Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1045/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1045
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Constantin Diaconu
- - - - JUDECĂTOR 3: Liana
- - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.138.A/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.13834/318/208.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurenta inculpată, fiind reprezentată de avocat - apărător ales și partea civilă.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpată solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și modificarea acestora în sensul reținerii disp.art.74-76 p, cu o eficiență sporită și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată în apel, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare statului.
Recurenta inculpată își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința penală 706/07.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria Tg-J, în baza art.9 alin.1lit. c din L 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 ( 7 acte materiale), a fost condamnată inculpata, - fiica lui și, născută la data de 28.07.1966, în comuna din Față, județul D, domiciliată în comuna din Față, sat, județul D, fără forme legale în Tg-J,-, jud. G, fără antecedente penale, CNP -, la 3( trei) ani închisoare.
S-au interzis inculpatei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b pen. pe durata prev. de art.71C.pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale.
Au fost interzise inculpatei drepturile prev.de art.64 lit.a teza a-II-a, b și c pen. pe o durată 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit în baza art. 163 prin C.P.P. încheierea din 17.11.2008 a Judecătoriei Tg-
În baza art. 346 rap.la C.P.P. art. 998 - 999 Cod civil, a fost obligată inculpata la 115.180 lei despăgubiri civile către partea civilă, G, despăgubiri civile ce vor fi actualizate la data plății cu penalitățile de întârziere și dobânzile legale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J, nr.3101/P/2007din 14.10.2008, în temeiul art.262 pct. 1 lit. a Cod procedură penală s-a dispus unerea p. în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei, pentru infracțiunile prev. de art. 9 alin.1, lit. c din 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 (7 acte materiale).
In fapt, la data de 06.06.2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice G, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J cu privire la faptul că - administrator la SC SRL Tg-J, a dedus taxa pe valoare adăugată de pe mai multe facturi fiscale care nu îndeplinesc condițiile de documente justificative, stabilindu-se totodată și un impozit pe venitul suplimentar, provenind din neadmiterea la deducere a cheltuielilor cu mărfuri, pe baza respectivelor facturi, solicitând cercetări în acest sens, sesizarea fiind înregistrată la sediul acestei unități sub nr. 3101/P/2007.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că în perioada martie 2003- octombrie 2004 SC SRL Tg-J, administrată de învinuita, a înregistrat în evidența contabilă facturi fiscale având ca obiect mărfuri, constând în țeava inox, tobe eșapament rabă, contactori electrici, piulițe, etc, facturi care au înscrise la rubrica furnizor următoarele societăți: SC SRL B - Cod fiscal R - și -, SC SRL C - cod fiscal R -, SC SRL C - cod fiscal R -, SC SRL B - cod fiscal R -, SC SRL S M - cod fiscal R - și SC SRL Tg-J - cod fiscal R -, înregistrând astfel în evidența contabilă pe perioada menționată, taxa pe valoare adăugată deductibilă în sumă totală de 32.688 lei și impozit pe profit în sumă de 14.421 lei.
Astfel, învinuita a înregistrat în contabilitatea societății sale un număr de 7 facturi fiscale, în care sunt atestate operațiuni comercialule nereale, după cum urmează:
1.Prin factura seria - nr.- din 02.09.2004 s-a consemnat aprovizionarea a mai multe bucăți țeava, șuruburi și piulițe de la SC SRL B - cod fiscal R - și -, prin delegat, cu CI seria - nr. -, iar ca mijloc de transport, a fost trecut auto CJ 6412 (fila 25), factură în valoare de 49963,34 lei.
Din adresa nr. 13405/12.01.2007 a DGFP a Municipiului B (fila 29) s-a reținut că a existat înregistrată ca și societate - SC SRL B, CUI -, societate care a fost dizolvată de drept în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 314/2001, dispunându-se radierea sa din Registrul Comerțului în condițiile art. 5 din Legea nr. 314/2001,radierea dispunându-se din oficiu,conform înregistrării nr. 59591 din 23.03.2002.
