Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1379/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1389
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitrița
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 80/A din data de 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr.-/08.10.2009 (fila 79), lipsind intimata-parte vătămată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 80/A din data de 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în temeiul disp. art. 3859pct. 6 și 21.C.P.P. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Susține că actele transmise din Italia, depuse la dosar, fac dovada că inculpatul se afla pe teritoriul acestei țări pe timpul procesului penal, sentința penală, rămânând definitivă prin neapelare. Precizează că din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a fost prezent nici în faza de urmărire penală și nici în timpul când dosarul a fost judecat în fond, fiind arestat preventiv și deținut într-un penitenciar din Italia în perioada 29.03.2008 - 25.09.2008, iar din data de 25.09.2008 până la data de 09.03.2009 a fost arestat la domiciliu, ulterior fiind transferat în România.
Astfel, la judecata în primă instanță, inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta și nu a avut posibilitatea să-și asigure de apărare, fiind incidente disp. art. 3859pct. 21.
C.P.P.De asemenea, susține că în faza de urmărire penală nu i-a fost asigurată asistența juridică obligatorie, astfel că se impune aplicarea disp. art. 3859pct. 6.
C.P.P.Arată că din declarația inculpatului, dată în cursul judecății în apel, rezultă că acesta nu își asumă comiterea niciunei fapte penale, solicitând achitarea.
În concluzie, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. casarea hotărârilor pronunțate în fond și apel și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, solicitând a se face aplicarea și disp. art. 5221.
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consideră că nu sunt incidente în cauză disp. art. 3859pct. 6.C.P.P. așa cum rezultă din modul de desfășurare a urmăririi penale, inculpatul nu se afla în niciuna din situațiile prev. de art. 171 alin. 2.C.P.P. a fost dat în urmărire generală din luna decembrie 2001, fost căutat la toate adresele cunoscute, astfel că nu i s-a încălcat în această fază procesuală dreptul la apărare.
În ceea ce privește dispozițiile 3859pct. 21.C.P.P. invocate de apărare, nu apreciază a fi incidente în speță, întrucât hotărârea a fost pronunțată în luna aprilie 2006, iar inculpatul a făcut dovada că se afla în Italia în luna iulie 2007, neaducând acte și pentru o perioadă anterioară.
Precizează că în faza procesuală a apelului nu a formulat cerere de rejudecare, conf. art. 5221.C.P.P. apărătorul inculpatului solicitând să se judece cauza ca apel.
Având în vedere totodată că nu a formulat nicio cerere de probatorii, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită rejudecarea dosarului de către Judecătoria Ialomița, arătând că se afla în Italia din perioada anului 2002.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului constată și reține:
Prin sentința penală nr.988 din 18 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Slobozia, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1-4 Cod penal.
În baza art.36 alin.1 Cod penal, raportat la art.33 lit.c - 34 lit. b Cod penal, s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2016/08.06.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin neapelare la data de 05.07.2005, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal și cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2227/01.10.2004 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin neapelare la 21.10.2004, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.4 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată S nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 266.783.304 lei (ROL), reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată.
Au fost anulate mandatele de executare emise în baza sentințelor penale nr.2016/2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B și nr.2227/2004 a Judecătoriei Tulcea.
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În luna septembrie a anului 2001, inculpatul, în calitate de administrator al (societate înființată în anul 1994 și solicită în 2004 în urma procedurii de faliment) l-a contactat telefonic pe G, reprezentant al - AGRO S și a convenit cu acesta vânzarea cantității de aproximativ 5 tone carcasă gâscă.
În acest scop, pe data de 07.09.2001, la sediul - AGRO S, s-a prezentat numitul delegat al, cu autoizoterma cu număr de înmatriculare nr. B-22- proprietatea B, închiriată și a preluat carne de gâscă în valoare totală de 266.783.304 lei (ROL), conform comenzii nr.138 din 07.09.2001, întocmindu-se factura fiscală seria - - nr. - din 7.09.2001.
Pentru achitarea contravalorii acestei facturi (suma de 266.783.304 lei, în care era inclusă și taxa pe valoarea adăugată) a lăsat fila CEC seria nr. - eliberată de Banca de Scont B, care trebuia introdusă la plată conform convenției în termen de 7 zile și care purta ștampila și semnătura inculpatului.
