Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.108/R/2008

Ședința publică de la 11 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar

JUDECĂTOR 2: Monica Rodina

JUDECĂTOR 3: Livia

GREFIER: -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata împotriva deciziei penale nr.251/A/2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpata fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.290 alin.1 penal, art.31 alin.2 penal rap.la art.290 penal; art.215 alin.1,2,3 penal; art.215 alin.1,2,3,4 penal cu aplic.art.41 alin.2 penal și art.37 li.ta penal; art.215 alin.1,2,3 penal cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a penal; art.215 alin.1,2,3 penal cu aplic.art.41 alin.2 penal și art.37 lit.a penal; art.143 alin.2 lit.c din Legea 85/2006 cu aplic.art.37 lit.a și art.13 penal; art.272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată cu aplic.art.37 lit.a penal; art.272 pct.2 din Legea 31/1990 republicată cu aplic.art.37 lit.a penal; art.289 pen.rap.la art.43 din Legea 82/1991 cu aplic.art.37 lit.a penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei, av. din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială la dosar, inculpata, asistată de de apărătorul desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și apărătorul ales al părții civile SC" "SRL, av., reprezentanta părții civile -sucursala B M, consilier juridic, lipsă fiind inculpata și părțile civile SC" "SA, SC" O"SA.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza să se dispună în. art. 334 Cod pr.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de complicitate la acordarea creditelor nelegale, să se constate că infracțiunea a fost abrogată și în consecință să se dispună încetarea procesului penal.

În susținerea recursului arată că inculpata nu avea cunoștință de carcacterul fictiv al balanței din luna septembrie 2001, aceasta fiindu-i pusă la dispoziție de inculpata, și în consecință a considerat că contractul de credit este legal încheiat și nu a avut niciodată reprezentarea că a indus în eroare banca. Prezența inculpatei a fost necesară doar pentru completarea cererii.

Mai arată că, de la prezenta cauza nu trebuia să lipsească ca probă dosarul de sancționare disciplinară a directorului băncii care a acordat creditul.

Apărătorul inculpatei arată că inculpata pe care o reprezintă nu a declarat recurs, însă în ipoteza în care se va dispune casarea hotărârii atacate solicită recalcularea prejudiciului în sensul înlăturării penalităților întrucât inculpata nu a fost de rea credință, neachitarea prejudiciului datorându-se stării de detenție.

Apărătorul ales al părții civile SC" "SRL, av. lasă la aprecierea instanței soluția ce se va aplica având în vedere că recursul nu vizează partea pe care o reprezintă.

Reprezentanta părții civile -sucursala B M, consilier juridic solicită respingerea recursului declarat de inculpata și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, precizând că creditul a fost legal acordat, precum și faptul că nu directorul acordă creditele și nu avea de ce să fie sancționat.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, arătând că soluțiile adoptate privind încadrarea juridică a faptei, vinovăția inculpatelor, modalitatea de individualizare a pedepselor și modalitatea de calculare a prejudiciului au fost corect reținute în cauză.

Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice pentru că în cauză nu a fost cercetată nicio persoană cu privire la acest aspect, acordarea creditului nu a avut loc cu încălcarea normelor bancare. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata a dus în eroare reprezentantul băncii, depunând o balanță falsificată pentru acordarea creditului realizându-se astfel inducerea în eroare în scopul obținerii creditului bancar.

Apărătorul inculpatei a, în replică, arată că împrumutul a fost acordat în noiembrie 2001, iar actele justificative au fost prezentate în luna decembrie 2001, prejudiciul fiind cauzat băncii.

Inculpata, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și solicită respingerea recursului declarat de inculpata.

CURTEA

Asupra recursului de față,

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 2102 din 9 noiembrie 2006 Judecătoriei Baia -M a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata, după cum urmează:

- din infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.289 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, în infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal și participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal (pct.1 din rechizitoriu);

- din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1, 4 Cod penal (5 fapte), cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3, 4 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal (pct.3 din rechizitoriu);

- din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1, 4 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal (pct.4 din rechizitoriu);

- din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art 41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal (pct.5 din rechizitoriu);

- din infracțiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art.282 lit.b din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art.143 alin.2 lit. c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.13 Cod penal (pct.6 din rechizitoriu);

- din infracțiunea de fals la legea contabilității, prevăzută de art. 3 7 din Legea nr.82/1991 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal raportat la art 43 din Legea 82/1991 re publicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal (pct.8 din rechizitoriu).

S-a dispus condamnarea inculpatei, fiica lui și, născută la data de 06.07.1957 în de, jud.M, cetățean român, recidivist, domiciliată în B M,-/19, jud.M, CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Baia Mare, la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 alin.1 Cod penal (pct.1 din rechizitoriu).

- 1 an închisoare, pentru participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin. 1 Cod penal (pct.1 din rechizitoriu)

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal (pct.1 din rechizitoriu).

În temeiul art.85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală nr.772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ, pedeapsă pe care a descontopit-o în componentele sale, respectiv:

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art. 76 lit.e Cod penal;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art. 76 lit.e Cod penal.

S-a dispus condamnarea inculpatei, la următoarele pedepse:

- 3 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1,2,3,4 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal (pct.3 din rechizitoriu);

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal (pct 4 din rechizitoriu);

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal (pct.5 din rechizitoriu);

- 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art.143 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art.13 Cod penal (pct.6 din rechizitoriu).

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal (pct.7 din rechizitoriu).

- 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal (pct.8 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,prevăzută de art.289 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.-, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal (pct.8 din rechizitoriu).

În temeiul art.33 lit.a Cod penal raportat la art. 34 lit.b Cod penal și art.39 alin. 1 Cod penal, a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință, cu pedepsele de 2 luni închisoare și respectiv 2 ani închisoare, stabilite prin sentința penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M definitivă prin decizia penală nr. -.11.2003 a Curții de APEL CLUJ și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare:

În temeiul art.71 alin.l Cod penal, a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit.a-c Cod penal.

În temeiul art.88 alin.l Cod penal, a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei, timpul cât aceasta a fost reținută și arestată preventiv, respectiv din data de 29.03.2005 -la zi.

În temeiul art.350 alin.l Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.l0 lit.d Cod procedură penală, a achitat inculpata pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal (pct.2 din rechizitoriu)

- uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal (pct.2 din rechizitoriu); - delapidare, prevăzută de art.215 Cod penal (pct.7 din rechizitoriu); - delapidare, prevăzută de art.215 Cod penal (pct.8 din rechizitoriu).

S-a dispus condamnarea inculpatei, fiica lui și, născută la data de 01.04.1957 în, jud.M, cetățean român,cu antecedente penale, domiciliată în B M,-/61, jud.M, CNP -, la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal;

- 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de prevăzută de art.291 Cod penal;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

În temeiul art.1 din Legea nr.543/2002, a constatat ca fiind grațiată în întregime pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatei pentru săvârșirea infractiunii de folosire cu rea-credintă a creditului societătii, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002.

În temeiul art.85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 132/30. 01.2003 Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală nr.772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ și a descontopit această pedeapsă în componentele sale, respectiv:

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a Cod penal raportat la art. 76 lit.e Cod penal;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,prevăzută de art.215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal raportat la art. 76 lit.e Cod penal.

În temeiul art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv 10 luni închisoare stabilite prin sentință, cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală nr. 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ și a aplicat inculpatei, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat inculpata, pentru săvârșirea infractiunii de delapidare, prevăzută de art.2151Cod penal.

