Spete inselaciune Art 215 cod penal. Sentința 21/2010. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 21

Ședința publică de la 25 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ciubotariu

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale directe, având ca obiect " înșelăciune" ( casat cu trimitere spre rejudecarea fondului), privind pe inculpata .

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2010, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar și note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 februarie 2010.

În termenul de pronunțare, prin Serviciul de Registratură, au fost depuse concluzii scrise de către reprezentantul Ministerului Public.

După deliberare,

Curtea,

Asupra acțiunii penale de față;

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, dat în dosarul nr. 692/P/2000 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 215 alin. 1, 3 Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal, art. 288 - 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 215 alin. 1, 2, 3 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal;

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în luna martie 2000 inculpata a primit de la șase persoane suma de 14.480.000 lei, afirmând în mod neadevărat că, având funcția de avocat, va înregistra pe rolul Judecătoriei Iași dosarele ce i-au fost încredințate în vederea înființării unor asociații de proprietari și cărora le-a comunicat, la scurt timp, în mod nereal, că pentru acele cauze s-a stabilit termen de judecată la data de 11.04.2000, context în care, pentru a inspira încredere celor ce i-au solicitat asistență juridică, a întocmit 22 chitanțe în care a menționat că sumele primite sunt pentru "consultații juridice", acte care nu au fost înregistrate în evidențele cabinetului său de avocat.

Același act de sesizare a instanței a reținut și următoarele aspecte:

- că în chitanța eliberată părții vătămate a trecut suma de 381.000 lei ( în loc de 500.000 lei, iar în chitanța privind pe a trecut suma de 95.000 lei în loc de 1.550.000 lei, ambele chitanțe fiind folosite de aceasta;

- că a solicitat suma de 100 dolari SUA de la partea vătămată, afirmând că o va transmite unui magistrat, indicându-i și numele, pentru a urgenta soluționarea dosarelor privind constituirea asociațiilor de proprietari;

- că a primit în luna septembrie 1998 suma de 850.000 lei de la numitul G pentru aot ransmite unor medici legiști în scopul întocmirii unui certificat de necropsie favorabil pentru tatăl acestuia, decedat într-un accident rutier, iar în luna octombrie 1998, solicitând și primind suma de 3.000.000 lei, inculpata a afirmat față de acesta că o va transmite unor lucrători de poliție și magistrați pentru soluționarea operativă a cazului ce-l privea pe autorul accidentului rutier.

- că a primit în luna octombrie 1998 suma de 6.000.000 lei de la partea vătămată G, susținând, în mod neadevărat, că-i va acorda asistență juridică, fără să înregistreze suma menționată în evidențele cabinetului său, și fără să desfășoare vreo activitate pe linia profesională;

- a solicitat și a primit în primăvara anului 2000 suma de 3.800.000 lei de la partea vătămată și suma de 300.000 lei de la partea vătămată, afirmând, în mod neadevărat, că va introduce la instanță cererea de suspendare a divorțului, sume pe care inculpata nu le-a contabilizat;

- că a prezentat, la două bănci, adeverința de salariat, despre care cunoștea că au în cuprinsul lor mențiuni neadevărate, respectiv că inculpata este salariată la "Plus 93" I și la "Național Art." I;

- că a obținut în baza unor declarații false și a două adeverințe false, două credite a câte 10.000.000 lei de la Banca Populară "" și de la de Credit " Română"

Cauza a format obiectul dosarului nr. 9087/2000 al Tribunalului Iași, fiind soluționată prin sentința penală nr. 180/21.03.2002 prin care s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 an închisoare (pedeapsă rezultată9, cu executare în regim privativ de libertate pentru următoarele infracțiuni:

- "înșelăciune", prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74, 76 Cod penal;

- "trafic de influență", prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74, 76 Cod penal;

- fals material și fals intelectual prev. de art. 288-299 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74, 76 Cod penal;

- "uz de fals" prev. de art. 291 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal, cu art. 74, 76 Cod penal, toate cu art. 33 lit. a Cod penal.

Prin aceeași sentință s-a dispus:

- confiscarea sumelor de 100 dolari și 4.800.000 lei provenite din infracțiunea de trafic de influență au fost respinse pretențiile civile ale părților vătămate G și;

- inculpata a fost obligată să plătească părților civile de Credit " Română" I suma de 3.800.000 lei, precum dezdăunarea altor părți civile ( - 3.600.000 lei; - 1.300.000 lei, - 2.000.000 lei, - 1.000.000 lei, - 5.000.000 lei, - 15.000.000 lei, - 500.000 lei);

- s-a dispus și confiscarea sumei de 300.000 lei de la partea vătămată ;

- a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Urmare admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 24/23.01.2003, Curtea de Apel Iașia desființat în parte sentința penală citată și, rejudecând cauza, a fost majorată pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74, 76 Cod penal (care include și actele materiale ilicite săvârșite în dauna celor două bănci ce au creditat-o) de la 1 an la 1 an și 6 luni închisoare; a fost majorată, de asemenea, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de "trafic de influență" în formă continuată de la 10 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, și de la 3 luni la 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal, înlăturând din încadrarea juridică art. 288 Cod penal.

