Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
1214/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 957
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de recurentul intimat inculpat împotriva Deciziei penale nr. 213 din data de 04. aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală, în Dosar nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 9 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și, când, Curtea având nevoi de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea mai întâi pentru data de 16 și 23 iunie 2009 apoi pentru data de astăzi, 20 iunie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1284/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu:
- pentru inculpatul, din infracțiunea prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic. art.40 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.221 alin.1 Cod penal (se înlătură art.40 Cod penal);
- pentru inculpatul G-, din infracțiunile prev. art.221 alin.1 Cod penal și art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.33 Cod penal, în infracțiunile prev. de art.221 alin.1 Cod penal și art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic, art.33 lit. a și art.37 lit. b Cod penal.
În baza art.208 alin. 1-209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. nr.568/10.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă prin decizia penală nr.695/17.05.2006 a Curții de Apel București - Secția I Penală.
S-a contopit restul rămas de executat de 198 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani si 9 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 20.09.2007 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplic. art.74 alin.2 și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.l, lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În baza art.861Cod penal a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la literele b),c),d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, care va exercita supravegherea asupra inculpatului.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 cu referire la art.83, art.84 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 20.09.2007, ora 12.50.
În baza art.221 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal.
În baza art.861Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare stabilit conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la literele b),c),d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, care va exercita supravegherea asupra inculpatului.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864cu referire la art.83, art.84 Cod penal, în sensul că săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 11.06.2008-27.06.2008.
În baza art. 1605alin.6 Cod procedură penală, s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauțiune.
În baza art.350 alin.7 Cod procedură penală rap. la art. 160 alin.4 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către inculpatul a cauțiunii în cuantum de 3000 RON, conform recipisei de consemnare nr.-/1 din 20.06.2008.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.264 alin.l Cod penal.
În baza art.221 alin.1 Cod penal, a fost condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În baza art.71 Cod penal s-a interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 9 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cauzele a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit. a teza a Il-a și lit.b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată prin încheierea nr. 166/14.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 4
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 13.09.2007, ora 11.00.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului G- pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.264 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului G- pentru infracțiunea de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal.
În baza art. 140 alin.1 lit.b Cod procedură penală, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, luată prin încheierea nr. 166/14.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 4
S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză pe o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 13.09.2007, ora 11.00.
S-a constatat că părțile vătămate, TRANS, COM-, -COM, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, cu referire la art.998 și 1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C COM
Au fost obligați inculpații, - și, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 44.798,59 RON -despăgubiri materiale, și la dobânda legală calculată de la data faptei și până la data achitării integrale a prejudiciului.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, cu referire Ia art.998 și 1003 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă
Au fost obligați inculpații, - și, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 4200 RON -despăgubiri materiale.
În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală, cu referire la art.998 și 1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă
Au fost obligați inculpații, - și, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 12426 RON -despăgubiri materiale.
S-a respins ca nefondată cererea C Lotus Junior privind plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 112 lit. f rap. la art.118 alin.1 lit.d Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul - suma de 10.000 RON.
În baza art. 191 alin.1, alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:inculpatul la plata sumei de 1500 RON; inculpatul - la plata sumei de 500 RON; inculpatul la plata sumei de 800 RON; inculpatul la plata sumei de 300 RON.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate sub aspectul infracțiunilor pentru care s-a dispus achitarea rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 09.09.2007, după o prealabilă înțelegere cu inculpatul -, inculpatul a rămas în standul acestuia din urmă situat în complexul -, sector 4, respectiv în standul 101 aparținând SC
Este de menționat că 09.09.2007 era o zi de duminică, atunci când programul cu publicul se încheia la ora 14.00. Complexul comercial - se compune din parter, mezanin și etajul 1, iar accesul clienților se face pe două intrări principale, supravegheate prin sisteme video, iar pe timp de noapte obiectivul este păzit doar pe exterior, după verificarea magazinului și a sistemelor de închidere.
În jurul orei 17.30, inculpatul a ieșit din stand prin forțarea ușii și a sustras bunuri din standurile mai multor societăți comerciale pe care le-a pus în genți și cu care a coborât pe o fereastră situată la mezanin, părăsind complexul comercial.
În cursul nopții acesta i-a sunat pe inculpatul - și pe inculpatul, pe primul anunțându-l că "a făcut-o", iar pe al doilea cerându-i să vină să îl ia cu mașina. Inculpatul a fost luat de inculpatul în zona cimitirului Cărămidari, de pe șos. -, după care au plecat și s-au întâlnit în zona Mc cu inculpatul -, care venise cu autoturismul, din declarațiile inculpaților rezultând că inculpatul a mai venit și cu o prietenă a sa,. La cererea inculpatului, inculpatul i-a dat bani de benzină pentru inculpatul -, iar apoi s-au deplasat în com., sat, jud. D, la domiciliul inculpatului. Este de menționat că, înainte de comiterea furtului, nu cunoștea intenția inculpatului de a sustrage bunuri, rezultând însă că, cu câteva zile înainte, acesta din urmă îl întrebase pe inculpatul dacă poate să vină să îl ajute în caz că are nevoie, și îi dăduse spre păstrare suma de 10.000 Ron.
Ajunși la adresa menționată mai sus, inculpatul le-a arătat celorlalți bunurile sustrase, vrând să facă și o socoteală, pentru a le împărți în funcție de valoare. Inculpatul i-a dat inculpatului - cei 10.000 Ron, acesta fiind mulțumit cu răsplata ce i s-a dat, după care inculpatul a plecat.
La data de 20.09.2007, urmare a supravegherii zonei și a faptului că existau informații în sensul că cei doi se vor întâlni, organele de poliție i-au depistat și i-au imobilizat pe inculpații - și (filele 325-332 vol.I ).
bunurilor sustrase este unul confuz, acestea nefiind recuperate în totalitate. Cert este că o parte au rămas la inculpatul, o parte la inculpatul, care a înlesnit valorificarea acestora. Un ceas și un telefon mobil au fost achiziționate de inculpatul. Din bunurile rămase la inculpatul, unele au fost valorificate, altele au rămas în posesia sa, fiind descoperite cu ocazia flagrantului realizat la data de 20.09.2007, atunci când inculpatul și inculpatul - au fost prinși de organele de poliție la momentul când s-au întâlnit; o parte din bunuri au fost depozitate de inculpatul la rudele sale din satul de, județul B; altele au fost aruncate în lacul de acumulare, fiind recuperate de scafandri (în acest sens a se vedea procesul-verbal și planșele foto de la filele 387-396 vol.I, declarațiile martorilor, și - filele 397-399 vol.I ).
În ziua de 10.09.2007, la deschiderea complexului, s-a constatat săvârșirea faptei, iar martora, șef al complexului comercial, a anunțat organele de poliție, efectuându-se cercetare la fața locului. Reprezentanții părților vătămate au sesizat sustragerea următoarelor bunuri:
- de la RL. care deține standul E 71 s-a reclamat sustragerea a două laptopuri, 1 laptop, 1 monitor marca LG, 2 monitoare marca, 2 memorii 1Gb, 2 -uri de 200 Gb, 1 procesor D 356, 1 placă de bază 775. Societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 84 vol.I );
- de la s-a reclamat sustragerea de playere și, ceasuri de damă și bărbătești, conform inventarului de la fila 106 vol.I, societatea constituindu-se parte civilă cu suma reprezentând contravaloarea bunurilor rămase nerecuperate. Conform dovezilor de la filele 93-94, părții civile i s-au restituit un ceas bărbătesc cu seria - (ridicat de la locuința inc. ), 4 ceasuri, 3 ceasuri, 10 playere marca "", încărcătoare, 8 seturi căști, 8 bucăți cablu de date;
- de la s-a reclamat sustragerea de bijuterii, din care o parte au fost găsite și restituite (fila 119 vol.I - 7 pandante, 31 inele, 4 verighete, 18 lănțișoare, o bucată pandant care aparține unui set) iar pentru restul partea vătămată s-a constituit parte civilă;
- de la -COM s-a reclamat de asemenea sustragerea de bijuterii, dintre care o parte au fost restituite, așa cum rezultă din procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere și din dovezile de la filele 147 și 156 vol.I Societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 174 vol.I );
- de la COM s-a reclamat sustragerea de telefoane mobile, căști bluetooth, cartele. Conform dovezii de la fila 178 vol.I, a fost restituit telefonul mobil marca Nokia 6233 cu serie - (ridicat de la inculpatul );
- de la. TRANS s-a reclamat sustragerea de bunuri în valoare de 120 lei, respectiv doi rucsaci, un cuțit și un spray lacrimogen, din care au fost restituite un rucsac și un cuțit (fila 209 vol.I ), iar societatea nu s-a mai constituit parte civilă (fila 212 vol.I );
- de la COM- s-a reclamat sustragerea a două telefoane mobile Nokia și a unui telefon Samsung, iar societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 213 vol.I );
- de la s-a reclamat sustragerea de baterii, încărcătoare, telefoane mobile și a unui laptop, din care au fost restituite laptopul și un număr de 14 telefoane mobile (fila 219 vol.I ) iar societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 218 vol.I );
- de la nu s-a reclamat sustragerea de bunuri, însă standul a fost găsit spart, iar societatea nu s-a constituit parte civilă (fila 220 vol.I ).
