Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 6/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 6/2008
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.212/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar și avocat pentru intimat Parte civilă - cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură de către inculpatul recurent prin apărător motive de recurs în 3 exemplar din care se comunică câte un exemplar cu apărătorul părții civile și cu reprezentantul parchetului.
Avocat solicită completului de judecată să-și verifice incompatibilitate în cauză deoarece s-a mai pronunțat în recurs în cauză.
Personal președintele completului de judecată, respectiv doamna - - arată că nu înțelege să se abțină în cauză.
Apărătorul inculpatului susține că nu face cerere de recuzare în cauză.
Întrebat fiind de către instanță inculpatul arată că este de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul inculpatului susține că accidentul s-a produs în condițiile art.47 Cod penal - cazul fortuit. Din declarațiile rezultă că nu se știe din ce motiv copilul s-a întors pe trecerea de pietoni și bunica minorului a văzut mașina la 3-4 de copilaș iar inculpatul nu avea ce măsură să ia pentru evitarea coliziunii și avea o viteză legală.
A fost audiat și martorul care a declarat că a văzut pe cei doi ieșiți de pe podeț.
Condițiile cerută de art.47 sunt absolut îndeplinite și desființarea hotărârii anterioare și achitarea inculpatului în baza art.10 lit.e Cod procedură penală iar acțiunea civilă să fie respinsă.
Avocat apărătorul părții civile intimate solicită respingerea recursului ca total nefondat și confirmarea soluției instanței de apel pe latură penală și latură civilă. Cazul fortuit aici nu poate fi reținut și probele au fost coroborate în ansamblu.
Instanțele rețin că inculpatul în calitate de conducător auto trebuia să observe persoanele de pe carosabil lucru susținut și de cele reținute de expertiza efectuată.
Nu se poate interpreta altfel starea de fapt deoarece este vorba de martori oculari și care au dat declarații și care coroborate cu declarațiile date de bunica minorului duc la concluzia că minorul a fost acroșat de inculpat și bunica ținea victima de mână pe tot parcursul trecerii de pietoni și era doar cu un pas în urmă, era pe trecerea de pietoni și inculpatul nu se poate scuza în fața dumneavoastră este vinovat cu culpă cu neprevedere.Era o trecere de pietoni marcată, șoseaua marcată și trebuia să vadă.
În cauză sunt probe indubitabile care duc la concluzia că inculpatul se face vinovat de ucidere din culpă. A se vedea expertiza medico-legală unde se reține că minorul a fost acroșat și târât 3-4. Martorul spune că se afla pe celălalt trotuar al străzii și declarația acestuia nu poate fi coroborată cu alte probe.
Cu privire la latura civilă susține că aceasta a fost corect soluționată de instanța de apel și solicită menținerea acesteia.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat susține că pentru inculpat a fost fortuită reapariția minorului pe carosabil.
Reprezentantul parchetului susține că pentru cazul fortuit împrejurarea trebuie să fie previzibilă și inculpatul are o diligență normală pentru un conducător auto, acesta nu poate afirma că pe trecerea de pietoni poate apărea imprevizibil un om, trecere care era și semnalizată.
În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt solicită scoaterea din culpă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.1254/2006 pronunțată de Judecătoria Alba -I în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la:
-1,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.74 - 76 Cod penal.
În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3,6 ani ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.83 Cod penal.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
-părții civile suma de 4600 lei cu titlu daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.
-părții civile suma de 1600 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.
S-a făcut aplicarea art.191, 193 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în data de 03.10.2005 în jurul orelor 20,20 în timp ce conducea autoturismul pe DN 1 din direcția - A-I, pe raza comunei, nu a acordat prioritate de trecere minorului care era împreună cu bunica sa - martora, ambii angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, accidentându-l mortal.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.178 alin.1, 2 Cod penal.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii reținându-se în favoarea sa și dispozițiile art.74-76 Cod penal.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei s-a dispus obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale în favoarea părților civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba -I, părțile civile și inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel formulate de parchet se relevă în esență că raportat la data săvârșirii infracțiunii și modalitatea de executare aleasă, în mod greșit nu s-a făcut aplicarea art.13 Cod penal și că în mod greșit nu s-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ.
În expunerea motivelor de apel formulate de părțile civile se relevă în esență că daunele morale acordate de instanța fondului nu sunt de natură a acoperi suferința ce le-a fost pricinuită de pierderea sigurului lor copil.
În expunerea motivelor de apel formulate de inculpat se relevă în esență că în mod greșit a fost condamnat de instanța fondului deoarece din probele administrate rezultă că rezultatul faptei sale este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, fiind incidente în speță dispozițiile art.47 Cod penal.
Prin decizia penală nr.212/A/2007 pronunțată de Tribunalul Albas -au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba -I și părțile civile și; s-a desființat sentința penală atacată sub aspectul neaplicării disp. art.13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, al necomunicării hotărârii către IPJ A și al cuantumului daunelor morale acordate părților civile și rejudecând cauza în aceste limite, s-a făcut aplicarea disp. art.13 Cod penal la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului; în baza disp. art.357 alin.2 lit.f Cod procedură penală s-a dispus comunicarea hotărârii către A în vederea anulării permisului de conducere seria - categoria B,C,D, eliberat inculpatului la data de 22.05.2001.
Cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părților civile și a fost majorat de la suma de 30.000 lei fiecare, la suma de 40.000 lei fiecare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 480 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, în baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părților civile suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.
