Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (218/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 187
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați și în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirilor avocațiale nr.-/2010 și nr.-/2010 emise de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, considerând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și nu există indicii că inculpații s-ar sustrage de la buna desfășurare a procesului penal și nici de la aflarea adevărului. Cu privire la inculpatul, solicită a se avea în vedere că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, iar inculpatul susține că nu a fost la fața locului în momentul săvârșirii faptei, singura probă împotriva lui fiind o declarație a unui martor ocular, și anume soția părții vătămate.
În subsidiar, solicită în temeiul art.139 înlocuirea C.P.P. măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Teleorman cu privire la starea de arest, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit. f raportat C.P.P. la circumstanțele concrete ale faptei comise. Solicită, de asemenea, a se avea în vedere faptul că cercetarea judecătorească nu a debutat încă.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că nu a fost la fața locului în momentul săvârșirii infracțiunii.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 25.01.2010, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului Teleorman, s-a constatat, în baza art. 3001alin. 1.C.P.P. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpațilorși,iar în baza art. 3001alin. 3.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a celor doi inculpați.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174-175 lit. i Cod Penal, reținându-se, în esență, că la data de 31.10.2009, cei doi inculpați (tată și fiu) au exercitat acte de violență cu un corp tăietor înțepător și cu un obiect contondent asupra părții vătămate, în timp ce acesta se afla în autoturismul proprietatea sa, staționat în loc public, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie.
Instanța de fond a apreciat că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive, respectiv art. 148 lit. f C.P.P. subzistă și la acest moment procesual, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există în continuare probe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, au fost avute în vedere gravitatea faptelor și modalitatea de comitere a acestora - într-un loc public, în timp ce victima se afla în autoturismul său, iar inculpații au fost înarmați cu un, un briceag.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal, inculpații și,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurenții-inculpați au susținut, în esență, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece, în cazul inculpatului, nu există indicii din care să rezulte că a fost prezent la locul comiterii faptei, iar coinculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei. Invocându-se și inexistența unor date din care să rezulte că inculpații s-ar sustrage de la judecată ori ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, s-a solicitat cercetarea acestora în stare de libertate.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat justificat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurenților-inculpați subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, probele administrate în faza de urmărire penală constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații și au exercitat împreună acte de violență asupra părții vătămate într-un loc public, iar leziunile astfel cauzate părții vătămate i-au pus acesteia viața în primejdie.
În acest sens, relevante sunt toate mijloacele de probă ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, împrejurările de fapt pe care ele le relevă nesuferind modificări până la momentul finalizării urmăririi penale și sesizării instanței de judecată, stadiu în care se află cauza în prezent. Drept urmare, susținerile de nevinovăție ale inculpatului nu pot fi reținute, numai după administrarea nemijlocită a probatoriilor relevante putându-se aprecia asupra contribuției sale concrete la comiterea faptei și, implicit, asupra concordanței dintre indiciile la care face referire art. 681.C.P.P. și probele certe de vinovăție.
Totodată, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, are în vedere natura și împrejurările concrete în care se presupune că fapta a fost comisă, gradul de pericol social extrem de ridicat ce caracterizează infracțiunile îndreptate contra vieții persoanei, îndrăzneala autorilor, evidențiată mai ales de comiterea faptei în loc public, dar și rezonanța socială semnificativă a infracțiunilor de acest gen și sentimentul de insecuritate accentuată pe care îl resimt membrii colectivității în ipoteza cercetării în stare de libertate a unor persoane bănuite de comiterea unor fapte deosebit de grave.
Toate aceste elemente, alături de perioada relativ scurtă de timp scursă de la data incidentului, evidențiază persistența ecoului negativ al faptei și necesitatea de a se preîntâmpina o tulburare semnificativă a ordinii publice, justificându-se astfel pertinent și suficient menținerea stării de arest preventiv la acest moment procesual.
Atitudinea sinceră a inculpatului în faza de urmărire penală nu prezintă relevanță în acest context, ea urmând a fi verificată cu ocazia cercetării judecătorești și valorificată, eventual, la finalizarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că măsura arestării preventive este singura aptă să asigure, în prezent, realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1.C.P.P. toate temeiurile ce au stat la baza acestei măsuri subzistând neschimbate.
În consecință, nefiind îndeplinite cerințele art. 139.C.P.P. cererea subsidiară a recurenților de înlocuire a măsurii arestării preventive este lipsită de suport, încheierea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Drept urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 25.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 25.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman.
Obligă recurenții-inculpați la plata a câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.SC/16.02.2010
Th.red.SC - 2 ex.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
