Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.270/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr. 401 din 7 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații,, trimiși în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.215, 291 Cod penal, având ca obiect restituire la urmărirea penală.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 mai 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 401 din 7 octombrie 2008, TRIBUNALUL CONSTANȚA, în baza art.300 cod procedură penală a admis ca fondate cererile formulate de inculpații: - fiul lui și, născut la 27.03.1979, domiciliat în T S,-,. 63,. A,. 12, jud. M, CNP -, - fiul lui și, născut la 14.07.1973, CNP -, domiciliat în C,-,.3,.4,jud.C; -fiul lui și, născut la 19.04.1975, CNP -, domiciliat în C, bd. - nr.348, -.18; - fiul lui și, născut la 22.01.1980, CNP -, domiciliat în C, cartier M,-, la concubina; - fiul lui și, născut la 07.08.1977, CNP -, domiciliat în C, al. nr.24, -03A,. A,.5 și-- fiul lui G și, născut la 12.06.1978, CNP -, domiciliat în C,-, și dispune restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA în vederea refacerii actului de sesizare al instanței.
A respins cererile formulate de inculpați prin apărătorii acestora de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara, sau de revocare a acestei măsuri.
A constatat că față de inculpații, și s-a dispus prin încheierea din data de 6.05.2008, iar față de inculpatul prin încheierea din data de 9.05.2008, înlocuirea măsurii arestării preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care subzistă și în prezent.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.317 cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare.
Prin aceste dispoziții legale se urmărește ca obiectul procesului penal să fie cert stabilit prin actul de sesizare, deoarece instanța va desfășura cercetarea judecătorească și se va pronunța numai în limitele arătate în acesta.
Totodată precizarea clară a faptelor este necesară pentru ca inculpatul și celelalte părți să-și poată formula apărările și concluziile, iar indicarea certă a persoanelor se impune pentru a nu fi implicate în cauză decât acelea pe care le-a avut în vedere rechizitoriul, astfel judecata s-ar desfășura cu încălcarea garanțiilor procesuale.
Este astfel necesar ca faptele reținute în sarcina inculpaților să fie înfățișate în toate elementele ce prezintă relevanță penală pentru a înlătura orice îndoială cu privire la obiectul judecății.
Nu este cazul de față când rechizitoriul cuprinde un amalgam de fapte și persoane, așa cum am arătat mai sus, fără a îndeplini condițiile de fond și formă prevăzute de lege, astfel încât, neregularitățile constatate nu pot fi înlăturate impunându-se restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea actului de inculpare.
Cu această ocazie se vor avea în vedere și celelalte aspecte invocate de apărătorii inculpaților, inclusiv privind dispozițiile art. 264 alin. 3 care se referă la verificarea de către procurorul superior, verificare care trebuie să conțină mențiunea,verificat sub aspectul legalității și temeiniciei,
În termen legal împotriva hotărârii nr. 401 din 7.10.2008 s-a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA prin care solicită casarea hotărârii și pe fond continuarea judecății de către instanța de fond întrucât sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv 317 cod pr. penală.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului declarat in raport de critica formulată cât și din oficiu, curtea constată că recursul declarat în cauză este întemeiat.
Astfel prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constantas -a dispus trimiterea in judecată a intimaților inculpați, pentru comiterea mai multor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave in formă continuată, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
Instanța de fond, motivează soluția de restituire a cauzei la Parchet în vederea refacerii actului de sesizare al instanței, susținând că:" rechizitoriul cuprinde un amalgam de fapte și persoane fără a îndeplini condițiile de fond și formă prevăzute de lege ".
De asemenea se motivează că, " precizarea clară a faptelor este necesară pentru ca inculpatul și celelalte părți, să-și poată formula apărările și concluziile".
Potrivit art. 317 cod pr. penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și la persoana la care se referă extinderea.
Prin urmare, obiectul judecății care este în același timp obiectul învestirii este determinat de cuprinsul actului de sesizare care este, astfel, implicit caracterizat și ca act de investire.
Pentru a determina ce se înțelege prin " fapta și persoana " arătate în actul de sesizare, se impune ca art. 317 cod pr. penală să fie raportat la art. 263 cod pr. penală care se referă la cuprinsul rechizitoriului.
