Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 25/2008
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei numărul 378/A/2007 a Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpata recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d pr.penală a se dispune achitarea inculpatei precizând că starea de fapt este contrară probelor administrate în cauză.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale atacate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 135/2007 a Judecătoriei Deva inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 Cod penal.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 7000 lei daune materiale către partea civilă.
Au fost respinse în rest pretențiile civile.
A fost respinsă cererea de cheltuieli judiciare formulată de inculpată.
A fost obligată inculpata la plata sumelor de 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18 ianuarie 1999, inculpata și soțul acesteia, numitul au încheiat contractul de împrumut privind suma de 4500 lei cu SC & SRL D în virtutea prevederilor căruia aceștia au garantat restituirea sumei împrumutate cu imobilul situat în localitatea S, nr. 131, înscris în CF 100, nr. topo 951/2, compus din casă, curte, grădină în suprafață totală de 23.234 mp, respectiv construcțiile în întregime, iar terenul în cotă de 11.757/23.234 parte.
Inculpata nu a achitat împrumutul la scadența stabilită, astfel încât la data de 23 noiembrie 2000, în baza procesului verbal de licitație emis de Judecătoria Deva în dosarele nr. 1152/1999 și 5657/2000 SC & SRL D au dobândit dreptul de proprietate cu titlul de cumpărare la licitație a imobilului ipotecat.
La data de 30 iulie 2002, SC & SRL D a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1100 S și compus din casă, curte și grădină în cotă de 1/1 parte construcții și 11.742/23.234 parte teren numiților și.
Anterior celor expuse mai sus, mai exact la data de 17 ianuarie 1996, în baza Legii nr. 18/1991, a fost emis titlul de proprietate nr. 5914/90, potrivit căruia inculpata a dobândit cu titlu de moștenire teren în suprafață de 2 ha și 4700 mp, situat în localitatea
În acest titlu erau cuprinse mai multe parcele, între care și parcelele nr. 302/2, 300, 3660/1, 3663/1, care însă se suprapuneau pe o parte din terenul înscris în CF 100 cu nr. topo 951/2, cu privire la care inculpata a pierdut dreptul de proprietate la data de 23 noiembrie 2000.
Cunoscând acest aspect, inculpata a încheiat la data de 31 mai 2003 un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care s-a obligat să transmită părții vătămate dreptul de proprietate asupra parcelelor 302/2, 300, 3660/1, 3660/4, 3663/1, 3867/2/2 și 3867/4, deci și parcelele care se suprapun pe CF nr. 100 nr. topo 951/2, pentru prețul de 7000 lei.
În vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, mandatarul părții vătămate, numitul - a contactat pe numitul, expert topograf, pentru a efectua măsurătorile necesare și pentru a întocmi documentația topografică în vederea înscrierii parcelelor nr. 300, 302/2, 3660/1, 3660/4, 3663/1 din titlul de proprietate nr. 5914/0+, în cartea funciară, cu caracter nedefinitiv.
În timpul efectuării documentației topografice, prin suprapunerea planurilor de situație existente pe planul de carte funciară, a constatat o suprapunere a parcelelor nr. 300, 302/2, 3660/1 și 3663/1 din titlul de proprietate cu terenurile întabulate în CF nr. 1100 S, nr. topo 951/2.
Astfel, în cuprinsul documentației topografice depuse la Biroul de carte funciară, la pct. 8 alin. 2 intitulat "situația juridică", s-a consemnat faptul că o parte a parcelelor se suprapun. Deși a știut că parcelele nr. 300, 302/2, 3660/1 și 3663/1 sunt întabulate în cartea funciară definitivă, acesta a propus înscrierea în cartea funciară cu caracter nedefinitiv a tuturor celor 5 parcele deci inclusiv a celor întabulate deja.
La data de 27 noiembrie 2003, inculpata a solicitat în baza unei cereri adresate Biroului de carte funciară D, înscrierea în cartea funciară cu caracter nedefinitiv a parcelelor nr. 302/2, 300, 3660/1, 3660/4 3663/1 din titlul de proprietate și a depus documentația topografică în care a menționat suprapunerea unor terenuri din titlul de proprietate și cartea funciară definitivă (fila 121).
Pe cale de consecință, numita, în calitate de conducător de carte funciară, a întabulat dreptul de proprietate al inculpatei asupra parcelelor înscrise în titlul de proprietate în cartea funciară nr. 30 N S, ocazie cu care a menționat la rubrica "observații" partea I pct. A suprapunerea cu nr, topo 951/2 din CF nr. 1100
La data de 19 aprilie 2004, inculpata a indus în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 90/2004 de Biroul notarului public.
Inducerea în eroare s-a datorat faptului că inculpata a prezentat o documentație topografică avizată de Oficiul Județean de cadastru și Geodezie care nu cuprindea mențiunea privind suprapunerea unor parcele din titlul de proprietate cu cele din cartea funciară definitivă și fără a aduce la cunoștința numitului -, mandatar al părții vătămate, acest aspect ori împrejurarea că din data de 23 noiembrie 2000 nu mai este proprietara acestor suprafețe ( toate acesta s-au întâmplat în condițiile în care chiar inculpata depusese anterior la Biroul de Carte funciară D documentația topografică în care era menționată suprapunerea parcelelor).
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 81, 82 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că se impune acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 7000 lei, reprezentând prețul care a fost achitat inculpatei de partea civilă, respingându-se ăn rest pretențiile civile ca nejustificate, inclusiv cererea de cheltuieli judiciare în cuantum de 3000 lei solicitate de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, motivat, partea civilă și inculpata.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 13.000 lei despăgubiri civile, din care 8000 lei reprezentând daune materiale și 5000 lei reprezentând daune morale, susținând că din probele administrate în cauză rezultă că i-a fost cauzat acest prejudiciu.
Inculpata a solicitat achitarea sa conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, întrucât în cauză lipsesc atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții, iar litigiul dintre părți este de natură exclusiv civilă.
Sub aspectul laturii civile a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă inculpata a fost obligată să-i plătească părții civile suma de 4000 lei reprezentând valoarea parcelelor ce fac obiectul prezentului litigiu, care au fost pierdute prin efectul evicțiunii, iar restul pretențiilor solicitate nu se justifică.
Prin decizia penală nr. 378/29 octombrie 2007 a Tribunalului Hunedoaras -au admis apelurile părții civile și inculpatei, s-a desființat în parte sentința atacată în sensul că s-a înlăturat obligarea inculpatei la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă, s-a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata la fond către partea civilă la suma de 4000 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că fapta este dovedită, a primit o corectă încadrare juridică, însă e greșită obligarea inculpatei la plata contravalorii parcelelor întrucât prin hotărâre judecătorească civilă definitivă inculpata a fost obligată; de asemenea deși dovedite cheltuielile judiciare ale părții civile în sumă de 4000 lei în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatei doar la 1000 lei.
Împotriva acestei decizii inculpata a declarat recurs solicitând a fi achitată pentru că fapta sa nu a fost corect reținută și nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală, fiind dovedit că, prin manopere frauduloase și cu știință, inculpata a indus în eroare pe partea civilă cu prilejul încheierii contractului, comițând astfel infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost condamnată.
Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatei este nefondat și urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală recurenta va fi obligată să plătească statului cheltuielile judiciare din recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 378/A/29.10.2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă inculpata să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. 2 ex/13.02.2008
apel,
fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
