Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2500/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.162
Ședința publică de la 30 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Piciarca Dumitrița
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei ce are ca obiect apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.813 F din data de 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a-i da posibilitatea apărătorului ales al apelantului inculpat să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la 30 iunie 2009, când a decis următoarele
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.813/F din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art.215, alin.1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.37 lit.b și art.74, art.76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a, teza a II-a, b și c Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.297 Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2, art.37 lit.b și 74 și 76 Cod penal, a mai fost condamnat același inculpat Ia pedeapsa de 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a - art.34, lit.b Cod penal și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64, lit.a, teza a Il-a, b și c Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.64, lit.a, teza a Il-a și b Cod penal.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de " " Țăndărei și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente " " T, reprezentată prin Cabinet Individual de lnsolvență, Ia plata sumei de 282.003,88 lei despăgubiri civile.
S-a dispus înregistrarea mențiunilor cerute de lege Ia Registrul Comerțului al Județului
În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
În luna septembrie 2006, inculpatul, împreună cu fratele său, a cumpărat de la un cetățean părțile sociale aparținând " ", acesta căpătând calitatea de administrator al societății, cu 95% din capital.
În această calitate, inculpatul s-a deplasat la "" Țăndărei, despre care află că oferă spre vânzare șrot de soia.
Nu i-a convenit prețul și condițiile de plată, așa că s-a interesat de achiziționarea unui alt produs comercializat de partea vătămată sub denumirea de biodizel și care era folosit drept carburant.
A luat legătura cu martora, șefa serviciului desfacere biodisel, și a solicitat ca plata produsului să o facă în termen de 30 de zile de la livrare.
Conducerea "" Țăndărei nu a acceptat această cerere, dar i-a comunicat inculpatului, prin intermediul martorei, că este de acord ca plata să se facă la șapte zile.
Inculpatul a acceptat oferta conducerii părții vătămate astfel că, la 27 noiembrie 2006, acesta s-a prezentat la "", a lăsat martorei o notă de comandă, în aceeași zi livrându-i-se cantitatea de 20.564 I biodizel.
a fost transportat la T, iar la data de 28.11.2006 inculpatul a livrat către "" T cantitatea de 12.904 I sub denumirea de "motorină".
Anterior însă inculpatul a vândut "întreaga cantitate ridicată de la "" Țăndărei către "" C, o firmă aparținând de drept fraților săi și, dar care era administrată de către acesta în baza unei procuri primite în luna august 2006.
Administratorul "" T, numitul a constatat - la data de 28.11.2006 - că inculpatul i-a vândut în loc de motorină un alt produs, motiv pentru care i-a restituit acestuia cantitatea de 4839 litri.
Potrivit înțelegerii, plata celor 20.564 I biodizel s-a făcut printr-un bilet la ordin scadent la 7 zile.
O a doua livrare s-a făcut la data de 29.11.2006, în aceleași condiții ca și prima și a constat în ridicarea de către inculpat a cantității de 42.058 I biodizel.
a fost valorificat, prin vânzare ca motorină la diferiți beneficiari tot prin intermediul ""
În fine, la data de 04.12.2006, inculpatul a ridicat de la ""
Țăndărei, cantitatea de 42.795 I biodizel pe care a livrat-o, prin intermediul "", " ", și în acest caz, produsul a fost vândut drept motorină.
La data de 06.12.2006, partea vătămată a introdus la plată primul bilet la ordin pentru livrarea din 27 noiembrie 2006, dar acesta a fost refuzat la plată, din lipsă de disponibil.
Și celelalte două bilete la ordin introduse la plată la scadență au fost refuzate pe același motiv.
Reprezentanții părții vătămate au luat legătura telefonic cu inculpatul și i-au cerut să-și onoreze obligația de plată, dar s-au ales numai cu promisiuni.
Prejudiciul cauzat "" Țăndărei prin neplata celor 105.427 litri biodizel se ridică la suma de 282.003 lei și a rămas neacoperit.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită pe baza materialului probator administrat, respectiv: plângerea părții vătămate, cererea de constituire ca parte civilă, facturi, nota de comandă, bilete la ordin cu mențiunea refuzului la plată, verificări ale gărzii financiare, fișă cazier judiciar, declarații de martori și declarații de inculpat.
Inculpatul a dat declarații atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească în care a recunoscut faptele în materialitatea lor, dar a negat în mod constant că a intenționat să înșele partea civilă prin neplata biogazului cumpărat.
A arătat că inițial, nu a putut să facă plata din cauza unor datorii mai vechi ale societății, pe care a trebuit să le onoreze, iar mai târziu, odată cu intrarea în incapacitate de plată și în insolvență, firma " " T nu a mai desfășurat activitate, iar de achitarea datoriilor s-a ocupat administratorul judiciar.
În legătură cu revânzarea biodizelului sub denumirea falsă de motorină, inculpatul a declarat că a fost nevoit să procedeze în acest mod pentru că, în primul rând, produsul nu era cunoscut pe piață iar comercianții îl priveau cu reținere și, în al doilea rând, pentru că biodizelul nu corespundea din punct de vedere calitativ.
Instanța a înlăturat aceste apărări ale inculpatului, ca fiind nesincere.
Astfel, la momentul lansării comenzii, inculpatul era pe deplin conștient atât de sursele financiare ale firmei " ", cât și de condițiile de plată pe care le acceptase.
Faptul că a reușit să vândă - în termen foarte scurt - întreaga cantitate de biodizel, pe care a încasat un preț sensibil mai mare decât cel plătit furnizorului său și că nu a alimentat cu niciun leu conturile firmei, au fost apreciate de instanța fondului ca fiind împrejurări ce dovedesc reaua credință a acestuia ca și premeditarea în a înșela buna credință a părții civile.
Este aproape de necrezut că, din suma de peste 300.000 lei încasată din vânzarea produsului, ori câte datorii ar fi avut firma sa, inculpatul, care își clamează buna credință în fața organelor judiciare, să nu fi achitat măcar în parte obligațiile de plată către ""
Desfășurarea evenimentelor indică faptul că inculpatul a acționat cu premeditare și în baza unui plan bine gândit care, în final, a condus la înșelarea și păgubirea părții vătămate.
Astfel, prin aparenta cedare în fața condițiilor de plată impuse de vânzător, inculpatul a urmărit, în primul rând câștigarea încrederii acestuia și apoi, un timp suficient de care să-i permită ridicarea de marfă până la scadența primului bilet la ordin emis.
Numai așa se pot explica cererile de livrare într-un ritm alert (pe durata unei săptămâni) și dovedesc, pe de altă parte, nesinceritatea inculpatului în privința calității produsului și a lipsei de desfacere a acestuia.
Tot sub acest aspect instanța a mai apreciat că, dacă ar fi fost de bună credință, după prima livrare, când ar fi constatat reticența virtualilor beneficiari ai produsului, sau slaba calitate a acestuia, nimic nu-l împiedica pe inculpat să restituie produsul și să înceteze colaborarea cu "" Țăndărei.
Nu a procedat în acest mod, întrucât planul imaginat de el era viabil, și datorită acestuia, a reușit să-și păcălească atât furnizorul (prin neplata biodizelului), cât și proprii clienți cărora le-a vândut un produs sub o denumire falsă care, chiar dacă era de aceeași calitate, oricum i-a costat mai scump pe aceștia.
De asemenea, chiar dacă inculpatul a negat cu tărie acest lucru, se pare că revânzarea produsului printr-un intermediar ( "" ) și sub o altă denumire, a avut drept scop ascunderea destinației biodizelului de "" A și punerea acestuia în imposibilitatea de a urmări silit conturile " "
Pentru a reține această împrejurare, prima instanță s-a bazat pe faptul că, după vânzare, între "" (ca și cumpărător al produsului) și " " SRL nu au fost întocmite acte de plată și nici nu au fost virate sume de bani reprezentând prețul biodizelului.
Așadar, s-a reținut că susținerea inculpatului - că vânzarea succesivă a produsului a urmărit realizarea de profit - este nesinceră, adevăratul scop fiind cel arătat mai sus.
A concluzionat instanța fondului că, în drept, fapta inculpatului - - care, în calitate de administrator al " ", a indus în eroare reprezentanții "" Țăndărei, în sensul că a prezentat drept reală intenția de a cumpăra și de a achita contravaloarea carburantului biodizel, emițând în acest sens și bilete la ordin fără a avea constituită provizia necesară, deși nu a intenționat niciodată să plătească producând prin aceasta societății vătămate un prejudiciu - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215, alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a revinde produsul biodizel, ca fiind motorină mai multor societăți comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzute de art.297 Cod penal.
La individualizarea pedepselor, ce au fost aplicate pentru fiecare faptă, în parte, instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului, de gradul concret de pericol social al infracțiunilor, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul a ținut cont, în primul rând, de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii dat de modalitatea de executare și de valoarea ridicată a prejudiciului, care a rămas neacoperit.
Astfel, s-a reținut că inculpatul a acționat cu premeditare, în baza unui plan minuțios care a paralizat orice posibilitate de contracarare din partea prepușilor părții vătămate, care a fost înșelată cu dexteritatea unui adevărat profesionist.
În al doilea rând, instanța s-a ținut cont și de persoana inculpatului, major, recidivist și care, sub aparența unei binevoitoare cooperări cu organele judiciare, a avut o atitudine nesinceră, de negare a intenției sale de a înșela atât pe "" Țăndărei, cât și societățile cărora le-a vândut produsul biodizel, sub denumirea de motorină.
Din probele dosarului, s-a reținut că inculpatul mai suferit în trecut două condamnări - de 7 ani închisoare și de 5 ani închisoare - pentru fapte similare, aspect ce a fost reținut n sprijinul concluziei că partea vătămată s-a confruntat cu un individ versat în acest gen de infracțiuni și, deci, foarte periculos.
Pe lângă această împrejurare, instanța a ținut cont și de faptul că inculpatul este o persoană relativ tânără, că este căsătorit și că are în întreținere un copil minor, față de aceste date, reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 și art.76 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art.297 Cod penal, invocând drept temei dispozițiile art.10 lit.a Cod procedură penală; al greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art.215 Cod penal, invocând dispozițiile art.10 lit.d Cod procedură penală și, respectiv, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, având în vedere cuantumul prejudiciului.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu - conform art.371 alin.2 Cod procedură penală - Curtea constată că apelul nu este fondat.
Printr-o analiză judicioasă a ansamblului probator administrat în cauză, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a dat o justă încadrare juridică faptelor săvârșite.
Astfel, apelantul inculpat - în calitatea sa de administrator al " " T - a indus în eroare "" Țăndărei, în sensul că, în perioada infracțională noiembrie - decembrie 2006, s-a aprovizionat de la aceasta, cu cantitatea de 105.427 litri produs, oferindu-se aop lăti cu bilete la ordin, dar care au fost refuzate la plată de bancă, din lipsa disponibilului în contul respectivei societăți, prejudiciind "" Țăndărei cu suma de 282.003 lei (prejudiciu nerecuperat), ceea ce a făcut ca - în mod corect - să se rețină în sarcina inculpatului încadrarea juridică prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal.
Inculpatul s-a folosit de mijlocul de plată stabilit între părți, recte trei bilete la ordin emise la datele de: 27 noiembrie, 29 noiembrie și respectiv 4 decembrie 2006, a fost de acord ca plata să se facă la 7 zile de la livrare, așa cum au dorit cei de la Țăndărei (unitatea furnizoare), în scopul de a le crea convingerea că este o persoană serioasă și interesată în a încheia și a desfășura cu aceștia serioase afaceri comerciale. În realitate, însă, din probele administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a acționat cu intenția directă de induce în eroare respectiva societate furnizoare de biodiezel, cu scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust.
Susținerile inculpatului, prin apărătorul său ales, cum că nu a avut niciun moment intenția de a înșela, prejudicia societatea furnizoare ( ) prin invocarea blocajului financiar al societății sale - Fiesto - este contrazisă de actele și lucrările dosarului, în sensul că în interiorul intervalului de 7 zile convenite între părți, pentru plata combustibilului, inculpatul a mai contractat o livrare (29.11.2006) a cantității de42.058 litru biodiesel, iar la 4.12.2006 a cantității de 42.795 litri biodiesel. Pentru aceste livrări, inculpatul primise banii de la societatea beneficiară
Așa încât, acesta avea posibilitatea ca, măcar J din sumă să o achite către societatea furnizoare, aspect care nu se regăsește în probele dosarului și care, de altfel, a fost recunoscut de către inculpat.
Justificările ulterioare ale inculpatului nu sunt obiective, nu au relevanță pentru cauză și, în consecință, nu poate fi primită cererea acestuia de achitare în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal.