La momentul predării filei CEC, aceasta a fost completată la rubricile "data emiterii" și "suma" de numitul, contabil în cadrul -
Ulterior, pe data de 17.09.2001, BRD - Sucursala Sar efuzat plata filei CEC cu mențiunea "client în interdicție bancară, lipsă total disponibil cont".
S-a mai reținut că, tot în luna septembrie 2001, inculpatul a mai emis două file CEC pentru sumele de 429.323.109 lei (ROL) și respectiv 196.001.126 lei, fiind condamnat prin hotărâri definitive.
După emiterea cecurilor, inculpatul a dispărut, fiind dat în urmărire generală.
În sentință se fac referiri la criteriile de individualizare a pedepsei, la aplicarea art.36 Cod penal, latura civilă a cauzei și aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, prev. de art. 118 lit. d Cod procedură penală.
În baza acestei hotărâri, Judecătoria Sloboziaa emis mandatul de executare nr.1206 din 13.06.2006, înaintat J
În demersurile făcute, pentru punerea în executare a mandatului, inculpatul a fost dat în urmărire internațională și depistat în Italia, astfel că, s-a obținut extrădarea acestuia, fiind adus în țară la 09.03.2009.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Slobozia, inculpatul a declarat apel peste termen, conform art.365 Cod procedură penală, solicitând desființarea sentinței și restituirea cauzei la procuror, în temeiul art.332 alin. 2 Cod procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale, întrucât nu s-a sustras urmăririi penale, ci a fost plecat din țară.
Prin decizia penală nr.80/A din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Tribunalul, examinând sentința apelată și actele dosarului, dosarul instanței și dosarul de urmărire penală, în raport de criticile formulate, cum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2, Cod procedură penală a reținut că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În legătură cu natura căii de atac, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 365 Cod procedură penală, privind apelul peste termen; inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată și la pronunțare, declarând apel la data de 23.03.2009, în termen de 10 zile de la data încarcerării în arestul B, (fila 99 ).
Înainte de a intra în dezbateri, Tribunalul a pus în vedere inculpatului și apărătorului său că are deschisă procedura întemeiată pe dispozițiile art.5221Cod procedură penală, privind rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare, cauza putând fi rejudecată de către instanța care a soluționat cauza în primă instanță, dar numai la cererea condamnatului.
Apărarea inculpatului a înțeles să pună concluzii în apelul peste termen, solicitând audierea inculpatului.
Făcând aplicarea prevederilor art.378 alin.11Cod procedură penală, s-a dispus audierea inculpatului, din declarația acestuia rezultând că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, nu el s-a ocupat de activitatea acestei societăți, ci un prieten al său.
Recunoaște că în perioada anului 2004 semnat 4 file CEC fără să-și poată aminti pentru ce firme.
A reținut Tribunalul că, făcând o analiză temeinică a probatoriului administrat în cauză, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt și a dat faptelor o corectă încadrare juridică.
În calitate de administrator unic al, inculpatul a indus în eroare pe reprezentanții părții vătămate - S, ridicând de la această firmă 5 tone carcasă carne gâscă pentru a cărei plată a emis o filă CEC, deși societatea nu avea disponibil în cont și avea interdicție bancară.
Implicarea inculpatului în săvârșirea faptei a fost dovedită cu declarația martorului G (reprezentantul părții vătămate), a numitului (între timp decedat), raportul de expertiză grafică din care rezultă că semnătura de la rubrica "semnătura trăgătorului" de pe aversul filei CEC seria - nr.- a fost executată de aceeași persoană care a executat semnătura în dreptul numelui pe contractul încheiat în Banca Română de Scont - Sucursala B și B, situația incidentelor de plată pentru această societate.
În contextul probator administrat în cauză, declarația inculpatului, în sensul că a semnat filele CEC, fără a avea cunoștință despre săvârșirea unei fapte penale, întrucât nu se ocupa el de această societate comercială rămâne singulară întrucât nu se coroborează cu alte probe.
De altfel, inculpatul mai procedase în același mod, dovadă fiind condamnările pentru același gen de fapte, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 B și Judecătoria Tulcea.
