Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2465/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 27/
Ședința publică de la data de 01 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.106/15.02.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr.5554/1997.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta.
Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 1 februarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală 106/15.02.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală s-a dispus condamnarea inculpatului la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13. pen. precum și la 2 pedepse de câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 282 alin. 1. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13. pen.
Conform art. 33 - 34. pen. s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64. pen.
În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare și conform art. 1 alin. 1 din Legea 137/1997 s-a constatat grațiată în întregime această pedeapsă, făcându-se aplicarea art. 10 din Legea 137/1997.
Conform art. 117. pen. s-a dispus extrădarea inculpatului de pe teritoriul României, după executarea pedepsei principale.
Prin aceeași sentință a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an, 6 luni și 10 zile închisoare numitul ().
În baza art. 14 și 346. pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- echivalentul în lei a 30.174 USD către SC SA A;
- echivalentul în lei 42760 USD plus dobânda de 6 % pe an de la data de 4.11.1993 până la achitarea debitului către SC SA T;
- echivalentul în lei a 342.827 USD către SC SA;
- echivalentul în lei a 103.474,75 USD către SC SA S;
- echivalentul în lei a 107.691 USD către SC SA B;
- echivalentul în lei a 67.303,02 USD către SC SA I;
- echivalentul în lei a 118.640,50 USD și 48.744.164 lei (ROL) către SC S;
- echivalentul în lei a 286.000 USD către SC SA.
Inculpații și () au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor după cum urmează:
- echivalentul în lei a 2.521.987 USD plus dobânda de 6 % pe an de la 30.06.1994 până la achitarea debitului către SC SA;
- echivalentul în lei a sumei de 1.186.500 USD plus dobânda de 6 % pe an de la 12.05.1994, până la achitarea debitului către SC SA
Conform art. 348. pr. pen. s-a dispus anularea mai multor acte emise de. Viena, ca fiind false.
Conform art. 192 alin. 2. pr. pen. fiecare inculpat a fost obligat la câte 5.300.000 lei (ROL) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada 1992-1994, cei doi inculpați au indus în eroare reprezentanții societăților comerciale cu ocazia încheierii unor contracte de furnizare de mărfuri, producând acestor firme prejudicii prin emiterea unor cec-uri fără acoperire și prin neplata contravalorii mărfurilor.
S-a considerat că sentința a rămas definitivă prin neapelare, așa încât a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 140/6.03.2002, pe numele condamnatului.
Inculpatul a declarat apel împotriva acestei sentințe prin cererea înaintată instanței (având data poștei 16.10.2009), solicitând, în principal, constatarea faptului că apelul a fost declarat în termen, deoarece sentința nu i-a fost comunicată în mod legal niciodată iar, în subsidiar, să se constate că este vorba despre un apel peste termen legal declarat, având în vedere că a fost extrădat din Austria la 1.10.2009, când a fost predat autorităților române și când i-a fost comunicat nr. 140 din 6.03.2002, în care erau trecute alte date de stare civilă decât cele ce corespund situației sale actuale (deoarece în prezent nu se mai numește, ci ) și alte date erau trecute eronat, cum ar fi numele tatălui și locul nașterii. Tocmai datorită acestor erori, ulterior, în data de 14.10.2009, i-a fost înmânat un nou mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele actual, fiind înștiințat că vechiul mandat a fost anulat. De asemenea, inculpatul solicită ca un al doilea subsidiar, ca în situația în care instanța va aprecia că executarea pedepsei a început în data de 01.10.2009, să se dispună repunerea în termenul de apel tocmai datorită acestei situații, referitoare la emiterea a două mandate de executare.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că nu a avut cunoștință de prezenta cauză penală, nefiind înștiințat sau citat vreodată, că în mod greșit s-a dispus citarea sa în orașul din Republica M, fără indicarea unor date concrete referitoare la stradă, număr sau apartament, deși este o localitate cu un număr mare de locuitori, fără a se încerca citarea sa la locul nașterii, unde deține o proprietate și are rude, fiind posibilă în acest fel înștiințarea sa despre faptul că este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni.