În privința laturii civile a cauzei instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile Sucursala B M și SC SA, și a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile SC O SA și SC SRL și, în consecință:

- a obligat inculpatele, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 491.549.526 ROL, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale;

- a obligat inculpata la plata sumei de 335.425.620 ROL către partea civilă SC SRL, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, sumă ce se va reactualiza în raport de indicele de inflație corespunzător datei efective a achitării;

- a obligat inculpata la plata sumei de 457.890.994 ROL către partea civilă SC O SA, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale;

- a obligat inculpata la plata sumei de 105.931.000 ROL către partea civilă SC SA, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

În temeiul art.353 Cod procedură penală, s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de bani existente în contul SC SRL B M, cont nr.- deschis la Bank România, măsură dispusi prin Ordonanța nr.587/P/12.04.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.

În temeiul art.348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea în totalitate a balanței contabile aferente lunii septembrie 2001, SC Com SRL, cu sediul în B M,-/61, jud.M, înregistrată la.M, sub nr.J/-.

În temeiul art.191 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatei la plata către stat a sumei de 3200 RON, iar pe inculpata, a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Prin decizia penală nr. 251 din 8 octombrie 2007 Tribunalul Maramureș în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatele fiica lui și, născută la 06.07.1957, domiciliată in B M-/19, arestată preventiv în Penitenciarul Baia Mare și fiica lui și, născută la 01.04.1957, domiciliată in B M-/61, împotriva sentinței penale nr. 2102/09.11.2006 a Judecătoriei Baia M.

S-a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă SRL împotriva aceleiași sentinte.

S-a menținut starea de arest a inculpatei și a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu 29.03.2005 la zi.

În temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare din care 150 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu și a dispus plata acestuia în avans din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpata la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 192 alin 2 Cod procedură penală partea civilă SC. SRL a fost obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata avea calitatea de unic asociat și administrator al SC Com SRL, iar inculpata deținea aceeași calitate la SC SRL și SC Agro SRL. Acestea erau bune prietene și desfășurau cea mai M parte a activităților comerciale împreună, garantându-și și acoperindu-și reciproc debitele înregistrate în activitate (141-148,176 dosar fond).

În cursul anului 2001, inculpata și inculpata au solicitat și obținut mai multe credite de tip "facilitate de cont ", de la, de fiecare dată acestea fiind acordate către SC Com SRL, aspect confirmat și prin balanțele contabile depuse la dosar și care constituiau o condiție de bază pentru constituirea documentației bancare pentru obținerea creditului (213-223 voI.I și 174 vol.II dosar fond).

În perioada respectivă, evidența contabilă a activității comerciale desfășurată de SC Com SRL era condusă de martora, aceasta nefiind angajată a firmei și nici nu avea încheiat un contract de prestări servicii cu vreuna dintre inculpate, întreaga evidență contabilă fiind întocmită pe baza documentelor primare contabile puse la dispoziția sa de către inculpata care practic administra în fapt societatea amintită (511 dosar urmărire penală).

În aceste condiții, în luna noiembrie 2001, inculpata a căutat-o pe inculpata în localitatea, jud.M și i-a comunicat că urmează să fie acordat un credit în favoarea SC Com SRL, ceea ce presupunea în mod obligatoriu prezența la bancă a inculpatei, obținerea creditului menționat impunându-se din cauza existenței unor debite scadente față de alte societăți comerciale, printre care și SC SRL (141-148 dosar fond).

În acest sens inculpata a întocmit în fals mai multe documente contabile primare, consemnând operațiuni comerciale fictive și le-a pus la dispoziția martorei în vederea întocmirii balanței contabile aferente lunii septembrie 2001.

Potrivit declarației martorei coroborate cu mențiunile procesului verbal de control nr. 4681/28.08.2002 întocmit de M, SC Com SRL nu a avut întocmită evidența contabilă de la data de înființării, respectiv 1996 și până la data de 26.08.2002, de unde rezultă că întreaga documentație contabilă întocmită de martora nu a fost înregistrată niciodată (543 dosar urmărire penală).

Având în vedere aspectele de mai, instanța a reținut că balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2001 societății amintite a fost întocmită în fals, pe baza unor documente contabile primare falsificate de inculpata. Această concluzie se impune și ca urmare a faptului că de vreme ce prin procesul verbal de control fiscal s-a consemnat că SC Com SRL a înregistrat pierderi semnificative în perioada septembrie 2000 - decembrie 2001, balanțele contabile întocmite ar fi trebuit să constate acest aspect, iar în plus, nedepunerea bilanțului contabil aferent ultimului trimestru al anului 2001 la.P și care ar fi permis o verificare a veridicității operațiunilor comerciale efectuate denotă intenția inculpatei de a consemna asemenea operațiuni comerciale fictive pentru a crea aparența că firma înregistra profit și prezenta bonitate financiară.

Ulterior, inculpata s-a întâlnit cu inculpata, i-a înmânat balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2001 și i-a solicitat să întocmească cererea de acordare a creditului.

Astfel, inculpata a redactat cererea de acordare a creditului sub nr.434/08.II.200I și înregistrată la partea civilă sub nr.4503/08.02.2001 (498 dosar urmărire penală). Din declarațiile martorilor și, director și respectiv, inspector de credit în cadrul, a rezultat că atât cererea, cât și întreaga documentație necesară pentru acordarea creditului a fost depusă de către inculpata, fără ca inculpata să intervină în procedura menționată (174,175 voI.II).

Ulterior, în baza cererii menționate, partea civilă a acordat SC Com SRL un credit în cuantum de 400.000.000 ROL, prin contractul nr.396/08.II.200I (504 și 575 dosar urmărire penală).

Suma menționată a fost ridicată de către inculpata, care a efectuat următoarele plăți (528 dosar urmărire penală):- 285.000.000 ROL, prin nr. 145/08. 11.2001, către SC SRL (539 dosar urmărire penală),- 20.000.000 ROL, prin nr. 121/08. 11.2001, către SC SRL, administrată de inculpata (539 dosar urmărire penală):- 30.000.000 ROL, prin -/08.II.200I, ridicare numerar de inculpata;- 27.500.000 ROL, prin 1 71/09.11.2001, către SC Agro SRL, administrată de inculpata (540 dosar urmărire penală);- 28.000.000 ROL, prin 3476I4/09.II.200I, ridicare numerar de inculpata.

Potrivit susținerilor părții civile și a mențiunilor contractului de credit nr.396/08.II.200I, deși suma a fost acordată în cadrul unui credit de tip facilitate de cont, pe o durată de 30 de zile, acesta nu a fost rambursat la scadență (494 dosar urmărire penală).

Având în vedere că inculpata cunoștea că inculpata nu deținea nici o calitate în cadrul SC Com SRL și, cu toate acestea, a acceptat să formuleze o cerere de credit la solicitarea ultimei și în baza unor documente contabile a căror veridicitate nu a verificat-o, prima instanță a reținut că ambele inculpate au acționat cu intenția de a induce în eroare partea civilă, prin crearea aparenței că societatea menționată desfășura activități comerciale obținând profit și prezenta astfel bonitate financiară.

În raport de probele administrate în cauză, de modul în care inculpatele au acționat, inclusiv în ceea ce privește folosirea sumei de bani obținută, instanța de fond a reținut că inculpatele cunoșteau faptul că balanța contabilă a SC Com SRL nu cuprindea date reale și au urmărit inducerea în eroare a părții civile, în scopul obținerii unui folos material injust.

În consecință, prima instanță, conform art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, din infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.289 Cod penal și art.291 Cod penal, în infracțiunile prev.de art.290 Cod penal și art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 Cod penal.