In art. 263 alin. 1 cod pr. penală se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și la persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile prev. in art. 203 cod pr. penală, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
Potrivit art. 300 cod pr. penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar in cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia.
În îndeplinirea cerințelor art. 300 cod pr. penală, instanța trebuie să verifice legalitatea sesizării prin actele de sesizare principale, respectiv rechizitoriul.
În aceste condiții, instanța de judecată se mărginește la fapta și persoana din actul de sesizare al instanței.
Sesizarea instanței cu judecarea unei infracțiuni este legală numai atunci când în dispozitivul de trimitere in judecată a rechizitoriului este menționată fapta cu încadrarea ei juridică.
Actul de sesizare al instanței, cuprinde toate elementele prevăzute in art. 263 cod pr. penală si anume datele referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute in sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea și dispoziția de trimitere în judecată, precum si numele persoanelor care trebuie citate în instanță. Totodată acest act nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.
In cauză, prima instanță, fără a efectua cercetarea judecătorească, s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă pe care procurorul și-a întemeiat trimiterea în judecată a inculpaților.
În aceste condiții, extinzând obiectul verificării din actul de sesizare la materialul probator pe care acest act s-a întemeiat, prima instanță a încălcat atât dispozițiile imperative invocate cât si cele referitoare la obligativitatea efectuării cercetării judecătorești, in cadrul căreia se putea examina public, nemijlocit și contradictoriu, întregul material probator, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Pe cale de consecință, urmează a admite recursul, a casa hotărârea pronunțată si va dispune trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru continuarea cercetării judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 2 lit. "c" cod procedură penală;
Admite ca fondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr. 401 din 7 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații, .
Casează sentința penală nr. 401 din 7 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA și rejudecând dispune continuarea judecății de către TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
Cu opinie separată, în sensul
respingerii ca nefondat a recursului
Judecător,
- - -
GREFIER,
Jud. fond: E
Red..jud.
Tehnodact. Gref.
4 ex./02.06.2009
Motivarea opiniei separate a deciziei penale nr. 270/P din 12 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA
Am exprimat cu ocazia deliberării asupra recursului declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 401 din 7 octombrie 2008 Tribunalului Constanța, opinia minoritară în sensul respingerii ca nefondat a căii de atac promovate în cauză, pentru următoarele motive:
Am considerat, ca și prima instanță de judecată că, rechizitoriul, ca și act de sesizare al instanței, prezintă neregularități ce nu pot fi acoperite decât prin refacerea acestuia.
În principal, modul deficitar de redactare a rechizitoriului, incalcă disp. art. 263 cod pr. penală, întrucât nu cuprinde explicit și precis faptele reținute în sarcina fiecărui inculpat în parte, împiedicând, pe de o parte instanța să respecte obiectul judecății potrivit art. 317 cod pr. penală, iar pe de altă parte împiedicând inculpații să-și exercite efectiv apărarea, câtă vreme acuzațiile factuale aduse nu sunt precise.
Potrivit art. 263 al. 1 cod pr. penală, rechizitoriul trebuie să cuprindă fapta ( în concret ) reținută în sarcina fiecărui inculpat, fapta expusă fiind diferită de încadrarea juridică a acestuia.
Lipsa de precizie și claritate a faptelor expuse ca obiect al inculpării și sesizării instanței, constituind un obiect al judecății cu limite și caracteristici interpretabile, pun instanța de judecată în situația nelegală de a se substitui organului de urmărire penală, prin faptul că o obligă să stabilească in concret obiectul judecății, interpretând limitele factuale ale actului de sesizare, încă înainte de începerea cercetării judecătorești, pentru a putea dispune asupra cererilor, excepțiilor și a probelor propuse în cauză prin rechizitoriu sau direct în fața instanței.
Aceste neregularități nu pot fi acoperite de instanță și nu au fost acoperite de emitentul rechizitoriului și ca atare, impuneau aplicarea art. 300 al. 2 cod pr.penală, din această perspectivă hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
De altfel, nici dispoziția adoptată de completul de recurs, in opinie majoritară,de continuarea judecății, nu are corespondent legal, întrucât prevederile art. 38515pct. 2 lit. c cod pr. penală impun în caz de casare,rejudecareacauzei și nu continuarea judecății, aceste dispoziții neputând a fi modificate prin norme juridice de inferior.
Judecător,
- - -
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Zoița