Cât privește schimbarea încadrării juridice solicitată, din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, pe motiv că ultimul bilet la ordin emis în data de 4 decembrie 2006 nu a fost decontat pentru că a fost introdus la plată după expirarea termenului și nu ca urmare a lipsei de disponibil în cont, cu consecința reducerii prejudiciului, Curtea apreciază că această încadrare este corectă, întrucât se are în vedere valoarea prejudiciului creat și nerecuperat, atât părții civile furnizoare, cât și cel creat societății comerciale din T căreia i-a vândut motorină în loc de combustibil biodiesel (la preț de motorină, cu titlul de motorină), obținând pentru sine un folos material injust, prin inducerea în eroare a acestei societăți, iar prejudiciile cumulate conduc la reținerea în sarcina inculpatului a încadrării juridice prevăzute de art.215 alin.5 Cod penal (a agravantei).
În consecință, nu poate fi primită de către instanța de apel această cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei în art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal.
În ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii prevăzute de art.297 Cod penal - infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor - important de precizat este faptul că acesta a livrat biodiesel ca fiind motorină, mai multor societăți comerciale, la prețul de 2,25 lei, fără și a vândut sub titulatura "motorină" la preț de 2,5 - 2,6 lei, fără Această marfă inculpatul a livrat-o prin C (pe care acesta o controla), marfa i-a fost achitată destul de repede, astfel cum rezultă din actele dosarului, însă niciun moment inculpatul nu a făcut vreun demers bancar sau să achite în numerar sumele datorate părții civile.
Prin urmare, inculpatul a vândut biodiesel de la Țăndărei, către, către, sub formă de "motorină", încasând astfel sume mult mai mari de bani, însă niciun moment nu și-a achitat obligațiile pecuniare către parte civilă Țăndărei, excepție făcând doar situația din 6.12.2006, când biletul la ordin introdus la plată a fost refuzat pentru lipsă parțială de disponibil în cont, s-a achitat numai 148,87 lei, din suma totală de 55.050 lei. Însă, această situație examinată prin întregul material probator, coroborat și cu declarațiile inculpatului, nu conduc la concluzia că inculpatul ar fi avut vreun moment intenția de a achita prejudiciul creat.
De la bun început, în derularea activităților comerciale, rezultă că inculpatul premeditat acțiunea sa, a stabilit un plan în acest sens, care în final a condus la prejudicierea părții vătămate.
Cererile sale de livrare a mărfii s-au făcut într-un timp scurt (pe durata unei săptămâni) pe de o parte, pe de altă parte s-a folosit mincinos, inducând în eroare societățile comerciale beneficiare de combustibil în sensul lipsei calității produsului solicitat, adică a motorinei, cum scris pe factură și nu a biodieselului.
Motivarea inculpatului că a fost determinat să scrie pe factură "motorină" și nu biodiesel, se datora calității slabe a produsului, însă acest aspect apare pueril ca susținere, el având posibilitatea de a returna marfa către Țăndărei, ceea ce nu s-a întâmplat.
În concluzie, Curtea apreciază că probele administrate în cursul cercetării și urmăririi penale, ca și al cercetării judecătorești, au statuat cu certitudine și fără echivoc, vinovăția inculpatului în ceea ce privește încadrarea juridică reținută în sarcina sa, și pentru care a fost trimis în judecată de către parchet și ulterior condamnat de instanța fondului.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de apel apreciază că aceasta a fost justă, corectă, întrucât s-au avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, prevăzute de art.72 Cod penal vizând: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și împrejurările în care s-au săvârșit faptele, gradul de pericol social al unor astfel de fapte, coroborate cu declarațiile inculpatului, ale părții civile, cu circumstanțele reale și personale în care s-au săvârșit aceste fapte, conduc la ideea conform căreia, scopul pedepsei de 6 ani închisoare aplicat de instanța fondului poate fi atins prin executarea acesteia în regim de detenție. Numai astfel, scopul pedepsei, cum este definit de art.52 din Codul penal, poate fi atins - de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, pedeapsa ca mijloc de reeducare a condamnatului.
Apreciem că, în mod corect s-a avut în vedere cazierul judiciar al inculpatului (fila 198 - ), din care rezultă că acesta a mai săvârșit infracțiuni de înșelăciune, la legea contabilității, fiind recidivist în condițiile recidivei postexecutorii.
Așa fiind, în temeiul prevăzut de art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, Curtea urmează a respinge - ca nefondat - apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.813/F/29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează a-l obliga pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.813/F/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
În temeiul art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei - reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.3
Red.-Trib.
Președinte:Piciarca DumitrițaJudecători:Piciarca Dumitrița, Ciobanu Corina
