Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 231/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 275
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Iuliana Marilena Ciolcă
Judecător - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent, recurent
și pe intimat, având ca obiect
înșelăciunea (art. 215.Cod Penal)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Parte vătămată -
- recurent Inculpat -
- recurent Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penala nr.771/21.10.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria sector 1 Bad ispus în baza art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a constatat că prezenta pedeapsă este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.542/13.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 B, sentința penală nr. 1184/04.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B și sentința penală nr.282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1
S-au repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani, 3 ani și 2 ani închisoare din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1
In baza art.36 al.l Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.542/13.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B și cu pedepsele de 3 ani, 2 ani și 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 -64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
In baza art.36 al.3 Cod procedură penală s-a dedus perioada prevenției de la 01.02.2008 la zi.
S-a dispus anularea emise în baza sentinței penale nr.542/13.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 B și 282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B și emiterea unui nou mandat conform prezentei.
In baza art. 215 al.l, 2,3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 481 zile închisoare din condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 120/2003 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr.4379/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care l-a contopit cu prezenta, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A constatat că prezenta este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1184/04.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B și 282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.282/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B în pedeapsa componentă de 3 ani și 3 închisoare.
Conform art.36 al.l Cod penal a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisorii aplicate prin sentința penală nr. 1184/2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71- 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
Conform art.36 al.3 Cod procedură penală a dedus perioada prevenției de la 16.01.2007 la zi.
S-a dispus anularea emis în baza sentinței penale nr. 282/2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B și emiterea unui nou mandat conform prezentei.
In baza art.346 al.l Cod procedură penală a obligat inculpații în solidar la 2.100 euro echivalent în lei la data plății către partea vătămată .
In baza art. 191 al.2 Cod procedură penală a obligat inculpații la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța de fond a reținut, în fapt că a sugestia inculpatului, cei doi inculpați au luat de comun acord hotărârea de a închiria în regim hotelier imobile în B și de a le subînchiria pe perioadă determinată, prezentându-se în calitate de agent imobiliar și respectiv proprietar al imobilelor în cauză și încasând prin urmare sumele cuvenite cu titlu de chirie pe câteva luni, conform înțelegerii stabilite cu victimele, după care cei doi inculpați nu mai puteau fi contactați de către acestea.
In baza acestei rezoluții infracționale, inculpații au căutat și identificat pe internet anunțuri privind închirierea unor imobile în regim hotelier și au răspuns la unul din acestea.
In jurul datei de 20.12.2006, inculpatul a închiriat de la o agenție imobiliară un apartament de 3 camere situat în B,-,. 104,. 2,. 3,. 39, sector 3, pe o durată de 4 zile, achitând integral agenției suma de 220 euro.
Imediat inculpatul a plasat pe internet mai multe anunțuri, în vederea închirierii pe termen a acestui apartament.
In data de 22.12.2006 inculpatul a fost contactat de către martora, agent imobiliar care intenționa să intermedieze închirierea acestui apartament de către unul din clienții săi.
Inculpatul s-a prezentat martorei în calitate de agent imobiliar și a stabilit cu aceasta o vizionare, în aceeași seară, la care urma să participe și viitorul client, respectiv partea vătămată.
In jurul orelor 18,00 avut loc această vizionare, martora prezentându-se la imobil însoțită de către partea vătămată.
Aici martora a fost întâmpinată de către inculpatul care
s-a prezentat în calitate de agent imobiliar. în interiorul imobilului se afla inculpatul care s-a prezentat în calitate de proprietar al acestuia.
După vizionarea apartamentului partea vătămată a fost de acord să închirieze apartamentul pe o perioadă de 1 an, fiind de acord să plătească avansul pe trei luni, în cuantum de 2100 euro.
Inculpatul și partea vătămată au semnat în calitate de proprietar și respectiv chiriaș un contract în formă tipizată pus la dispoziție de către inculpatul, după care partea vătămată a remis inculpatului suma de 2100 euro, primind de la acesta cheile apartamentului.
După tranzacție ambii inculpați și-au închis telefoanele mobile pentru a nu mai putea fi contactați.
Banii au fost folosiți de cei doi în interes personal.
