Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 p-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 250
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - - Judecător
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 23 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul împotriva sentinței penale nr.92 din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că prin sentința penală nr. 63 din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 215 alin. 1,2,4 cod penal, cu aplic. art. 74 lit. a, 76 lit. a cod penal, condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare.
În baza art. 290 cod penal cu aplic. art. 74 lit. a și 76 lit. e cod penala fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71 și 64 cod penal.
S-a dispus anularea actelor false: contractul de vânzare - cumpărare nr. 1 din 3martie 2003 încheiat între SC""SRL C și, factura proformă din 3 martie 2003, factura fiscală nr. -/2003.
S-a menținut măsura asiguratorie asupra conturilor SC""SRL C, deschise la banca comercială RO Bank - Sucursala C, până la concurența prejudiciului la care este obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
S-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SRL C, la plata sumei de 247.164,35 euro către partea civilă DZ Bank Ag Zentral AM HG
A mai fost obligat inculpatul și la 600 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA nr. 139/P/2005 din 15 martie 2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului, pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin.1,2,5 cod penal și art. 290 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
Ca stare de fapt, s-a reținut că SC""SRL C, a fost înființată în anul 1998, având ca asociați pe numiții G și și ca principal obiect de activitate - comerțul cu diferite produse.
În baza Actului Adiționat autentificat sub nr. 3317 din 13 ianuarie 2001, la cererea învinuitului, cei doi asociați mai sus menționați s-au retras din societatea comercială și i-au cesionat acestuia părțile sociale.
Învinuitul nu a făcut demersurile necesare în termenul de 15 zile, așa cum prevăd dispoz. art. 22 alin.1 din Legea nr. 26/1990(pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare la Registrul Comerțului) deoarece, în mod deliberat, a preluat această societate SC" SRL C) pentru aop utea folosi în scop infracțional.
S-a precizat că, în conformitate cu prev. art. 15 alin.1 din actul normativ citat, înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților la data efectuării lor în Registrul Comerțului și de la publicarea în Monitorul oficial sau alte publicații acolo unde legea dispune astfel.
Partea vătămată DZ Bank Ag Zentral AM HG (denumoită în continuare DZ Bank AG) a formulat o plângere penală împotriva reprezentanților legali ai SC""SRL C, reprezentantă de inculpatul, obiectul acestei plângeri constituindu-l faptul că, învinuitul a intrat, în mod fraudulos în posesia unui CEC la ordin emis de clientulș băncii DZ Bank Ag Am asupra băncii DZ Bank AG în valoare de 247.164,35 euro, a întocmit și semnat în fals un contract de vânzare - cumpărare pe care a aplicat o ștampilă contrafăcută și a solicitat încasarea contravalorii CEC-ului.
La data de 12 iulie 2003 persoana vătămată sus menționată a formulat o nouă plângere pentru cu același conținut, care a fost adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, formând obiectul dosarului nr. 237/P/2003.
Cele două plângeri penale au fost reunite, constituind obiectul dosarului nr. 158/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, care, prin ordonanța din 6 aprilie 2005 dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpatul sub aspectul infracțiunii de spălare de bani, faptă prev. și ped. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 și a disjuns materialul de urmărire penală față de același învinuit, declinându-li competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1,2,5 cod penal și art. 290 alinș.1 cod penal.
S-a reținut că în drept, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. de art. 215 alin.1,2,5 cod penal și art. 290 alin.1 cod penal.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză a demonstrat realitatea prejudiciului de 247,164,35 euro(în lei 8.828.216.252) cât și fictivitatea actelor întocmite de inculpat, prezentate la unitatea bancară în scopul obținerii, în mod injust a acestei sume cu care a fost păgubită partea vătămată din ia, mai sus menționată.
De asemenea, s-a demonstrat faptul că actele întocmite de învinuit nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC""SRL C, despre care martorul, contabilul acestei societăți comerciale, nu a avut nici o cunoștință. Prin raportul de expertiză contabilă nr. 48715 din 26 ianuarie 2006, efectuată se Serviciul Criminalistic al IPJ D, s-a demonstrat că pe contractul fictiv întocmit de învinuit, data 3 martie 2003, nu sa fost aplicată ștampila cu impresiunea companiei 59965 din ia.
