Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1048/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1048
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.113/21 august 2008 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul recurent personal, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, constată depuse la dosar, prin registratură, motivele de recurs, formulate de către inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului solicită amânarea cauzei, în vederea trimiterii prezentului dosar, spre rejudecare, la completul care a pronunțat DP NR. 1271/2006, conform practicii Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Procurorul pune concluzii de amânare a cauzei, având în vedere cele arătate de apărătorul ales al inculpatului.
Instanța, în deliberare, având în vedere regulamentele și ordinele prezente în vigoare, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, să se dispună achitarea inculpatului, în principal, în baza art.10 lit.b C.P.P. iar în subsidiar achitarea, în baza art.10 lit.c și d C.P.P. deoarece fapta nu a fost săvârșită de către el, lipsind intenția inculpatului.
Prin al doilea motiv de recurs, solicită casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la una din cele două instanțe, deoarece la instanța de apel nu a fost citată coinculpata, pentru opozabilitate, iar inculpatul nu a fost citat în momentul în care expertul s-a deplasat la fața locului, pentru efectuarea expertizei și nu a lua la cunoștință de această expertiză, impunându-se casarea hotărârii pentru efectuarea unei noi expertize, nefăcându-se o cercetare judecătorească corectă.
Procurorul, față de motivele invocate în apărare, de către apărătorul ales al inculpatului, solicită casarea hotărârii recurate, având în vedere că inculpatul nu a fost citat, expertiza a fost efectuată și a fost apreciată de către instanță. Pe fond, solicită respingerea recursului, hotărârea dată fiind legală și temeinică.
Inculpatul, având cuvântul, arată că partea civilă nu este păgubită, ci el este cel păgubit, a fost forțat să vândă acel teren, nu a efectuat nici un document, este condamnat pe nedrept, solicită casarea hotărârii și achitarea sa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 464 din 10 decembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în baza art.289 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.74, 76 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.25 Cod penal raportat la art.289 Cod penal și art.289 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.291 Cod penal cu aplic.art.74, 76 Cod penal condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art.215 al.1, 2, 3 Cod penal cu aplic.art.74, 76 Cod penal condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza disp.art.85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria Caransebeș prin sentința penală nr.359 din 11 mai 2004, dosar nr.1371/P/2004, definitivă prin decizia penală nr.1205/R din 13 decembrie 2004 Curții de Apel Timișoara și în baza disp.art.33-34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza disp.art.81-82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, care curge de la data de 13 decembrie 2004, dată la care hotărârea anterioară de condamnare a rămas definitivă.
A atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 Cod penal.
În baza art.445 Cod procedură penală a declarat false și a anulat procesele verbale de punere în posesie din 12 decembrie 1995 emise de Primăria, adeverința de preempțiune nr.260 din 11 februarie 2002 emisă de Primăria, pentru inculpat, și contractul de vânzare cumpărare nr.1274 din 08 aprilie 2002 autentificat de Biroul Notarului Public
În baza disp.art.14, 346 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL cu sediul în S,- B,.2, jud.S, reprezentată prin administrator, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 8103 lei cu dobânzile legale aferente până la data plății.
A obligat inculpatul față de stat la 3000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce a fost suportată din fondurile Ministerului d e Justiție.
A dispus plata de către Tribunalul C-S a sumei de 2000 lei reprezentând onorariu pentru expert, expertiză dispusă prin decizia nr.1271/R/14.12.2006 a Curții de Apel Timișoara, sumă ce a fost suportată din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 04.08.2005 în dosar nr.3120/P/2005.
Prin sentința penală nr.387 din 19 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, prin schimbarea încadrării juridice, în baza disp.art.289 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și aplicarea art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 30 martie 1956 în loc. de sub M, jud.M, cetățean român, absolvent a 8 clase, căsătorit, posesor al CI seria - nr.-, CNP--, cu domiciliul în com., sat nr.36, jud.C-S), la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza disp.art.291 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza disp.art.215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar conform art.33, 34 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza disp.art.85 Cod penal, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de Judecătoria Caransebeș prin sentința penală nr.359 din 11 mai 2004, dosar nr.1371/2004 definitivă prin decizia penală nr.1205/R din 13 decembrie 2004 Curții de Apel Timișoara și, în baza disp.art.33,34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza disp.art.81,82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, și s-a dispus anularea actelor falsificate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, inculpatul.
Prin decizia penală nr.178 din 5 septembrie 2006, Tribunalul C-S s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei penale a Tribunalului C- a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului și casarea sentinței penale pronunțată.
Prin decizia penală nr. 1271/R din 14 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr.- Curtea de Apel Timișoara în temeiul art.38515pct.2 lit. Cod procedură penală a admis recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 387 din 19.04.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș și a deciziei penale nr. 178 din 5.09.2006 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr. 4021/P/2006, a casat hotărârile penale menționate și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoria Caransebeș.
Dosarul a fost reînregistrat la această instanță sub nr.3120 din 23 ianuarie 2007.
