Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 300/R/2009
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederile art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea civilă SC SA, împotriva deciziei penale nr. 38/A/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect infracțiunea de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul recurentei părți civile SC SA, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 7.05.2009, emisă de Baroul Bihor și apărătorul intimaților inculpați și, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 7.05.2009, emisă de Baroul Bihor, lipsind părțile.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei susține recursul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauză, să fie condamnați ambii inculpați la o pedeapsă justă, cu obligarea la plata despăgubirilor civile și la cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a făcut dovada nevinovăției inculpatei.
Apărătorul inculpaților intimați, pentru inculpata, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor pronunțate întrucât nu inculpata a săvârșit fapta iar probele sunt indubitabile în acest sens. Martorul ocular a arătat inițial că inculpata ar fi autoarea dar ulterior nu a mai recunoscut autorul faptei. mai arată că inculpata nu s-a prezentat pentru ridicarea mărfii. Pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului și arată că acesta a fost condamnat doar pentru fapta de la pct. 1 din rechizitoriu, nu și pentru fapta de la pct. 2. mai precizează că recursul este inadmisibil și pentru inculpata solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens 2 chitanțe.
Procurorul pune concluzii de amânare a cauzei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1306/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatei, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 4. penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42. penal (pct. 1 R).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea aceleași inculpate sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 4. penal (pct. 2 R).
În baza art. 26. penal rap. la art. 215 alin. 1,2,4 penal cu reținerea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359.C.P.P. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2. penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 88. penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din 14.04.2000 până la 19.04.2000.
În baza art. 14, 346.C.P.P. cu ref. la art. 998. civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.224,57 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile SC EXPORT IMPORT SRL O și s-au respins pretențiile reprezentând penalități de întârziere.
S-a constatat că partea civilă SA Taf ost radiată.
În baza art. 118 lit. e penal s-a confiscat de la inculpatul suma de 131.132,18 lei.
În baza art. 14, 346 alin. 3.C.P.P. s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă SC SA
În baza art. 445.C.P.P. s-au anulat ca false filele CEC M -, M - și M -, pe care în baza art. 118 lit. b penal le-a confiscat în favoarea statului.
În baza art. 189.C.P.P. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 3730 din 01.07.2005.
In baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele.
La data de 06.12.1999 o persoană de sex feminin s-a prezentat la punctul de lucru din orașul S al SC Carne SA, susținând că se numește și că este delegat al SC Import SRL, prezentând în acest sens și o xerocopie a certificatului de înmatriculare a societății. Aceasta și-a manifestat intenția de a cumpăra conserve din carne și preparate din carne, propunere acceptată de reprezentanții societății, care au întocmit factura fiscală TM nr. - pentru suma de 131.132.897 lei vechi, sumă ce reprezenta contravaloarea produselor vândute societății Import Export SRL. Pentru plata mărfii, persoana respectivă a emis fila CEC seria M nr. -, pe care în prezența reprezentanților societății furnizoare a completat-o cu toate elementele esențiale cerute de lege, fila CEC având spre certificare aplicată și ștampila băncii trase. Încercând să încaseze contravaloarea filei CEC, societatea furnizoare a depus fila CEC spre decontare, aceasta fiind refuzată pentru,lipsă totală disponibil", ulterior banca comunicând că nu a certificat fila CEC, ștampila utilizată fiind una falsă.
Întrucât societatea furnizoare nu și-a recuperat prejudiciul s-a constituit parte civilă în cauză cu valoarea facturii.
În aceiași zi, și în baza aceleiași rezoluții infracționale, aceeași persoană de sex feminin s-a deplasat și la sediul SC SRL O, unde declinându-și aceeași identitate și calitate de delegat al SC Import Export SRL a achiziționat în numele acestei societăți produse în valoare de 32.245.740 lei vechi. Pentru plata mărfii autoarea infracțiunii a completat și emis fila CEC seria M nr. - care de asemenea purta în fals ștampila Băncii Comerciale cu mențiunea,certificat". Și această filă CEC a fost refuzată la plată la data de 24.12.1999, pe motivul,lipsă totală disponibil", partea vătămată SC SRL constituindu-se parte civilă în cauză.