Având în vedere că înscrisurile cu privire la care inculpata a executat operațiuni de contrafacere, respectiv documentele contabile primare și balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2001, nu constituie înscrisuri oficiale în sensul art.150 alin.2 Cod penal, ci înscrisuri sub semnătură privată, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 Cod penal și respectiv, participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin. 1 Cod penal.

În raport de situația de fapt expusă, prima instanță a reținut că fapta inculpatei, care în luna septembrie 2001 falsificat mai multe documente contabile primare, respectiv facturi fiscale, pe care ulterior le-a folosit, punându-le la dispoziția martorei, în vederea întocmirii unei balanțe contabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 Cod penal

De asemenea, fapta inculpatei, care în aceeași perioadă a determinat-o pe martora, contabilă la SC Com SRL, să întocmească în fals balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2001, balanță pe care ulterior a folosit-o pentru obținerea unui credit bancar, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin. 1 Cod penal.

Fapta aceleiași inculpate, care în luna noiembrie 2001, împreună cu inculpata, a contribuit la constituirea documentației necesare pentru obținerea unui credit bancar, depunând balanța contabilă a SC Com SRL aferentă lunii septembrie 2001 și creând aparența că această societate înregistrează profit, cu consecința încheierii contractului de credit nr.396/08.11.2001 prin care partea civilă fiind indusă în eroare, a acordat un împrumut în cuantum de 400.000.000 ROL și care nu a fost restituit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1,2,3 Cod penal.

La stabilirea încadrării juridice a acestei fapte, instanța a avut în vedere că ansamblul activităților desfășurate de către inculpata a urmărit în esentă inducerea în eroare a părtii civile, prin crearea aparenței unei bonități financiare a societății comerciale solicitante a creditului, deși aceasta din urmă înregistra pierderi.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art.72 Cod penal, prima instanță a condamnat inculpata la pedepse cu închisoarea, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, premeditarea întregii activități de către inculpată, faptul că mijloacele folosite constituie prin ele însele fapte prevăzute de legea penală, prejudiciul ridicat cauzat, precum și faptul că inculpata este cunoscută cu antecedente penale și a avut o comportare nesinceră pe parcursul procesului.

Din certificatul de cazier judiciar al inculpatei a rezultat că aceasta a fost condamnată anterior prin sentința penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală nr. 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2001, împreună cu inculpata, a falsificat mai multe facturi fiscale, contracte, angajamente de plată și bilanț contabil ale SC Agro SRL, inducând în eroare partea civilă Eurom Bank și obținând astfel acordarea unui împrumut în cuantum de 350 milioane lei.

În consecință, constatând că faptele descrise la pct.1 sunt în concurs real cu cele care au format obiectul cauzei descrisă mai, conform art.33 lit.a Cod penal, prima instanță, în temeiul art.85 Cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală nr. 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ, după descontopirea acestei pedepse în componentele sale.

De asemenea, în raport de situația de fapt expusă, prima instanță a reținut că fapta inculpatei, care în luna noiembrie 2001, împreună cu inculpata, a indus în eroare reprezentanții părții civile - Sucursala B M, prin crearea aparenței că SC Com SRL prezintă bonitate financiară și determinând încheierea contractului de credit nr.396/08.11.2001, în scopul obținerii în mod injust a sumei de 400.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.

Totodată, instanța a constatat că fapta inculpatei, care în aceleași împrejurări a folosit pentru constituirea documentației necesare obținerii creditului balanța contabilă a SC Com SRL aferentă lunii septembrie 2001, pusă la dispoziție de inculpata și cunoscând că acest act este fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal.

Fapta aceleiași inculpate, care după obținerea creditului menționat, a dispus efectuarea de plăți către diverse persoane fizice și juridice, inclusiv către inculpata și și-a însușit o parte din suma obținută folosind-o în interes propriu, fără ca aceste operațiuni să fie justificate prin acte contabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății,prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța a condamnat inculpata, la pedepse cu închisoarea, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, prejudiciul ridicat cauzat, precum și faptul că inculpata este cunoscută cu antecedente penale și a avut o comportare nesinceră pe parcursul procesului, astfel încât pedepsele stabilite corespund scopului și functiilor prev.de art.52 Cod penal.

În temeiul art.l din Legea, nr.543/2002, instanța a constatat că fiind grațiată în întregime pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată și a atras atenția acesteia asupra dispozițiilor art.7 din același act normativ.

Din certificatul de cazier judiciar al inculpatei a rezultat că aceasta a fost condamnată anterior, prin sentinta penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Constatând că faptele descrise mai se află în concurs real cu faptele care au format obiectul sentinței penale 132/2001 a Judecătoriei Baia M, instanța, în temeiul art.85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse de 2 ani închisoare, pe care a descontopit-o în componentele sale, după care în temeiul art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr.132 din 30.01.2003 a Judecătoriei Baia M aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.2151Cod penal, pentru care inculpata a fost de asemenea trimisă în judecată, prima instanță a reținut că această infracțiune se află într-o incompatibilitate obiectivă cu infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului societății, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată.

Astfel, având în vedere calitatea de administrator al SC Com SRL a inculpatei, prima instanță a apreciat că aceasta primează față de calitatea de "funcționar" în sensul art.147 alin. 2 Cod penal și chiar dacă elementul material al celor două infracțiuni, în varianta "folosirii" este identic, prevalează legea specială, respectiv art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, potrivit principiului "specialibus derogant" neputând fi reținute ambele infracțiuni întrucât s-ar încălca principiul unicitătii răspunderii penale (" non bis in idem ).

În consecință, reținând, în virtutea unui raționament logic că, de vreme ce acțiunile inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, acestea nu pot întruni și elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151 Cod penal, instanța, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat inculpata pentru această ultimă infracțiune.

2. Din probele administrate în cauză, coroborate conform art.69 Cod procedură penală cu declarația de recunoaștere a inculpatei, a rezultat că la data de 12.09.2003, aceasta a dat o declarație, autentificată la BNP - -, că nu are antecedente penale, după care a folosit această declarație la Oficiul Registrului Comerțului M pentru constituirea SC SRL, în cadrul căreia avea calitatea de unic asociat și administrator (175-verso, 287 dosar urmărire penală).

Potrivit mențiunilor certificatului de cazier judiciar al inculpatei și înscrisurilor depuse la dosar, aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală nr. 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ.

De asemenea, inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală 142/19.09.2003 a Judecătoriei Târnăveni (492/1 dosar de urmărire penală) sentință care nici în prezent nu a rămas definitivă, prin decizia penală nr.145/15.05.2006 a Tribunalului Mureș fiind desființată în întregime, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe (46).

Independent de susținerile din rechizitoriu privind distincția dintre "recidivă" și "antecedente penale ", prima instanță a reținut că potrivit art.52 Cod procedură penală, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, această prezumție extinzându-și efectele asupra tuturor aspectelor legate de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Cu alte cuvinte, în lipsa unei hotărâri penale definitive de condamnare a unei persoane pentru o infracțiune, nu se poate reține cu privire la acea persoană nici măcar existența antecedentelor penale, revenind instanței de judecată rolul de a se pronunța asupra existenței faptei și vinovăției făptuitorului, conform art.343 alin.2 Cod procedură penală.

Or, în cauza de față, la momentul când inculpata a dat declarația în fața notarului, respectiv 12.09.2003, aceasta nu avea antecedente penale, întrucât atât sentința penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, cât și sentința penală nr.142/19.09.2003 a Judecătoriei Târnăveni au rămas definitive după data menționată, inculpata fiind prezumată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârilor penale indicate.

În consecință, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.l0 lit.d Cod procedură penală, prima instanță a achitat inculpata pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, prevăzute de art.292 Cod penal și uz de fals, prevăzute de art.291 Cod penal, constatând lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunilor, respectiv latura subiectivă.

3. Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpata a detinut calitatea de unic asociat și administrator al SC SRL și în cursul anului 2003, colaborând cu SC O SA de la care a achiziționat marfă în valoare totală de 493.883.177 ROL, în perioada 24.11-10.12.2003, o parte din produsele achiziționate fiind plătite cu file CEC.

Din probele de la dosar rezultă că produsele livrate trebuiau achitate de SC SRL într-un termen de 15 zile de la data emiterii facturilor (199,201 dosar de urmărire penală).

În acest sens, întrucât cecul nu este un instrument de credit, nefiind posibilă menționarea unei scadențe, ci este plătibil imediat după emitere, inculpata a procedat la postdatarea cecurilor cu un termen de 15 zile.

Astfel, inculpata a emis un număr de 5 file CEC, toate acestea fiind refuzate la plată pentru lipsa totală a disponibilului.

Potrivit adresei nr. VII/- din 29 martie 2004 emisă de BNR, SC SRL s-a aflat în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 08.12.2003 - 30.12.2004, fiind înregistrată cu 8 incidente de plată cu cecuri, aspecte confirmate și prin somațiile emise de Banca Comercială Bank Sucursala BM( 28,57,46,47,80,81 83,86,89,92,95,450 dosar ).

În aceste condiții, prima instanță a reținut că inculpata a acționat cu intenția de a induce în eroare reprezentanții părții civile, cunoscând la data emiterii filelor cec faptul că nu are un disponibil în cont de natură să acopere contravaloarea produselor achizitionate.

Deși prin declarațiile date inculpata a susținut că filele cec fuseseră lăsate în garanție, acest lucru este combătut prin declaratiile martorilor și, din afirmațiile acestora rezultând că înțelegerea dintre părți s-a referit la termenul de scadență, iar nu la lăsarea filelor cec" în garanție", urmând ca pretul să fie achitat în numerar (200 dosar de urmărire penală).

În considerarea stării de fapt reținute, instanța de fond a dispus conform art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata, din 5 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art.215 alin.l și 4 Cod penal, într-o singură infracțiune de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3,4 Cod penal în formă continuată, respectiv cu aplicarea art 41 alin.2 Cod penal, faptele inculpatei fiind săvârșite într-un interval de câteva zile având la bază aceeași rezoluție infracțională, respectiv inducerea în eroare a reprezentanților părții civile.

In ceea ce privește incidența dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie, instanța a reținut că în raport de condamnarea anterioară a inculpatei la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală nr.772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ, infracțiunea ce formează obiectul acestei cauze a fost comisă după data rămânerii definitive a sentintei mentionate.

Pentru faptele comise instanța de fond a condamnat inculpata la o pedeapsă privativă de libertate ținând seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor pedepsei prevăzută de art.52 Cod penal.

Instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art.83 Cod penal în raport de condamnarea anterioară, având în vedere că pentru săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. 1 s-a aplicat art.85 Cod penal privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilită prin sentința penală 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, aceste dispoziții lega le prevalând celor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

4. Din probele administrate în cauză a rezultat că în perioada martie-aprilie 2004, inculpata, în calitate de administrator al se SRL, a desfășurat relații comerciale cu partea civilă SC SRL, achiziționând de la aceasta din urmă produse în valoare de 596.484.083 ROL (131-133 dosar de urmărire penală).

Pentru achitarea mărfii achiziționate inculpata a emis o filă cec, în alb, ( 123 dosar de urmărire penală), precum și două bilete la ordin, cu datele de 12.03.2004 și 01.04.2004, scadente la 12.04.2004 și 03.05.2004, în valoare de 209.150.549 ROL și respectiv, 126.416.071 ROL (124,125 dosar de urmărire penală). Primul bilet la ordin a fost refuzat parțial la plată, pentru suma de 209.009.549 ROL iar, cel de-al doilea, integral, pentru lipsa totală de disponibil în cont, în perioada respectivă, SC SRL aflându-se în interdicție bancară de a emite cecuri.

Din extrasul de cont al SC SRL a rezultat că în luna aprilie 2004, ca de altfel și în lunile premergătoare, această societate comercială a avut un rulaj net de câteva sute de mii ROL, sume în mod evident insuficiente pentru a acoperi contravaloarea biletelor la ordin emise (325 dosar urmărire penală).

În aceste condiții, coroborând aspectele privind in existența unui rulaj suficient în cont, cu cele privind lăsarea unei file cec, în alb, pentru garantarea achitării sumelor înscrise în biletele la ordin, deși SC SRL era în interdicție bancară, inculpata știind că acea filă cec nu ar putea fi valorificată, instanța a reținut ca fiind evidentă intenția acesteia de inducere în eroare a reprezentantului părții civile, în scopul obținerii unui folos material injust.

Având în vedere starea de fapt reținută, conform art.334 Cod procedură penală instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. 1, 4 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținând că în raport de circumstanțele concrete de comitere a infracțiunii, atât biletele la ordin, cât și fila cec lăsată în garanție constituiau mijloace frauduloase, în sensul prevederilor art.215 alin. 2 și 3 Cod penal.

Incidența dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal s-a mai reținut de către instanță în raport de aceeași condamnare anterioară a inculpatei la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M, definitivă prin decizia penală 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ și în consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal instanța a condamnat inculpata la o pedeapsă cu închisoarea apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal.

5. Din probele administrate în cauză a rezultat că la datele de 29.04.2004 și respectiv 14.05.2004 inculpata, în calitate de administrator al SC SRL, a cumpărat mai multe produse de la partea civilă SC SA B M, în valoare totală de 124.000.000 ROL.

In vederea achitării facturilor fiscale emise (141,148 dosar urmărire penală) inculpata a emis două bilete la ordin cu aceleași date și scadențe le la 14.05.2004 și 16.06.2004, în valoare de 54.156.900 ROL și respectiv, 70.674.100 ROL (f 139,149 dosar urmărire penală), bilete la ordin care au fost refuzate la plată, primul parțial pentru suma de 49.256.900, iar al doilea total, pentru lipsa disponibilului necesar.

Conform adresei emisă de BNR, menționată la punctele anterioare în perioada respectivă, SC SRL se afla în interdicție bancară, iar conform extrasului de cont această societate comercială avea un rulaj de câteva sute de mii ROL, în mod evident insuficient pentru acoperirea valorii biletelor la ordin emise (f 325,450 dosar urmărire penală).

Din declarația martorului a rezultat că inițial, contractarea mărfurilor s-a realizat de către martorul, care a afirmat că lucrează pentru inculpata, pentru ca ulterior, după ce biletele la ordin au fost refuzate la plată, aceasta din urmă să se prezinte la sediul SC SA pentru a achita contravaloarea lor. Martorul audiat a relatat că deși i-a cerut inculpatei să îi înlocuiască biletele la ordin cu file cec aceasta a refuzat, fără a-i comunica faptul că este în interdicție bancară, dar nici nu a achitat în numerar sumele datorate, (152 dosar urmărire penală).

Or, coroborând aceste aspecte, cu faptul că în aceiași perioadă, inculpata a mai indus în eroare și partea civilă SC SRL, iar mărfurile cumpărate de aceasta se ridicau la o valoare de aproximativ 500.000.000 ROL, în condițiile în care SC SRL era în interdicție bancară iar sumele rulate în cont nu depășeau câteva sute de mii de lei (ROL), instanța a reținut ca fiind evidentă intenția inculpatei de a induce în eroare partea civilă, creând aparența că societatea comercială pe care o administra prezintă bonitate financiară și că valoarea biletelor la ordin va fi achitată, urmărind în fapt însă, obținerea de foloase materiale injuste.