După restituirea dovezilor de citare din Republica M și din Austria a fost citat prin afișare la ușa Consiliului Local, în acest fel făcându-se și comunicarea sentinței, el fiind însă în imposibilitate de a lua cunoștință de hotărârea de condamnare.
Urmare celor învederate de către apelant, Curtea a solicitat Tribunalului București relații privind modalitatea de punere în executare a sentinței, așa încât au fost comunicate copia nr. 140/6.03.2002 emis pe numele, ce a fost anulat în conformitate cu sentința penală nr. 747/F din 30.09.2009, rămasă definitivă prin nerecurare la 14.10.2009, copia noului mandat de executare (cu același număr dar emis la 14.10.2009) pe numele completat cu datele actuale de stare civilă ale apelantului, precum și copia contestației la executare și copia sentinței penale nr. 747/2009, ca și dovezile de comunicare către apelant a acestei sentințe.
A fost atașat dosarul nr. 5554/1997 al Tribunalul București - Secția a II-a Penală în care a fost pronunțată sentința penală nr. 106/15.02.2002 apelată de inculpat, împreună cu cele 6 volume ale dosarului de urmărire penală.
Pentru lămurirea anumitor aspecte referitoare la domiciliul și reședința avute de inculpat începând cu anul 1992 și până în prezent, Curtea a procedat la audierea acestuia, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului în temeiul art. 371. pr. pen. Curtea apreciază că a fost investită cu un apel declarat în termen, care este fondat, pentru următoarele considerente:
Mai întâi, trebuie precizat că apelantul a utilizat numele de până în data de 2007, când a obținut cetățenia M și potrivit noilor acte de identitate, având în vedere și numele dobândit prin căsătorie, în prezent acesta se numește.
Apelantul nu a fost niciodată înștiințat despre existența dosarului de urmărire penală sau a judecății, neprimind niciuna din citațiile care au fost emise în cauză.
În ceea ce privește citarea inculpatului, se constată că începerea urmăririi penale s-a dispus prin procesul verbal din 20.04.1995, însă nici înaintea acestui moment, în faza actelor premergătoare și nici ulterior în cursul urmăririi penale, nu a fost niciodată citat. S-au făcut numai anumite verificări referitoare la domiciliul acestuia sau locul de reședință și, considerându-se că se sustrage urmăririi penale, în data de 25.06.1996 s-a dispus emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă, fără ca acesta să fie vreodată pus în executare.
Așa cum rezultă din adresele existente în dosarul de urmărire penală, organele de cercetare au făcut verificări solicitând relații de la Biroul Național Interpol și de la Direcția Generală de Pașapoarte și a Poliției de frontieră, rezultând că inculpatul ar avea domiciliul în orașul, Republica M, iar potrivit actelor autentificate depuse la dosar de către apărătorul celuilalt inculpat ( () ), sediul societății comerciale unde inculpatul ocupa funcția de manager general era în, la o adresă complet indicată, fiind totodată indicată și o adresă de corespondență în Viena (fila 75-85 ).
Cu toate acestea, în citativul rechizitoriului s-a menționat o singură adresă din Viena și orașul din Republica M, fără alte date de identificare.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a preluat fără a cenzura mențiunile din rechizitoriu referitoare la locul de citare, unde s-a și dispus citarea inculpatului.
Documentele de citare în conformitate cu procedura cu străinătatea au fost însă returnate.
Astfel, pentru citația emisă în Republica M, documentele au fost restituite cu precizarea că citarea nu se poate efectua în absența indicării străzii, a numărului sau apartamentului și nici nu se pot face verificări cu privire la persoana citată, în lipsa datelor de stare civilă ale acesteia, sau a datelor de patrimoniu.
Documentele de citare emise în Austria au fost returnate cu mențiunea că în urma verificărilor, numitul ar fi părăsit teritoriul austriac, stabilindu-se în Republica
În ciuda stăruinței autorităților moldovene, care au comunicat instanței în mai multe rânduri necesitatea indicării datelor de stare civilă și a informațiilor referitoare la patrimoniul inculpatului, instanța nu a comunicat aceste relații, a constatat că citarea numitului în Republica M și în Austria nu se mai impune și a dispus ca acesta să fie citat prin afișare la ușa Consiliului local al Municipiului B, unde a fost comunicată și hotărârea de condamnare.