Rejudecând în fond după casarea cu trimitere, Judecătoria Caransebeșa reținut în fapt următoarele:
Prin titlul de proprietate 36001 s-a constituit dreptul de proprietate pe suprafața de 10 hectare în favoarea inculpatului, în baza 18/1991.
În primăvara anului 2002, inculpatul, în calitate de primar al comunei, împreună cu inculpata - inginer agronom în cadrul aceleiași autorități administrative locale - Primăria, au întocmit în favoarea inculpatului un proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 5,25 ha teren agricol, dar ulterior suprafața a fost modificată pentru 6,250 ha, iar actul întocmit a fost antedatat cu data de 12 decembrie 1995 și acest act a fost semnat la poziția "specialist măsurători topografice" de către inculpata, iar la poziția "primar" de către inculpatul, deși la acea dată de 12.12.1995, acesta nu avea calitatea de primar, fiind ales în această funcție abia la alegerile locale în luna iunie 1996. De asemenea inculpatul a semnat acest proces verbal și la poziția "proprietar".
În baza acestui act, la data de 08 aprilie 2002 notarul public G din Caa utentificat vânzarea terenului de 6,250 ha, care a fost cumpărat de către SRL cu sediul în S, reprezentată de asociat unic - cetățean cu domiciliul în ia -.
La notarul public, inculpatul a prezentat și o adeverință de preempțiune nr.260 din 11.02.2002, care de asemenea nu are un conținut real, deoarece la Primăria nu a fost înregistrată nici o ofertă de vânzare din partea inculpatului, iar numărul de înregistrare este fictiv, deoarece așa cum rezultă din registrul de intrări-ieșiri, în data de 11 februarie 2002 au fost înregistrate numai actele cu nr.98 și 99.
Procesul verbal de punere în posesie a inculpatului pe suprafața de 6,250 ha nu a mai fost înaintat Comisiei județene pentru emiterea titlului de proprietate.
La dosarul cauzei a fost întocmită și o expertiză tehnică de către expert.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, având în vedere că acesta a semnat procesul verbal de punere în posesie, proces verbal care a fost antedatat la data când nici nu era primar și de asemenea și adeverința de preempțiune și nu pe aceea de instigare la infracțiunea de fals intelectual. Schimbarea încadrării juridice din art.25 Cod penal rap.la art.289 Cod penal în art.289 Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal a fost pusă în discuție în ședința publică de azi 10.12.2007; de asemenea sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals și înșelăciune prev. de art.291 Cod penal și 215 al.1,2 și 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere disp.art.72 Cod penal, respectiv circumstanțele personale ale inculpatului, adică comportamentul lui înainte de săvârșirea faptelor și după ce a săvârșit faptele, dar și disp.art.385 al.2 Cod procedură penală, adică faptul că inculpatului nu-i poate fi creată o situație mai grea atunci când i s-a admis apelul sau recursul, în propria cale de atac.
În baza art.445 Cod procedură penală a declarat false și a anulat procesul verbal de punere în posesie din 12.12.1995 emis de primăria, adeverința de preempțiune nr.260/11.02.2002 emisă de primăria pentru inculpat și contractul de vânzare cumpărare 1274/08.04.2002 autentificat de birou notar public
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, instanța de fond pe baza probelor administrate a obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL S suma de 8103 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; se motivează solicitându-se achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1, 2 și 3, art.289 și art.291 Cod penal, și se mai invocă tot ca temei al achitării art.10 lit.c și art.10 lit.d Cod procedură penală; se mai invocă faptul că inculpatul a fost cercetat de deși infracțiunea pentru care este trimis în judecată nu intră în competența -ului, că expertiza efectuată în cauză nu a fost comunicată inculpatului și că acesta nu și-a însușit banii invocați pentru vânzarea terenurilor; prin motivele de apel s-a solicitat o nouă expertiză tehnică și noi probe testimoniale fără a fi indicate numele martorilor la care se face referire.
În susținerea orală a apelului inculpatul, prin avocat ales nu se mai solicită efectuarea acestor probe.
Prin DP nr. 113/21.08.2008, Tribunalul C - S, n baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 10 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. -.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, nalizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu conform art.371 al.2 Cod procedură penală a constatat că apelul este nefondat.
Hotărârea Judecătoriei Caransebeș este legală și temeinică pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza stării de fapt corect reținută de instanță, în baza probelor administrate.
În acest dosar penal prin ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 29.03.2005 s-a dispus declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea față de alte persoane cercetate și nu față de inculpatul, față de acest inculpat cercetarea penală a fost continuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, și s-a finalizat prin întocmirea rechizitoriului la data de 30 iunie 2005 în dosarul nr.88/P/2005 al Curții de Apel Timișoara; apărarea inculpatului sub acest aspect este vădit netemeinică.
În ce privește solicitarea inculpatului privind achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 al.1, 2 și 3 Cod penal - înșelăciune în contracte, de art.289 Cod penal - fals intelectual și de art.291 - uz de fals Cod penal, acestea de asemenea sunt neîntemeiate, de fapt inculpatul nu invocă motive clare în baza cărora solicită achitarea sa, ci doar invocă 3 texte de lege ca temei al achitării care nu pot fi aplicate împreună, ele având caracter antagonic întrucât fie fapta nu este prevăzută de legea penală și atunci nu constituie infracțiune (art.10 lit.b Cod procedură penală ), fie dacă este prevăzută, atunci constituie infracțiune însă în concret nu sunt întrunite elementele constitutive ale conținutului obiectiv și subiectiv ale infracțiuni - art.10 lit.d Cod procedură penală, și fapta nu a fost săvârșită de inculpat art.10 lit.c Cod procedură penală.
Inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, activitatea sa infracțională fiind pe deplin dovedită: a semnat procesul verbal de punere în posesie la rubrica primar- deși la aceea dată nu întrunea această funcție, și a semnat și adeverința de preemțiune întocmită tot în fals. Faptele acestui inculpat de întocmi în fals adeverința de preemțiune pe care însoțită de procesul-verbal de punere în posesie, de asemenea fals, le-a prezentat notarului în vederea autentificării vânzării constituie infracțiunea de fals intelectual, uz de fals și înșelăciune, prev. de art.289, art. 291 și 215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea pentru cele două infracțiuni de fals intelectual a art.41 al.2 Cod penal.
Actele falsificate prezentate notarului public pentru încheierea tranzacției de vânzare constituie elementele de inducere în eroare specifice infracțiunii de înșelăciune în convenție, întrucât aparența de legalitate dată înscrisurilor atât de calitatea socială a vânzătorului cât și de autoritatea emitentă a transmis cumpărătoarei deplina convingere asupra legalității și autenticității înscrisurilor.
Expertiza tehnică efectuată în cauză completează în sensul celor reținute, probele care dovedesc vinovăția inculpatului căruia, chiar dacă nu i s-a comunicat un exemplar după acest raport de expertiză, a luat cunoștință de el - de la dosarul cauzei; deși inițial, în motivele scrise de apel inculpatul a solicitat o nouă expertiză - fără a motiva de ce este nemulțumit de expertiza întocmită și dispusă în fața instanței de fond, el nu a mai insistat și nu a mai solicitat această probă, ori alte probe, în fața instanței de apel.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că motivele de apel invocate sunt netemeinice și nelegale și în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 10 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. -.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei penale nr. 113/21 august 2008, declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea sa în baza art.10 lit.b C.P.P. în principal, iar în subsidiar, în baza art.10 lit.c și d
C.P.P.În același timp s-a solicitat și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, deoarece expertiza judiciară a fost efectuată fără ca inculpatul să fi fost citat.
Inculpatul s-a mai apărat cu argumentul că nu a produs nici un prejudiciu vreunei persoane, dimpotrivă el fiind cel prejudiciat.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocat, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului C - S, fiind temeinică și legală.
Curtea, constată că instanța de fond, Judecătoria Caransebeș, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289 Cod Penal, uz de fals, prev.de art.291 și Cod Penal înșelăciune, în forma prev.de art.215 alin,1,2,3 Cod Penal, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală.
Instanța de fond a aplicat în mod corect criteriile de individualizare a pedepselor, prev.de art.72 Cod Penal, a reținut în mod justificat circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului și a aplicat o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, corect dozată, prin prisma gradului de pericol social al infracțiunilor săvârșite, raportat și la circumstanțele personale ale inculpatului.
De asemenea, în mod justificat s-a dat eficiență aplicării dispozițiilor art.81 Cod Penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, deoarece într-adevăr scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Inculpatul a solicitat în cadrul recursului, să fie achitat, indicând mai multe temeiuri de drept respectiv art.10 lit.b,c și d C.P.P. aceste temeiuri fiind în principiu antagonice, prevăzând situații complet diferite.
Curtea apreciază că niciuna din aceste texte de lege nu este aplicabil în speța de față, deoarece faptele penale ale inculpatului au fost dovedite prin probele existente la dosar, dincolo de orice dubiu, ele sunt prevăzute de legea penală și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
În ceea ce privește motivul de casare cu trimitere spre rejudecare, de asemenea, nu poate fi primit de către instanță, chiar și în situația în care inculpatului nu i s-ar fi comunicat un exemplar de pe raportul de expertiză, acesta a avut posibilitatea de a lua cunoștință de el, de la dosarul cauzei, chiar să formuleze obiecțiuni, chiar de a solicita alte probe similare, pentru dovedirea nevinovăției sale, astfel că dreptul său la apărare nu a fost încălcat, nefiind prejudiciat în nici un fel de modul de desfășurare a procesului.
Celălalt motiv de casare cu trimitere spre rejudecare invocat de către inculpat, fost acela că coinculpata, nu a fost citată în faza judecării apelului, însă acest motiv nu este întemeiat, deoarece această inculpată nu a formulat apel și în consecință nu era necesară citarea sa. Văzând că hotărârea Tribunalului C - S este temeinică și legală, iar motivele invocate în apărare de către inculpatul recurent sunt nefondate, instanța urmează să respingă recursul formulat de către inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.113/21 august 2008 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 C.P.P. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 10 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/28.11.2008
Dact: 2 exempl/ 12 2008
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Apel: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