In ziua următoare partea vătămată s-a prezentat la apartament însoțit de tatăl său pentru a se muta aici, constatând însă că în interiorul apartamentului se afla adevăratul proprietar, fapt despre care a anunțat imediat pe martora cât și organele de poliție.
Instanța a reținut această situație de fapt in temeiul declarației părții vătămate, martorei și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, toate persoanele audiate în dosar relatând în mod similar desfășurarea activități infracționale, fără a exista contradicții sau neconcordanțe.
Declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați, ce sunt confirmate și de restul probelor administrate, au fost reținute astfel pentru stabilirea situației de fapt în conformitate cu art. 69 Cod procedură penală.
In drept fapta inculpatului care în data de 22.12.2006 prin folosirea de calități mincinoase, prezentându-se drept agent imobiliar a indus în eroare pe partea vătămată cu prilejul încheierii contractului de închiriere pentru apartamentul din-,. 104,. 2,. 3,. 39, sector 3, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust și a pricinuit părții vătămate o pagubă de 2100 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2 3 cp.
Deși în actul de sesizare s-a reținut aplicarea față de acest inculpat și a dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, privind recidiva postcondamnatorie, instanța nu a reținut aplicarea acestui text de lege întrucât nu sunt îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii.
Fapta ce face obiectul cauzei nu a fost săvârșită după rămânerea definitivă a nici uneia din sentințele de condamnare menționate în fișa de cazier a inculpatului, dimpotrivă fiind concurentă cu acestea.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal. A reținut că fapta inculpatului prezintă o gravitate concretă sporită, față de modalitatea concretă în care a fost concepută și pusă în aplicare rezoluția infracțională, cuantumul prejudiciului cauzat, faptul că inculpatul s-a folosit de cunoștințele dobândite în virtutea profesiei exercitate anterior în mod legal, aspect ce relevă periculozitatea și lipsa de repere morale a acestuia, faptul că în aceeași perioadă inculpatul a avut o activitate infracțională extinsă, concretizată în mai multe condamnări concurente cu prezenta, toate aceste elemente impunând aplicarea unei pedepse mai ferme acestuia.
A condamnat inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni la pedeapsa de 5 ani închisoare, apreciind că scopul reeducativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție pe o perioadă mai îndelungată, pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea să își asimileze în mod temeinic programele reeducative organizate în temeiul Legii de executare a pedepselor privative de libertate.
Prin sentința penală nr. 542/13.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin decizia penală nr. 237/21.02.2008 a Curții de Apel București - Secția I penală inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Prin sentința penală nr. 282/26.03.2008 Judecătoriei Sectorului B, definitivă prin decizia penală nr.483/A/l6.07.2008 a Tribunalului București Secția a II-a penală a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1,2, 3 Cod penal în baza art. 865și 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 1184/4.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prins sentința penală nr. 1184/4.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B și conform art. 36 al. 34 al.1 lit. bac ontopit aceste pedepse cu pedeapsa de 3 ani, dând spre executare inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a teza finală și lit. b Cod penal.
A dedus perioada 16.01.2007-08.05.2007. Inculpatul a fost arestat preventiv în această cauză la 01.02.2008.
Întrucât fapta ce face obiectul cauzei a fost săvârșită înainte de rămânerea definitivă a acestor sentințe, sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 1 Cod penal față de aceste condamnări.
A repus în individualitatea lor pedepsele componente de 3 ani, 3 ani și2ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1
In baza art. 36 al. 1 Cod penal a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedepsele concurente de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 542/13.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, și pedepsele de 3 ani, 2 ani și 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 282/26.03.2008 a judecătoriei Sectorului 1 B inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza finală și lit. b Cod penal, în considerarea și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului reflectată în cauzele și împotriva României și împotriva Marii Britanii.
In baza art. 36 al. 3 Cod penal a dedus perioada executată de le 01.02.2008 la zi.
A dispus anularea emise în baza sentințelor penale nr. 542/13.03.2007 a judecătoriei Sectorului 1 B, și 282 /26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B și emiterea unui nou mandat conform prezentei.
