Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1686/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2554/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1686/
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de revizuientul ROMI împotriva sentinței penale nr.514/11.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 și a deciziei penale nr. 504/A din 02 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul revizuient Romi în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind recurentul revizuient arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând în fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată împotriva sentinței penale nr. 455 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1135 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală.
Astfel, consideră, în opinia sa, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că în motivarea cererii sale petentul condamnat arată că a fost condamnat pe nedrept și dorește să depună la dosar înscrisuri noi care să-i dovedească nevinovăția, precum și audierea unor martori care de asemenea ar putea să-i dovedească nevinovăția, respectiv care nu a fost audiați de către instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de către revizuient, ca fiind nefondat.
Apreciază că aspectele învederate nu constituie cazul de revizuire prevăzut de art.394 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că petentul nu a învederat și nici nu a probat existența unor fapte și împrejurări noi care să conducă la concluzia netemeiniciei soluției de condamnare a acestuia. Se solicită de fapt o prelungire a probațiunii pentru fapte care au fost deja stabilite în urma unui proces în care s-a pronunțat o hotărâre penală definitivă de condamnare.
Așa fiind, consideră că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, este legală și temeinică.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului raliindu-se la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.514/11.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, s-a respins ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de petentul condamnat ROMI.
Petentul condamnat a fost obligat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin adresa nr.844/III-6/2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Baî naintat spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuentul Romi împotriva sentinței penale nr. 455/28.05.2008, a Judecătoriei Sectorului 1 B pronunțată în dosarul nr-, împreună cu concluziile întocmite de procuror în cauză, cerere înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.07.2009, sub nr-.
Astfel, prin sentința penală nr. 455/25.08.2008, a Judecătoriei Sectorului 1 B pronunțată în dosarul nr-, definitivă prin 1135/11.09.2008 Curții de Apel București, Secția I Penală, hotărâre care face obiectul revizuirii în prezenta cauză, s-a dispus condamnarea revizuientului la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev.și ped.de art.215 al.1 și 2 și art.271 al.4 din Codul penal, săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie și recidivă postexecutorie, prev.de art.37 lit.a și art.37 lit.b din Codul penal
În baza art.71 s Cod Penal-au interzis inculpatului drepturile prev. de at.64 lit.a, teza a II-a, lit.b pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului în baza art.350 și C.P.P. s-a interzis inculpatului prezența în municipiul B trei ani după executarea pedepsei cf.art.116 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat cerere de revizuire revizuientul Romi.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că a fost condamnat pe nedrept și va depune înscrisuri noi pentru a-și dovedi nevinovăția.
Cererea formulată de către revizuentul Romi nu poate fi admisă în principiu întrucât aspectele învederate nu s-ar putea încadra în niciunul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394.C.P.P. Deși a invocat depunerea de înscrisuri noi, revizuentul nu a depus astfel de acte, iar în fața instanței a declarat că nu a fost audiat martorul.
Cu privire la acest din urmă aspect, instanța reține că această persoană nu a fost audiată ca martor pe parcursul urmăririi penale, apreciindu-se că nu cunoaște împrejurări esențiale în cauză, deoarece persoana din cadrul SC SRL cu care inculpatul a discutat pentru primirea sumei de 4800 de euro obținută prin înșelăciune este martorul, directorul direcției juridice al acestei societăți, acesta fiind audiat în această calitate, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.
Astfel, instanța a apreciat că nu este incident cazul de revizuire prev.de art.394 lit.a Cod proc.penală deoarece condamnatul nu a invocat existența unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei și care ar fi putut conduce la achitarea acestuia.
Prin decizia penală nr.504/A din 2.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul Romi pentru următoarele considerente:
Reevaluând motivele prezentate de instanța de fond în considerentele hotărârii apelate, precum și pe cele invocate în cererea de revizuire invocate de către petentul - revizuient Romi, Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus soluția în cauză în sensul constatării inadmisibilității unei astfel de cereri prin raportare la motivele invocate.
Astfel, în momentul în care instanța de fond este sesizată cu o cerere de revizuire, prioritar, va trebui să analizeze dacă motivele invocate de petent se circumscriu cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
În această modalitate a procedat și instanța de fond și în mod corect a constatat că revizuientul nu a depus înscrisurile la care a făcut referire în cererea de revizuire, iar audierea martorului, solicitată pentru prima oară în fața instanței de fond, care a judecat cererea de revizuire, nu se înscrie printre motivele cuprinse în art.394 Cod pr.pen.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuientul Romi care a susținut că în mod greșit instanțele de fond și de apel au considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 lit. a Cod procedură penală. Arată recurentul că a fost condamnat pe nedrept și dorește să depună la dosar înscrisuri noi care să-i dovedească nevinovăția, precum și audierea martorului care nu a fost audiat de către instanța de fond.
Recurentul nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pr. pen.
Curtea va analiza recursul declarat în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.17/1 pr. pen. întrucât dispozițiile art. I pct.185 din Legea nr.356/2006 care l-au abrogat au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr.783 din 12 mai 2009, publicată în Of. nr.404 din 15 iunie 2009. Curtea Constituțională a motivat că abrogarea art.385/9 alin.1 pct.17/1 pr. pen. încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție precum și pe cele ale art.20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art.13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În art. 385/9 alin.1 pct.17/1 pr. pen înainte de abrogarea prin textul declarat neconstituțional, se prevedea că o hotărâre este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare susmenționat Curtea constată că recursul nu este fondat, atât instanța de fond cât și cea de apel apreciind în mod corect că cererea revizuientului nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 394 alin.1 lit. a Cod pr. pen. Acest caz poate fi invocat numai atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar acest caz constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, în situația în care se tinde la achitarea inculpatului.
Or, în speță, revizuientul a susținut numai că a fost condamnat pe nedrept dar nu a arătat care sunt acele fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță și cum ar fi de natură acestea să schimbe convingerea că realitatea obiectivă ar fi alta decât aceea stabilită prin hotărârea de condamnare. Deși în cererea de revizuire și, ulterior, în fața instanțelor de fond, apel și recurs revizuientul a arătat că va depune înscrisuri noi care îi vor dovedi nevinovăția, acesta nu le-a depus și nici nu a precizat în ce constau acestea. De asemenea, revizuientul a solicitat audierea în calitate de martor a numitului fără să menționeze, în concret,ce fapte sau împrejurări noi ar putea releva acesta, de natură a determina o soluție contrară celei de condamnare.
În realitate, revizuientul tinde la prelungirea probațiunii în dovedirea apărărilor făcute pe parcursul procesului penal, ceea ce este inadmisibil pe calea căii de atac extraordinare a revizuirii. Curtea remarcă din actele dosarului că revizuientul a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, susținând, doar, că prin săvârșirea faptei nu a urmărit însușirea unor sume de bani ci obținerea unui loc de muncă, apărare cenzurată atât de instanța de fond cât și de instanțele de control judiciar.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b pr. pen Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
Conform art. 192 alin.2 pr. pen recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul ROMI împotriva sentinței penale nr.514/11.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și deciziei penale nr.504/A din 2.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.12.2009
- - jud.:;
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