Prejudiciul recuperat este de 87.000 euro, iar pentru recuperarea acestuia, s-au menținut prev. art. 163 cod pr.penală, dispuse de procuror prin ordonanțele din 5 și 12 iunie 2003 cu privire la indisponibilizarea sumelor în valută și lei aflate în contul SC""SRL C, deschise la banca comercială RI Bank - Sucursala
Starea de fapt de mai sus, s-a probat cu actul de sesizare, declarația inculpatului, declarațiile martorilor și; expertiza contabilă judiciară, declarațiile martorilor, -, -, și.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, la data de 23 septembrie 2002, VR Bank AM, în calitate de trăgător, a emis un CEC la ordin seria - și nr. - în favoarea societății - ia în sumă de 247.164,35 euro, CEC-ul fiind tras asupra băncii DZ Bank AG și, după primirea CEC-ului împreună cu alte 36 file CEC, societatea l-a trimis băncii sale Bank din pentru a fi încasat prin sistem bancar.
În împrejurări rămase necunoscute, toate CEC-urile au fost sustrase pe circuitul poștal, motiv pentru care la data de 10 octombrie 2002, Bank AG a depus plângere penală iar la data de 11 octombrie 2002 DZ Bank AG a blocat CEC-ul în cauză.
Inculpatul a intrat în posesia filei CEC în valoare de 247.164,35 euro și ca reprezentant al SC""SRL C, a solicitat deschiderea unui cont la Banca comercială RO Bank SA
S-a mai reținut că, la data de 24 martie 2003, inculpatul a introdus fila CEC pentru a fi încasată, la Sucursala C a RO Bank SA, prezentând ca document justificativ pentru încasarea sumei de bani un contract de vânzare - cumpărare care nu era înregistrat în evidențele SC""SRL C, fapt confirmat de martorul contabilul firmei și de evidențele contabile.
De asemenea, potrivit acestui contract, SC""SRL C, reprezentantă de inculpat, în calitate de vânzător, s-ar fi obligat să livreze cumpărătorului reprezentantă prin, în calitate de cumpărător, produse electronice, menționate într-o factură proformă datată 3 martie 2003, valoarea contractului fiind de 247.164,35 euro.
S-a mai arătat că inculpatul a confecționat o ștampilă cu numele societății din ia, a aplicat-o pe contract, peste care a executat o semnătură indescifrabilă reușind să inducă în eroare unitatea bancară.
Instanța de fond a reținut că, din declarațiile inculpatului a rezultat că marfa a fost produsă înainte de anul 1989 și nu era verificată calitativ, neavând certificat de calitate, fiind doar văzută de cumpărător.
Caracterul fals al contractului este dat și de faptul că societatea nu are ca obiect de activitate ansamblare sau comerțul cu produse electronice, aceasta desfășurându-și activitatea în sectorul prelucrării lemnului iar prin expertiză s-a demonstrat că pe contractul fictiv nu a fost aplicată ștampila societății din ia.
Acțiunea săvârșită de inculpatul, de a confecționa ștampile, a întocmi contractul de vânzare - cumpărare și introducerea la plată a filei CEC, reprezintă obiectul material al infracțiunilor deduse judecății.
Instanța de fond a mai constatat că, nu există un raport contractual real, ci au fost produse de inculpat înscrisuri în fals, care să creeze aparența unui astfel de contract pentru valorificarea unor piese electronice care, practic nu au valoare comercială, fiind inapte pentru utilizare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.
În motivele de apel formulate de parchet, s-a criticat sentința pentru nelegalitate în sensul că, instanța a omis să interzică inculpatului ca pedeapsă complimentară drepturile prev. de art. 64 lit. c cod penal și nici nu a menționat durata pe care sunt interzise aceste drepturi; în mod greșit a reținut ca pedeapsă accesorie, toate drepturile prev. de art. 64 cod penal pe durata executării pedepsei, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri conform criticilor formulate.
Inculpatul, prin motivele de apel, într-o teză principală, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât erau aplicabile dispoz. art. 197 cod pr.penală; instanța a omis să acorde ultimul cuvânt acestuia, conform dispoz. art. 341 cod pr.penală, astfel că s-a adus o gravă încălcare a dreptului său la apărare, atrăgându-se astfel nulitatea absolută a hotărârii.