Fapta săvârșită de inculpatul care în data de 22.12.2006, prin folosirea de calități mincinoase prezentându-se drept proprietar a indus în eroare pe partea vătămată cu prilejul încheierii contractului de închiriere pentru apartamentul situat în B- în scopul obținerii unui folos material injust a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1,2,3 Cod penal.
Față de acest inculpat sunt aplicabile și dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, față de condamnarea aplicată prin sentința penală nr.120/06.02.2003 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.4379/09.10.2003 a Curții Supreme de Justiție, de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al.1 și 2 Cod penal în executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la data de 29.11.2002 și eliberat condiționat la data de 4.08.2006, având un rest de executat de 481 zile închisoare.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, luând în considerare modalitatea concretă de comitere a faptei, cuantumul ridicat al prejudiciului produs, modalitatea elaborată de concepere și punere în executare a rezoluției infracționale, datele persoanele ale inculpatului ce nu se află la primul contact cu legea penală dând dovadă de perseverență în activitatea infracțională în pofida unei condamnări anterioare executate parțial în stare de detenție, toate aceste elemente impunând aplicarea unei pedepse mai ferme, instanța urmând a condamna inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art. 61 al. 1 Cod procedură penală a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 481 zile închisoare, din condamnarea aplicată prin sentința penală nr.120/2003 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.4379/2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, rest pe care îl va contopi cu prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
Prin sentința penală nr. 1184/04.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 410 15.06.2007 a Tribunalului București Secția I penală inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și 37 lit. a Cod penal.
Prin sentința penală nr. 282/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 483/A/l6.07.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în baza art. 61 al. 1 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 481 zile închisoare aplicat prin sentința penală nr.120/2003 a Tribunalului București, ce a fost contopit cu pedeapsa de 3 ar închisoare aplicată, dându-se spre executare pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art. 33 lit. a Cod penal a fost contopită această pedeapsă de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1184/04.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B definitivă prin decizia penală nr. 410/15.06.2007 a Tribunalului București, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
In baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii, arestării preventive și a duratei pedepsei executate de la 16.01.2007 la zi.
Întrucât fapta ce face obiectul cauzei a fost săvârșită înainte de rămânerea definitivă a acestor sentințe sunt aplicabile dispozițiile art. 36 al. 1 Cod penal, instanța urmând a contopi pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedepsele de 3 ani și respectiv 3 ani închisoare aplicate prin cele două sentințe menționate, și a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reflectată în cauzele împotriva României și împotriva Marii Britanii.
In baza art. 36 al. 3 Cod penal a dedus perioada prevenției de la 16.01.2007 la zi.
A dispus anularea emis în baza sentinței penale nr. 282/200S judecătoriei Sectorului 1 B și emiterea unui nou mandat conform prezentei.
Sub aspectul laturii civile, a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sub aspectul caracterului ilicit al faptei, vinovăție inculpaților existenței unui prejudiciu material și legăturii de cauzalitate dintre faptă și pagubă.
A obligat ca atare inculpații în solidar la plata către partea civilă Dogar, a sumei de 2100 euro, întrucât toate declarațiile inițiale concordă în sensul că acesta a fost cuantumul achitat de partea vătămată.
A respins cererea inculpatului de acordare a daunelor morale ca nefondată reținând că partea civilă nu a precizat în ce ar consta prejudiciul nepatrimonial produs, iar datele existente nu relevă că fapta inculpaților a cauzat părții vătămate și un prejudiciu nepatrimonial concret și cuantificabil.
In baza art. 191 al. 1 și 2 Cod procedură penală a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile MJ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații si, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate in raport cu criteriile prev.de art.72 Cod penal, arătând, în esență că, în raport de atitudinea sincera de recunoaștere și regret se impunea aplicarea unor pedepsei într-un cuantum mult redus.
Examinând sentința penala atacată prin prisma criticilor invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art.371 teza finală Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelurile nu sunt fondate și le-a respins, în condițiile art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Inculpații și prin folosirea de calități mincinoase (agent imobiliar și respectiv proprietarul în drept) au indus în eroare pe partea vătămată cu prilejul închirierii apartamentului din-,. 104,.2,.39, sector 3 în scopul obținerii unui folos material injust, faptă ce a avut ca urmare cauzarea unui prejudiciu de 2100 euro, prejudiciu rămas neacoperit.
Inculpații, prin modul în care au conceput și au săvârșit faptele precum și prin modul în care au acționat în sensul constituirii unui adevărat plan de procurare pe căi ilicite a unor avantaje materiale au atins cote ridicate de pericol social, apreciate de instanța de fond care a stabilit sancțiuni ce corespund exigențelor prevenției generale și speciale.
Inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune mai înainte de rămânerea definitivă a altor doua hotărâri de condamnare pentru infracțiuni îndreptate contra patrimoniului (furt calificat și înșelăciune calificată) în condițiile art.33 lit.a Cod penal, concursul de infracțiuni fiind o cauză legală (facultativa) de agravare a pedepsei, iar instanța fondului orientându-se la pedeapsa de 5 ani (apropiată de minimul special al pedepsei prevăzută de lege) a făcut o valorificare greșită a criteriilor prev.de art.72 Cod penal.
De asemenea, inculpatul a comis infracțiunea după rămânerea definitiva a unei sentințe prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ( tot o infracțiune contra patrimoniului), in timpul liberării condiționate din pedeapsa aplicată, fiind in stare de recidiva post condamnatorie, prev.de art.37 lit. Cod penal, cauză legală de agravare a pedepsei. De asemenea, infracțiunea pentru care s-a stabilit vinovăția in privința sentinței apelată este concurenta cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penala iir. din 4.05.2007 a Judecătoriei sector 1 B, fiind aplicabile și dispozițiilor art.36 al.1 cu referire la art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal.
Și în acest caz, instanța fondului stabilind o pedeapsa de 5 ani închisoare, apropiată de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune a valorificat judicios criteriile prev.de art.72 Cod penal.
În consecință, critica ambilor inculpați vizând greșita individualizare a pedepselor în raport cu criteriile prev.de art.72 Cod penal este vădit nefondată și nu poate fi primită.
Situația de fapt stabilită a fost concordantă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică fiind corectă, pedepsele principale stabilite sunt corespunzătoare circumstanțelor reale și personale ale inculpaților și corespund exigențelor art.52 Cod penal, pedepsele accesorii sunt de asemenea, individualizate în mod corect, deducerea prevenției este conformă cu datele dosarului (având în vedere încheierea de îndreptare a erorii materiale de la 3.11.2008), iar latura civila a fost soluționată in conformitate cu art.346 al.l Cod procedură penală, art.998,999 Cod civil, stabilindu-se solidar, răspunderea inculpaților la acoperirea prejudiciului patrimonial cert, cauzat în speța părții vătămate, nefiind motive de reformare a hotărârii atacate care sa fie luate considerare din oficiu.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații și criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor inculpații au solicitat redozarea pedepselor, arătând că au recunoscut faptele, prejudiciul este mic, iar pedepsele de 5 ani sunt prea mari.
Analizând recursurile declarate de inculpați în raport de critica formulată, cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și le va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Este adevărat că inculpații au recunoscut comiterea faptelor, dar trebuie ținut cont că ei au mai comis fapte penale, au dat dovadă de perseverență infracțională au de executat pedepse din urmă de peste trei ani închisoare.
Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, ținând cont de modul de acționare al inculpaților, de circumstanțele lor personale rezultă că pedepsele aplicate sunt bine individualizare.
Inculpații au mai comis fapte de furt, înșelăciune și tâlhărie, astfel că este normal ca la soluționarea lor să se aibă în vedere și perseverența lor infracțională.
Pentru atingerea scopului pedepselor, acela de sancțiune dar și de mijloc de educare, se impune ca pedepsele aplicate inculpaților să fie mai severe.
Deși anterior inculpații au beneficiat de clemență din partea instanțelor, când pentru fapte grave li s-au aplicat pedepse relativ blânde, ei au continuat să comită fapte penale.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice și nu se impune casarea lor.
Se va deduce în baza art.88 Cod penal durata arestării preventive.
Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.19/A din 12.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Deduce arestarea preventivă de la 1.02.2008 la zi pentru inculpatul și de la 16.01.2007 la zi pentru inculpatul.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./3.03.2009
II -;
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Iuliana Marilena Ciolcă