Astfel, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa (rezultantă) de 1 an și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate.

Au fost anulate înscrisurile false și corectată latura civilă a cauzei, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Apelul declarat de inculpată a fost respins ca nefondat prin decizia anterior citată.

Urmare admiterii recursului declarat de inculpată împotriva deciziei precizate, prin decizia penală nr. 676/4.02.2004 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a dispus casarea ambelor hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași, reținându-se în considerentele deciziei că, în desfășurarea judecății cauzei la instanța de fond au fost încălcate regulile de bază ale judecății prevăzute de lege, respectiv:

- în cauză a fost încălcată dispoziția procedural penală a nemijlocirii judecății, inculpata nefiind ascultată de instanță și, în același timp, neîndeplinită îndatorirea instanței de a-și exercita atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului;

- cercetarea judecătorească nu a lămurit, pe bază de probe neîndoielnice, situația de fapt, existând contraziceri cu privire la fapte și împrejurări chiar între declarațiile acelorași persoane și care nu au fost înlăturate de către instanță, cu efect asupra calificării și încadrării juridice reținute.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1617/2004 și soluționată prin sentința penală nr. 157/7.03.2005, prin care s-a dispus condamnarea inculpatei pentru următoarele infracțiuni:

- înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare;

- uz de fals, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prev. de art. 64 Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.

Prin aceeași sentință s-a dispus achitarea inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală și art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals material și intelectual, prev. de art. 288, 289 Cod penal, reținută în sarcina acesteia prin rechizitoriu.

De asemenea, conf. art. 257 alin. 2 Cod penal raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpată a echivalentului sumei de 100 dolari SUA și a sumei de 4.850.000 lei provenite din săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență".

Au fost anulate actele false, iar în latura civilă, a fost obligată inculpata la dezdăunarea părților civile de Credit - Banca Populară " Română", de credit, G și au fost respinse cererile de daune formulate de părțile civile G și.

Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpata, și prin decizia penală nr. 4/10.01.2006, Curtea de Apel Iașia dispus desființarea acesteia și a încheierii de rectificare a erorii materiale dată în dosarul nr. 1614/2004 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Iași - reținându-se în considerentele deciziei nelegala compunere a completului de judecată în soluționarea cauzei în primă instanță ca urmare greșitei interpretări a dispozițiilor art. 29 alin. 2 din Legea 161/2003 precum și a celor din Legea nr. 78/2000 (art. 1), avându-se în vedere pentru aceasta calitatea avută de inculpată la data săvârșirii faptelor - aceea de avocat în Baroul Vaslui - în speță fiind aplicabile normele procesuale din art. 57 (1) din Legea 304/2004 - în redactarea anterioară modificată prin nr.OUG 124/24.11.2004.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1298/27.01.2006.

Prin sentința penală nr. 246 din 12.04.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respinsă cererea de extindere a procesului penal și de punere în mișcare a acțiunii publice formulată de procuror cu privire la faptele de "fals material în înscrisuri oficiale" prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

S- hotărât condamnarea inculpatei la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. c, art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. Cod penal.

S- aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin 1 cod penal și art. 289 cod penal, iar în baza art. 11 pct. 1 lit. și 10 g Cod procedură penală s-a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.

S-a dispus confiscarea sumei de 4.850.000 lei, s-au anulat înscrisurile falsificate și a obligat inculpata la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.

Prin decizia penală nr. 8 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror și a inculpatei declarate împotriva sentinței penale nr. 246/12.04.2007 Tribunalului Iași

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3493 din 31 noiembrie 2008 dată în dosarul nr- admis recursul declarat de inculpata, a casat decizia nr. 8/22 ianuarie 2008 Curții de Apel Iași și sentința penală nr. 246/12 aprilie 2007 Tribunalului Iași și trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Iași.

S-a reținut, în esență, că dispozițiile art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală au fost modificate prin articolul unic din Legea 79/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 225/2 aprilie 2007 intrat în vigoare la 5 aprilie 2007, în sensul că infracțiunile săvârșite de avocați se judecă în primă instanță de Curțile de Apel.

În cauză inculpata face parte din Baroul Vaslui, având calitatea de avocat, desfășurând activitățile de consultanță și asistență juridică.

Primind cauza pentru judecată în primă instanță, curtea va reține următoarele:

În baza deciziei nr. 26/3.04.1998 inculpata a fost înscrisă în Baroul Vaslui - în cadrul cabinetului individual având calitate de avocat stagiar și începând cu 1 ianuarie 2000, după promovarea examenului de definitivat și- înființat propriul cabinet de avocatură, aspect ce rezultă din adresa nr. 123/17.07.2000.

În faza cercetării judecătorești s-au solicitat relații de la aroul Vaslui, care comunicat instanței cu adresa nr. 156/12.03.2009 faptul că inculpata a avut calitatea de avocat până la 1 mai 2001 când prin decizia nr. 1/2001 a Consiliului Baroului s-a dispus suspendarea acestei calități până la soluționarea dosarelor penale ( 68 dosar fond).