În subsidiar, s-a apreciat că instanța nu și-a motivat soluția pe care a adoptat-o, în sensul condamnării în regim de detenție a sa, în dosar existând o vădită contradicție între probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești și deliberarea instanței, astfel că a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței; să se dispună achitarea, în baza art. 10 lit. d cod pr.penală.
Prin decizia penală nr.193 din data de 24 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 63 din 31 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și s-a desființat sentința cu trimitere la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 197 alin.2 cod pr.penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrag nulitatea apelului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Totodată, s-a reținut că aliniatul 2 al aceluiași articol, statuează că, dispozițiile relative la competența, după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute care, nu pot fi înlăturate în nici un mod, pot fi invocate în orice fază a procesului și trebuie luate în considerare din oficiu, ele constituind în final, garanții procesuale pentru realizarea regulilor de bază ale procesului penal.
De asemenea, s-a apreciat că, de regulă, nerespectarea prevederilor art. 341 alin.1 cod pr.penală, potrivit cărora, președintele, înainte de a încheia dezbaterile, este obligat să acorde ultimul cuvânt inculpatului personal, nu este sancționată cu nulitate absolută și, în consecință, o asemenea omisiune este de natură să determine desființarea hotărârii în condițiile art. 197 alin.1 cod pr.penală, numai dacă a produs acestuia o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod.
S-a reținut că nulitățile absolute prin trăsături specifice, sunt bine conturate în cele șapte cazuri prevăzute de legislația procesual penală iar extinderea acestora duce deseori la prelungirea nejustificată a procesului penal.
Totodată, prin raportarea acestor prevederi legale la speța de față, s-a reținut că dosarul a fost luat în pronunțate la data de 17 ianuarie 2007 și, potrivit cuprinsului practicalei încheierii de la acea dată, inculpatul a fost prezent la dezbateri, însă completul de judecată, față de complexitatea cauzei, a dispus amânarea pronunțării la 24 ianuarie și apoi la 31 ianuarie 2007.
Din analiza aceleiași încheieri, s-a reținut că inculpatului nu i s-a acordat ultimul cuvânt, deși acesta nu a recunoscut infracțiunile comise, prilej cu care ar fi avut posibilitatea să reitereze împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei și în aceste condiții, se poate aprecia că i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin reluarea judecății printr-un nou ciclu procesual, care să asigure respectarea tuturor garanțiilor procesuale.
De asemenea, s-a reținut că, cu ocazia dezbaterilor apărătorii inculpatului au solicitat, între altele și încuviințarea unei expertize contabile, probă să rezolve corect fondul cauzei, cerere care a fost însă respinsă fără o motivare convingătoare din partea instanței de judecată, considerente pentru care, se apreciază că această probă neîncuviințată, coroborată cu neacordarea ultimului cuvânt, au produs inculpatului această vătămare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Bank AG Zentral Am HG ia, în scris fiind indicate trei motive de recurs, însă oral fiind susținut numai primul motiv fundamentat pe dispozițiile art.3859pct. 9.
C.P.P.Prin decizia penală nr.287 din data de 25 ianuarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă Bank AG Zentral Am HG ia, împotriva deciziei penale nr.193 din 24 octombrie 2007 Curții de APEL CRAIOVA și a fost obligat recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța această soluție s-a reținut că, hotărârea este supusă casării conform art.3859pct.9 numai C.P.P. în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu se înțelege.
S-a reținut, totodată, că instanța a considerat că încălcarea dispozițiilor legale privind acordarea ultimului cuvânt inculpatului a afectat aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, când, potrivit dispozițiilor art.197 alin.4 partea finală C.P.P. se ia în considerare din oficiu, în orice stare a procesului.
De asemenea, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.197 alin.1 C.P.P. încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, iar conform alin.4 al aceluiași articol, instanța ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
S-a apreciat că instanța, printr-o motivare succintă, a constatat că prin încălcarea dispozițiilor art.377 unul C.P.P. dintre aspectele esențiale ale dreptului la apărare, neacordarea ultimului cuvânt al inculpatului poate afecta aflarea adevărului și soluționarea corectă a cauzei. De asemenea, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art.304 alin.3 p Cod Penal, participanții la proces au dreptul de a contesta notele privind desfășurarea ședinței de judecată, acestea putând fi verificat și, eventual completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din ședința de judecată, iar potrivit alin.5, notele grefierului pot fi contestate până la termenul următor. În consecință, s-a arătat că, fiind vorba de o hotărâre pronunțată în apel, nu are aplicabilitate art.3856alin. 3.C.P.P. în sensul că este vorba de o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel și recursul nu este limitat la motivele de casare prev. de art.3859C.P.P. respingându-se în acest sens recursul ca nefondat, conform art.38515alin.1 pct.2 lit.b
C.P.P.Primind cauza spre rejudecare la data de 28 februarie 2008, Tribunalul Dolja înregistrat-o sub nr-.
