Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1054/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1054
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.121/R/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat ales, lipsă părțile civile intimate și partea resp.civilmente.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că prin registratura instanței, partea civilă Banca Transilvania SA a depus un înscris cu valoarea prejudiciului, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, solicitând casarea și rejudecând pe fond, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp.art. 3851alin.2 p Cod Penal, cu referire la art. 52.C.P.P. apreciază că hotărârea atacată este lovită de nulitate conform disp.art. 197 alin.1 și 4.p Cod Penal, tribunalul a încălcat prevederile art. 301-302.p Cod Penal raportate la art. 29 alin.6 din Lg.47/1992, întrucât prin pronunțarea unei decizii definitive, în loc de o încheiere, a încălcat liberul acces la justiție, respectiv dreptul la un recurs efectiv, inculpatul neputând să exercite căile de atac prevăzute de lege. Pe fondul recursului, precizează că, nemulțumirea inculpatului viza faptul că judecătorul primei instanțe a procedat la judecarea dosarului cu un rechizitoriu neconfirmat. Depune la dosar concluzii scrise.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, hotărârea Tribunalul CSe ste corectă în ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii nr. 52 din 28.07.2009, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva domnișoarei judecător, privind soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului mai sus menționat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea de ședință din 28.07.2009, din dosarul nr-, pe lângă aspectele discutate în ședință publică, legate de prezenta cauză, s-a consemnat și cererea formulată de petentul, în calitate de avocat al părții, pentru recuzarea domnișoarei Judecător, cu motivarea că, deși petentul a învederat faptul că, actul de sesizare al instanței nu poartă viza primului - procuror, fapt ce duce la nulitatea actului de sesizare, a solicitat și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, în vederea soluționării acestui aspect, instanța de fond nu s-a pronunțat prin încheiere motivată separată, ceea ce a dus la concluzia că președinta completului de judecată ar avea interes în cauză. Judecătoria Caransebeșa constatat că această deducție este absolut personală a petentului, neîntemeiată, nemotivată și nedovedită, mai ales în condițiile în care instanța de fond a dispus unirea excepției invocate cu fondul, deci nu a fost o chestiune de nepronunțare asupra excepției, situație în care, chestiunea de drept invocată, poate constitui, eventual, un motiv în căile de atac, însă în nici un caz un motiv de recuzare, în condițiile art.46,49 și 52 Cod procedură penală. Cererea petentului a fost considerată neîntemeiată, și pe cale de consecință, a fost respinsă, apreciindu-se că măsura dispusă nu este incompatibilă cu dispozițiile de lege invocate, respectiv art.301 și 302 Cod procedură penală, fără însă ca petentul să fie sancționat pentru formularea cu rea-credință a cererii de recuzare.
Împotriva acestei încheierii din 28.07.2009 a formulat recurs nemotivat, inculpatul, prin avocat; la termenul din 13 august stabilit la Tribunalul C-S pentru soluționarea acestui recurs a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 al.6 Cod procedură penală, se susține că aceste dispoziții legal procedurale sunt în contradicție flagrantă cu dispozițiile constituționale ale art.16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art.21 privind accesul liber la justiție, ales art.24 privind dreptul la apărare, ale art.53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art.124 privind înfăptuirea justiției și ale art.129 privind folosirea căilor de atac, cu raportare la art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil; se mai susține că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile al.1,2,3 și 6, ale art.29 din Legea nr.47/1992, republicată, privind admisibilitatea excepției de neconstituționalitate ridicate.
Prin decizia penală nr.121/R/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-a respins cererea formulată de inculpatul privind sesizarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a disp.art.52 al.6 Cod procedură penală.
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, s-a respins recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28.07.2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Tribunalul C analizând actele și probele dosarului, în raport de dispozițiile legale în materie, a reținut reține următoarele:
În primul rând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 al.6 Cod procedură penală este ridicată și invocată de petentul într-o cale de atac - recurs - inadmisibilă. În teoria și practica judiciară s-a conturat opinia conform căreia cererile formulate printr-o acțiune inadmisibilă sunt la rândul lor inadmisibile, instanțele neputându-se pronunța asupra lor în sensul admiterii. Dacă nu s-ar proceda astfel, s-ar ajunge în situația că orice petent să formuleze într-o cale de atac inadmisibilă, o serie de cererii care ar avea ca singur rezultat tergiversarea procesului.
În al doilea rând cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul asupra dispozițiilor art.52 al.6 Cod procedură penală, tribunalul reținut că această excepție a mai fost soluționată prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005 și prin Decizia nr.133 din 20 februarie 2007 de către Curtea Constituțională, stabilindu-se că aceste dispoziții legale - art.52 al.6 Cod procedură penală sunt constituționale, nefiind încălcate art.21 din Constituției și nici alte tratate internaționale privind egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție.
În aceste condiții, tribunalul având în vedere disp. art.23 din Legea nr.47/1992 are obligația de a exercita un control prealabil în cadrul procedurii judiciare și a statua asupra pertinenței excepției în condițiile în care alte excepții de neconstituționalitate cu același obiect au fost soluționate.(Tribunalul, ca instanță judecătorească, nu se pronunță asupra admisibilității sau neadmisibilității excepției). Înaintarea acestei excepții, formulată într-un recurs inadmisibil, de inculpatul, către Curtea Constituțională, cu implicarea suspendării judecății ar avea ca rezultat doar o reală tergiversare a soluționării dosarului de fond.
Pentru aceste două considerente mai sus arătate, tribunalul a respins respingă cererea formulată de inculpatul privind sesizarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a disp. art. 52 al.6 Cod procedură penală; față de acest petit, inculpatul are dreptul de a formula recurs conform prevederilor din Legea nr. 47/1992, republicată.
În ce privește recursul formulat de inculpatul asupra încheierii de ședință din 28.07.2009 a Judecătoriei Caransebeș prin care s-a respins cererea de recuzare formulată față de judecătorul desemnat să soluționeze fondul cauzei, acest recurs este inadmisibil.
Încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacată separat cu recurs, întrucât prevederile art.52 alin.7 Cod procedură penală care reglementau căile de atac a recursului separat, împotriva acestei încheieri au fost abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2004. Astfel de încheierii însă pot fi atacate o dată cu sentința sau decizia recurată, în temeiul art. 3851alin.2 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale nr.121/R/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- cu referire la cererea de respingere a sesizării Curții Constituționale a declarat recurs inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data d 26.08.2009.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia,casarea hotărârii penele și admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.385/1 al.2 pr.pen și art 52.pr.pen. Se arată în motivare că hotărârea atacată este lovită de nulitate conform disp.art. 197 alin.1 și 4.p Cod Penal, tribunalul a încălcat prevederile art. 301-302.p Cod Penal raportate la art. 29 alin.6 din Lg.47/1992, întrucât prin pronunțarea unei decizii definitive, în loc de o încheiere, a încălcat liberul acces la justiție, respectiv dreptul la un recurs efectiv, inculpatul neputând să exercite căile de atac prevăzute de lege.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în raport de motivele de recurs invocate precum și a celor din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică.
În recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale pronunțată de prima instanță prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului fondului, partea recurentă invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art.385/1 al.2 pr.pen și art 52.pr.pen solicitând sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
În mod corect prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitatea a prevederilor art.385/1 al.2 pr.pen și art.52 pr.pen. Potrivit art.29 din legea 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În speța de față, excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată, se referă la dispoziții în vigoare dar nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei înregistrat pe rolul Judecătoriei Caransebeș. Partea recurentă a promovat o cale de atac inadmisibilă, declarată împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a invoca o excepție de neconstituționalitate. Chiar dacă este criticabil modul în care a procedat prima instanță deoarece a admite că încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale nu poate fi atacată cu recurs pentru faptul că acea încheiere este practicaua unei hotărâri irevocabile înseamnă a contraveni rațiunii pentru care a fost reglementată posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri. Or, în condițiile în care, conform art.29 din legea 47/1992 republicată, o persoană nu poate sesiza direct Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, ci doar prin intermediul instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată, rațiunea pentru care au fost edictate prevederile art.29 al.6 a fost tocmai aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții constituționale, indiferent de momentul la care aceste încheieri sunt pronunțate și independent de natura litigiului, ca o garanție suplimentară a liberului acces la justiție. Dar,interesul reprezintă folosul practic urmărit prin inițierea actului de procedură și trebuie să existe în momentul declanșării demersului judiciar și, din moment ce inculpatul a promovat o cale de atac inadmisibilă, avea reprezentarea faptului că excepția de neconstituționalitatea invocată nu întrunește exigențele de legalitatea, fiind accesorie formulării unei căi de atac neprevăzute de lege.
Astfel, în temeiul art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.121/R/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.121/R/13.08.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/09.11.09
Tehnored AJ/2 ex/11.11.09
Prima instanță: Jud. reșița -
Apel: Trib. CS- D,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