S-a constatat astfel că SC SRL Tg-J administrată de învinuită, nu avea cum să se aprovizioneze cu marfa de la SC SRL B, societate radiată în anul 2002, astfel încât operațiunea comercială din factura menționată nu este reală.
Această factură fiscală nu poate fi considerată document legal de proveniență a mărfurilor aprovizionate, respectiv document justificativ pentru a fi înregistrat în contabilitatea SC SRL Tg-J, deoarece este emisă de un furnizor care la data emiterii facturii nu mai era în stare de funcționare, fiind deja radiat.
2.Prin factura seria - nr. - din 21.03.2003, s-a consemnat aprovizionarea de contactori electrici și țeava 0273 și 020 de la SC SRL C - cod fiscal R -, prin delegat cu CI seria - nr. -, iar ca mijloc de transport auto "-" fără număr de înmatriculare (fila 39), factură în valoare de 41816,6 lei.
3.Prin factura seria - nr.- din 01.08.2004, s-a consemnat aprovizionarea mai multor bucăți de țeava neagră, de la SC SRL C - cod fiscal R -, prin delegat cu CI seria - nr. -, iar ca mijloc de transport auto "- " (fila 40) și cu mențiunea pe factura fiscală că "plata s-a făcut în numerar", factură în valoare de 14384,12 lei.
Din adresa nr. 2446/10.04.2006 a DGFP C - Activitatea de Control Fiscal (fila 44) s-a reținut că SC SRL C, având cod unic de înregistrare - nu figurează înregistrată la Ministerul Finanțelor și nici la Oficiul Registrului și Comerțului.
Astfel, s-a constatat că operațiunile consemnate în facturile seria - nr. - și seria - nr. - nu puteau fi înregistrate în contabilitate, având în vedere că SC SRL C nu figurează în baza de date a, iar bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective sunt considerate fără documente legale de proveniență.
Facturile fiscale nu pot fi considerate documente legale de proveniență mărfurilor aprovizionate, respectiv documente justificative pentru fi înregistrate în contabilitatea SC SRL Tg-J, deoarece sunt emise de un furnizor care la data emiterii facturilor nu figurează ca înregistrat la Registrul Comerțului.
4.Prin factura seria - nr.- din 28.10.2004, s-a consemnat aprovizionarea a 38 bucăți tobe eșapament rabă, de la SC SRL B - cod fiscal R -, prin delegat cu CI seria - nr. -, iar ca mijloc de transport auto B 35, factură în valoare de 4295, 90 lei (fila 47).
Din procesul verbal nr. 2112/30.03.2006 a DGFP B - Activitatea de Control Fiscal, s-a reținut că factura seria - nr. - nu aparține plajei de numere alocată SC SRL B și nu a fost achiziționată de această din urmă societate, nefiind înregistrată în fișa de magazie a documentelor cu regim special a SC SRL
Tot în acest proces verbal s-a menționat și că SC SRL B are codul d e identificare fiscală R - și ca obiect principal de activitate - comerțul cu ridicata al zahărului, ciocolatei și produselor zaharoase.
De asemenea, audiat la data de 14.08.2008, martorul, administrator al SC SRL B, a precizat că nu a completat personal și nici un alt angajat al societății, factura fiscală seria - nr. - din 28.10.2004, că nu o cunoaște pe învinuita, neavând relații comerciale cu societatea administrată de aceasta, precum și că factura respectivă nu se regăsește în evidența formularelor cu regim special achiziționate de societatea sa. A mai precizat martorul că nu cunoaște persoana trecută la rubrica "delegat" de pe factura în cauză, iar ștampila aplicată pe factură nu corespunde cu ștampila societății ce o administrează.
Din verificările efectuate de organele de poliție (filele 53-55), s-a stabilit că seria și numărul de carte de identitate trecute în factura fiscală seria - nr. - din 28.10.2004, respectiv seria - nr. - aparține unei cărți de identitate eliberată numitului și nu, cum s-a trecut în factura fiscală.
