Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(893/2009 )
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la data de 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1545/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr. 149/A din data de 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspund: recurentul inculpat personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/17.06.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, intimații părți civile, lipsă fiind: intimații părți vătămate, a, ,intimații părți civile, -, G, și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, în susținerea motivelor scrise de recurs, precum și a completărilor depuse la dosar, arată că recursul vizează: în primul, rând ca și motiv principal, este cel care vizează nerespectarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, față de care s-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei Procurorului pentru refacerea urmăririi penale; al doilea motiv, vizează neintroducerea în cauză în fața instanței de fond a părții responsabile civilmente la care era administrator SRL; în subsidiar, critică hotărârea instanței de fond față de greșita condamnare pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat achitarea pe motiv că fapta nu există.
Deși, în considerente s-a făcut mențiunea că apelul a fost examinat prin prisma tuturor motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 371 Cod procedură penală, a sesizat că instanța de apel nu s-a pronunțat decât pe motivul subsidiar prin care a criticat greșita condamnare, neanalizând primele două motive de apel care erau motive principale. Așa fiind, în opinia sa, reprezintă o omisiune încadrabilă în dispozițiile art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, deoarece este vorba de cereri esențiale pentru recurentul inculpat, de natură a- garanta drepturile și soluția procesului, motiv pentru care în baza art.395/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea hotărârea instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța și pe aceste două motive.
Un alt motiv de recurs, se întemeiază pe art. 385/9 pct. 6 Cod procedură penală, deoarece parte din urmărirea penală a avut loc în lipsa unui apărător, așa cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei. Apreciază că această stare de fapt constituie o vătămare a dreptului la apărare în sensul dispozițiilor art. 197 alin. 1 Cod procedură penală. În concluzie, având în vedere și acest motiv solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe acest aspect al restituirii cauzei la procuror.
Totodată, înțelege să critice hotărârile pronunțate în cauză, deoarece inculpatul se consideră nevinovat pentru că există părți vătămate care au declarat că nu se consideră înșelate de către inculpat sau de către societatea pe care o administra, în cauză nu rezultă că T/G SRL își asumă niște obligații de diligență în sensul de a căuta anumiți parteneri din străinătate cu care urma să încheie contracte de muncă, sau că urma să angajeze părțile vătămate.
Concluzionând, față de cele motivele scrise pe care le-a dezvoltat pe larg, oral, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor recurate și rejudecând în fond, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Intimata parte civilă, arată că nu l-a cunoscut personal pe inculpat, nu a fost păgubită.
Intimatul parte civilă, solicită restituirea pagubelor suferite conform chitanțelor depuse la dosar, pe inculpat l-a cunoscut în timpul procesului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.
Apreciază că inculpatul era liber și asistența juridică nu era obligatorie, însă chiar dacă nu a avut avocat, inculpatul avea posibilitatea să formuleze ca și cerere nouă termen în vederea prezenței unui avocat alături de el, pe de o parte, iar pe de altă parte, în privința introducerii sau neintroducerii în cauză a părții responsabile civilmente, aceasta poate fi introdusă separat după terminarea acestui proces, astfel că motivele invocate sunt nefondate.
În privința fondului, instanța atât cea de fond cât și cea de apel, au apreciat în mod corect vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății, incidența constituirii ca și părți civile sau nu a diverselor persoane vătămate nu are relevanță sub aspectul săvârșirii faptei și a vinovăției acestuia, așa încât, soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
În ultimul cuvânt recurentul inculpat, arată că se consideră nevinovat, nu a perceput comision decât dacă putea asigura părților un loc de muncă și nu a înșelat pe nimeni, se raliază la concluziile puse de apărător și solicită admiterea recursului pentru motivele pe care le-a arătat în scris.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate părților să depună note scrise la dosar și având nevoie de timp pentru a delibera conform art. 306 Cod procedură penală,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 24 iunie 2009.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 24 iunie 2009
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea părților să depună note scrise la dosar și având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 306 Cod procedură penală,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 1 iulie 2009.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(893/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1000
Ședința publică de la data de 01 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECATOR - - -
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1545/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr. 149/A din data de 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 17 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24 iunie 2009 și apoi la data de 01 iulie 2009, când a dat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin decizia penală nr. 1]49/A din 27.02.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1545/19.09.2009 pronunțată de Judecătoria sector 4. fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că prin sentința penala nr. 1545/19.09.2008 pronunțata de Judecătoria Sectorului 4 B s-a dispus, în baza art. 215 al. 1,2,3 Cp. cu aplicarea art.41 al.2 Cp. condamnarea inculpatului, la 3 ani închisoare pentru înșelăciune.
In baza art.71 Cp. a interzis pe perioada pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cp.
In temeiul art. 81 Cp. a suspendat condiționat executarea pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art.82 Cp.
In temeiul art.71 al.5 Cp. a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile privitoare la art.83 Cp. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei alte infracțiuni.
A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 31.08.2006-29.09.2006.
In temeiul art.346 al.l rap.C.P.P. la art.998-999.civ. a admis acțiunea pârtilor civile Militam, și și a obligat inculpatul la plata sumei de 35 de lei către fiecare dintre acestea daune materiale.
In baza art.346 al.l rap.C.P.P. la art.998-999.civ. a admis în parte acțiunea pârtilor civile, G, și G și a obligat inculpatul la plata sumei de 35 de lei către fiecare dintre aceștia daune materiale.
A luat act că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părți civile în cauză, iar partea vătămată nu mai are pretenții civile în cauză.
In baza art. 191.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei RON cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța aceasta sentința prima instanța a reținut ca inculpatul se face vinovat, de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune constând în organizarea unei activități prin care a indus în eroare mai multe persoane în sensul în care și-a asumat obligația de a depune diligente în vederea încheierii ulterioare de acestea a unor contracte de muncă în străinătate, știind că acest lucru nu se va întâmpla și obținând sume de bani în acest scop.
Situația de fapt reținută este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză respectiv declarațiile părților vătămate dintre care unele s-au constituit părți civile, care se coroborează cu înscrisurile de la dosar cu declarațiile martorilor audiați și parțial cu declarațiile inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul criticând sentința pentru netemeinicie si nelegalitate in sensul ca instanța de fond a pronunțat o soluție greșita, apreciind greșit probatoriul administrat in cauza, pe baza căruia nu se putea constata decât ca fapta nu exista si de asemenea fără a tine seama de faptul ca i-a fost încălcat dreptul la apărare in faza de urmărire penala, iar in faza cercetării judecătorești judecata a fost făcuta fără citarea pârtilor responsabile civilmente.
Examinând apelul formulat prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu sub toate aspectele, in baza art.371 pct.2 C.P.P. tribunalul a reținut ca acesta este nefondat.
Astfel tribunalul a constatat ca instanța de fond a reținut in mod corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat in cauza, probatoriu din care a reieșit ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținuta in sarcina sa, respectiv a infracțiunii de înșelăciune, acest lucru reieșind atât din declarațiile pârtilor vătămate, dar si ale martorei, una dintre secretarele societății la care funcționa in calitate de administrator inculpatul si care se coroborează intru totul cu declarațiile pârtilor vătămate.
Tribunalul a reținut ca si instanța de fond ca părțile civile constituite in cauza au făcut dovada prejudiciului suferit si astfel a fost corect soluționată si latura civila a procesului penal.
de aceste considerente tribunalul a apreciat ca sunt neîntemeiate criticile inculpatului, tribunalul a apreciat ca instanța a făcut o apreciere completa si judicioasa a întregului material probatoriu, din care a reieșit ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținuta in sarcina sa.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate tribunalul a reținut ca instanța de fond a făcut o justa individualizare a acesteia având in vedere atât criteriile generale de individualizare prev.de art.72 pen. cat si circumstanțele personale ale inculpatului.
de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca apelul formulat este nefondat si in consecința in baza art.379 pct.l lit.b Cpp, urmează sa-1 respingă.
In baza art.192 alin.2 Cpp apelantul inculpat am fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs inculpatul criticând soluția ca netemeinică și nelegală solicitând achitarea în baza art. 10 alin. 1 lit. a, b și e și art. 11 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal.
A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 1 alin. 6, 9 10, 14, 15, 18, 21 Cod penal.
În susținerea orală a recursului inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Procuror pentru refacerea urmăririi penale, a solicitat de asemenea casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare întrucât partea responsabilă civilmente SC T & SRL la care inculpatul era administrator nu a fost citată în cauză, iar în subsidiar a solicitat achitarea ]n baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 2859pct. 10 și 3859pct. 6 Cod procedură penală.
Curtea, analizând recursul prin prisma cazurilor de casare invocate constată următoarele:
Criticile întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 6 sunt neîntemeiate deoarece inculpatul a beneficiat de apărare în cursul urmăririi penale, iar societatea comercială la care inculpatul a avut calitate de administrator a fost dizolvată în 25.11.2004 și ca atare, la data întocmirii Rechizitoriului nu mai exista ca persoană juridică.
Deși instanța de apel nu a motivat de ce sunt neîntemeiate aceste apărări, s-a pronunțat asupra lor, considerând neîntemeiate criticile inculpatului, motiv pentru care nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10.
În ceea ce privește susținerile inculpatului că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, Curtea le consideră întemeiate.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că la începutul lunii ianuarie 2004, inculpatul, asociat la SC & SRL a luat decizia să realizeze o bază de date cu persoanele care doreau să lucreze în străinătate.
Ca urmare, a acestei hotărâri a publicat un anunț în ziarul Anunțul telefonic "angajăm muncitori calificați/necalificați pentru construcții/agricultură în străinătate, comision zero - tel. ".
În urma acestui anunț la sediul firmei din B-dul - - s-au prezentat mai multe persoane în vederea obținerii unui loc de muncă.
Persoanele interesate se prezentau la sediul firmei unde secretara le explica ce documente sunt necesare pentru facilitarea angajării în străinătate. Li se comunica acestora să se prezinte la sediul societății din-, sector 4 B, cu un dosar care să conțină: copie act de identitate, copie pașaport, copie carte de muncă, copie certificat de naștere, copie diplomă de calificare, cazier, adeverință de la medicul de familie. Acestor persoane li se percepea o taxă de 350.000 ROL care a crescut ulterior la 400.000 și apoi la 600.000 lei pentru întocmirea dosarului și pentru fotografii.
Pentru aceste sume secretarele societății eliberau chitanțe purtând antetul și ștampila SC T & SRL. Societatea se obliga să întreprindă toate demersurile pentru găsire unui loc de muncă în Spania sau Italia și se întocmea o fișă de post în cadrul căreia erau consemnate datele celor intervievați SC T & SRL nu era înregistrată în evidențele Ministerului Muncii ca agent de ocupare a forței de muncă.
După depunerea dosarului, celor intervievați li se spunea că vor fi chemați peste o perioadă de timp variind între câteva săptămâni și câteva luni pentru a fi intervievați de către partenerul străin.
S-a reținut de cele două instanțe, cea de fond și cea de apel,că faptele comise de către inculpatul, care în calitate de administrator al SC T & SRL în lunile ianuarie-martie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare mai multe persoane cu privire la ocuparea unui loc de muncă în Italia sau Spania întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Curtea constată însă că elementele componente ale laturii obiective nu sunt îndeplinite în cauză în sensul că nu a existat o inducere în eroare a părților vătămate prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate sau ca adevărate a unei fapte mincinoase. Din declarațiile părților vătămate rezultă că nu s-au întâlnit cu inculpatul și ca atare acesta nu putea în mod direct să-i inducă în eroare prin promisiuni ce nu au fost realizate. În ceea ce privește obligația pe care și-o asuma firma condusă de inculpat în momentul în care era contactată de părțile vătămate, rezultă din declarațiile părților vătămate, dar și din anunțul făcut în ziar că nu era vorba de o obligație de rezultat, ci de una de diligență. Societatea se angaja să ofere datele colectate unui angajator străin care urma să cheme părțile la interviu.
Mai mult, sumele modice plătite de părțile vătămate din care erau suportate anumite cheltuieli (plata secretarelor ce întocmeau dosarele părților vătămate, efectuarea unor fotografii) nu pot justifica aprecierea că s-a produs urmarea imediată necesară pentru existența infracțiunii de înșelăciune, acela de a obține un folos material injust.
Ceea ce i se poate imputa inculpatului este că nu a evidențiat sumele încasate în contabilitate și nu a plătit impozitul aferent, dar o asemenea faptă nu face obiectul prezentului dosar.
Faptul că societatea comercială și-a mutat sediul, astfel încât persoanele care au depus dosarul nu au mai găsit nici o persoană la sediul respectiv nu poate opera ca o prezumție absolută în sensul că inculpatul a intenționat inducerea în eroare a părților vătămate.
Ca atare, nici sub aspectul laturii subiective nu există dovezi din care să rezulte intenția inculpatului de inducere în eroare.
Curtea apreciază că întrucât unele părți vătămate au plătit o sumă de bani pentru un serviciu (de precizat că în fața instanței de recurs partea vătămată arată că nu a fost păgubită), pentru care prestatorul avea o obligație de diligență, neexistând inducere în eroare, fapta nu este prevăzută de legea penală, ci este vorba de un litigiu civil.
Constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, că instanța de fond și cea de apel au comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, în sensul că în mod greșit au reținut în situația de fapt că a avut loc o inducere în eroare a părților vătămate, atâta timp cât nu a existat un angajament din partea societății comerciale conduse de inculpat de a angaja persoanele respective, motiv pentru care le-ar fi perceput un comision, ci a existat doar intenția de a constitui o bază de date care ulterior să fie pusă la dispoziția unui angajator străin.
Ca urmare a acestor considerente, Curtea, va admite recursul formulat de inculpat, va casa în totalitate sentința penală nr. 1545/19.09.2008 pronunțată de Judecătoria sector 4 B și decizia penală nr. 149/A/27.02.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Va lăsa nesoluționată latura civilă a cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 346 alin. ultim Cod procedură penală
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în totalitate sentința penală nr. 1545/19.09.2008 pronunțată de Judecătoria sector 4 B și decizia penală nr. 149/A/27.02.2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 346 alin. ultim Cod procedură penală lasă nesoluționată nesoluționată acțiunile civile exercitate în cauză.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 31.08.2006 - 29.09.2006.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.- 07.09.2009
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