Cu adresa nr. 472 din 20 martie 2009 Baroul Iașia comunicat faptul că persoana în cauză nu este înscrisă pe tabelul avocaților din acest barou ( 92 dosar).

S-a solicitat Serviciului Judiciar, Statistică și Evidențe Operative din cadrul Inspectoratului de Poliție a județului extrasul din cazierul judiciar rezultând astfel că inculpata are antecedente penale în sensul că prin sentința penală nr. 238/22 ianuarie 2002 Judecătoriei Iașia fost definitiv condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal ( 59 dosar).

Inculpata fost citată inițial la adresele cunoscute din I,- -.10, scara B, apartament 2 și I,-, bloc 510, scara A, parter, apartament 3, județul I, cât și prin afișare la ușa Consiliului Local I și V.

La cererea instanței, Serviciul de Evidență Persoanelor din cadrul Consiliului Local a comunicat că domiciliul stabil al inculpatului este în I,-, bloc 578, scara B, etaj 2, apartament 12.

S-a dispus citarea inculpatei și la această adresă, iar în baza art. 183 Cod procedură penală au fost emise mandate de aducere apreciindu-se că prezența și ascultarea acesteia este necesară.

În executarea mandatelor de aducere organele de poliție au efectuat cercetări și au încheiat procese verbale cu următoarele mențiuni:

- persoana căutată nu mai locuiește în - iar domiciliul său stabil este în str. - (fila 200 dosar);

- în strada - s- constatat că la adresa cunoscută conform SEIP domiciliază numita - și că inculpata s-a mutat din vara anului 2008 în zona, fără a se cunoaște adresa: (fila 270 dos. pen.);

- în strada -, prin procesul verbal s-a arătat că persoana nu locuiește la adresa indicată, iar din discuțiile avute cu locatarii blocului rezultat că în apartamentul nr. 3 este un depozit al unei firme din S (fila 208 dosar):

- pentru termenele ulterioare au fost emise în mod repetat mandate de aducere, dar nu fost posibilă identificarea adresei locuinței inculpatei;

- în vederea garantării dreptului la apărare, inculpatei i-a fost desemnat apărător din oficiu de către Baroul Iași și ulterior la 21 octombrie 2009 s- prezentat avocatul angajat al inculpatei care precizat că aceasta locuiește în P fără a i se cunoaște adresa de domiciliu, aspect ce rezultă din conținutul încheierii de ședință din 18 noiembrie 2009 ( 361 dosar).

Rezultă din actele dosarului că inculpata cunoaște despre existența cauzei penale, motivat de faptul că a solicitat la 27 ianuarie 2009 studierea dosarului ( 5 dosar): la 16 februarie 2009 cerut eliberarea copiei deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ( 26 dosar ); la 4 martie 2009, transmis prin fax cerere de amânare judecății în vederea angajării de avocat ( 62 dosar).

Cerere de amânare a judecății în vederea finalizării contractului de reprezentare a fost transmisă prin fax și la data de 22 aprilie 2009 ( 142 dosar) precizând că eventualele comunicări ale "actelor de procedură" să fie transmise la adresa indicată ( 142 dosar).

Este de precizat faptul că prin respectiva cerere nu s- indicat un alt loc spre a fi citată așa cum prevăd dispozițiile art. 177 alin. 2 Cod procedură penală, iar la 30 septembrie 2009 prin cererea aflată la fila 289 dosar a solicitat eliberarea unui certificat de grefă cu privire la situația dosarului aflat în faza cercetării judecătorești.

Prin urmare, se impune precizarea că în această etapă procesuală nu s- putut proceda la audierea inculpatei în condițiile impuse de legea procesual penală (art. 323 cod procedură penală) deși aceasta a fost legal citată la domiciliile cunoscute iar aducerea sa cu mandat nu a fost materializată întrucât verificările repetate efectuate de organele de poliție au impus concluzia că, în fapt, aceasta nu locuiește la nici una dintre adresele indicate, deși avea cunoștință de existența cauzei.

În examinarea actelor și lucrărilor dosarului în conformitate cu dispozițiile art. 42 alin. 2 Cod procedură penală se vor menține măsurile dispuse de instanțele anterioare iar prezenta judecată va avea în vedere principiul înscris prin dispozițiile art. 372 alin. 1 Cod procedură penală întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată ca urmare a admiterii căii de atac a recursului declarat de inculpata .

Ca situație de fapt dovedită se vor reține:

1. În cursul lunii martie 2000 inculpata s-a oferit și s-a obligat să presteze servicii de consultanță, asistență și reprezentare juridică.

Astfel, în cursul lunii martie 2000, inculpata s-a oferit și s- obligat să presteze servicii de consultanță, asistență și reprezentare juridică mai multor persoane fizice de pe raza municipiului I care, dorind înființarea unor asociații de proprietari conform dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, i-au cerut obținerea hotărârilor judecătorești într-un termen mai scurt.