Ca și în cazul celorlalte facturi anterior menționate, a rezultat în mod cert că operațiunile consemnate în factura fiscală seria - nr. - din 28.10.2004 nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective sunt considerate fără documente legale de proveniență.
5. Prin factura seria - nr. - din 16.05.2003, s-a consemnat aprovizionarea a 800 kg țeava inox de la SC SRL S M - cod fiscal R -, J- 31-3064-1994, prin delegat cu CI seria - nr. -, iar ca mijloc de transport auto - (fila 56), marfa achitată în numerar pe bază de chitanță, factură în valoare de 23324 lei.
Din adresa nr. 2641/22.03.2006 a DGFP SM( fila 61, 62 și 63), s-a reținut că nu există societate comercială cu codul d e înregistrare fiscală -, trecut în factura menționată. S-a apreciat și că factura cu seria și numărul menționat anterior a fost ridicată de la furnizorul autorizat - SA S M, în numele SC SRL S M, de către numitul, ca și delegat, precum și că în evidența contabilă a lunii mai 2003 celei din urmă societăți, care are codul fiscal R -, în registrul "Jurnal de vânzări" nu este înregistrată factura seria - nr. - din 19.05.2003 și nici o altă factură de asemenea valoare.
Urmare celor anterior menționate, s-a constatat că SC SRL S M nu are un număr de înregistrare valabil la Registrul Comerțului, iar factura respectivă a fost ridicată de SC SRL S M, dar nu de o persoană autorizată din cadrul acestei din urmă societăți, fapt pentru care nici nu este înregistrată în contabilitate.
6 - 7. Prin facturile seria - - nr. - și nr. -, s-a consemnat aprovizionarea cantităților de 358 ml, respectiv 66.900 kg țeavă de la SC SRL Tg-J - cod fiscal R -, prin delegat, fără a se menționa conform formularului mijlocul de transport și nici cartea de identitate a delegatului, fiind trecut doar "auto" (filele 64 și 65 ), marfa achitată în numerar, facturi în valoare de 24368, 34 lei, respectiv 46572, 43 lei.
Din adresa, nr. 4319/19.02.2007 (fila 68), emisă către DGFP G, s-a reținut că facturierul cu seriile -- - a fost ridicat la data de 25.06.2001 de către SC - SUD SRL.
Având în vedere adresa, rezultat în mod cert că cele două facturi fiscale emise de SC SRL Tg-J, cu seriile - și - și înregistrate în evidența contabilă a SC SRL Tg-J, nu aparțin SC SRL Tg-J, astfel încât operațiunile consemnate în aceste formulare nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar obiectul tranzacțiilor respective sunt considerate fără documente legale de proveniență.
Din procesul verbal întocmit de organele de poliție din cadrul IPJ G la data de 06.10.2008, s-a reținut că în urma verificării la IPJ G - Dispecerat, în baza de date a CNABD pentru evidența populației și înmatriculări auto, s-a constatat că nu figurează ca alocate pentru autovehicule numerele de înmatriculare B 35 și CJ 6412, numere de înmatriculare ce apar trecute în facturile nr. - din 28.10.2004, ca fiind emisă de SC SRL B și respectiv, nr. - din 02.09.2004 ca fiind emisă de SC SRL
În cauză s-a dispus și efectuat un raport de expertiză contabilă, care a concluzionat că prin înregistrarea celor 7 facturi de către învinuita în contabilitatea SC SRL Tg-J, în valoare totală de 204.724,75 lei, s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat reprezentând impozit pe profit, TVA și accesorii ale acestora în sumă de 47.109 lei.