Având în vedere motivele de casare ale instanței ierarhic superioare și îndrumările date de către aceasta, în cauză s-a dispus reluarea probatoriului administrat la urmărirea penală, ulterior, pe parcursul primei judecăți în fond a cauzei.
La termenul din data de 16 iunie 2008 fost audiat inculpatul; la termenul din 30 iunie 2008 au fost audiați martorii, dispunându-se prin încheiere admiterea cererii formulate de către partea civilă DZ Bank AG Zentral Am HG ia, prin care solicita restituirea sumei de bani aflată în contul părții responsabile civilmente SC SRL, asupra sumei de bani dispunându-se pe parcursul urmăririi penale o măsură asiguratorie, în baza unui act dispus de către organul de urmărire penală. În ședința publică din data de 08 septembrie 2008 fost audiat martorul, luându-se act de cererea formulată de către inculpat, în apărare, privind efectuarea unei expertize contabile, cerere pentru care s-a luat angajamentul să fie motivată cu privire la temeinicia ei, la un termen ulterior.
La termenul din 06 octombrie 2008 fost audiat martorul. În ședința publică din data de 03.11.2008 au fost audiați martorii și, prin încheiere dispunându-se respingerea cererii formulate de către inculpat privind efectuarea unei expertize financiar-contabile. În motivarea netemeiniciei cererii s-a avut în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată ( art.215 alin.1, 2, 5.Cod Penal și art.290 alin.1C.p. ), dar și împrejurarea că inculpatul a achiesat la despăgubirile părții civile prin restituirea parțială a prejudiciului, conform valorii filei CEC.
În ședința publică din 17.11.2008 a fost audiat martorul -. În apărare, la dosarul cauzei au fost depuse acte de către inculpat - rechizitoriul cu nr.8625/P/2006 din 12.10.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Instanța, analizând întregul material probator administrat în prima fază procesuală, dar și ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, a constatat că prin declarația dată în fața instanței, care se menține pe aceleași împrejurări ale stării de fapt relatate și anterior de către inculpat instanței, cu ocazia judecării în fond a cauzei, înainte de desființarea cu trimitere spre rejudecare de către instanța superioară, s-au expus instanței de către inculpat împrejurări ale stării de fapt de natură a înlătura intenția acestuia de a induce în eroare partea civilă cu privire la o anumită situație reală. În acest sens, s-a arătat că, inculpatul creat împrejurarea că la firma sa s-au prezentat două persoane, una dintre ele de cetățenie ă, aceasta fiind chiar administratorul firmei care, aparent, pe contractul de vânzare-cumpărare apare în calitate de parte civilă. Potrivit acestui contract, societatea SC SRL C reprezentată de inculpat în calitate de vânzător se obliga să livreze cumpărătorului, respectiv părții civile 59965 din ia, reprezentată prin, în calitate de cumpărător, produse electronice.
Instanța a arătat că, actele efectuate la urmărirea penală atestă în afara oricăror dubii că inculpatul a confecționat o ștampilă cu numele societății din ia, pe care a aplicat-o pe contract, executând o semnătură indescifrabilă, creând aparența de real, inculpatul a reușit să inducă în eroare unitatea bancară.
S-a mai reținut că prin actele materiale arătate anterior, care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.290 alin.1 Cod Penal, inculpatul n-a făcut altceva decât să creeze acel mijloc ( contractul de vânzare-cumpărare) care în mod obișnuit inspiră încrederea și înlătură orice bănuială (dar care în realitate este mincinos) cu care să-și realizeze mai departe scopul propus, respectiv inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.