În acest context, inculpata, afirmând față de părțile vătămate că are posibilitatea să urgenteze derularea procedurii de obținere a hotărârilor judecătorești deoarece o cunoaște pe judecătoarea "" de la udecătoria Iași care se ocupă cu soluționarea cererilor în care acestea erau interesate, a pretins și primit cu titlu de onorariu de avocat sume de bani de la mai multe părți vătămate, după cum urmează: de la partea vătămată, suma de 1.000.000 lei; de la partea vătămată suma de 1.550.000 lei; de la suma de 500.000 lei; de la suma de 2.000.000 lei, de la suma de 1.000.000 lei și de la, suma de 2.000.000 lei.

Pentru a le încredința pe părțile vătămate menționate că sumele de bani încasate de la acestea reprezintă plata serviciilor avocațiale efectuate, inculpata a emis chitanțe în care a înserat sume mai mici decât cele primite în realitate, respectiv în chitanța nr. 16/14.03.2000 (95.000 lei în loc de 1.550.000 lei - parte vătămată fiind ), în chitanța nr. 6, 7 și 8/14.03.2000 în care a menționat în total suma de 381.000 lei, deși a primit de la partea vătămată suma de 500.000 lei.

În același context, față de afirmația inculpatei că pentru obținerea în scurt timp a hotărârilor judecătorești de la judecătorul delegat "" este necesar să-i transmită suma de 100 dolari SUA, partea vătămată, a fost de acord cu această solicitare, sens în care a remis inculpatei suma de 100 dolari SUA.

La scurt timp, inculpata a comunicat părților vătămate că a dat banii (100 dolari SUA) judecătorului delegat pentru rezolvarea mai rapidă a dosarelor, afirmând totodată că termenul de judecată stabilit de aceasta din urmă este 11.04.2000. În realitate, inculpata a folosit în scopuri personale sumele de bani încasate plus 100 dolari SUA al cărei echivalent în lei a fost inclus în chitanțele menționate anterior pentru asistență juridică.

Ulterior, părțile vătămate, făcând verificări la grefa Judecătoriei Iași privind stadiul de rezolvare a cererilor de constituire a asociațiilor de proprietari, au constatat că afirmațiile inculpatei sunt neadevărate și că, în fapt, aceasta nu a întreprins nici un demers pentru înregistrarea acelor cereri pe rolul instanței.

Recunoscând în fața părților vătămate că nu a depus diligențele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, respectiv pentru înregistrarea cererilor la instanța competentă și obținerea hotărârii judecătorești în condițiile promise, inculpata, urmărind să spulbere părților vătămate ideea că prin conduita sa ilicită le-a indus în eroare, respectiv că le-a înșelat, a încheiat cu părțile vătămate, și, un contract de împrumut în formă scrisă în care s-a obligat să le restituie suma totală de 14.480.000 lei, menționînd că aceasta a reprezentat inițial onorariu de avocat pentru constituirea unui număr de patrusprezece asociații de proprietari, probleme care însă nu au avut nici o finalitate, toate aceste aspecte fiind probate cu înscrisurile din dosarul de urmărire penală (filele 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17) precum și cu declarațiile părților vătămate).

Sumele de bani menționate nu au fost restituite până în prezent părților vătămate, formulând astfel acțiuni civile în cauză.

2. În cursul lunii mai 2000, partea vătămată, fiind interesată de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de partajare bunuri comune, a solicitat inculpatei asistența juridică necesară. În acest context, inculpata i-a solicitat suma de 2.500.000 lei pentru asistență juridică, dar și suma de 3.800.000 lei necesară, potrivit afirmațiilor inculpatei, achitării taxelor de timbru, înregistrării cererii de recurs și și prezentării acesteia la judecător, deși, în realitate, suma aferentă taxei de timbru era cu mult mai mică decât cea solicitată și primită.

Onorariul de avocat pretins de inculpată a fost încasat doar parțial, în cuantum de 350.000 lei însă a fost încasat integral de aceasta suma de 3.800.000 lei - împrumutată de partea vătămată de la martora Ramadan - cu titlu de taxă timbru și pentru grefieră în vederea "înregistrării cererii", astfel cum a precizat inculpata.

În realitate, inculpata nu a înregistrat la instanță vreo cerere legată de partajul bunurilor părții vătămate, realizând totodată inducerea în eroare a acesteia cu privire la natura cererilor ce trebuiau formulate în justiție, și obținerea în mod ilicit, a unei sume de bani pretinsă pentru achitarea taxei de timbru aferentă acțiunilor în justiție.

Sumele de bani primite în contextul precizat nu au fost restituite până la acest moment, partea vătămată formulând în cauză pretenții civile.

3. În primăvara anului 2000, inculpata pretins părții vătămate suma de 300.000 lei cu titlu de onorariu avocat, asigurând-o că va redacta și va înregistra la judecătorie o cerere de divorț. Având cunoștință însă despre împrejurarea că inculpata nu-și respectă obligațiile contractate în calitate de avocat, a refuzat serviciile acesteia, dându-i însă sub formă de împrumut suma de 300.000 lei pretinsă inițial ca onorariu avocat.