În raportul de expertiză contabilă s-a reținut și că facturile seria - - nr. - și nr. - emise de SC SRL Tg-J sunt completate necorespunzător în sensul că lipsește data emiterii acestora, datele de identitate a delegatului și numărul mijlocului de transport, astfel încât nu pot fî considerate documente justificative, pentru a fi înregistrate în contabilitatea SC SRL Tg-
S-a mai reținut și că nu există dovada, respectiv copia de pe documentul legal care să ateste calitatea de plătitor de TVA a furnizorului, pentru achizițiile cu o valoare a TVA-ului mai M de 5000 lei, efectuat în perioada 2002-01.01.2004, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 345/2002, fiind vorba de facturile nr. - - SC SRL Tg-J, nr. - din 02.09.2004-SC SRL B și nr. - din 21.03.2003 SC SRL
În conținutul raportului de expertiză contabilă s-a menționat că învinuita nu a respectat prevederile art. 39 lit. b din Legea nr. 345/2002, în conformitate cu care era obligată ca plătitoare de taxă pe valoare adăugată să solicite de la furnizori facturi fiscale sau documente legal aprobate și să verifice întocmirea corectă a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a TVA-ului mai M de 5000 lei, cum este cazul facturilor anterior menționate, era obligată să solicite și copia de pe documentul legal care atesta calitatea de plătitor de TVA a furnizorului /prestatorului.
Audiată atât la organele de poliție, cât și la procuror, învinuita a precizat că a achiziționat marfa din facturile fiscale menționate mai sus, marfa ce îi era adusă la sediul firmei de un reprezentant al societăților trecute în facturi, iar la data primirii mărfii, reprezentantul societății furnizoare aducea și factura, care era deja completată.
Cele declarate de învinuită nu au fost luate în considerare, atâta timp cât în facturile fiscale sunt trecuți ca delegați numiții - concubinul învinuitei și - fiul învinuitei, persoane care potrivit cu cele declarate de învinuită nu aveau cum să fie trecuți ca delegați în facturile respective, atâta vreme cât marfa achiziționată îi era adusă la sediul firmei.
În actul de sesizare al DGFP G, s-a reținut că această instituție s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 70.717 lei.
Fapta învinuitei, constând în evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, așa cum a fost expusă mai sus, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procese- verbale de constatare întocmite de DGFP G; Raport de expertiză contabilă; adrese DGFP B, DGFP C, DGFP B și DGFP S M; facturile fiscale și chitanțele aferente acestora; declarații învinuită, declarații martori.
În drept, a considerat procurorul că apta învinuitei, constând în evidențierea în acte contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale).
persoana învinuitei: procurorul a reținut că învinuita este în vârstă de 42 ani, fără studii, fără antecedente penale.
Din materialul de urmărire penală a rezultat că învinuita a avut o atitudine nesinceră pe parcursul cercetărilor, în sensul că nu a recunoscut învinuirea adusă.
Elemente referitoare la actele de urmărire penală.
Cercetarea penală s-a făcut cu învinuita în stare de libertate. Învinuitei i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 09.10.2008.
Față de cele de mai sus, în 262 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, procurorul a dispus unerea p. în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale).
Conform articolului 264 Cod procedură penală dosarul a fost trimis Judecătoriei Tg-J pentru soluționare, stabilindu-se cheltuieli de urmărire penală în sumă de 500 lei ce vor fi suportate de inculpata.
La cercetarea judecătoreasca, inculpata a recunoscut fapta infracțională așa cum a fost reținută prin actul de inculpare în sarcina sa, însușindu-și probatoriul administrat pe latura penală a cauzei.
Inculpata a solicitat, pe latura civilă a cauzei, efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului real cauzat bugetului statului.
S-a constituit parte civilă în cauză B - G cu prejudiciul de 115.180 ei cauzat bugetul consolidat al statului.
Ca urmare a declarației inculpatei, s-a considerat de către instanță că pe latura penală a cauzei a fost recunoscută fapta prevăzută de articolul 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale), iar la dosarul cauzei se aflăînscrisurile sub semnătură privată cedovedesc săvârșirea faptei infracționale reținută prin actul de inculpare în sarcina inculpatei.
