăția inculpatului, în mod corect acesta a fost obligat la despăgubiri în favoarea părții civile.
Ca urmare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1380 din 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, obligând apelantul să plătească statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat conform delegației nr. 820/04.02. 2009.
Împotriva deciziei Tribunalului, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a arătat că în cauză vinovăția sa nu a putut fi dovedită, întrucât probele administrate nu au confirmat pe deplin participarea sa la săvârșirea faptelor.
În subsidiar, recurentul a solicitat reducerea pedepsei aplicate pe considerentul că este exagerat dozată.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea apreciază că acestea sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute în totalitate.
Tribunalul a făcut o corectă analiză a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești din primul ciclu procesual, rezultând pe deplin participarea inculpatului la săvârșirea faptei.
Martorii audiați în cauză au dat detalii concrete despre implicarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții civile, recunoscându-l chiar și în urma prezentării fotografiilor judiciare.
În concluzie, fiind dovedită vinovăția inculpatului, instanțele au procedat corect atât la circumscrierea stării de fapt cât și la individualizarea pedepsei aplicate, reducerea acesteia neputând fi justificată de vreun criteriu obiectiv.
Față de cele ce preced, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat cu obligarea acestuia la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care va fi avansat onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în O,-, județul B împotriva deciziei penale nr.184/A din 6.07.2009 pronunțată de tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu I, justificată cu delegația nr.4488 emisă de Baroul d e Avocați B, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
decizie - jud.- -
În concept - 10.03.2010
Judecători apel -;
Judecător fond -
- - -
3 ex./10.03.2010
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