Ulterior, inculpata a refuzat restituirea sumei de bani, pretextând că reprezintă plata pentru asistența juridică viitoare, deoarece i-a întocmit cererea de divorț, deși în realitate nu făcuse acest lucru și nici nu înregistrase o astfel de acțiune pe rolul instanței de judecată competente.

4. În luna ianuarie 1998, inculpata a asigurat asistența juridică la "Plus 93" I, prilej cu care și- procurat o adeverință de salariat, în alb, cu ștampila societății, pe care, prin intermediul unor persoane rămase neidentificate, a completat-o cu datele sale.

Cunoscând că adeverința astfel obținută atesta în mod nereal că este salariată la "Plus 93" I, inculpata perfectat la data de 5.04.2000 cu Banca Populară, contractul de împrumut nr. 86/2000, în baza căruia i s-a acordat un credit de 10.000.000 lei, fiind girată de martorii - și - toate aceste aspecte fiind probate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 17, 18, 19, 20). Se impune și precizarea că pentru obținerea creditului menționat inculpata s-a folosit și de un contract de asistență juridică încheiat la data de 01.01.1998 cu "Plus 93" I și ale cărui rubrici au fost completate cu date nereale de către inculpată, care a menționat, contrar realității că obiectul contractului îl reprezintă asistența și reprezentarea societății în instanțele judecătorești, durata acestuia fiind de 3 ani, deși, în realitate, așa cum rezultă din declarațiile administratorului firmei "Plus 93" I și ale directorului comercial - martorii și - inculpata a fost angajată la începutul anului 1988 doar pentru promovarea unei acțiuni în justiție în numele societății, demers pe care nu l-a mai realizat, deși a primit un onorariu de 500.000 lei.

Ulterior, inculpata nu și-a achitat creditul obținut în condițiile frauduloase menționate, astfel că Banca Populară, prin reprezentanții săi legali, a emis pretenții civile în cauză.

5. La data de 15.05.1999, inculpata a obținut, tot în condiții frauduloase, un credit de 10.000.000 lei de la de credit " Română" I, prezentând o adeverință din care rezultă că este salariată la "Național Art" I, deși, în realitate nu era angajata acestei societăți.

În cursul urmăririi penale, s-a demonstrat prin raportul de constatare grafologică tehnico-științific, că semnătura de la rubrica "Director" din adeverința nr. 17/20.05.1999 nu aparține numitului - directorul societății menționate, rezultând cu certitudine și că inculpata a prezentat o adeverință falsificată în condiții ce nu au fost elucidate în cursul anchetei penale.

Creditul obținut în condițiile deja expuse nu a fost restituit de inculpată, astfel că de Credit " Română" I s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 61.700.000 lei plus dobânzile legale aferente.

6. În luna august 1998, inculpata, aflând că tatăl părții vătămate Gad ecedat într-un accident de circulație, a contactat-o spre a-și oferi serviciile de asistență juridică contra unor sume de bani.

În acest context, inculpata a pretins și a primit de la partea vătămată G diferite sume de bani, făcându-i acesteia din urmă precizarea că le va transmite unor magistrați și medici legiști asupra cărora a susținut că are influență, pentru întocmirea actelor necesare trimiterii în judecată a celui cercetat de accidentul mortal cauzat.

Astfel, în luna septembrie 1998, inculpata a cerut și a primit de la - vărul ei - suma de 1.850.000 lei, pretinzând că o va transmite unor medici legiști în scopul efectuării mai rapide a unor analize medicale necesare întocmirii raportului de necropsie, iar în luna octombrie 1998 solicitat și primit suma de 3.000.000 lei, afirmând că o va remite unor procurori și polițiști ce instrumentau cauza pentru o rezolvare favorabilă în sensul trimiterii în judecată a autorului accidentului.

De asemenea, la sfârșitul lunii octombrie 1998, inculpata a cerut și a primit de la suma de 6.000.000 lei pentru asistență juridică acordată, încheind un contract pe care l-a antedatat, înserând data de 15.08.1998, care nu a fost înscris în evidențele cabinetului av. în cadrul căruia lucra ca avocat stagiar. Totodată, aceasta nu a întocmit vreo chitanță și nici nu a depus suma încasată la cabinetul menționat, utilizând-o în scopuri personale, la fel procedând și cu celelalte sume primite de la partea vătămată G, prin inducerea în eroare a acesteia în sensul că va acorda asistență juridică necesară în cauza penală menționată, ceea ce în realitate nu s-a realizat.

Partea vătămată Gaf ormulat pretenții civile în cauză, solicitând restituirea sumei de 11.000.000 lei.

Inculpata a fost ascultată în faza urmăririi penale și de instanța de rejudecare (fila 265 vol. IV dosar nr. 1617/2004 dar nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că nu a pretins vreo sumă de bani pentru rezolvarea urgență ori favorabilă a cererilor părților vătămate precum și aspectul că s- preocupat de efectuarea demersurilor necesare rezolvării problemelor de natură juridică a clienților săi.

A mai susținut că în fapt a împrumutat suma de bani de la partea vătămată, negând că i-ar fi încasat cu titlu de onorariu ori taxă de timbru și fără a stabili vreun termen pentru restituirea lor.

În ce privește cele două societăți Plus 93 și National Art" perfectase contracte de asistență juridică pe o durată de 1 (un) an.

Apărările inculpatei nu au suport probator, întrucât din analiza coroborată a plângerilor părților vătămate, dar și a declarațiilor acestora se ajunge la concluzia că nu există contradicție între acestea sau dubiu în privința circumstanțelor în care au fost săvârșite faptele descrise.

În faza cercetării judecătorești în fața Curții de Apel au fost ascultați martorii Ramadan, (fostă ) și Norma.

S- constatat imposibilitatea audierii martorilor și iar în conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. 3 Cod procedură penală s-a dat citire depoziției acestora date de aceștia în cursul urmăririi penale urmând se ține seama la judecata cauzei.

Prin urmare vinovăția inculpatei este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, de Credit - Banca Populară " Română", de Credit, și G; înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv chitanțele cu nr. 6-12/14.03.2000, cu nr. 19-25/15.03.2000 și cu nr. 26-29/01.04.2000 eliberate de inculpată părților vătămate pentru pretinsele servicii avocațiale, contractul de împrumut încheiat de inculpată la data de 11.04.2000 cu părțile vătămate, și, cererile de împrumut adresate Băncii Populare " Română și Cooperativei de Credit, contractele de împrumut încheiate de inculpată cu aceste instituții de credit, adeverințele emise de Plus 93 SRL I și Național Art SRL I, adresa nr. 177/12.06.2000, contractele de asistență juridică nr. 15/01.01.1998 și nr. 25 din 15.08.1998; adresa nr. 123/17.07.2000 emisă de Cabinet av.; raportul de constatare tehnico-științifică grafologică; procesul-verbal de confruntare, depozițiile martorilor, declarațiile inculpatei.

În considerarea aspectelor de fapt conturate de întreg probatoriul administrat pe parcursul derulării procesului penal și expuse până aici, instanța constată că în drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpata întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - constând în aceea că în luna martie 2000 solicitat și a primit de la părțile vătămate, și suma totală de 14.480.000 lei cu titlu de onorariu de avocat, pentru care a întocmit și un număr de 22 de chitanțe în care a menționat că sumele au fost plătite pentru consultații juridice, inculpata susținând în mod neadevărat că le va acorda asistență juridică și consultanță în sensul de a le redacta acțiuni în justiție, a le depune la instanța de judecată și a le obține hotărâri judecătorești privind înființarea asociațiilor de proprietari solicitate de părțile vătămate care au fost induse astfel în eroare, în realitate inculpata nefăcând nici un demers în acest sens și folosind în interes personal banii obținuți prin astfel de manopere, cauzând în acest mod prejudicii materiale părților vătămate în cuantumul arătat mai sus;

- înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în primăvara anului 2000,a pretins și a primit sumele de 3.800.000 lei de la partea vătămată și de 300.000 lei de la partea vătămată, reprezentând taxe de timbru și onorarii de avocat, susținând în mod neadevărat că va efectua pentru părți diferite servicii de natură avocațială, în realitate inculpata inducându-le în eroare și neefectuând vreo activitate cu caracter avocațial, scopul urmărit constituindu-l obținerea respectivelor sume de bani pentru a le folosi în scop personal;

- înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal - constând în aceea că în luna octombrie 1998 primit de la suma de 6.000.000 lei cu titlu de onorariu de avocat, inculpata susținând în mod neadecvat că îi va acorda asistență juridică și consultanță, în condițiile în care, în realitate, inculpata nu a desfășurat nici un fel de activitate cu caracter avocațial, a încheiat un contract de asistență juridică ce nu a fost înregistrat în evidențele cabinetului de avocat în cadrul căruia inculpata era stagiară, nu a întocmit vreo chitanță și nu a depus la cabinet suma de 6.000.000 lei încasată, pe care a cheltuit-o în interes personal;

- înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că prin folosirea unor declarații și adeverințe de salariat false, a indus în eroare pe reprezentanții părților vătămate Banca Populară și de Credit " Romană" I la încheierea unor contracte de împrumut și a obținut două credite a câte 10.000.000 lei, pe care nu le-a restituit, de la părțile vătămate Banca Populară și de credit " Română I;

- uz de fals, prev. și ped. de art. 291 alin. 1 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal - constând în aceea că a prezentat la Banca Populară și la de credit " Română" I câte o adeverință de salariat, cunoscând că acestea sunt false, în scopul obținerii unor împrumuturi, pe care le-a contractat în final;

- "trafic de influență", prev. și ped. de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în cursul lunii martie 2000 solicitat și primit de la suma de 100 dolari SUA în scopul de aor emite unui magistrat asupra căruia inculpata a pretins că are influență, pentru ca acesta să soluționeze mai rapid cauzele privind înființarea unor asociații de proprietari, precum și fapta inculpatei constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 1998 primit diferite sume de bani de la numitul G pentru a le transmite unor medici legiști, lucrători de poliție și magistrați, pentru a întocmi unele acte ce intrau în competența lor, într-un mod favorabil lui G, inculpata acreditând în mod nereal ideea că are influență asupra acestor persoane.