La cererea părții civile B - G, instanța a instituit în baza art. 163 C.P.P. măsura sechestrului asigurator, prin încheierea din 17.11.2008, măsură asiguratorie ce va fi menținută de către instanță până la achitarea prejudiciului actualizat până la data plății către bugetul consolidat al statului.
S- încuviințat administrarea probei cu expertiza contabilă pentru stabilirea reală prejudiciului real cauzat bugetului consolidat al statului, expertiză efectuată de trei experți contabili.
Cei trei experți au concluzionat prin expertiza contabilă depusă la dosarul cauzei că prejudiciul cauzat bugetului statului este de 47 109 lei.
Urmare a probelor aflate la dosarul cauzei, probe reprezentate de înscrisurile sub semnătură privată, înscrisuri doveditoare ale operațiunilor economice, transpuse în operațiuni contabile, instanța a constatat că inculpata, prin fapta sa, a penetrat informațional sistemul indicatorilor economici și financiari, indicatori ce se referă la creanțele financiar bugetare aferente bugetului consolidat al statului cu datele dorite de acesta, date false ce-i permitea diminuarea creanțelor financiar bugetare.
Introducerea informațiilor eronate (fictive) se putea face numai prin sistemul informațional de evidență, sistem ce are la intrare informații numai de pe documentele justificative ale operațiunilor economice ce formează subsistemul de evidență primară documentară, evidență tehnico operativă.
Informațiile, aflate pe documentele primare de la dosarul cauzei, au fost preluate de sistemul de evidență contabilă, TVA-ul fiind fictiv justificat prin înregistrările contabile ca informație de pasiv patrimonial ce prin natura ei este o informație ce nu se poate vedea direct în ce este concretizată, în comparație cu informațiile de activ patrimonial ce se pot observa direct în ce sunt concretizate.
Informațiile din documentele justificative ale operațiunilor economice fictive efectuate de inculpată au denaturat venitul bugetului statului reprezentat de taxa pe valoare adăugată, ca impozit indirect cu valoarea prejudiciului de 115.180 ei cauzat bugetul consolidat al statului.
În baza art.4 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată, Guvernul a emis "HG nr.831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora."
Potrivit alin.2 al art.2 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a formularelor comune privind activitatea financiar contabilă, aprobate prin Ordinul nr.425/03.04.1998, "Înscrisurile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare".
Contribuabilii sunt obligați să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operațiunilor înregistrate în acestea și nu fictiv cum a efectuat inculpata.
Prin documentul de evidență primară se adeverește, se constată sau se preconizează un fapt (baza de impozitare a TVA ca în cauza de față), se conferă un drept(prin dedublarea operațiunii economice în ce are economic în ea pentru activul patrimonial și ce are financiar în ea pentru pasivul patrimonial al persoanei juridice cu ajutorul contabilității ), se recunoaște o obligație(creanța financiar bugetară).
De această funcție a documentului primar de evidență s-a folosit inculpata pentru a dovedi că are dreptul la deducerea ului pe care nu l-a plătit la aprovizionarea mărfurilor.
Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.c din 241/2005 absoarbe și infracțiunea de fals și uz de fals prevăzută de art.290 (falsul din datele documentului de evidență primară privind TVA-ul plătit la aprovizionare) pentru că obiectul material al infracțiunii prevăzută de art.9 lit.c din 241/2005 este redus la documentele primare de evidență documentară, nefiind incluse registrele generale de evidență contabilă al căror fals (prevăzut de art.289, ca normă de trimitere) face obiectul infracțiunii la legea contabilității (art.43 din L 82/1991, republicată).
Prin fals și uz de fals se ascunde sursa de venit impozabilă sau se expune exagerat, ca în cauza de față, când inculpata a prezentat TVA-ul considerat ca plătit la aprovizionare ca informație de pasiv patrimonial, invizibilă direct, cum se vede informația despre activul patrimonial în mod direct.