Curtea apreciază că prezenta cauză a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 291 cu referire la art. 177 alin. 1 și 4. pr. pen.
În primul rând, se constată că nici organele de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au efectuat toate verificările posibile pentru identificarea adreselor la care inculpatul putea fi citat. Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât urmărirea penală și judecata s-au desfășurat în lipsă, neexistând nici un înscris din care să rezulte că inculpatul ar fi avut cel puțin cunoștință de existența acestei cauze penale.
Mai mult, deși existau relații referitor la sediul din al societății comerciale unde inculpatul era manager general, fiind totodată indicată și o adresă de corespondență din Viena, acestea nu au fost menționate în rechizitoriu, iar instanța nu a dispus niciodată citarea inculpatului la aceste adrese, cu toate că în lipsa altor date, citarea la aceste adrese se impunea în conformitate cu disp. art. 177 alin. 1 teza ultimă pr. pen.
Pe de altă parte, așa cum susține și apelantul, existau la dosar date referitoare la locul nașterii și, având în vedere relațiile solicitate de către autoritățile din Republica M, care vizau inclusiv date referitoare la patrimoniul inculpatului, era posibilă citarea acestuia în localitatea în care s-a născut, unde deținea în proprietate un imobil, dându-i astfel posibilitatea de a fi informat de către rude cu privire la existența cauzei penale.
Pe cale de consecință, constatând că citarea în cursul judecății nu a fost îndeplinită în mod legal, se constată - în egală măsură - că este viciată și procedura de comunicare a sentinței de condamnare, care, în conformitate cu dispozițiile art.182 rap. la art. 177 alin. 4. pr. pen. similar cu citarea inculpatului în cursul judecății, s-a efectuat prin afișare la ușa consiliului local.
Drept urmare, nici comunicarea hotărârii nu a fost îndeplinită în mod legal, așa încât calea de atac exercitată de inculpat urmează a fi calificată ca un apel declarat în termen.
Raportat la această apreciere, devine inutilă examinarea cererilor formulate de către apelant, ca subsidiar, referitoare la calificarea căii de atac ca un apel peste termen și la repunerea în termenul de apel.
Pentru motivele mai sus expuse, având în vedere că judecarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului nelegal citat, pentru a asigura respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, conform art. 379 pct. 2 lit. b pr. pen. Curtea va desființa sentința apelată în ceea ce-l privește pe inculpatul (în prezent ) și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând dispozițiile din sentință referitoare la inculpatul ().
Ca și consecință, având în vedere dispozițiile art. 370. pr. pen. privind efectul suspensiv al apelului, urmează a dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței apelate referitor la inculpatul, precum și punerea apelantului inculpat în libertate.
Urmare a acestei soluții și prin raportare la dispozițiile art. 1451. pr. pen. reținând sub acest aspect că inculpatul nu este cetățean român și în prezent are domiciliul în Republica din de Sud, Curtea apreciază că pentru justa soluționare a cauzei se impune luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, urmând a se face aplicarea art. 1451raportat la art. 145 alin.11referitor la impunerea obligațiilor de natură a asigura prezența inculpatului la judecată.
Se va face aplicarea art.145 alin.21și 22. pr. pen.
Conform art. 192 alin. 3. pr. pen. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Califică cererea formulată de inculpatul ca apel în termen.
Admite apelul declarat de inculpatul (fost ) împotriva sentinței penale nr.106/15.02.2002, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 5554/1997.
Desființează în parte sentința penală mai sus menționată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul (în prezent ) și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dispune anularea formelor de executare emise față de acest inculpat în baza sentinței penale nr.106/15.02.2002, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr. 5554/1997 și punerea în libertate a apelantului-inculpat.
Conform art.1451rap. la art.145 pr. pen, ia față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței, începând cu data punerii în libertate a inculpatului și până la soluționarea definitivă a cauzei.
Conform art.145 alin.11și art.145 alin.12pr. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială își stabilește inculpatul reședința în România, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
să nu își schimbe reședința din România fără încuviințarea instanței;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art.145 alin.22pr. pen. atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
Conform art.145 alin.21pr. pen. copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./3 ex./18.02.2010
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu
