Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 167/
Ședința publică din 05 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația la executare introdusă de, împotriva deciziei penale nr.540/R/09.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru petiționarul, avocat în baza delegației de substituire pentru domnul avocat, nr.25, emisă de Baroul Argeș, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se pune în discuție de către președintele completului de judecată dacă obiectul cererii formulată de petiționar este o omisiune în sensul art.195 Cod procedură penală sau este contestație la executare.
Apărătoarea petiționarului, avocat arată că obiectul cauzei îl reprezintă o omisiune întrucât nu a fost lămurită latura civilă a cauzei.
Reprezentantul parchetului arată că va pune concluzii în funcție de precizările apărătorului petiționarului.
Curtea, din oficiu, pune în discuție dacă obiectul cauzei poate fi asimilat unei contestații la executare, de lămurire a dispozitivului, în sensul art. 461 lit. c Cod procedură penală.
Apărătorul petiționarului precizează că obiectul cauzei poate fi asimilat unei contestații la executare potrivit art.461 lit.c Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.461 lit.c Cod procedură penală.
Instanța califică obiectul cauzei ca fiind contestație la executare potrivit art. 461 alin.1 lit. c Cod procedură penală.
Apărătorul petiționarului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul petiționarului, având cuvântul, solicită admiterea cererii, să se dispună lămurirea dispozitivului deciziei penale nr.540/R/ 09.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, în sensul de a se specifica faptul că prin restabilirea situației anterioare se înțelege atât constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2905/21.08.2003 de Biroul Notarului Public, cât și restituirea de către vânzătoare către petiționară a sumei de 10.000.000 dolari, reprezentând prețul contractului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației la executare așa cum a fost formulată de petiționar.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.1454/28.05.2007, a Judecătoriei Pitești, inculpații, fiul lui și -, născut la data de 8 noiembrie 1974, domiciliat în P, str.-.-, -.6,.C,.20, -, și, fiul lui și, născut la data de 12 ianuarie 1974, domiciliat în P, str.- -, -.6,.C,.19, județul A, -, au fost achitați, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b Cod pr.penală, pentru infracțiunea prev.de art.215 alin.1, 3 Cod penal și, respectiv, de art.26 rap.la art.215 alin.1, 3 Cod penal.
În baza art.346 alin.ultim Cod pr.penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă, și a fost obligată aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.117 din 22 mai 2008, respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații -, și - și de partea vătămată, obligând pe fiecare apelant la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia penală nr.540/R din 9 octombrie 2008, admis recursul declarat de partea vătămată, a casat în totalitate decizia menționată și sentința penală nr.1454 din 28 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul - (număr în format vechi 8.982/2006) și a înlăturat achitarea inculpatului -.
În baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 74 alin. 1 lit.a) și alin.2 Cod penal și art.76 lit.e) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal, durată pentru care s-a suspendat, conform art.71 alin.5 Cod penal și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a și b Cod penal. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a schimbat temeiul achitării inculpatului, din art.10 lit.b Cod pr.penală în art. 10 lit. d Cod pr. penală.
În baza art. 346 Cod pr. penală, s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții vătămate și s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, respectiv s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2905 din 21 august 2003 de notarul public. S-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
S-a înlăturat obligarea părții vătămate la cheltuieli judiciare către stat în fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a constatat că soluția de achitare pronunțată de instanțele anterioare pentru inculpatul este rezultatul unei erori grave de fapt, urmare nevalorificării și necoroborării probelor administrate în cauză.
Curtea a reținut, că partea vătămată a fost indusă în eroare atât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului său, prin asigurarea ei de către inculpat că va fi încheiat un contraînscris, care să dovedească realitatea convenției intervenită între părți și să permită recuperarea apartamentului, deși nu avea în intenție să-l încheie, dar și pe parcursul executării contractului real, de împrumut, când la momentul încercării părții vătămate de a restitui întreaga sumă împrumutată, inculpatul a refuzat primirea acesteia și întocmirea unui act de vânzare-cumpărare prin care partea vătămată să-și redobândească apartamentul, așa cum îi promisese.
In consecință, coroborând declarațiile martorilor cu declarațiile părții vătămate, cu înscrisul autentic întocmit la data de 21 august și cu datele de ordin temporal care rezultă din probele administrate, dar și din demersurile efectuate de partea vătămată pentru a-și recupera apartamentul (la data de 22 septembrie plătește prima dobândă, apoi timp de o lună încearcă să restituie împrumutul inculpatului, iar la 23 octombrie 2003, formulează plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești ), curtea a reținut săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de înșelăciune la data de 21 august 2003 și pe parcursul executării contractului.
Inducerea în eroare a părții vătămate, prin promisiunea mincinoasă a inculpatului, în sensul că pentru garantarea împrumutului acordat se va întocmi în mod formal, public un contract de vânzare-cumpărare, dar că imediat, ulterior semnării acestuia vor întocmi un înscris de mână, din care să rezulte că în mod real contractul este de împrumut, că vânzarea este doar o formă de garanție și că la achitarea împrumutului se va întocmi un act translativ de proprietate în favoarea părții vătămate, este, în opinia majoritară, determinată pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare întocmit de notarul, la data de 21 august 2003.
Refuzul inculpatului, cu rea-credință, urmărind vânzarea apartamentului către o altă persoană la un preț mai mare decât suma împrumutată (îi spune martorului că-i vinde apartamentul la prețul zonei), refuz intervenit pe parcursul executării contractului real de împrumut, constituie o inducere în eroare pe parcursul executării contractului în înțelesul celei de-a doua teze a art.215 alin.3 Cod penal.
Curtea, în opinie majoritară, a reținut că acel contract de împrumut, fiind un act secret neconsemnat într-un înscris, a fost întocmit în condițiile arătate de martorii și, care au declarat că inculpatul i-a promis părții vătămate că va accepta restituirea împrumutului în orice variantă, fără a se stabili un termen, fie pentru plata dobânzii pe o anume durată de timp, fie pentru restituirea integrală a împrumutului. Atitudinea inculpatului de a nu primi suma împrumutată și dobânda la zi la momentul la care partea vătămată a fost în măsură să restituie acest împrumut, chiar dacă acest lucru s-a întâmplat la un moment destul de apropiat de data încheierii contractului, constituie înșelăciune în executarea contractului, care, în mod evident, s-a soldat cu o pagubă, partea vătămată fiind cea care a pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000.000 ROL (94) daune morale și a cerut desființarea contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea a reținut că art.14 alin.3 prevede și modalitatea în care se face repararea pagubei, prin raportare la dispozițiile legii civile, prima dintre acestea fiind repararea în natură, adică, în speță, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, care, în concret, se realizează prin constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți. Incheierea unui act translativ de proprietate prin săvârșirea unei infracțiuni, are în mod evident o cauză ilicită, astfel încât intervine sancțiunea prevăzută de art.966 rap. la art.968 Cod civil.
Curtea a respins însă cererea privind acordarea daunelor morale, deoarece a reținut că partea vătămată are și ea o culpă în acceptarea întocmirii unui act de vânzare supus publicității, care nu corespundea voinței reale a părților, iar urmare acestei activități a avut de suportat cursul îndelungat al proceselor și teama că va rămâne fără apartament.
Pentru toate considerentele expuse, curtea a admis recursul părții vătămate, constituită parte civilă, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, a casat atât decizia cât și sentința atacată și, rejudecând, a condamnat pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, la 3 luni închisoare cu suspendare, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a schimbat temeiul achitării inculpatului.
Impotriva acestei decizii a formulat contestație la executare, solicitând să se dispună și restituirea sumei de bani plătită de către inculpat, astfel încât prețul vânzării-cumpărării să se întoarcă în patrimoniul acestuia, susținând că partea vătămată a recunoscut primirea acestei sume de bani, că aceasta a fost plătită și că cererea de investire cu formulă executorie a deciziei prin care s-a dispus constatarea nulității absolute a contractului a fost respinsă de către instanță, cu motivarea că nu există dispoziție expresă de restituire a sumei de bani.
Analizând contestația la executare, în compunerea în care s-a pronunțat decizia nr.540/R din 9 octombrie 2008, cu majoritate, deoarece judecătorul care a formulat opinia separată nu poate participa la lămurirea conținutului unei decizii pe care personal nu a luat-o, curtea constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Chiar dacă, inițial, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.281/1 Cod pr.civilă, și apărătorul acestuia a considerat că cererea ar putea fi încadrată în prevederile art.196 Cod pr.penală, curtea constată că acest ultim text de lege se referă la anumite omisiuni vădite enumerate de lege, respectiv nepronunțarea asupra sumelor pretinse da martori, experți, interpreți, apărători, cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asiguratorii. Cererea de restituire a prestației nu este o cerere de restituire a lucrurilor, ci de constatare a unui drept de creanță, astfel încât nu poate fi soluționată prin încheiere în temeiul art.196 Cod pr.penală.
Sediul materiei este art.461 lit.c Cod pr.penală, care prevede că se poate face contestație la executare "când se ivește vreo lămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare", în condițiile în care se cere în mod expres "lămurirea dispozitivului deciziei penale nr.540/R din 9 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul de a se specifica în mod clar că prin restabilirea situației anterioare se înțelege atât constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare...cât și restituirea de către vânzătoarea către mine a sumei de 10.000 dolari, reprezentând prețul contractului".
Intr-o primă chestiune, trebuie reținut că în conformitate cu art.14 Cod pr.penală, acțiunea civilă ce se exercită în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și, dacă este cazul, și a părții responsabile civilmente. Acest lucru înseamnă nu doar ca acțiunea civilă se alătură acțiunii penale, așa cum prevede alin.2 al aceluiași articol, ci că are și același sens de desfășurare, adică pornește de la partea civilă care este echivalentul reclamantului în procesul civil și se îndreaptă împotriva inculpatului, care este echivalentul pârâtului din procesul civil.
Din această perspectivă, nu este permisă soluționarea în cadrul procesului penal îndreptat împotriva inculpatului, a pretenției acestuia de obligare a părții vătămate la o anume prestație sau ca în cazul de față, la restituirea unei sume de bani.
Restabilirea situației anterioare, în cadrul unui proces penal având ca obiect infracțiunea de înșelăciune, constă tocmai în constatarea nulității absolute a contractului ce este rezultatul acelei înșelăciuni.
Conform doctrinei în materie de drept civil, este o consecință subsidiară desființării actului juridic obligația părților de a-și retroceda, integral și reciproc, prestațiile (G - Tratatul de drept civil - Editura Academiei, vol.I), situație confirmată de practica judiciară (Tribunalul Suprem, Decizia nr.785/1978), care a făcut distincția între cele două tipuri de acțiuni care sunt constatarea nulității absolute a unui act și, respectiv, restituirea prestațiilor, dar a evidențiat și caracterul subsidiar al acțiunii din urmă.
In decizia menționată, s-a făcut distincția între cele două tipuri de consecințe ale încheierii unui act juridic în frauda legii sau cu o cauză ilicită, arătându-se că dreptul la acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic este imprescriptibil, spre deosebire la dreptul la restituirea sumelor plătite, care are un caracter personal, iar acțiunea este supusă prescripției extinctive de 3 ani. Numai după ce s-a constatat ineficiența actului juridic se naște dreptul de a cere restituirea sumei plătită ca preț pentru un imobil ce a format obiectul înstrăinării nule de drept.
Că aceste două acțiuni sunt distincte rezultă și din faptul că în legea privind taxele judiciare de timbru nr.146/1997, cu modificările aduse inclusiv prin nr.OUG212/2008, se prevede în mod expres, în alin.1/1 că dispozițiile alin.1 "se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită repunerea părților în situația anterioară".
In consecință, în prezenta cauză, curtea constată că, pe de o parte, inculpatul nu a formulat în timpul procesului penal o cerere de restituire a prețului plătit pentru apartament, deoarece fusese achitat anterior pronunțării deciziei de către instanța de recurs și nu se dispusese desființarea contractului, iar, pe de altă parte, această acțiune, în opinia curții, nu poate fi soluționată în cadrul procesului penal, deoarece tinde să tragă la răspundere civilă pe partea vătămată, situație contrară prevederilor art.14 Cod pr.penală.
Pentru argumentele expuse anterior, susținute de doctrina și practica judiciară, în sensul că acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic este distinctă de cea ce are ca obiect restituirea prestațiilor, ultima având caracter subsidiar, curtea apreciază că pretențiile condamnatului din dosarul penal pot fi valorificate pe calea unei acțiuni separate, în fața instanțelor civile.
Această acțiune separată, dat fiind că nu putea fi soluționată în procesul penal, nu poate fi soluționată nici pe calea contestației la executare ce are ca obiect lămurirea dispozitivului, deoarece curtea, pronunțând decizia nr.540/2008, nu a înțeles să pronunțe mai mult decât constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2905 din 21 august 2003 de către notarul public.
In considerarea celor expuse, față de prevederile art.460 și 461 Cod pr.penală, contestația la executare va fi respinsă, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația la executare introdusă de, domiciliat în P, str.- -, -.6,.C,.19, județul A, împotriva deciziei penale nr.540/R/ 09.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul penal nr-.
Obligă pe contestator la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
Ex.2/25 martie 2009
Jud.recurs -
-
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Corina Voicu, Elena Minodora