Pentru aceste motive, conform art. 334 Cod procedură penală,instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a reținut că fapta inculpatei, care la datele de 29.04.2004 și 14.05.2004 a indus în eroare reprezentanții părții civile SC SA B M, cu ocazia încheierii unor convenții comerciale de vânzare-cumpărare, prin emiterea a două bilete la ordin știind că nu există suficienți bani în contul SC SRL pentru acoperirea lor, în scopul obținerii unui folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzut de art.215 alin. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, incidența acestui ultim articol fiind reținută in raport de condamnarea anterioară a inculpatei.

In consecință, in considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal instanța a condamnat inculpata la pedeapsa cu inchisoarea, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor pedepsei, prevăzută de art. 52 Cod penal și cu reținerea acelorași criterii de individualizare a pedepsei ca și la punctul anterior.

6. Din probele administrate in cauză a rezultat că inculpata a deținut și calitatea de asociat și administrator al SC Agro SRL, insă prin incheierea nr. 1570/09.06.2003 a Tribunalului Maramureș (259 dosar urmărire penală), societatea a fost declarată in faliment fiind numită lichidator judiciar SC SRL.

Cu toate acestea inculpata fără a avea acordul lichidatorului, în luna iunie 2004 vândut autoturismul marca Cielo, inmatriculat sub nr. -, proprietatea SC Agro SRL, martorului (fila 27 dosar urmărire penală).

Din declarația martorului a rezultat că inițial, inculpata, împreună cu martorul au incercat să îi solicite un împrumut și să garanteze restituirea acestuia cu autoturismul, însă întrucât nu a fost de acord, inculpata i-a vândut mașina in schimbul sumei de 60 milioane ROL (256 dosar urmărire penală), fiind ulterior revândută martorului (27 dosar urmărire penală).

În raport de aceste aspecte, instanța a reținut că fapta inculpatei, care in cursul lunii iunie 2004, în calitate de asociat și administrator al SC Agro SRL societate aflată in curs de lichidare, fără a avea acordul lichidatorului judiciar, a înstrăinat un element activ al patrimoniului firmei și și-a însușit prețul obținând, fraudând astfel interesele creditorilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art.143 alin.2 lit.c din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, cu aplicarea art.3 7 lit. a Cod penal și art.13 Cod penal, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.282 lit.b din Legea nr.31/1990, conform art.334 Cod procedură penală.

Examinând conținutul dispozițiilor art.282 lit.b din Legea nr.31/1990, instanța a reținut că actuala reglementare a infracțiunii de bancrută frauduloasă dată de art.143 alin.2 lit.c din Legea nr.85/2006, constituie lege penală mai favorabilă, devenind astfel aplicabilă în cauza de față, conform art.13 Cod penal și, in consecință, în considerarea dispozițiilor art.72 Cod penal, instanța a condamnat inculpata la pedeapsa cu închisoarea, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor pedepsei, prevăzută de art. 52 Cod penal.

7. Din declarația inculpatei, coroborată conform art.69 Cod procedură penală, cu declarația martorului și cu procesul verbal nr.2288/20.04.2005 întocmit de M (fila 329 dosar urmărire penală), în cursul lunii iunie 2004, întrucât trebuia să îi restituie martorului un împrumut, inculpata a efectuat o plată în cuantum de 50.000.000 ROL către acesta, folosind în acest scop banii aflați în contul SC SRL (175, 249 dosar urmărire penală).

În raport de situația de fapt expusă, prima instanță a reținut că fapta inculpatei, care în luna iunie 2004, în calitate de administrator al SC SRL a efectuat o plată din sumele de bani ale acestei societăți, în cuantum de 50.000.000 ROL către martorul, urmărind stingerea unei datorii personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, starea de recidivă postcondamnatorie existând față de condamnarea anterioară a acesteia.

În consecință, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța a condamnat inculpata la pedeapsa cu închisoarea, apreciind că aceasta corespunde scopului și functiilor pedepsei, prevăzută de art.52 Cod penal.

In ceea ce privește infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151Cod penal reținută în sarcina inculpatei, instanța a apreciat că prevalează calitatea de calitatea de administrator al societății comerciale față de cea de funcționar, în sensul art.147 alin.2 Cod penal, datorită caracterului special al Legii nr.31/1990,față de Codul penal.

Pentru aceste motive, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, instanța a achitat inculpata pentru săvârșirea acestei din urmă infracțiuni.

8. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata, în calitate de administrator al SC SRL, în perioada iulie-decembrie 2004, dedus în mod nelegal mai multe sume de bani reprezentând cheltuieli cu carburanți.

Asțfel, potrivit mențiunilor procesului verbal nr.2675/12.05.2005 întocmit de M, cheltuielile de transport înregistrate în evidența contabilă a SC SRL în perioada iulie 2004 - decembrie 2004, în cuantum de 57.265.966 ROL și TVA aferent în sumă de 10.880.534, nu au acoperire reală, întrucât în perioada respectivă, societatea comercială nu dispunea de nici un mijloc de transport (421 dosar urmărire penală).

Susținerile inculpatei privind faptul că în acea perioadă a folosit autoturismul cu nr.de înmatriculare -, în baza contractului de comodat încheiat între SC Agro SRL și SC SRL (363 dosar urmărire penală) sunt combătute prin chiar faptul că în luna iunie 2004, inculpata a înstrăinat, prin vânzare, autoturismul menționat martorului (256 dosar urmărire penală), faptă expusă anterior la pct. 6.

În aceste condiții, prima instanță a reținut că fapta inculpatei, care în perioada iulie 2004 - decembrie 2004, în calitate de administrator al SC SRL, a efectuat cu știință înregistrări nereale în contabilitate, având drept consecință deducerea nelegală a cheltuielilor de transport, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.37 din Legea nr.82/1991, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Totodată, din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 17.11.2004, inculpata, în calitate de administrator al SC SRL a virat către SC SRL, suma de 100.000.000 ROL, fără a deține documente justificative în acest sens, prin ordinul de plată nr. 12/01. 11.2004, aspecte relevate de procesul verbal nr.2288/20.04.2005 întocmit de M (329 dosar urmărire penală).

În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatei, care la data de 17.11.2004, în calitate de administrator al SC SRL, a efectuat o plată în cuantum de 100.000.000 ROL din banii acestei societăti, către SC SRL, fără a exista un debit În acest sens și fără a deține documente justificative, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare prevăzută de art.2151Cod penal, reținută în sarcina inculpatei față de infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, pentru motivele expuse anterior privind incompatibilitatea acestor două infracțiuni, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infractiunii prevăzută de art.215 Cod penal.

Având în vedere infracțiunile săvârșite, în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, instanța a condamnat inculpata la pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal raportat la art.43 din Legea nr.82/1991, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.

Având în vedere că infracțiunile descrise la punctul 1 se află în concurs real cu cele pentru care a fost pronunțată sentința penală nr.132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M și față de care celelalte infracțiuni care formează obiectul prezentei cauze sunt în recidivă poscondamnatorie, instanța, în temeiul art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal și art.39 alin. 1 Cod penal, a contopit printr-o singură operațiune juridică pedepsele stabilite prin sentința menționată cu cele stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.