Solicitarea din apel privind restituirea cauzei la parchet, pentru refacerea urmăririi penale, a fost înlăturată de tribunal, întrucât potrivit art.332 alin. 2 Cod procedură penală, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că în speță nu se regăsește niciunul din cazurile expres prevăzute de lege de restituire a cauzei la parchet, concluzionând că dispozițiile relative la competență au fost respectate; actul de sesizare a instanței a fost întocmit conform legii, cuprinzând toate elementele prev. de art. 263 Cod procedură penală; asistarea inculpatului de către apărător nu este obligatorie în faza urmăririi penale; s-au făcut demersuri pentru găsirea inculpatului în vederea audierii acestuia și finalizării urmăririi penale, fiind dovezi la dosar că a fost căutat de organele de poliție atât la domiciliul său și al părinților, cât și prin intermediul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Și cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a avut o justă orientare, aplicând o pedeapsă cu închisoarea, pe baza criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, de natură să realizeze scopul pedepsei, astfel cum este statuat de art. 52 Cod penal.
De asemenea, s-a făcut corect aplicarea dispozițiilor art.36 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a-34 lit. b Cod penal.
Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând - în drept - dispozițiile art. 3859pct. 6 și 21 Cod procedură penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Se arată că actele transmise din Italia, depuse la dosar, fac dovada că inculpatul se afla pe teritoriul acestei țări pe timpul procesului penal, sentința penală, rămânând definitivă prin neapelare; că inculpatul nu a fost prezent nici în faza de urmărire penală și nici în timpul când dosarul a fost judecat în fond, fiind arestat preventiv și deținut într-un penitenciar din Italia în perioada 29.03.2008 - 25.09.2008, iar din data de 25.09.2008 până la data de 09.03.2009 a fost arestat la domiciliu, ulterior fiind transferat în România.
La judecata în primă instanță, inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta și nu a avut posibilitatea să-și asigure apărarea.
În același context, se arată că în faza de urmărire penală nu i-a fost asigurată asistența juridică obligatorie. Arată că din declarația inculpatului, dată în cursul judecății în apel, rezultă că acesta nu își asumă comiterea niciunei fapte penale, solicitând achitarea.
În concluzie, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. casarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, solicitând a se face și aplicarea dispozițiilor art. 5221Cod procedură penală.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs promovat de inculpat, cât și sub celelalte aspecte cerute de dispozițiile art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o evaluare justă a întregului probatoriu al cauzei, pe baza căruia a stabilit - în mod corect - situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina acestuia, elemente care nu s-au modificat.
Potrivit art.3859punctul 6 Cod procedură penală, o hotărâre este supusă casării, atunci când: "urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie, potrivit legii". Recurentul, prin apărător, susține că aceste prevederi legale sunt incidente cauzei față de împrejurarea că în perioada 29.03.2008 -25.09.2008 se afla arestat preventiv într-un penitenciar din Republica Italia, iar din data de 25.09.2008 și până la data de 09.03.2009 a fost arestat la domiciliu și, apoi, transferat în Republica România.
Din actele întregului dosar penal rezultă că, în luna septembrie 2001, recurentul inculpat a indus în eroare - S, în sensul că, în urma unei înțelegeri cu patronul societății, acesta din urmă a încheiat un contract comercial, prin care s-a obligat să-i vândă inculpatului 5 (cinci) tone carcasă carne gâscă, pentru care a primit o filă CEC, pe care a introdus-o la plată la BRD - Sucursala S, în data de 17 septembrie 2001, așa cum a fost înțelegerea - după șapte zile de la data livrării mărfii - banca refuzând plata, cu mențiunea "client în interdicție bancară, lipsă totală disponibil în cont".
S-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1-4 Cod penal, faptă pentru care a fost cercetat și trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.585/P/2005/12.12.2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Din dosarul de urmărire penală, rezultă că, la data de 24 sept.2001, cu numărul de ieșire 94, - San otificat reprezentată de către inculpat, ca asociat unic - sediul social al societății B,-,.5..A,.8, județ B (fila 16), pe care o ca, în termen de 48 de ore, să achite societății furnizoare suma de 266.783.304 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.-/07.09.2001, seria - -/-, în caz contrar, s-a mai arătat în respectiva notificare, societatea - S își rezervă dreptul să sesizeze Parchetul, cu plângere pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1-4 Cod penal, de către inculpat și solicitarea de daune moratorii, reprezentând prejudiciul creat prin neexecutarea la timp a obligației de plată.