Pentru fapta săvârșită, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, cu respectarea criteriilor de individualizarea prev. de art.72 Cod Penal, reținându-se ca circumstanțe atenuante judiciare prevederile art.74 lit.c și Cod Penal dându-se eficiență acestora, conform prevederilor art.76 lit.e
Cod PenalLa individualizarea s-a avut în vedere prevederile art.72 reținându Cod Penal-se ca circumstanțe atenuante legale, prevederile art.74 lit.c Cod Penal, dându-se eficiență acestora conform prevederilor art.76 lit.a
Cod PenalS-a avut în vedere limita de pedeapsă ce a fost aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2, 5.Cod Penal, instanța urmând a dispune față de inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod Penal, pe o perioadă de 1 an.
În baza dispozițiilor art.33 lit.a și Cod Penal art.34 lit.b Cod Penal, dar și a prevederilor art.65 Cod Penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, dar și pedeapsa complementară de 1 an prev. de art.64 lit.c Cod Penal, respectiv dreptul de ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii (administrator al societății SC SRL C în baza actului adițional autentificat sub nr.3317 din 13.01.2001).
S-a avut în vedere pericolul social concret pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică, dar și natura infracțiunii, instanța a aplicat prevederile art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b, c pe Cod Penal durata prev. de art.71
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă a procesului penal, în conformitate cu prevederile art.346 și C.P.P. 348.C.P.P. s-a dispus anularea actelor false: contractul de vânzare-cumpărare nr.1/03.03.2003 încheiat între SC SRL C și, factura proformă din 03.03.2003, factura fiscală nr.-/2003.
S-a constatat că prin încheierea din 30.06. 2008 s-a dispus restituirea către partea civilă a sumelor de bani aflate în conturile părții responsabile civilmente SC SRL (2511-35845 EUR.01/1500; 2511-35845.RON.01/1500), sumă ce a fost indisponibilizată conform ordonanței nr.158/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție - Secția de Combatere a Organizate și Antidrog din 05.06.2008.
De asemenea s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile DZ Bank Ag Zentral Am HG a fost acoperit parțial, drept pentru care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C la plata sumei de 32.168, 16 euro, către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul.
Parchetul în motivarea apelului său, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2 și 5 cod penal, este în afara limitelor prevăzute de lege, pedeapsa aplicată fiind mai mică decât minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 cod penal, s-a arătat că instanța a omis să rețină forma continuată conf. art. 41 alin.2 cod penal. Totodată a fost criticată sentința instanței de fond sub aspectul individualizării pedepselor, arătând că acestea sunt prea blânde raportat la gravitatea faptelor, fiind reținute în mod neoportun circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Inculpatul a criticat sentința sub aspectul greșitei rețineri a vinovăției sale în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 5 cod penal, arătând că fapta a fost săvârșită fără vinovăție, astfel că se impunea achitarea sa pentru săvârșirea acestei infracțiuni, el neavând nici un moment intenția de a înșela societatea ă, fiind în fapt indus în eroare de cei doi cetățeni dintre care unul care au comandat marfa și au achitat-o cu fila cec.
Într-o teză subsidiară, a fost criticată hotărârea instanței de fond în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, urmare a aplicării circumstanțelor atenuante și aplic. dispoz. art. 861cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta și durata mare de timp care s-a scurs până în prezent, o pedeapsă privativă de libertate după un asemenea interval de timp (6 ani) apărând ca fiind lipsită de justificare legală.
Apelul declarat de parchet este fondat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, printr-o administrare corectă a probatoriului care a fost just apreciat, a reținut o situație de fapt corectă. Astfel, din probele administrate pe tot parcursul procesului penal rezultă că la data de 23 septembrie 2002, VR Bank AM, în calitate de trăgător, a emis un CEC la ordin seria - și nr. - în favoarea societății - ia în sumă de 247.164,35 euro, CEC-ul fiind tras asupra băncii DZ Bank AG și, după primirea CEC-ului împreună cu alte 36 file CEC, societatea l-a trimis băncii sale Bank din pentru a fi încasat prin sistem bancar.
În împrejurări rămase necunoscute, toate CEC-urile au fost sustrase pe circuitul poștal, motiv pentru care la data de 10 octombrie 2002, Bank AG a depus plângere penală iar la data de 11 octombrie 2002 DZ Bank AG a blocat CEC-ul în cauză.