În ce privește fapta descrisă la pct. 4, instanța va reține o infracțiune de înșelăciune în formă continuată și nu o pluralitate de infracțiuni de înșelăciune aflate în concurs real, având în vedere că această încadrare juridică, care este mai favorabilă inculpatei la stabilirea răspunderii sale penale și prin prisma tratamentului sancționator aplicabil, a fost reținută în cursul anterioarei judecăți a cauzei atât în fond, cât și în calea de atac a apelului, iar prin rejudecarea cauzei ca efect al admiterii recursului declarat de inculpată nu i se poate face acesteia o situație mai grea decât cea anterior stabilită, prin reținerea unui concurs de infracțiuni de înșelăciune, circumstanțe în care instanța va da eficiență în cauză dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal în raport de infracțiunile de înșelăciune comise de inculpată.

În ce privește infracțiunile de fals material și intelectual prev. de art. - Cod penal reținute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare - constând în aceea că inculpata a înscris în chitanța emisă părții vătămate suma de 381.000 lei în loc de 500.000 lei, iar în chitanța emisă părții vătămate suma de 95.000 lei în loc de 1.550.000 lei, folosind apoi ambele chitanțe - instanța constată că, în condițiile speței, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale celor două infracțiuni.

Astfel, chitanțele completate de inculpată în condițiile precizate mai sus, nu prezintă caracterul unor înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin.2 Cod penal, știut fiind faptul că "înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal sau care aparține unei asemenea unități, legiuitorul statuând în același text că prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Or, din probatoriul cauzei rezultă că inculpata a falsificat cele două chitanțe în calitate de avocat, în cadrul unui cabinet de avocatură individual, - având caracterul unei persoane juridice de drept privat - nefiind incidente deci dispozițiile din art.145 Cod penal.

Prin urmare, în privința infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, se va dispune achitarea inculpatei, conform art. 11 pct. 2 lit. a cu art. 1 lit. d Cod procedură penală.

Referitor la infracțiunea de "fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art.288 alin. 1 Cod penal, instanța constată că, de asemenea, se impune achitarea inculpatei în baza aceluiași temei de drept, în speță nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece, cum s-a arătat mai sus, înscrisurile falsificate nu pot fi calificate ca fiind "înscrisuri oficiale", ci ca înscrisuri sub semnătură privată, iar pe de altă parte nu este realizată cealaltă cerință ce condiționează existența laturii obiective a infracțiunii analizate, în privința realizării acțiunilor de falsificare a înscrisurilor în discuție.

Astfel, atât în art. 288 alin. 1 cât și în art. 290 alin. 1 Cod penal, legiuitorul stabilește ca modalități de realizare a acțiunilor de falsificare a înscrisurilor, următoarele: prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

Or, în cauză s-a demonstrat că inculpata a falsificat chitanțele cu prilejul întocmirii lor, și nu prin vreuna dintre modalitățile statuate de legiuitor în art. 288 sau în art. 290 Cod penal.

În ce privește infracțiunea de "uz de fals" prev. de art. 291 Cod penal, cu art. 41 alin. 2 Cod penal reținută în sarcina inculpatei - constând în aceea că a prezentat la Banca Populară și la de Credit " Română" I câte o adeverință de salariat falsă, cunoscând că acestea sunt false, în scopul obținerii unor credite de câte 10.000.000 lei, credite ce i-au fost acordate în final, instanța va constata ca fiind pe deplin dovedită existența infracțiunii în formă continuată ca și vinovăția acesteia.

Constatând însă că, în raport de disp. art. 122 alin. 1 și alin. 2 Cod penal raportat la art. 124 Cod penal și de datele speței, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penal va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal.

Raportat aspectelor de fapt și de drept expuse, Curtea va dispune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate iar la individualizarea judiciară a pedepselor față și de principiul consacrat de art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, se vor avea în vedere criteriile înscrise în art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, gradul de pericol social al acestora relevat și de caracterul calificat al infracțiunilor, de efectivul faptelor comise, de gravitatea urmărilor produse.

Ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatei, calitatea acesteia, se va da eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal urmând ca pedepsele ce se vor stabili să fie coborâte sub limita minimă a textului incriminator.

Pentru săvârșirea infracțiunilor de "trafic de influență" fapta prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și "înșelăciune" - faptă prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal se va aplica inculpatei pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpata a fost condamnată definitiv de Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 238/22 ianuarie 2002 dată în dosarul nr. 12920/2001 la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsă ce a fost suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal pe durata de 4 ani ce constituie termen de încercare ( 96 - 100 dosar).

În baza dispozițiilor art. 85 Cod penal se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă ce se va descontopi și repune în individualitatea lor cele două pedepse de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 33 lit. Cod penal și art. 34 lit. b cod penal, se vor descontopi cele 4 (patru) pedepse în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și art. 85 alin. 3 teza I Cod penal urmând ca pedeapsa rezultantă să fie suspendată condiționat.

În baza art. 82 Cod penal se va stabili termen de încercare de 4 ani, termen ce curge conform art. 85 alin. 3 teza a II- Cod penal, de la 4 mai 2003, data rămânerii definitive sentinței penale nr. 238/2002 Judecătoriei Iași.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței mai sus-menționate.