Informația de pasiv patrimonial, explică sursele de proveniență activului patrimonial, dar sursele de proveniență ca informații au caracteristica că-s invizibile, fiind informații matematice rezultate prin dedublarea realității de când le- descoperit inventatorul contabilității în partidă dublă ca știință, în evul mediu ( în 1494).
În documentele de evidență contabilă se înscrie operațiunea contabilă aferentă operațiunii economice privind pasivul informațional patrimonial, ce se află la rândul ei consemnată în documentul primar de evidență primară documentară, intervenind cu metodologia sa contabilitatea ca știință și practică prin dedublarea operațiunii economice în ce are economic în ea pentru activul patrimonial (folosindu-se contul de activ ) și ce are financiar în ea pentru pasivul patrimonial al persoanei juridice (folosindu-se contul de pasiv).
Inculpata a acționat, în modalitatea arătată mai sus (cu referire la începutul ingineriei financiar fiscală implementată), pentru a se încadra în regimul juridic al TVA - ului și astfel să- dea posibilitatea aparentă de deducere - restituire al TVA-ului.
Această stare de fapt rezultat explicit din dispozițiile ce reglementează baza de impozitare a TVA-ului, bază de impozitare (prevăzută la cap. VII din codul fiscal) ce este reprezentată din tot ceea ce constituie ontrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, pentru livrări de bunuri și prestări de servicii.
Faptul generator și exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată sunt prevăzute de cap. VI din codul fiscal, iar la art.134 din codul fiscal se dispune că: " (1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei. (2) taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptățita, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată. (3) plății taxei reprezintă data la care o persoana are obligația de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1) din codul fiscal. Aceasta dată determina și momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei."
Faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări de servicii sunt prevăzute la art. 134 1 din codul fiscal în sensul că: "(1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol."
Baza de impozitare este prevăzută la cap. VII din codul fiscal, pentru livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în interiorul tarii la art. 137 din codul fiscal, prin care se dispune că:" (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din: a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c), din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;"
La infracțiunile privind evaziunea fiscala, obiectul acestora se refera la înregistrarea operațiunilor economice în documentele primare de evidență (așa zisa evidență primară, documentară, tehnico-operativă de la locul unde are loc operațiunea, evidență ce nu se poate confunda cu evidența contabilă).
Săvârșirea infracțiunii de prejudiciu privind evaziunea fiscală nu atrage anularea actelor contabile ( din registrele jurnal și cartea M), având în vedere că aceste registre fac dovada ( proba) falsului înregistrat în activul și pasivul patrimonial, fals ce a generat diminuarea creanței financiar bugetare, iar prin obligarea la plata creanței financiar bugetare ca urmare a sentinței penale se dispune, cu autoritate de lucru judecat, ceea ce să se înregistreze în contabilitate cu privire la obligațiile financiar bugetare dacă creanța financiar bugetară a rămas în patrimoniul societății comerciale.
A dispune și anularea actelor, echivalează cu dublarea operațiunii contabile cu efecte în diminuarea patrimoniului societății, decapitalizarea acesteia cu suma ce reprezintă creanța financiar bugetară, plecând și de la faptul că societatea comercială nu are ca obiect de activitate săvârșirea de infracțiuni, pentru ca aceste infracțiuni să fie înregistrate în evidența acesteia.
Răspunderea civilă delictuală, fiind a inculpatei în cauza de față, având în vedere că patrimonial acesteia s-a majorat cu sumele de bani ce trebuiau să ajungă la bugetul statului și nu patrimonial societății comerciale cu privire la care s-a denaturat TVA-ul, ca informație de pasiv patrimonial (invizibilă), prin evidențierea informațională fictivă a plății acesteia la aprovizionarea mărfurilor, cu scopul de ai da dreptul la deducerea acesteia cu ocazia vânzarii respectivelor mărfuri sau produse.