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, având în general o atitudine sinceră, însă oscilantă în ceea ce privește detaliile situației de fapt.
Acesta a condus organele de poliție la locurile unde se aflau o parte din bunuri, efectuându-se și un proces-verbal de reconstituire, prin care inculpatul a indicat și a reconstituit modul de sustragere a bunurilor, felul în care a pătruns în standurile societăților comerciale (filele 367-385 vol.I ).
Vinovăția inculpatului este indubitabilă sub aspectul infracțiunii de furt calificat, acesta sustrăgând bunuri prin efracție și escaladare, asigurându-și scăparea la adăpostul întunericului.
În drept, fapta acestuia întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, g, i Cod penal cu aplic, art.37 lit. a Cod penal.
Fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin nr.568/10.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, definitivă prin dec. pen. nr.695/17.05.2006 a Curții de Apel București - Secția I Penală (filele 117-122 vol.I ), din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 20.04.2007, cu un rest neexecutat de 198 zile.
Vinovăția inculpatului - este dovedită prin declarațiile inculpatului, înregistrările audio dar și prin propriile declarații ale inculpatului, care deși a avut inițial o atitudine oscilantă, a arătat apoi că: "din discuțiile purtate cu acesta (cu inculpatul - ) a reieșit faptul că dorește să sustragă bunuri din complexul -, propunându-mi de mai multe ori să-1 ajut în acest sens și să-1 găzduiesc în standul meu de la etajul 1, după încheierea programului. Inițial, l-am refuzat de mai multe ori dar în urma mai multor insistențe am cedat și am fost de acord" (fila 425 vol.I ); "am primit 10.000 lei de la pentru a nu spune ce s-a întâmplat. Eu m-am speriat, iar și mi-au dat suma de bani ca nu cumva să spun ceva" (fila 459 vol.I ). Audiat în fața instanței, inculpatul arată că știa că inculpatul intenționa să fure dar 1-a lăsat în stand, menționând că a luat și cei 10.000 Ron, pe care i-a cheltuit în interes personal (fila 257).
Inculpatul - cunoștea intenția inculpatului, iar fără ajutorul său, acesta nu ar fi putut să rămână în interiorul complexului și să sustragă bunurile.
În drept, fapta inculpatului întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art.26 Cod penal rap. la art.208 alin. 1-209 alin.l lit.a, g, i Cod penal.
Inculpatul îl cunoștea pe inculpatul de când fuseseră în același penitenciar, și, rară a exista o înțelegere prealabilă, la cererea inculpatului l-a transportat cu mașina la domiciliul său, a primit bunurile sustrase și a înlesnit valorificarea acestora.
Vinovăția inculpatului (zis "") este indubitabil dovedită, inculpatul cunoscând că bunurile au provenit din săvârșirea unei infracțiuni. Pe lângă "îndoielile" pe care acesta arată că le-a avut la vederea cantității impresionante de bunuri pe care le avea asupra sa, care îl sunase noaptea la ora 03.00 sau 04.00 pentru a-i cere să îl transporte, bunuri despre care spusese că le are inițial din Italia, iar apoi de la C, moment în care inculpatul menționează că i s-a părut ceva suspect (a se vedea declarația dată în faza cercetării judecătorești - filele 76-77 vol. II ), sunt relevante și declarațiile inculpatului și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, din care menționăm procesele verbale din 11.09.2007, 12.09.2007, 13.09.2007 (filele 11, 14-15, 33-35, 41-42 vol. II ). Inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fugind după ce a aflat că organele de poliție sunt pe urmele sale, prezentându-se în fața instanței.
În drept, fapta acestuia întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal.
În acest sens, în baza art.334 Cod procedură penală, instanța fondului a dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu (prin înlăturarea art.40 Cod penal), din infracțiunea prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic, art.40 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.221 alin.1 Cod penal.
Art.40 Cod penal prevede: "când după condamnarea definitivă cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor pentru concursul de infracțiuni".
În speță nu se regăsește această situație, deoarece prin sentința penală nr.2164/03.08.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă prin neapelare la data de 24.08.2004, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare, care s-a executat în perioada 04.04.2004-03.10.2004 (filele 252-254 vol.I ).
Și vinovăția inculpatului (zis "") este indubitabilă în ceea ce privește infracțiunea de tăinuire, chiar dacă acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei. Inculpatul a expus o versiune neadevărată, respectiv aceea că ar fi achiziționat un ceas și un telefon de la o persoană necunoscută, din, după care a plecat la, iar soția sa ar fi înțeles greșit că le-ar fi cumpărat de la "" (inculpatul ) - fila 259 vol.I
În realitate, din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, coroborat cu declarația martorei, soția inculpatului, și care îl incriminează pe acesta, văzând și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor audio, rezultă implicarea certă a inculpatului, faptul că acesta a dobândit bunuri cunoscând că provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de la locuința acestuia fiind ridicate două din bunurile sustrase din complexul -, care erau ascunse, respectiv un ceas și un telefon mobil Nokia 6233 serie -, martora declarând că "l-am văzut pe soțul meu că a venit acasă având asupra sa un telefon marca Nokia și un ceas de mână marca de culoare gălbuie.L-am întrebat de proveniența bunurilor spunându-mi că le-a cumpărat prin intermediul lui de la o persoană pentru care a plătit astfel: 2.500.000 telefonul și 500.000 ceasul..am bănuit că bunurile aduse de soțul meu provin din furt" (filele 256-258 vol.I ). de către martoră a declarației, în fața instanței, cu motivarea "clasică" că declarația i-ar fi fost dictată de anchetator, nu poate fi primită, nefiind susținută de elemente veridice, intenția martorei fiind aceea evidentă, de a-1 proteja pe soțul său, declarația martorei din faza urmăririi penale (la data de 13.09.2007, imediat după momentul descoperirii bunurilor) reflectând adevărul.
În drept, fapta inculpatului întrunește, obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal.
În ceea ce privește însă infracțiunile de favorizare a infractorului, reținute în sarcina inculpaților și G-, și infracțiunea de tăinuire reținută în sarcina inculpatului G-, instanța va dispune soluții de achitare.
Referitor la infracțiunea prev. de art.264 alin.1 Cod penal, s-a arătat în rechizitoriu (filele 28-29) că după prinderea lor de către organele de poliție, în baza unei rezoluții infracționale distincte față de cea a săvârșirii primei infracțiuni, inculpații au refuzat să facă declarații cu privire la modul de dobândire a bunurilor, la persoanele de la care le-au achiziționat, încercând să trimită organele de urmărire penală pe o pistă falsă, prin crearea unei povești despre cum au ajuns bunurile în posesia lor, și anume că au cumpărat bunurile din de la niște persoane de etnie rromă, în scopul de a-1 proteja pe autorul infracțiunii de furt.
Potrivit art.264 alin.1 Cod penal, "ajutorul dat unui infractor tară o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani".
Instanța fondului a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât este dreptul legal al inculpaților de a nu da declarații, de a nu se autoincrimina, și de a-și expune apărările așa cum consideră, indiferent de faptul dacă acestea corespund sau nu realității.
Cât timp inculpatul nu are obligația de a spune adevărul, având dreptul să declare tot ceea ce dorește cu privire la faptă și împrejurările acesteia, rămânând în sarcina organelor judiciare să descopere adevărul și să verifice temeinicia celor susținute, nu se poate considera că afirmațiile inculpaților, referitoare la modul de achiziționare a bunurilor, inventate sau nu, ar reprezenta ajutorul dat unui infractor în scopul zădărnicirii urmăririi penale. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. Declarațiile inculpaților ar fi putut avea, cel mult, eventual rolul de a-i exonera pe ei înșiși de răspundere penală, și nu de a-1 ajuta pe inculpatul, pe care nici nu îl cunoșteau.
Prin urmare, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, instanța fondului a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.264 alin.1 Cod penal.
Pentru inculpatul G-, în prealabil instanța fondului a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală, în sensul că a schimba încadrarea juridică, din infracțiunile prev. de art.221 alin.1 Cod penal și art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prev. de art.221 alin.1 Cod penal și art.264 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a și art.37 lit.b Cod penal, cu reținerea recidivei postexecutorii.
Prin sentința penală nr.412/14.03.2002 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 10799/2001, definitivă la data de 02.04.2002 prin neapelare (filele 209-215 vol. I dosar instanță) inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, pedeapsa urmând a fi executată în perioada 25.11.2001-24.10.2004. La data de 07.10.2002 a fost pus în libertate, ca urmare a grațierii pedepsei conform Legii nr.543/2002.
Or, potrivit art.135 alin.1 lit. a Cod penal, termenul de reabilitare este de 5 ani și 6 luni (4 ani la care se adaugă J din perioada pedepsei pronunțate), iar potrivit art.136 alin.3 Cod penal, "în caz de grațiere totală sau de grațiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de grațiere", deci termenul de reabilitare judecătorească nu era împlinit în luna septembrie 2007.
Pentru infracțiunea de favorizare a infractorului instanța fondului l-a achitat pe inculpat pentru aceleași considerente și același temei expuse mai sus.
În ceea ce privește infracțiunea de tăinuire reținută în sarcina inculpatului G-, acesta a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit. c Cod procedură penală (fapta există dar nu a fost săvârșită de inculpat).
Sub aspectul acestei infracțiuni, s-a apreciat că există indicii, bănuieli, presupuneri, dar nu probe, care, coroborate, să conducă la certitudinea că inculpatul este vinovat de infracțiunea pentru care este cercetat, să formeze convingerea instanței asupra vinovăției inculpatului.
Elementele probatorii care ar susține aparent vinovăția inculpatului -înregistrările audio, nu sunt concludente în acest sens.
purtate de inculpatul sau afirmațiile cu privire la acesta, în măsura în care și referirile la "" sau "" au în vedere tot persoana inculpatului, sunt următoarele:
- convorbirea din 11.09.2007 - fila 9 vol. II, în care o persoană îi cere să îi dea numărul de telefon al numitului;
- convorbirea din 12.09.2007 - filele 14-15 vol. II, în care "" afirmă că îl va suna pe "";
- convorbirea din 13.09.2007 - fila 38 vol. II, în care afirmă că "le-a ascuns aseară";
- convorbirea din 13.09.2007 - filele 41-42 vol. II, în care spune că sunt doi civili în spatele lui "" și că acesta ar fi vrut să îl sune pe "";
- convorbirea din 13.09.2007 - filele 43-44 vol.II, în care spune că poliția i-a luat pe "" și pe "";
- convorbirea din 13.09.2007 - filele 45-46 vol. II, în care "" îl întreabă pe dacă se duce la "să iei alea a lui de acasă";
- convorbirea din 13.09.2007 - fila 51 vol.II, în care "" îi spune lui "" că este urmărit și îl îndeamnă să își schimbe cartela;
- convorbirea din 13.09.2007 - filele 64-65 vol.II, în care îi spune să o sune pe să ascundă "alea", "" fiind soția inculpatului;
- convorbirea din 13.09.2007 - filele 96-97 vol. II, în care îi spune lui că i-a dat ocupat;
- convorbirea din 13.09.2007 - filele 116-117 vol.II, în care îi spune lui că "" și-a luat "două, trei" iar afirmă că "" și-a luat "unul";
- convorbirea din 20.09.2007 - filele 192-193 vol.II, în care îi spune lui că o să spună că nu știe nimic;
- convorbirea din 13.09.2007 - fila 235 vol.II, în care spune că era în dubă;
- convorbirea din 14.09.2007 - filele 247-249 vol.II, în care îi spune lui că "fratele meu și-a cumpărat un telefon și un ceas, la fel";
- convorbirea din 15.09.2007 - filele 268-270 vol.II, în care îi spune lui că li s-a dat drumul lui și;
Astfel, instanța fondului a constatat că probatoriul administrat este insuficient pentru înlăturarea prezumției de nevinovăție; există referiri la inculpat, dar numai pe baza afirmațiilor unor persoane, necoroborate cu alte probe, neclare cu privire la ce bunuri se referă, la cum ar fi ajuns inculpatul în posesia lor, nu se poate pronunța o soluție de condamnare.
La individualizarea pedepselor prima instanță raportat la criteriile prev. de art.72 Cod penal a avut în vedere gravitatea infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de operare, conduita și persoana inculpaților, urmând a se aplica pedepse care să determine atingerea scopului preventiv și educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
Pentru inculpatul, s-a ținut seama de gravitatea faptei în sine, de prejudiciul produs, valoarea și numărul obiectelor sustrase, modul în care acesta a sustras bunurile, prin efracție, prin escaladare, dibăcia cu care a acționat completată cu fișa de cazier judiciar demonstrând că pentru acest inculpat săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului a devenit un adevărat mod de viață.
S-a avut în vedere starea de recidivă, perseverența inculpatului pe cale infracțională și preferința pentru același gen de fapte, din 1991 și până în prezent fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiunea de furt calificat (sau tentativă la furt calificat). Mai mult, prezenta faptă este comisă în termenul liberării condiționate dintr-o pedeapsă anterioară. în loc să beneficieze de șansa care i s-a acordat, inculpatul, care nu are loc de muncă sau ocupație, a încercat să facă rost de bani prin săvârșirea de fapte antisociale.
Pe de altă parte, sub aspectul elementelor favorabile inculpatului, s-a avut în vedere atitudinea de recunoaștere și de colaborare cu organele de anchetă, astfel cum se arată și în cuprinsul rechizitoriului, fapt ce a determinat recuperarea unei părți din prejudiciu, care va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Nu se impune însă în niciun caz reținerea de circumstanțe atenuante, ci dimpotrivă, aplicarea unei pedepse mai substanțiale în raport de cele la care a fost condamnat în trecut.
Pe lângă scopul punitiv al pedepsei trebuie realizat însă și scopul educativ; ținând cont și de atitudinea sinceră, apreciindu-se că o pedeapsă de 4 ani și 9 luni închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pentru inculpatul -, s-a avut în vedere rolul său în desfășurarea activității infracționale, el fiind acela care 1-a introdus pe inculpatul în stand, folosindu-se de faptul că deținea acel spațiu în complexul comercial. Indiferent de cine a avut inițiativa acestui plan, contribuția inculpatului a fost una importantă, ajutorul dat de acesta fiind indispensabil pentru a se ajunge la comiterea unei infracțiuni cu consecințe importante asupra societăților păgubite.
Ceea ce este mai grav este că inculpatul, care nu are antecedente penale, este la o vârstă la care își poate da pe deplin seama care este semnificația și care pot fi consecințele acțiunilor sale, și cu toate acestea, deși este student și are o familie, a ales să comită o infracțiune, în scopul de a se bucura de avantajele patrimoniale care urmau să decurgă din valorificarea bunurilor. Poate că inculpatul - nu se aștepta ca inculpatul să sustragă o cantitate atât de însemnată de bunuri, de aceea a și afirmat că s-a speriat când a ajuns la locuința lui; cert este însă că tentația unui câștig imediat a fost aceea care l-a mânat, și care l-a îndemnat să ia până la urmă cei 10.000 RON dați de inculpatul.
în balanță elementele ce țin de gravitatea și împrejurările comiterii faptei, cu circumstanțele personale ale inculpatului și conduita sa în societate, văzând și faptul că acesta este la primul conflict cu legea penală, s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțe judiciare atenuante (art.74 alin.2 Cod penal) și a redus pedeapsa sub minimul special, dar nu foarte mult, pentru a se asigura și scopul preventiv al pedepsei; aspecte față de care instanța fondului a considerat că este oportun a fi aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni, suspendată sub supraveghere (după cum se va concluziona mai ).
Pentru inculpatul, la individualizarea pedepsei, pe lângă circumstanțele personale, pe lângă modalitatea și împrejurările comiterii infracțiunii, trebuie avute în vedere atât atitudinea sa procesuală cât și antecedentele penale.
Contribuția inculpatului nu este de neglijat, acesta ajutându-1 pe inculpatul cu transportul, primindu-l în locuință, înlesnind valorificarea bunurilor, apoi sustrăgându-se de la cercetări, cu o rea-credință evidentă, prezentându-se într-un târziu în fața instanței, probabil la recomandarea apărătorului ales, însă având o atitudine nesinceră, nerecunoscându-și vinovăția. La aceste elemente se mai adăugă o condamnare la pedeapsa cu amendă penală pentru infracțiunea prevăzută de art.293 Cod penal și o condamnare aplicată de Judecătoria Sectorului 4 B pentru 3 infracțiuni în concurs, printre care și infracțiunea de complicitate la furt calificat.
Față de atitudinea nesinceră a inculpatului, conduita procesuală, gravitatea concretă a faptei dar și antecedentele penale ale acestuia, aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, este suficientă pentru îndreptarea inculpatului și pentru a-l determina să nu mai săvârșească infracțiuni în viitor.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a avut în vedere gravitatea relativ medie a faptei, lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie, dar și atitudinea procesuală nesinceră, urmând să îi aplice cea mai mică pedeapsă în această cauză, însă superioară minimului special. O pedeapsă de 9 luni închisoare, aplicată în raport de gravitatea concretă a faptei, este atât necesară cât și suficientă pentru a-i atrage atenția asupra consecințelor care pot deriva din săvârșirea unei infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să nu recidiveze. Pedeapsa fiind suspendată condiționat, scopul acesteia putând fi atins și fără privare de libertate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpaților și G sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.264 alin. 1 Cod penal și a inculpatului G sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.221 alin.l Cod penal.
In motivarea scrisă a apelului s-a arătat că hotărârea este nelegală și pentru faptul că a fost pronunțată de un judecător incompatibil, dar această critică nu a mai fost susținută oral de procuror.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, solicitând redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Prin decizia penală nr.635/A din 06.11 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, împotriva sentinței penale nr. 1284/2008 a Judecătoriei Sectorului 4
S-a desființat în parte sentința penală atacată și, în fond, rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 alin.1 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 lit. b Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceluiași sentințe penale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului i și s-a dedus prevenția de la 20.09.2007 la zi.
A fost obligat apelantul - inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 reprezentând onorariu avocat oficiu.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului Parchetului au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr.128/28.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală în dosarul penal nr-, s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva deciziei penale nr.635/A din 06.11 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-, a fost casată decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, susținându-se că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București Secția I Penală sub nr- la data de 23.03.2009.
Prin decizia penală nr.213/A/03.04.2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis apelul declarat Parchetul de pe lângă Judecătoriei Sector 4 B împotriva sentinței penale nr. 1284/2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4
A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal.
S-au Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleași sentințe penale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 20.09.2007 la zi.
A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului Parchetului rămânând în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în ceea ce privește critica parchetului față de soluția de achitare a inculpatului G, pentru infracțiunea de tăinuire, Tribunalul o va găsi întemeiată însă numai sub aspectul temeiului achitării.
Astfel, în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a administrat o serie de mijloace de probă, le-a cenzurat pe cele din faza urmăririi penale și, evaluându-le în întreg contextul infracțional a concluzionat în sensul că nu sunt suficiente probe care să susțină această incriminare.
Desigur, întreg procesul derulat până în prezent poate evidenția o serie de presupuneri, de bănuieli potrivit cărora ar fi existat o faptă de tăinuire, însă materialul probator nu a avut suficientă forță probatorie în acest sens.
Singurele elemente pe care s-a bazat acuzarea au fost înregistrările unor convorbiri telefonice purtate de inculpat sau cu referiri la acesta, convorbiri din conținutul cărora nu rezidă însă fără dubiu existența unei fapte de tăinuire ce ar putea fi reținută în sarcina inculpatului.
În aceste împrejurări, instanțe de apel a apreciat că în cauză se impune o soluție de achitare a inculpatului cu motivarea că fapta nu există și că nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
În recursul Parchetului, s-a criticat decizia pentru următoarele motive:
1.Contradicția evidentă între probele aflate la dosarul cauzei care atestă vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii prev. de art. 264 alin.1 Cod penal, a inculpatului G - sub aspectul infracțiunii prev. de art. 264 alin. alin. Cod penal și art.221 alin.1 Cod penal și considerentele hotărârii de menținere a soluției de chitare a acestora - caz de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală;
2. Omisiunea instanței de apel dea motiva hotărârea de menținere a soluției de achitare a inculpatului G - sub aspectul infracțiunii prev. de art.221 Cod penal - caz de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
Cu ocazia susținerii orale a recursului, reprezentantul Parchetului a considerat corectă soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin.1 Cod penal, întrucât inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 Cod penal a dat declarații prin care a avut intenția să nu se incrimineze.
De asemenea, nu a susținut incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală.
În recursul său, inculpatul a criticat hotărârile în raport de cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile aduse, precum și în cadrul cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, și din oficiu, conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Printr-o examinare judicioasă a probatoriilor administrate, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați.
În ceea ce privește criticile aduse de Parchet cu referire la inculpații și G, Curtea constată că instanțele au dat soluții legale și fundamentate pe probele dosarului.
Prin actul de sesizare a instanței, inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de tăinuire și pentru cea de favorizare a infractorului, reținându-se că după prinderea lor de către organele de poliție, în baza unei rezoluții infracționale distincte, față de cea cu care au comis infracțiunea de tăinuire, cei doi au refuzat să dea declarații cu privire la modul de dobândire a bunurilor, la persoanele de la care le-au achiziționat, cu scopul de a-l proteja pe autorul infracțiunii.
Apreciem că în condițiile în care nu-l cunoșteau pe, singura finalitate a conduitei inculpaților ar fi fost aceea de a se exonera ei de răspundere pentru infracțiunea de tăinuire, cu atât mai mult cu cât este de datoria organelor de urmărire penală să probeze vinovăția. Astfel, fapta inculpaților, în acest context, de a nu da declarații, de a nu se autoincrimina nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.
Prin modul în care cei doi inculpați au înțeles să colaboreze cu organele de urmărire penală, nu au încercat decât să se apere și să se exonereze pe ei de răspundere penală și nu pe un autor, care fiind descoperit ar fi atras implicarea lor directă la cealaltă infracțiune.
Că alții au beneficiat de această strategie a inculpaților este un efect secundat și neurmărit primând doar încercare inculpaților ca în baza unei anumite strategii de apărare să se exonereze de răspundere penală.
Pe cale de consecință, criticile Parchetului cu privire la greșita achitare a inculpatului G sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 Cod penal este neîntemeiată.
Este neîntemeiată și critica adusă de inculpatul sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, în raport de gravitatea infracțiunii de furt comise dedusă atât din gradul de pericol social al unei asemenea fapte, cât și din modalitatea de comitere - în mod organizat și chiar premeditat, antrenând în contextul infracțional mai multe persoane -, dar și prin raportare la persoana acestui inculpat, care este cunoscut ca recidivist, săvârșind fapte de același gen în termenul liberării condiționate.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchet și inculpatul.
- deduce prevenția inculpatului la zi.
- dispune asupra cheltuielilor cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchet și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 213/04.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Deduce prevenția inculpatului de la 20.09.2007 la 30.06.2009.
Obligă pe inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul avocat oficiu de câte 200 lei pentru inculpații și G se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. -
Dact./21.08.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