Pentru a pronunța această decizie penală s-a reținut, în esență, de către tribunal că sub aspectul laturii penale a cauzei judecătorul de fond a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise de inculpat,în speță, nefiind incidente disp. art. 47 Cod penal, privind cazul fortuit.
Raportat însă la data comiterii faptei -3.10.2005,la modalitatea de executare aleasă -art. 81 Cod penal și la modificările aduse legii penale prin Legea nr. 278/2006 instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 13 Cod penal,după cum raportat la art. 357 lit. f) Cod proc. penală trebuia să trimită o copie a hotărârii la. A,în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut, că se impune majorarea daunelor morale la suma de câte 40.000 lei acordate fiecărei părți civile în contextul în care inculpatul a cauzat moartea unicului fiu al acestora, sumă de natură a acoperii suferința cauzată acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul personal și prin apărătorul ales susține că din probele administrate în cauză rezultă incidența disp. art. 47 Cod penal referitoare la cazul fortuit.
Solicită astfel, achitarea conf. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) Cod proc. penală și art. 47 Cod penal.
Analizând legalitatea și netemeinicia hotărârii atacate prin prisma criticii invocate de inculpat precum și din oficiu,conf. art. 385/6 Cod proced. penală, Curtea de apel constată că recursul este nefondat urmând a fi respins, conf. art.385/15 pct. 1 lit. b) Cod proced. penală pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că la stabilirea situației de fapt, a vinovăției inculpatului recurent, în fazele procesului penal au fost administrate probe concludente și relevante, respectiv proces - verbal de cercetare la fața locului, cu planșe foto și schiță, raportul de constatare medico-legal, declarații de martori, raportul de expertiză tehnică auto și completare la raport, probe ce au fost corect evaluate de instanțele de judecată.
Potrivit art. 47 din Codul penal, de esența cazului fortuit este imprevizibilitatea împrejurării care constituie sorgintea cazului producător de prejudicii, respectiv a evenimentului socialmente periculos.
În condițiile în care inculpatul aflat la volanul unui autoturism care rula,pe timp de noapte, în apropierea unei trecerii de pietoni, semnalizată corespunzător a prevăzut că prin neacordarea de prioritate pietonilor angajați în trecere este posibil să se producă o urmare socialmente periculoasă, respectiv vătămarea integrității corporale sau, mai grav, moartea unei persoane, dar nu a acceptat rezultatul, socotind fără temei că el nu se va produce, nu se pot reține dispozițiile art. 47 din Codul penal.
În speță, inculpatul aflat la volanul autoturismului propriu, care rula cu o viteză de 49 km./oră, pe timp de noapte, s-a apropiat de o trece de pietoni materializată prin marcaj transversal, semnalizată în mod corespunzător cu indicatoare rutiere. A observat pe trecerea de pietoni pe martora, însă nu a avut o atenție distributivă și nu l-a văzut pe minorul victimă căzut, sau în cădere, în zona marginală a trecerii de pietoni înspre zona cu blocuri de locuit și, astfel, l-a lovit cu partea dreaptă față a autoturismului pe care îl conducea. În urma impactului minorul a suferit leziuni corporale grave ce au dus la decesul acestuia.
Este adevărat că martora a declarat că în momentul în care a ajuns la capătul trecerii de pietoni spre trotuar a pășit pe trotuar, ținând minorul de mână, însă acesta s-a împiedicat și a rămas cu un pas în urma ei, fapt susținută și de martorul. Dar această împrejurare nu contravine concluziei ce reține existența vinovăției inculpatului.
Curtea observă sub acest aspect că recurentul inculpat a declarat constant în tot cursul procesului penal că a văzut-o doar pe martora pe trecerea de pietoni, că nu l-a văzut pe minorul victimă, ci doar gestul martorei care s-a întors spre carosabil, iar reacția lui a fost să vireze ușor stânga.
Este de necontestat că recurentul inculpat nu a acționat frâna de mână înaintea impactului cu victima iar accidentul putea fi evitat în condițiile în care acesta avea atenția distributivă, date fiind condițiile de noapte și apropierea de trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, situația în care ar fi putut observa în timp și spațiu util, în spotul farurilor de la faza scurtă minorul căzut, sau în cădere, în zona marginală a trecerii de pietoni și, astfel, ar fi putut să oprească autoturismul prin frânare până la marcajul pietonal.
În raport de cele ce preced, corect se susține de către instanțele de judecată că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal.
Chiar dacă am accepta susținerile recurentului inculpat în sensul că victima s-a smuls din mâna martorei, care se afla în afara trecerii de pietoni, ne aflăm tot în prezența unei fapte penale, comisă cu vinovăție, dar, de această dată, sub forma culpei cu prevedere (ușurința). Altfel spus, inculpatul a prevăzut, văzând martora că s-a întors către carosabil că este posibil să se producă o urmare periculoasă (vătămarea integrității corporale a unei persoane aflate în zona trecerii de pietoni ), dar nu a acceptat rezultatul, socotind fără temei că el nu se va produce. În plus, culpa inculpatului în comiterea infracțiunii este atrasă de nereducerea vitezei de deplasare a autoturismului sau neacționarea frânei, elemente ce ar fi permis inculpatului să o vadă pe victimă, context în care rezultatul nu s-ar fi produs.
Așa fiind, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat urmând a fi respins.
Ca o consecință a acestei soluții, recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuielilor judiciare către stat, conf. art. 192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.212/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata în favoarea statului a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/14.02.2008
/
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