În acte contabile sau în alte documente legale ( pe suport hârtie sau suport magnetic) se înregistrează, în subsistemul informațional al evidenței primare, documentare, tehnico-operativă, evidență structurată pe sistemul informațional al formularele tipizate comune, ce se întocmesc de către orice persoană la locul unde s-a efectuat operațiunea comercială, actul sau faptul de comerț, procesul tehnologic de producție, depozitarea mărfurilor, produselor, semifabricatelor,. etc, baza de impunere a creanțelor financiar bugetare, în cauza de față TVA-ul.
Documentele (formularele pe care s-au consemnat date), reprezintă prin ele ca suport hârtie sau magnetic evidența informațională primară, documentară, tehnico-operativă, ținută la locul unde s-a efectuat operațiunea comercială, actul sau faptul de comerț, procesul tehnologic de producție, depozitarea mărfurilor, produselor, semifabricatelor, ambalajelor, mijloacelor fixe, etc.
Informațiile din evidența primară, documentară, tehnico-operativă, ținută pe documente la locul unde s-a efectuat operațiunea comercială, actul sau faptul de comerț, fiind până în această fază a înregistrări informației în formă brută, ă,neprelucrată contabil.
Informațiile de pe documente se prezintă în limbajul lor ( profan -pe înțelesul tuturor), limbaj cunoscut și accesibil pentru toți, așa cum s-a desfășurat informațional actul sau faptul de comerț, procesul tehnologic de producție, depozitarea mărfurilor, produselor, semifabricatelor, ambalajelor, mijloacelor fixe, etc, operațiunea comercială sau operațiunea economico-financiară în realitate.
Documentele pe care se află informațiile brute evidențiate primar, documentar, tehnico-operativ, după preluarea informațiilor și prelucrarea acestora de contabilitatea sintetică și analitică prin intermediul contabililor, devin documentele justificative ale înregistrărilor efectuate de contabili în contabilitatea sintetică și analitică.
Instanța, analizând probele aflate la dosarul cauzei și luând act de recunoașterea inculpatei, a reținut că starea de fapt prevăzuta prin rechizitoriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale).
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța a avut în vedere disp.art.72 pen. în sensul că a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de dispozițiile 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. 2 Cod penal (7 acte materiale), în sensul limitelor de pedeapsă prevăzute pentru fapta săvârșită de către inculpată, de gradul de pericolul social concret al faptei săvârșite de către inculpată, de persoana inculpatei și de împrejurările care atrag agravarea sau atenuarea răspunderii penale cu privire la inculpată.
Referitor la persoana inculpatei, s-a reținut că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosarul cauzei.
S-a considerat că pedeapsa cu închisoarea cu privare de libertate este cea care va determina inculpata să nu mai săvârșească fapte de natura celei pentru care au fost trimisă în judecată în cauza de față.
S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit:a teza a II-a și b Cod Penal, pe durata prevăzută de art.71 ca Cod Penal pedeapsă accesorie pedepsei principale cu închisoarea.
În baza art.65 pen raportat la art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b, și c pen. pe o durată de 5 ani ce va fi executată conform dispozițiilor art.66 pen.
În baza art.364 cu C.P.P. aplicarea art.998-999 Cod Civil, ca urmare a răspunderii civile delictuale a fost obligată inculpata la plata către bugetul consolidat al statului, reprezentat de P-F-P a sumei de 115.180 lei despăgubiri civile, prejudiciu ce va fi actualizat cu majorările de întârziere și dobânzile legale până la data plății.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpata, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, fără a-l motiva, însă, în concluziile orale ale apărătorului ales, s-a invocat în principal greșita condamnare a apelantei inculpate și în subsidiar s-a solicitat redozarea pedepsei și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, ori executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin decizia penală nr.138.A din 11.05.2009, Tribunalul Gorja admis apelul declarat de inculpata, a desființat sentința, în sensul că a făcut aplicarea art. 81.pen. pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă ce s-a suspendat pe perioada prevăzută de art. 82.pen.