De asemenea, din același dosar, mai rezultă că recurentul inculpat a mai fost condamnat anterior pentru același gen de fapte, prin sentința penală nr.2016/08.06.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B (dosar nr.3388/2005), definitivă prin neapelare la data de 05.07.2005, la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și sancționate de art.215 alin.1 -4 din Codul penal, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr.4608/5.07.2005, iar la data de 18.10.2005 nu se dispusese încarcerarea inculpatul a fost legal citat, astfel cum rezultă din considerentele sentinței penale pronunțate (parte vătămată Trans Internațional SA).
La data de 19.12.2001, inculpatul a fost dat în urmărire generală, prin dispoziția nr.S/- la solicitarea Poliției Sectorului 4 B - Serviciul Poliției Economico-Financiare (fila 61-), revocată însă la data de 17.04.2005 urmărirea penală cu ordinul nr.1031/17.04.2005.
Din dosar, rezultă că recurentul inculpat a vândut în data de 02.07.2002 imobilul proprietate personală din B,-,.7,.A,.16, numitei, declarația acesteia aflându-se la dosarul cauzei (fila 75 ). De asemenea, la data de 19.10.2005, s-au efectuat verificări în baza de date a și s-a constatat că acesta nu era ieșit din țară (fila 77 ) și nici nu se afla în detenție în vreun penitenciar din România.
La fila 80 din dosarul de urmărire penală, în procesul verbal încheiat la 13 noiembrie 2001, rezultă că inculpatul încă avea domiciliul la adresa din-,.7,.A,.16 și, deci locuia împreună cu mama sa (fila 80 ), dar la acest domiciliu nu s-a mai prezentat din august 2001, iar cercetarea penală a început în acest dosar în decembrie 2001, când a dat declarația în fața poliției din județul I, cel pe care îl delegase să ridice 5 tone carcasă de gâscă.
În final, Judecătoria Slobozia, Biroul Executări penale, în dosarul nr.7206/2005 (fila 56) a emis adresă către - Biroul Național Interpol la 27 iunie 2006, prin care a solicitat în baza art.68 alin.2 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală arestarea provizorie în vederea extrădării a inculpatului, întrucât era definitiv condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1-4 Cod penal pe de o parte, iar pe de altă parte a precizat că se sustrage executării pedepsei și, ulterior, au apărut date că s-ar afla în Italia, la surorile sale.
La 28.03.2008 inculpatul a fost arestat provizoriu în /Italia de către autoritățile judiciare italiene în vederea extrădării către România.
Așa fiind, se constată că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, a fost citat la ultimul său domiciliu, la sediul societății sale " Const" și prin afișare. La ultimul domiciliu, astfel cum rezultă din dosarul de urmărire penală, locuia cu mama sa.
Ulterior, a vândut apartamentul.
Toate acestea conduc, fără putință de tăgadă, la concluzia că inculpatul, deși a avut posibilitatea să anunțe noua adresă, nu a făcut-o, în mod intenționat, sustrăgându-se pe de o parte urmăririi penale, iar pe de altă parte s-a sustras și de la plata prejudiciului creat - în cuantum de 266.783.300 lei.
Pe tot parcursul procesului penal i-a fost asigurată asistența juridică din oficiu, astfel cum se menționează în actele dosarului.
Prima declarație luată în dosar datează din decembrie 2001 și aparține lui, cel pe care inculpatul l-a delegat să ridice marfa, respectiv 5 tone carcasă de gâscă. Prin urmare, se apreciază că avea cunoștință că în ceea ce îl privește, se va începe o cercetare penală, pentru să însăși Societatea Comercială - în notificarea pe care i-a făcut-o la sediul, i-a precizat că dacă nu plătește în 48 de ore, se adresează parchetului,ceea ce a și făcut (24.09.2001), iar notificarea nu s-a întors la expeditor cu vreo mențiune, de genul "schimbat sediul social", ceea ce conduce la concluzia că acesta a luat cunoștință de demersurile societății ce îi livrase marfa.
Faptul că autoritățile statului nu au cunoscut noua adresă nu incumbă acestora, ci este obligația inculpatului.
De altfel, chiar dacă inculpatul a vândut apartamentul din str.-, ultimul domiciliu menționat la data judecării recursului - 08.10.2009 - este același, prin urmare, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.21 Cod procedură penală.
În cauză, nu are relevanță că inculpatul se afla în anul 2007 în Italia, per a contrario nu a făcut dovada unde se afla în 2001-2006, probabil în România, urmărirea penală începând în cauză la 5 ianuarie 2004 (fila 6 verso ).
De asemenea, nu a făcut dovada că s-ar fi aflat în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate.