Inculpatul a intrat în posesia filei CEC în valoare de 247.164,35 euro și ca reprezentant al SC""SRL C, a solicitat deschiderea unui cont la Banca comercială RO Bank SA
La data de 24 martie 2003, inculpatul a introdus fila CEC pentru a fi încasată, la Sucursala C a RO Bank SA, prezentând ca document justificativ pentru încasarea sumei de bani un contract de vânzare - cumpărare produse electronice încheiat între SC""SRL C, reprezentantă de inculpat, în calitate de vânzător și reprezentantă prin, în calitate de cumpărător.
Inculpatul a confecționat o ștampilă cu numele societății din ia, a aplicat-o pe contract, peste care a executat o semnătură indescifrabilă reușind să inducă în eroare unitatea bancară.
Curtea constată că apărarea inculpatului, în sensul că instanța de fond printr-o apreciere eronată a probelor a reținut vinovăția sa cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,2,5 cod penal, deși faptei săvârșite îi lipsește intenția - nu este fondată, nefiind susținută de probele administrate.
În apărarea sa inculpatul a susținut că la sediul societății sale SC SRL C, în luna martie 2003 s-au prezentat două persoane din care una de cetățenie ă - aceasta din urmă spunând că este administratorul companiei din ia, companie interesată de achiziționarea produselor electronice și cu această ocazie, inculpatul în numele societății sale SC SRL C și cetățeanul în numele companiei din ia, au încheiat un contract de vânzare - cumpărare produse electronice, numitul înmânându-i o filă cec pe care ulterior inculpatul a introdus-o la plata la Sucursala Ro - Bank din C, unde a deschis un cont bancar.
Această apărarea a inculpatului nu este confirmată de probele administrate.
Astfel, din verificările efectuate încă de la urmărirea penală, rezultă că în cadrul companiei SC din ia nu există nicio persoană cu numele, iar această companie nu a avut nici o relație comercială cu societatea inculpatului, această companie având ca obiect de activitate prelucrarea lemnului, nu a fost niciodată interesată de achiziționarea produselor electronice.
Vinovăția inculpatului este dovedită chiar și cu atitudinea acestuia în sensul că nu a înregistrat în contabilitatea societății contractul de vânzare - cumpărare și de asemenea, nu a informat contabilul societății despre existența unui asemenea contract, după cum rezultă chiar din depoziția contabilului audiat în calitate de martor, care a relatat în mod constant că nu a avut cunoștință de contractul, facturile întocmite de inculpat și existența filei cec.
În plus, inculpatul nu a oferit nicio explicație plauzibilă pentru faptul că deși avea conturi la alte bănci, la data de 13 martie 2003 pentru viramentul contravalorii acestei file cec a deschis un nou cont bancar în lei și valută la Banca Comerială Ro Bank C de asemenea fără a aduce acest lucru la cunoștința contabilului societății.
De asemenea nu a fost respectat nici termenul de 5 zile prevăzut în contract pentru livrarea mărfii, marfa fiind livrată de inculpat abia în ziua următoare blocării contului de către societatea DZ Bank AG F/M din ia care a solicitat Ro Bank SA C, blocarea contravalorii cecului în cauză și restituirea sumei cu motivarea că a reprezentat o plată nedatorată, inculpatul insistând a doua zi să trimită marfa respectivă deși compania din ia a refuzat primirea acestor componente electronice, afirmând că nu a avut niciodată relații comercial cu societatea inculpatului.
Aceste aspecte rezultă și din depoziția conducătorului auto, audiat în calitate de martor, care a relatat că inculpatul i-a solicitat să transporte la societatea marfa respectivă,fiindu-i totodată, atrasă atenția că în situația în care se refuză primirea, să o descarce la sediul societății sau într-un depozit și să nu o mai aducă înapoi.
Mai mult, dovada că între SC și SC nu a existat nici un contract de vânzare - cumpărare, rezultă și din faptul că fila cec poartă o dată anterioară contractului cu 5 luni, respectiv din 23 septembrie 2009, contractul fiind încheiat la 3 martie 2003, fiind evident că societatea din ia nu avea cum să prevadă cu 5 luni înainte că va cumpăra de la SC C produse electronice în valoarea cec-ului emis și care figurează menționat expres în contractul de vânzare - cumpărare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată ca nefiind fondate criticile formulate de inculpat în ce privește reținerea vinovăției sale cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1, 2,5 cod penal.