S-au pus în vedere inculpatei disp. art. 83.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, sentința apelată prin prisma motivelor de apel orale invocate și a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, a constatat și reținut că apelul este întemeiat numai sub motivul invocat al modalității de executare a pedepsei aplicate de către prima instanță, astfel că, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a pr.pen a fost admis, desființată sentința, în sensul că s-a făcut aplicarea disp. art. 81.pen. pentru pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă de prima instanță, pe perioada prev. de art. 82.pen.
S-au pus în vedere inculpatei disp. art. 83.pen, iar în baza art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii,fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, în lumina considerentelor redate în continuare.
Motivul invocat oral, privind solicitarea achitării inculpatei în temeiul art. 10 lit. d pr.pen. cu menținerea dispozițiilor sentinței apelate privind latura civilă, nu poate fi primit de către instanța de apel, întrucât din probatoriul administrat la organul de urmărire și la instanța de fond, rezultă fără dubiu că în perioada martie 2003- octombrie 2004 apelanta inculpată, în calitatea de administrator la SC SRL Tg-J a înregistrat în evidența contabilă facturi fiscale având ca obiect mărfuri constând în țeavă inox, tobe eșapament rabă, contactori electrici, piulițe, facturi în care au fost înscrise la rubrica furnizori un nr. de 7 societăți comerciale.
Dintre aceste societăți comerciale, unele au fost radiate, altele dizolvate de drept, iar altele nu au figurat niciodată înregistrate la Ministerul Finanțelor și nici la Oficiul Registrului și Comerțului.
Prin urmare, așa cum rezultă și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, inculpata a evidențiat în acte contabile operațiuni nereale și cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, înregistrând astfel în evidența contabilă, pe perioada menționată, taxa pe valoare adăugată deductibilă, în sumă totală de 32.688 lei și impozit pe profit în sumă de 14.421 lei.
Însă, apelul a fost întemeiat sub aspectul motivului invocat privind modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani aplicată inculpatei de către instanța de fond.
Astfel, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81.pen. în sensul că va fi menținută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către instanța de fond ( art. 81 alin. 1 lit. a pen), inculpata nu a mai fost condamnată anterior nefiind cunoscută cu antecedente penale ( art. 81 alin. 1 lit. b pen.),iar în cursul procesului penal a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând fapta pentru care a fost trimisă în judecată și însușind probatoriul administrat în cauză, prin declarația dată la instanța de fond - fila 18 dosar de fond.
Nemulțumită de această decizie, în termen legal, a declarat recurs inculpata.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probele administrate, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că situația de fapt este corespunzătoare acestora, precum și activităților infracționale efective desfășurate de inculpată.
În raport de faptele săvârșite, de gravitatea acestora, constând în faptul că în perioada martie 2003 - octombrie 2004, SC SRL Tg.J - administrată de inculpată a înregistrat în evidența contabilă facturi fiscale având ca obiect mărfurile: țeavă inox, tobe eșapament rabă, contactori electrici, etc.taxa pe valoarea adăugată deductibilă, în sumă totală de 32.688 lei și impozit pe profit, în sumă de 14.421 lei.
Facturile fiscale nu pot fi considerate documente legale de proveniență a mărfurilor aprovizionate, deoarece sunt emise de un furnizor care la data emiterii facturilor nu figurează în Registrul Comerțului.
În drept, fapta inculpatului, constând în evidențiere în acte contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/205 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal.
Instanța de apel a desființat sentința penală a instanței de fond, în sensul aplicării art.81 p, pentru pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Având în vedere cele ce preced, Curtea apreciază că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată, neimpunându-se schimbarea acesteia.
Ca atare, hotărârea atacată va fi menținută ca legală și temeinică sub toate aspectele și va respinge ca nefondat recursul inculpatei, potrivit art.38515pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și prevederile art.1192 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr.138.A/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.13834/318/208.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2009.
- - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
S/05.11.2009
28 octombrie 2009
- Tg.J va urmări și încasa de la rec.inc.suma de 16.900 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Constantin Diaconu, Liana