Va aplica inculpatei pedeapsa accesorie interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. teza a II- și lit. b Cod penal și suspendă executarea conform art. 71 alin. 5 Cod penal în baza art. 257 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 256 alin. 2 Cod penal se va dispune confiscarea în folosul statului a echivalentului sumei de 100 dolari USD conform cursului de schimb valutar al BNR la data executării și a sumei de 485 lei rezultate din săvârșirea infracțiunii de "trafic de influență".

În baza art. 348 Cod procedură penală se va dispune anularea înscrisurilor falsificate.

În latura civilă cauzei, urmează a se constata că acțiunile civile promovate de părțile vătămate sunt întemeiate și necontestate de inculpată, urmând se da eficiență dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală.

Vor fi respinse cererile părților vătămate și G, referitor la plata sumelor diferență de 100 dolari și respectiv 485 lei, sume remise de aceștia spre se interveni la funcționarea asupra cărora a pretins că are influență întrucât potrivit art. 257 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 256 alin. 2 Cod penal, banii, valorile sau orice alte bunuri primite care au făcut obiectul infracțiunii de "trafic de influență" sunt supuse confiscării.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Condamnă pe inculpata-fiica lui și -, născută la 14 septembrie 1967, cu domiciliile cunoscute în I,-, - 10,. B,.2; I,-,. 510,. A,. 3, parter și I,-,.578,. B,.2,.12, județul I, CNP - -, cu antecedente penale la următoarele pedepse:

1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " înșelăciune" prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit."a" și art. 76 lit." c " Cod penal;

1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " trafic de influență" prevăzută de art.257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit."a" art.76 lit."c " Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit."a " Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit." a " raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală achită inculpata pentru săvârșirea infracțiunilor de " fals intelectual în înscrisuri oficiale" prevăzută de art.288 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și " fals intelectual" prevăzută de art.289 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit."b " Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit."g " Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de " uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 85 Cod penal anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.238 din 22 ianuarie 2002 Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr.12920/2001 și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 558 din 24 aprilie 2003 Tribunalului Iași.

Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 74 lit."a " Cod penal și art.76 Cod penal;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " înșelăciune" prevăzută de art.215 alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.74 lit."a " și 76 Cod penal;

În baza art.33 lit."a", art.34 lit."b " Cod penal, contopește pedepsele de: 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare; 1 (un) an și 4 ( patru) luni închisoare; 2 (două) luni închisoare și 2 (doi) ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de2 ( doi) ani închisoare.

În baza art.81 Cod penal cu referire la art.85 alin.3 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei.

În baza art. 82 Cod penal stabilește termen de încercare de 4 ( patru) ani, termen, termen ce curge, conform art.85 alin.3 teza a II a Cod penal, începând cu data de 4 mai 2003, data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 238 din 22 ianuarie 2002 Judecătoriei Iași.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.238 din 22 ianuarie 2002 Judecătoriei Iași privind aplicarea dispozițiilor art.348 Cod procedură penală, soluționarea acțiunii civile, art.14 și 346 Cod procedură penală și obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit."a " teza a II a și lit."b " Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, suspendă executarea pedepselor accesorii.

În baza art.257 alin.2 Cod penal raportat la art.256 alin.2 Cod penal confiscă de la inculpata echivalentul sumei de 100 dolari USD conform cursului de schimb valutar al BNR la data executării și suma de 485 lei/RON/ provenită din săvârșirea infracțiunii de " trafic de influență".

În baza dispozițiilor art.348 Cod procedură penală anulează actele false întocmite de inculpată și aflate la dosarul de urmărire penală la filele: 15 (contract de împrumut); 16 (chitanța nr.16 din 14.03.2000; nr.15 din 14.03.2000; nr.27 din 01.04.2000; nr. 29 din 01.04.2000 și chitanțele seria - nr.- și - și 72 și 97 ( adeverințele eliberate de SC" /93"SRL I și SC" ART" SRL I).

În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil obligă inculpata la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

Suma de 2100 lei /RON/ și dobânzile aferente către de Credit Banca Populară " Rămână";

Suma de 3800 lei /RON/ și dobânzile legale aferente către de Credit;

- suma de 300 lei /RON/ părții civile;

- suma de 360 lei /RON/ părții civile;

- suma de 130 lei /RON/ părții civile;

- suma de 200 lei/RON/ părții civile;

- suma de 30 lei/RON/ părții civile;

- suma de 200 lei /RON/ părții civile;

- suma de 119 lei/RON/ părții civile;

- suma de 480 lei/RON/ părții civile;

- suma de 600 lei /RON/ părții civile G;

Respinge cererea părții civile G privind obligarea inculpatei la plata sumei de 485 lei /RON/ și a sumei de 100 dolari USA sau echivalentul acesteia către partea civilă cu titlu de despăgubiri.

Obligă inculpata la 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

10.03.2010.

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Ciubotariu
Judecători:Ciubotariu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Sentința 21/2010. Curtea de Apel Iasi