Conform art.88 alin.l Cod penal, instanța a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei, timpul cât aceasta a fost reținută și arestată preventiv, respectiv din data de 29.03.2005, la zi, iar în temeiul art.350 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

Deși părțile civile SC O SA și SC SRL au formulat pretenții în considerarea întregului prejudiciului suferit în cadrul activității comerciale desfășurate cu inculpata, de vreme ce obiectul prezentei cauzei este circumscris operațiunilor de emitere a cecurilor și biletelor la ordin fără acoperire, în soluționarea laturii civile, instanța nu a avut în vedere decât prejudiciul efectiv cauzat prin săvârșirea acestor fapte delictuale, prin raportare la valoarea înscrisă în titlurile comerciale de valoare și care nu a putut fi recuperată, pentru restul facturilor neachitate, părțile civile având posibilitatea de a formula acțiuni în justitie distincte.

In consecință, în temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală coroborat cu art.998 cod civil și art.l003 Cod civil instanța a obligat inculpatele și, în solidar la plata către partea civilă a sumei de 491.549.526 ROL, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

Totodată, instanța a obligat inculpata la plata despăgubirilor civile către părțile civile SC SRL, SC O SA și SC SA.

În temeiul art.353 Cod procedură penală, prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurator instituit asupra sumelor de bani existente în contul SC SRL B M, deschis la Bank România.

În temeiul art.348 Cod procedură penală a dispus desființarea în totalitate a balanței contabile aferente lunii septembrie 2001, SC Com SRL.

Împotriva sentinței penale pronunțate au declarat apel inculpatele și, precum și partea civilă se SRL

În apelul său inculpata a solicitat ca în temeiul art.379 pct. 2 lit. a pr.pen. să fie admis apelul, desființată sentința și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea sa pentru toate infracțiunile reținute în sarcină, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a și d pr.pen.

În apelul său inculpata a solicitat admiterea apelului în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. desființarea în parte a sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 3 pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. lipsind cerința esențială a laturii obiective, respectiv inducerea în eroare. De asemenea, inculpata solicită a se omite obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile.

În apelul său, partea civilă SC SRL; a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și judecând fondul a se dispune admiterea în totalitate a acțiunii civile formulate sub aspectul tuturor daunelor materiale solicitate, iar sub aspectul laturii penale a se constata ca fiind nelegală schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpata, cu consecința majorării pedepselor aplicate acesteia.

Asupra apelurilor declarate, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate motivat de următoarele considerente:

1. Din probele administrate în fața instanței de fond și în instanța de apel, respectiv acte, declarații de martori și declarațiile părților, rezultă că inculpata era asociat unic și administrator la SC SRL și SC Agro SRL, aceasta fiind foarte bună prietenă cu inculpata care avea SC Com.

În anul 2001 la Banca se depune o cerere de credit formulată in numele SC Com, cererea fiind semnată de inculpata.

Cu privire la acest credit rezultă din actele depuse la dosar că la baza cererii au stat acte contabile întocmite de, care nu avea contract de colaborare și nici nu era angajată la SC Com SRL, dar era o cunoștință a inculpatei. Din declarația acestei martore rezultă că toate datele necesare pentru întocmirea actelor contabile justificative, respectiv balanța contabilă în vederea contractării creditului, i-au fost puse la dispoziție de către inculpata iar din procesul verbal de control nr. 4681/28.08.2002 intocmit de M rezultă că în perioada 1996 - 26.08.2002 SC Com SRL nu numai că nu a avut evidenta contabilă întocmită dar mai mult, societatea a înregistrat și pierderi.

În legătură cu acest credit mai trebuie evidențiat modul în care acesta a fost acordat.

Astfel, coroborând declarațiile date de cele două inculpate în fața instanței de apel cu declarația martorilor audiați la instanța de fond și martorul (126-128) și (199-200), rezultă că partea civilă SC O în perioada 2000 - 2001 avea relații comerciale cu SC SRL - administrată de inculpata, colaborare care la început a fost bună după care SC SRL nu a mai făcut față achitării mărfurilor achiziționate de la partea civilă.

În aceste condiții, la presiunile făcute de partea civilă SC O asupra inculpatei, în ceea ce privește plata mărfurilor achiziționate, aceasta știind că nu mai poate contracta credite pe firmele sale, a convenit cu inculpata să contracteze un credit pe SC SRL - societatea lui.

Astfel inculpata l-a contactat pe reprezentantul părții civile - martorul, cu care s-a deplasat la domiciliul directorului, într-o seară târziu, acesta asigurând partea civilă că a doua zi urma să se acorde creditul către SC SRL.

În această deplasare cei doi au fost însoțiți de inculpata și alte persoane.

Tot din declarațiile martorilor rezultă că la toate discuțiile purtate inculpata era prezentă doar fizic, negocierile fiind purtate de inculpata, deși creditul contractat era pe firma SC SRL în care nu avea nici o atributie.

În aceste condiții s-a aprobat creditul în sumei de 400 milioane lei (ROL) prin contractul nr. 396 din 08.11.2001 iar din suma primită s-au achitat datorii către SC, firmă cu care societățile administrate de aveau relații comerciale, către SC și SC Agro - firmele inculpatei, restul fiind ridicat în numerar din care, conform declarației martorului s-a cumpărat marfă, respectiv cereale ().

Mai rezultă din actele dosarului că acest credit a fost contractat pe un termen de 30 zile și a rămas nerambursat.

Raportat la cele expuse mai, având în vedere contribuția personală, precum și inițiativa săvârșirii acestor fapte, tribunalul a constatat că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata în fals sub semnătură privată prev. de art. 290 al. 1 pen. (în ceea ce privește contrafacerea documentelor contabile primare și a balanței contabile - care nu sunt documente oficiale), de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 al. 2 pen. rap. la art. 290 al. 1 pen. (având în vedere contribuția inculpatei la întocmirea acestor documente) și de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2,3 pen. este corectă și de asemenea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatei pentru săvârșirea acestor infracțiuni, pedepse care au ținut seama de gradul de pericol social al faptelor, modalitatea de pregătire și de săvârșire a acestora, activitatea infracțională anterioară a inculpatei, prejudiciul cauzat și nerecuperat.

De asemenea tribunalul a constatat corect stabilite faptele și încadrarea juridică a acestora săvârșite de inculpata care a semnat toate actele întocmite în numele societății sale SC SRL, în cunoștință de cauză, inducând în eroare, a folosit balanța contabilă fals întocmită pentru obținerea creditului după care a dispus efectuarea de plăți către diferite persoane fizice și juridice, în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2 3 pen. uz de fals prev. de art. 291 pen. și folosirea cu rea-credință a creditului societății prev. de art. 272 pct. 2 din 31/1990 republicată.

Pedepsele aplicate inculpatei pentru aceste infracțiuni au fost individualizate în conformitate cu prevederile lega le, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei și de prejudiciul cauzat, faptul că aceasta nu avea cunoștințe de specialitate în domeniul financiar-contabil nefiind de natură a exonera sau a diminua cuantumul pedepselor aplicate.

Instanța în mod corect a reținut grațiată pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 de către inculpata și de asemenea în mod corect a reținut ca fiind concurente faptele cercetate în prezenta cauză cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 132/2001 a Judecătoriei Baia M.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151pen. pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, tribunalul a constatat că aceasta se află în compatibilitate obiectivă cu infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului societății prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, calitatea de administrator având un caracter primordial față de calitatea de "funcționar", Legea 31/1990 având prioritate, ca lege specială față de Codul penal, în ceea ce privește aplicarea sa.

Astfel, tribunalul a constatat ca temeinică achitarea inculpatei dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151pen.

2. Referitor la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 pen. și uz de fals prev. de art. 291 pen. reținută în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a reținut că infracțiunii de fals în declarații îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă.

Asțfel, la momentul când inculpata a dat declarația în fața notarului public (12.09.2003) prin care arăta că nu are antecedente penale, hotărârea de condamnare, respectiv sentința penală nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M nu era definitivă. Aceasta a rămas definitivă abia prin decizia penală nr. 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ, după ce inculpata dăduse declarația, ori prin decizia curții de apel, hotărârea instantei de fond putea fi modificată în totalitate.

În acest sens, nu s-a putut reține că inculpata a dat o declarație notarială necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul deoarece la momentul respectiv inculpata nu avea antecedente penale.

Neexistând infracțiunea de fals nu s-a putut reține că există nici aceea de uz de fals, motiv pentru care soluția de achitare și pentru această infracțiune, este legală.

3. Din probele administrate în cauză rezultă că în anul 2003 inculpata, în calitate de asociat unic și administrator la SC acelia SRL, a emis un număr de 5 file CEC la data de 12.12.2003 (2 file CEC), 22.12.2003,13.12.2003 și 23.12.2003, pentru achitarea mărfurilor furnizate de SC O, marfa fiind în valoare de 493.883.197 lei și care trebuia plătită în 15 zile de la emiterea facturilor.

Filele CEC au fost introduse la plată însă acestea au fost refuzate pentru lipsă de disponibil.

Mai mult de atât, rezultă din actele depuse la dosar că în perioada 08.12.2003 - 30.12.2004 SC SRL se afla în interdicție bancară în privinta emiterii de file CEC, deoarece anterior a avut 8 incidente de plată.

În consecință în această perioadă SC SRL nici nu avea dreptul să emită file CEC. Cu toate acestea inculpata a emis cele 5 file CEC susținând că au fost date în garantie însă din probele administrate în cauză, respectiv declarații de martori, reiese că filele au fost emise cu titlu de plată, părțile convenind doar asupra scadenței, restul rubricilor nefiind completate.

Raportat la această stare de fapt tribunalul a constatat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3,4 pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 37 lit. a pen. având în vedere forma continuată a infracțiunii și starea de recidivă în care se află aceasta raportat la condamnarea anterioară.

Cât privește încadrarea juridică a faptei tribunalul a constatat că instanța de fond a procedat corect reținând că în speță există o singură faptă de înșelăciune în formă continuată având în vedere intervalul scurt de timp scurs între momentele emiterii celor 5 file CEC ceea ce conduce spre ideea unei rezoluții infracționale unice.

Pedeapsa aplicată inculpatei pentru această infracțiune este proporțională cu gradul de pericol social al acesteia, raportat și la prejudiciul creat, la multitudinea faptelor și perseverența infracțională a inculpatei.

4. În perioada martie - aprilie 2004 în calitate de asociat unic și administrator la SC SRL, având de achitat marfă în valoare de 596.484.083 lei furnizată de SC SRL D, inculpata a emis o filă CEC - în alb pentru plata mărfii și două bilete la ordin, unul la 12.03.2004 refuzat parțial la plată pentru lipsă de disponibil și unul la 01.04.2004 refuzat integral la plată pentru aceleași motive, în această perioadă SC F acelia SRL aflându-se în interdicție bancară pentru emitere de file CEC.

Aspectele reținute în sarcina inculpatei fiind dovedite cu documentele și probele de la dosar întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,3 pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 pen. și art. 37 lit. a pen. așa cum a fost stabilit de instanța de fond după schimbarea încadrării juridice având în vedere că inculpata a emis fila CEC și biletele la ordin pe care le-a folosit ca mijloace frauduloase în vederea inducerii în eroare a partenerului de afaceri, fapta săvârșindu-se în forma continuată.

Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 pen. și art. 52 pen. tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei pentru faptele arătate mai este proporțională cu gradul de pericol social al acesteia, modalitatea de săvârșire și prejudiciul cauzat.

5. În perioada 29.04.2004 - 14.05.2004 inculpata în reprezentarea SC SRL, având relații comerciale cu SC SA a emis două bilete la ordin cu aceeași dată și cu scadența la data de 14.05.2004 și respectiv 16.05.2004, în vederea achitării datoriei de 124.000.000 lei ROL.

Cele două bilete la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont, în această perioadă SC SRL aflându-se în interdicție bancară pentru mai multe incidente de plată.

Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv prin folosirea de mijloace frauduloase în derularea unor relații comerciale, tribunalul a constatat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal în formă continuată, astfel încât schimbarea încadrării juridice a faptei efectuate de instanța de fond este temeinică și legală.

De asemenea, reținând gradul de pericol social al faptei și al făptuitoarei, perseverența infracțională a acesteia precum și prejudiciul semnificativ creat prin săvârșirea faptei, tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată de instanța de fond corespunde criteriilor de individualizare invocate și scopului preventiv și educativ al pedepsei.

6. Aceeași inculpată a fost asociat și administrator la SC Agro SRL care, în conformitate cu probele administrate în cauză, la data de 9.06.2003 a intrat în faliment, în cauză fiind numit lichidator SC SRL.

În conformitate cu prevederile legale privind falimentul societăților comerciale, de la data intrării în faliment a societății administratorului acesteia îi sunt ridica te toate drepturile privind reprezentarea societății falite. Aceste atribuții sunt preluate de lichidatorul numit de judecătorul sindic.

În aceste conditii, cu toate că știa despre situatia societătii și dispozițiile date de judecătorul sindic, inculpata, fără

acordul lichidatorului, în luna iunie 2004 vândut autoturismul marca Cielo numitului, autoturism care era înmatriculat pe societate, fiind proprietatea acesteia, respectiv un bun care putea fi valorificat în procedura falimentului pentru acoperirea creanțelor societății.

Fapta săvârșită de inculpată, așa cum este descrisă mai, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 (privind insolvența societăților comerciale) cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 13 Cod penal și nu infracțiunea prevăzută de art. 282 lit. b din Legea 31/1990, având in vedere principiul priorității legii speciale în fața legii gen era le.

Ori, având în vedere situația juridică a societății comerciale la momentul săvârșirii faptei se impune aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 și nu a Legii nr. 31/1990.

În ceea ce privește aplicarea art. 13 Cod penal tribunalul a constatat că instanța de fond a procedat corect reținând ca lege mai favorabilă prevederile Legii nr. 85/2006 având în vedere pedeapsa prevăzută de acest act normativ, raportat la pedeapsa prevăzută de Codul penal.

Tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei de către instanța de fond pentru săvârșirea acestei fapte corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei.

7. S-a dovedit cu probele administrate în cauză că inculpata în calitate de administrator la SC acelia SRL a dispus de suma de 50.000.000 lei ROL din banii societății, pentru a restitui un împrumut acordat de către, împrumut care nu a fost făcut în favoarea societății, astfel că nici împrumutul și nici restituirea banilor nu s-au regăsit în actele contabile ale firmei.

Cu toate că inculpata a încercat să demonstreze că cele reținute în sarcina acesteia nu sunt adevărate, probele administrate în cauză contrazic sustinerile sale.

Fapta săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, Legea 31/1990 având un caracter special față de prevederile Codului penal care constituie norma generală. Astfel, reținerea în sarcina inculpatei și a infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 Cod penal, care are un conținut similar cu infracțiunea prevăzută de Legea nr. 31/1990, este neîntemeiată, astfel încât soluția de achitare pronunțată de către instanța de fond privind săvârșirea acestei infracțiuni, este temeinică și legală.

Raportat la starea de fapt reținută și la prevederile art. 72 Cod penal, tribunalul a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni este temeinică și legală.

8. S-a dovedit în speță că inculpata cu toate că, așa cum s-a reținut anterior, vânduse mijlocul de transport înmatriculat pe SC F acelia SRL, societate care era în faliment, în perioada iulie - decembrie 2004 dedus în mod nelegal sume de bani reprezentând cheltuieli cu carburanți, cheltuieli ce ar fi fost făcute în contul acestei societăți comerciale.