În ce privește încadrarea juridică dată faptelor, Curtea constată că în mod just instanța de fond a reținut că fapta inculpatului constând în aceea că prin mijloace frauduloase a indus în eroare pe partea vătămată DZ Bank AG - persoană juridică ă prin prezentarea la Ro Bank C ca adevărată a unei fapte mincinoase (fila cec în posesia căreia a intrat în condiții necunoscute, contractul și factura pe care le-a confecționat fraudulos pentru a susține existența unor relații comerciale cu o companie ă, în scopul de a obține pentru sine în mod injust suma de 247.165, 35 euro cu consecințe deosebit de grave pentru partea civilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată prevăzută de art. 215 alin.1,2,5 cod penal.
În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea constată că în mod just pe baza unui probatoriu corect administrat instanța de fond a reținut că inculpatul a întocmit mai multe acte false sub semnătură privată, respectiv contract de vânzare-cumpărare nr. 1/03.03.2003, factura proformă din aceeași dată, factura fiscală nr. -/2003, însă, având în vedere că faptele au fost săvârșite la diverse intervale de timp dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, se impunea reținerea dispoz. art. 451 alin.2 cod penal, privind forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 290 cod penal, criticile formulate de Parchet sub acest aspect fiind întemeiate, urmând ca după admiterea apelului parchetului și desființarea sentinței penale sub aspectul laturii penale, Curtea să dispună în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.1 cod penal, în art. 290 alin.1 cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
Sunt de asemenea fondate și criticile formulate de Parchet în ce privește nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2,5 cod penal, însă solicitarea Parchetului de a se înlătura circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului, nu poate fi primită.
Astfel, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei conform art. 72 cod penal, circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, corect s-au reținut de instanța de fond, în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante prevăzută de art. 74 lit. c cod penal, însă pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2,5 cod penal, a fost aplicată de instanța de fond în alte limite decât cele legale, fiind încălcate dispoz. art. 76 alin.2 cod penal, conform căruia pedeapsa nu putea fi redusă decât până la cel mult o treime din minimul special, care, în acest caz este de 10 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că scopul pedepsei astfel cum este definit în art. 52 cod penal, va fi realizat prin aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. c cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2,5 cod penal, cu aplic. art. 74 lit. c, 76 alin.2 cod penal și respectiv de 1 (una) lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin.1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, art. 74 lit. c cod penal, art. 76 lit. e cod penal, art. 80 cod penal.
Pentru aceleași considerente expuse anterior, criticile formulate de inculpat referitoare la individualizarea pedepsei, nu sunt fondate iar solicitarea inculpatului de a se stabili ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi primită, nefiind îndeplinite condițiile art. 861alin.2 cod penal, privind cuantumul pedepsei rezultante aplicate.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge apelul inculpatului ca nefondat și în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelului parchetului, se va desființa sentința, se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente.
În baza art.334 p, se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev.de art.290 alin.1 p, în infr.prev.de art.290 alin.1 p cu aplic.art. 41 aliun.2
În baza art.290 alin.1 p cu aplic.art.41 alin.2 p, art.74 lit.c p, art.76 lit.e p și 80, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art.215 alin.1,2,5 p cu aplic.art.74 lit.c p, art.76 alin.2 p, va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.c p, pe durata de 1 an.
În baza art.33 lit.a p, 34 lit.b p, 35 p, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.c p, ca pedeapsă complementară.
Se vor interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a - a,b,c
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Se va obliga inculpatul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul împotriva sentinței penale nr.92 din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Desființează sentința penală în parte, pe latură penală.
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, în pedepsele componente.
În baza art.334 p;
Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev.de art.290 alin.1 p, în infr.prev.de art.290 alin.1 p cu aplic.art. 41 aliun.2
În baza art.290 alin.1 p cu aplic.art.41 alin.2 p, art.74 lit.c p, art.76 lit.e p și 80
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art.215 alin.1,2,5 p cu aplic.art.74 lit.c p, art.76 alin.2 p,;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.c p, pe durata de 1 an.
În baza art.33 lit.a p, 34 lit.b p, 35 p,;
Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.c p, ca pedeapsă complementară.
Interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b,c cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin.2 cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 3 decembrie 2009.
- - - - -
Grefier
- -
Red.jud./-
F/
S/IB/08.12.2009
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Mirela Ciurezu Gherghe