În cauză, nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art.3859pct.6 Cod procedură penală, întrucât s-a desemnat - în cauză - avocat din oficiu.
Pe de altă parte, inculpatul avea posibilitatea legală ca - în calea de atac a apelului - să formuleze cerere de rejudecare, în temeiul prev.de art.5221Cod procedură penală, "Rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare, cauza putând fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, dacă persoana a fost condamnată în lipsă, la cererea condamnatului", însă acesta nu a formulat o astfel de cerere.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpatul.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.80/A din 20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- --- - -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red. - Jud.
OPINIE SEPARATĂ
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că urmărirea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1-4 Cod penal, a început la data de 10.12.2001.
Conform verificărilor întocmite de Secția 4 Poliție B, inculpatul nu mai locuiește la adresa din-,. 7,.16, B, din anul 2002, acesta fiind dat în urmărire generală din 19.12.2001 conform ordinului IGPR nr. S/-.
Potrivit art. 332 alin. 2 Cod procedură penală instanța se desesizează și restituie cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale în condițiile în care este obligatorie prezența învinuitului sau inculpatului cât și asistarea sa de către apărător.
Or, în cursul urmăririi penale în raport de art. 171 alin.2 și art. 172 alin. 2 Cod procedură penală, prezența apărătorului nu este obligatorie pentru a fi incidente dispozițiile art. 3859pct. 6 Cod procedură penală.
Am avut în vedere aceste considerații pentru a fi pe deplin înțelese prevederile art. 3859pct. 21 Cod procedură penală ce atrag casarea hotărârilor pronunțate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
La fila 53 dosar instanță fond nr.7206/2005 se află adresa Inspectoratului de Poliție nr. 90844/20.06.2006 în care se arată că inculpatul a părăsit România în anul 2001 "existând date că se află în Italia, la surorile sale".
În atare situație, nu se poate aprecia că procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită în faza de cercetarea judecătorească, cum în mod greșit a constatat instanța de apel, fără a analiza dispozițiile art. 379 pct. 2 lit.b Cod procedură penală.
La dosarul cauzei se află de asemenea Decretul din 19.02.2009, prin care autoritățile judiciare italiene, în conformitate cu art. 73 din Legea nr. 302/2004, au aprobat cererea de extrădare formulată de autoritățile române în vederea executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 988/18.04.2006 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
La termenul de judecată din 13.05.2009 instanța de apel a adus la cunoștință inculpatului că poate formula cerere în temeiul art. 5221Cod procedură penală, rejudecarea cauzei după extrădare fiind de competența primei instanțe care a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
Inculpatul, prin apărător, a insistat în apelul peste termen formulat, arătând și în fața instanței de recurs că a fost judecat în lipsă fără a i se asigura dreptul la apărare în condițiile în care începând din anul 2002 s-a aflat pe teritoriul Italiei.
În opinia mea, citarea inculpatului la o adresă la care nu mai locuia din anul 2002, cât și prin afișare, nu oferă garanții din care să rezulte că a avut cunoștință despre derularea procedurii în fața instanței de fond.
Mai mult, plecarea din țară a inculpatului la 9 zile după începerea urmăririi penale, fără a avea cunoștință despre acest fapt, nu poate fi interpretată în sensul că acesta s-a sustras de la chemarea înaintea organelor de cercetare penală, cum prevăd dispozițiile procedurale în materie.
Însăși instanța de fond a constatat că inculpatul se sustrage de la judecată deși nici un act existent la dosarul cauzei nu demonstrează reaua credință a acestuia.
Față de aceste considerente, reluarea cercetării judecătorești este necesară, în opinia mea, pentru ca inculpatului să-i fie respectat dreptul la un proces echitabil conform art. 6 alin. 1 din CEDO, în condițiile în care acesta a refuzat rejudecarea în caz de extrădare, astfel cum revăd dispozițiile art. 5221Cod procedură penală.
Audiat fiind, în fața instanței de apel inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost condamnat penal.
De asemenea se constată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului fără a administra probe în cursul cercetării judecătorești, confirmând practic rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 197 alin. 1 și 4 Cod procedură penală se impune atât casarea hotărârilor cât și punerea în libertate a inculpatului cu consecința anulării mandatului de executare emise în baza sentinței penale nr. 988/18.04.2006 pronunțată de Judecătoria Slobozia și a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitrița
