Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.105/R/2009
Ședința publică din 05 martie 2009
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,domiciliat în S M,-, -.17, județul S M, împotriva deciziei penale nr.179/A din 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a menținut în totalitate sentința penală nr.100 din 01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Carei, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.20 alin.1 raportat la art.215 alin.2 Cod penal, art.292 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.290 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent G lipsă, apărătorul acestuia av., în baza delegației de substituire pentru av., desemnat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 578 din data de 20.01.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurate și pe cale de consecință restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art.380 din Codul d e procedură penală, iar în subsidiar solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege. Arată instanței că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu privare de libertate, însă instanța a omis să verifice respectarea dreptului la apărare al inculpatului în cursul urmăririi penale, având în vedere că la fila 11 din dosarul de urmărire penală există declarația inculpatului care nu este semnată de către apărătorul acestuia. Consideră că urmărirea penală este lovită de nulitate, întrucât organul de urmărire penală trebuia să-i aducă la cunoștință inculpatului că poate fi asistat de un apărător ales sau trebuia să-i desemneze un apărător din oficiu.
Reprezentantul parchetului arată că hotărârea recurată este legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar cu nr. unic de mai sus, în baza art. 20 alin. 1 raportat la art. 215 alin. 2 Cod penal - "tentativă la înșelăciune", inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.12.1979, în O, județ B, CNP--, cetățenia română, studii medii, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în Carei,-,. 2, județ S M, fără antecedente penale, a fost condamnat la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare; în baza art. 292 Cod penal - fals în declarații, a fost condamnat la 1 (un) an închisoare și în baza art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal - complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost condamnat la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani potrivit art. 82 Cod penal, iar în baza art. 83 Cod penal s-a atras atenția asupra art. 359 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Prin aceiași sentință, în baza art. 26 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal și art. 215 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal - complicitate la tentativă la înșelăciune - a fost condamnat și inculpatul G, fiul lui G și, născut la 03.04.1980, în S M, județ S M, CNP--, cetățenia română, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în S M,-,. 17, județ S M, recidivist, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare; în baza art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal - fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal conform art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului..
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, fiecare inculpat a fost obligat la câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei s-a dispus a fi virată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați S M, în favoarea avocatului, reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în data de 01.09.2006, inculpatul din Carei, fără ocupație, s-a prezentat la Banca Comercială Română, Sucursala Carei pentru a solicita un credit pentru persoane fizice în valoare de 5.000 euro, iar în urma verificărilor efectuate de consilierul client reital din cadrul băncii, acesta a constatat că documentele depuse la dosarul de credit nu corespund cu realitatea, motiv pentru care nu s-a aprobat dosarul de credit.
În cursul cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul s-a întâlnit în Carei cu inculpatul G din SMc ăruia i-a spus că dorește să obțină un credit bancar, iar acesta s-a angajat că îi va procura documentele necesare obținerii acestuia în schimbul sumei de 2.500 euro, cerându-i în acest sens o carte de identitate și stabilind că în momentul când va avea documentele necesare îl va suma pe telefonul mobil pentru a se întâlni.
După două săptămâni inculpatul a venit la Carei și a predat inculpatului o xerocopie după o carte de muncă și o adeverință de salariu cu datele de identitate ale inculpatului din care rezultă că acesta este angajat la SC SRL în calitate de conducător auto.
Apoi, în data de 01.09.2006, inculpatul s-a prezentat la.RSucursala Carei unde a depus documentele solicitând obținerea unui credit în valoare de 5.000 euro, completând și semnând declarația pe proprie răspundere privind autenticitatea documentelor din dosarul de credit în fața martorei - consilier reital în cadrul băncii, care, având suspiciuni cu privire la salariul M trecut pe adeverința de salariu a făcut verificări la societatea emitentă și constată că documentele depuse la dosarul de credit nu sunt eliberat de societatea în cauză, sesizând conducătorii sucursalei care nu au mai acordat creditul solicitat.
În urma verificărilor efectuate la SC SRL S M, cu privire la eliberarea adeverinței de salarizare, s-a constat că inculpatul nu a fost vreodată angajatul acestei societăți și nici nu posedă permis de conducere.
Situația de fapt relatată mai sus este recunoscută și regretată de către inculpați, recunoaștere care se coroborează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Față de cele de mai sus și întregul material probator administrat, prima instanță reținând că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și reținând vinovăția lor în comiterea acestora i-a condamnat potrivit dispozitivului sentinței atacate.
În temeiul art. 72 Cod penal raportat la art. 52 Cod penal și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil, la individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța de fond a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social creat, faptul că sunt persoane tinere, care s-au prezentat în cursul urmăririi penale, respectiv în cursul cercetării judecătorești s-a prezentat doar inculpatul G care a recunoscut și regretat fapta comisă, dar care a "îmbrăcat haina recidivei" conform art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru inculpatul G instanța de fond a avut în vedere și rezultatul verificării din fișa de cazier judiciar din care rezultă că acesta a fost condamnat de mai multe ori, ultima condamnare fiind aplicată prin Sentința penală 864/26.05.2002 a Judecătoriei Satu Mare prin care s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală 51/2001 a Judecătoriei Carei și sentința penală nr. 2349/2001 a Judecătoriei Satu Mare, la care s-a aplicat un spor de șase luni, acesta având să execute cinci ani și șase luni închisoare, fiind arestat la 27.11.2000. (fila 68 dosar urmărire penală).
Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte penale.
În mod firesc s-a avut în vedere nu numai consecința materială directă a infracțiunilor săvârșite de către fiecare inculpat, ci mai ales pericolul concret al acestora.
S-a apreciat că scopul preventiv educativ poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate pre minimul special prevăzut de lege și cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în ceea ce-l privește inculpatul, care nu are antecedente penale și cu executarea pedepsei în ceea ce privește inculpatul G, pentru cele menționate anterior.
În cauză s-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 191 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul G, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în baza art. 380 Cod procedură penală, restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale; în subsidiar admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, în sensul aplicării unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 179/A din 09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 03.04.1980 având CNP--, domiciliat în S M,-. 4. 89/A, împotriva sentinței penale nr. 100/01.04.2008, pronunțată de Judecătoria Carei.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați SMa sumei de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pe seama avocat în baza delegației nr. 977/2008.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor și, raportat la gravitatea faptelor, la persoana inculpatului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal. Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, considerând că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate, întrucât față de inculpat sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal.
Criticile formulate de apelantul inculpat prin motivele de apel au fost nefondate.
Starea de fapt, a fost corect reținută de instanța de fond, raportat la faptul că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate în fază de urmărire penală apărarea nu este obligatorie, dar întrebat fiind, nu a dorit angajarea unui apărător, iar la instanța de fond a avut asigurată apărarea prin avocat - apărător din oficiu.
În ce privește criticile privind aplicarea unei pedepse prea mari și acestea sunt nefondate, deoarece pedeapsa aplicată este chiar limita minimului special pentru infracțiunile săvârșite, fiind corect individualizată pedeapsa.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul G solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, în principal, restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.
În motivarea recursului s-a arătat că în cursul urmăririi penale nu a fost respectat dreptul la apărare al inculpatului având în vedere că la fila 11 din dosarul de urmărire penală există declarația acestuia care nu este semnată de către apărătorul acestuia, s-a arătat că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută întrucât organul de urmărire penală era obligat să aducă la cunoștința inculpatului dreptul acestuia de a fi asistat de un apărător ales sau să-i desemneze un apărător din oficiu.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, Curtea va reține că aceasta este legală și temeinică având în vedere următoarele motive:
În mod legal și temeinic au stabilit instanțele că inculpatul G se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, din probele administrate în cauză rezultând cu certitudine acest lucru. Astfel, inculpatul G audiat în cauză a recunoscut comiterea faptelor, descriind cu lux de amănunte modul de comitere a faptelor, declarațiile lui coroborându-se cu declarațiile coinculpatului, a martorei și cu actele aflate la dosarul cauzei.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, neimpunându-se reducerea acesteia față de pericolul ridicat al faptelor comise și de starea de recidivă în care se află inculpatul.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, Curtea constată că aceasta este netemeinică.
Inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză în stare de libertate, dând mai multe declarații în faza de urmărire penală (filele 11 - 13, 39 - 41), fără a fi asistat de apărător.
Potrivit art.171 Cod procedură penală inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și a judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest lucru.
Raportat la textul de lege mai sus arătat se constată că, la data de 06.11.2007 cu ocazia luării primei declarații (filele 11 - 13), organul de urmărire penală a efectuat toate demersurile legale prev. de art.70 Cod procedură penală, aducându-i la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia,dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Câtă vreme inculpatul nu a înțeles să-și angajeze un apărător ales, organele de urmărire penală nu aveau obligația să-i desemneze avocat din oficiu, întrucât potrivit art.171 al.2 Cod procedură penală, asistența juridică este obligatorie în cursul urmăririi penale când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau institut medical educativ, când este reținut sau arestat chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală apreciază că învinuitul sau inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea, precum și în alte cazuri prevăzute de leg.
Având în vedere motivele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul G, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală îl va obliga pe acesta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - av. în substituirea av. va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.179/A din 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu în substituirea av., va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /25.03.2009
jud.apel,
jud.fond
tehnored.3ex./25.03.2009
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Condrovici Adela, Munteanu Traian