Aceste deduceri au fost constatate în urma controalelor efectuate de către M prin actele întocmite de către această instituție constatându-se că SC SRL nu dispunea de nici un mijloc de transport.

S-a mai arătat anterior că singurul mijloc de transport pe care l-a avut SC SRL a fost auto turismul Cielo pe care inculpata îl vânduse în luna iunie 2004 numitului.

În aceste condiții, fapta săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și nu întrunește elementele constitutive alei nfracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, motiv pentru care schimbarea încadrării juridice efectuate de către instanța de fond este temeinică și legală. De asemenea, este temeinică și legală și pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea acestei fapte.

9. Inculpata a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 37 IU. a Cod penal, având în vedere că la data de 17.11.2004 aceasta a efectuat o plată în valoare de 100.000.000 lei ROL în numele SC SRL și din banii acestei societăți către SC SRL fără ca pentru această operațiune să se întocmească documente justificative. Fapta a fost dovedită cu probele de la dosar din acestea rezultând că SC nu avea nici o datorie față de SC SRL.

Reținând întemeiată răspunderea penală a inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond a aplicat acesteia o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsă care este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și cu modalitatea de săvârșire a acesteia.

Tribunalul a constatat că instanța de fond a dispus în mod temeinic și legal achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151Cod penal reținută în sarcina inculpatei, în legătură cu această faptă având în vedere incompatibilitatea celor două infracțiuni, în sensul că legea specială are prioritate în fața legii generale.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatei tribunalul a constatat că operațiunea juridică de contopire a pedepselor aplicate prin hotărârea pronunțată cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia M este corectă având în vedere concursul real precum și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatei.

Pentru toate aceste motive, tribunalul a respins apelurile declarate de către inculpatele și, acestora și le-au fost interzise în conformitatea cu prev. art. 71 Cod penal drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, așa cum a dispus instanța de fond, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c Cod penal impunându-se având în vedere calitățile pe care le-au avut cele două inculpate la momentul săvârșirii faptelor.

În ceea ce privește starea de arest preventiva inculpatei, tribunalul a constatat că nu există temeiuri și motive pentrui revocarea acesteia, sens în care a menținut măsura arestării preventive, iar în conformitate cu prevederile art. 88 alin. 1 cod penal, tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate acestei inculpate durata cât aceasta a fost retinută și arestată preventiv, respectiv din data de 29.03.2005 la zi.

În ceea ce privește apelul declarat de către partea civilă SC SRL, tribunalul a constatat că acesta este neintemeiat având in vedere natura infracțiunilor săvârșite de către inculpata și probele administrate in cauză, acordarea despăgubirilor către această parte civilă neputând depăși sumele consemnate in documentele financiare și contabile emise de către inculpată in activitatea infracțională și depuse la dosar, in caz contrar ajungându-se la o imbogățire fără justă cauză a părții civile.

Mai mult, in această privință, pentru alte prejudicii cauzate de către inculpată, partea civilă se poate adresa pe cale separată instanței civile, pentru recuperarea acestora, instanța penală rezumându-se la prejudiciul care a rezultat efectiv din săvârșirea infracțiunilor.

Constatând ca fiind temeinice și legale celelalte dispoziții ale sentinței atacate, tribunalul le va mentine conform dispozitivului.

În conformitate cu pr vederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul va obliga atât inculpatele cât și partea civilă SC SRL la cheltuieli judiciare in favoarea statului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal inculpata solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de complicitate la acordarea creditelor nelegale, să se constate că infracțiunea a fost abrogată și în consecință să se dispună încetarea procesului penal.

În motivarea recursului se arată că inculpata nu avea cunoștință de caracterul fictiv al balanței din luna septembrie 2001, care i-a fost pusă la dispoziție de inculpatul și ca atare a considerat că contractul de credit este legal încheiat și nu a avut niciodată reprezentarea că a indus în eroare banca, prezența inculpatei fiind necesară doar pentru completarea cererii.

Examinarea probelor dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.

Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev și ped de art. 215 alin 1,2,3 Cod penal, a infracțiunii de uz de fals prev și ped de art. 291 Cod penal, a infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev de art. 272 pct 2 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Astfel în esență, inculpata în luna noiembrie 2001 împreună cu inculpata a indus în eroare reprezentanții părții civile -SUCURSALA B-M prin crearea aparenței ca SC COM SRL prezintă bonitate financiară și determinând încheierea contractului de credit nr. 396/8 noiembrie 2001, în scopul obținerii în mod injust a sumei de 400.000.000 lei, folosind pentru constituirea documentației necesare obținerii creditului balanța contabilă a SC COM SRL aferentă lunii septembrie 2001, pusă la dispoziție de inculpata, deși cunoștea că a fost întocmită în fals.

De asemenea după obținerea acestui credit inculpata a dispus efectuarea de plăți către diverse persoane fizice și juridice, inclusiv către inculpata - care nu avea nici o calitate în cadrul SC COM SRL, și și-a însușit o parte din suma obținută utilizând-o în interes propriu, fără ca aceste operațiuni, să fie justificate prin acte contabile.

În acest context este inoportună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev și ped de art. 215 alin 1,2,3 Cod penal în infracțiunea de complicitate la acordarea creditelor nelegale.

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpatei au fost avute criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cod penal, adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de săvârșire al acestora, prejudiciul cauzat, precum și persoana inculpatei care are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel că pedepsele aplicate au fost just dozate.

De asemenea în mod corect s-a constatat incidența dispozițiilor privind grațierea pedepsei aplicate- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 pct 2 din Legea nr. 31/1990 precum și a incidenței art. 85 Cod penal raportat la pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 132/2001 a Judecătoriei Baia -M pentru fapte care sunt concurente cu cele comise de către inculpat și deduse judecății prezentul dosar, procedându-se la efectuarea operațiilor juridice ale contopirii conform art. 33 lit a Cod penal, 34 lit b Cod penal.

Reintegrarea socială a inculpatei poate fi realizată numai prin privare de libertate, așa cum de altfel au apreciat și instanța de fond și de apel, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, antecedente penale a inculpatei care nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.

În mod corect s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev de art. 2151Cod penal în baza art. 10 lit d Cod procedură penală, deoarece în esență, calitatea de administrator are un caracter primordial față de calitatea de "funcționar", Legea nr. 31/1990 având aplicabilitate prioritară ca lege specială față de Codul penal, și ca atare a fost reținută în sarcina inculpatei doar săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății prev de art. 272 pct 2 din Legea nr.31/1990 nu și cea de delapidare prev de art. 2151Cod penal.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar, de altfel recursul inculpatei nu a vizat și acest aspect, astfel că în mod corect atât inculpata cât și a fost obligate în solidar la plata despăgubirilor civile în sumă de 491.549.526 ROL către partea civilă SC.

În contextul celor expuse mai, nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare din oficiu în baza art. 3859alin 3 Cod procedură penală, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 251/2007 a Tribunalului Maramureș.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

In baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penala, respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpata domiciliată în B-M,-/61 jud.M împotriva deciziei penale nr. 251 din data de 8.10.2007 a Tribunalului Maramureș.

In baza art. 189 Cod procedură penală, stabilește suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatei (fiica lui și născută la 6 iulie 1957), av., suma ce se avansa din fondul Ministerului Justiției.

In baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpata să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - -

Red./

3 ex./24.03.2008

Președinte:Ioana Cristina Morar
Judecători:Ioana Cristina Morar, Monica Rodina, Livia

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Cluj