Pentru aceste 2 acte materiale de înșelăciune a fost trimisă în judecată inculpata, reținându-se că aceasta este persoana care a emis filele CEC fără acoperire, reținându-se că în ciuda declarației date în fața organelor de poliție prin care nu recunoaște săvârșirea faptei, vinovăția sa este evidentă, avându-se în vedere că semnalmentele fizice referitoare la delegata SC SRL indicate de reprezentanții societăților furnizoare și de martorul corespund cu cele ale inculpatei, și ținându-se cont și de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit la 19.01.2001 prin care s-a stabilit că scrisul de completare pe filele CEC seria M nr. - și - a fost executat de inculpată.
Prin același rechizitoriu inculpata a fost trimisă în judecată și pentru comiterea unei alte infracțiuni de înșelăciune comisă în dauna SC SA O, reținându-se că în data de 13.12.1999 inculpata s-a deplasat la această societate comercială, unde s-a prezentat în mod similar sub numele de, delegat al SC Import Export SRL B, prezentând de asemenea o xerocopie a certificatului de înmatriculare a societății și de unde a achiziționat marfă în valoare de 95.668.631 lei vechi pentru care societatea furnizoare a emis factura fiscală -. pentru plată a emis fila CEC M -, care purta de asemenea certificarea în fals a băncii trase, celelalte elemente esențiale fiind înscrise în fila CEC de numitul în prezența inculpatei, fila CEC fiind refuzată la plată pe considerentul,lipsă totală disponibil".
Întrucât SC SA nu și-a recuperat prejudiciul s-a constituit parte civilă în cauză cu valoarea facturii emise.
În faza cercetării judecătorești, cu ocazia audierii inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că nu a fost la părțile civile pentru a achiziționa marfă, susținând că în cele 2 zile când se susține că ar fi fost comise faptele se afla în B, fapt pe care îl poate dovedi cu facturile emise în ziua respectivă, susținând că în cursul urmăririi penale a fost audiată doar ca martor la sediul Poliției din S și nu a fost recunoscută de vreunul dintre martorii cărora le-a fost prezentată pentru recunoaștere din grup (de altfel în dosarul de urmărire penală nu există procese verbale are să ateste recunoașterea sa din grup de către vreunul dintre martori, recunoașterile din grup - filele 53-63- au privit o altă persoană, singurul proces verbal de prezentare pentru recunoaștere ce are legătură cu inculpata fiind cel de la fila 52 dosar, unde se menționează că martorii și nu au recunoscut-o pe inculpata ).
În probațiune a fost efectuată o expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean T, care concluzionează că scrisul de completare de pe cele 3 file CEC nu au fost executate de inculpată și nici semnăturile de la rubrica,semnătura trăgătorului", nu au fost executate de inculpata. Ulterior a mai fost efectuată o expertiză criminalistică grafologică, de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, care concluzionează de asemenea că scrisul de completare de pe cele 3 file CEC nu au fost executate de inculpata, iar ceea ce privește semnăturile trăgătorului nu s-a putut stabili dacă acestea au fost sau nu executate de inculpată, pentru efectuarea expertizei folosindu-se declarația dată de inculpată în cursul urmăririi penale ( în calitate de martor la data de 18.04.2000) și probe de scris executate la cererea organului de cercetare penală și al instanței la 18.04.2000 și 15.05.2006.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată inculpata mai mulți martori, respectiv, care a declarat,prezentându-mi-se în instanță inculpata, arăt că nu o recunosc ca fiind persoana care s-a prezentat la sediul firmei pentru a ridica marfă și pe care a plătit-o cu un CEC care s-a stabilit ulterior că este fără acoperire" susținând că femeia respectivă nu s-a legitimat ci doar a susținut că se numește și care era însoțită de 2 bărbați dintre care unul, pe care ulterior l-a identificat la poliție ca fiind, care a fost la fel ca martorul precedent angajat al SC Carne și care a declarat,pe inculpata prezentă în instanță nu o recunosc ca fiind persoana care avenit după marfă la SC SA", susținând și acesta că femeia era însoțită de un șofer ce s-a legitimat cu un act de identitate și cu privire la care ulterior a aflat că se numește, angajată a SC SA care nu a putut să o recunoască pe inculpata prezentă în instanță, care a arătat că persoana ce s-a prezentat la sediul societății SA avea altă constituție și altă coafură, dar precizând că inculpata este persoana care a achiziționat marfă, care a declarat că inculpata nu a părăsit Bul în zilele când se susține că au fost comise infracțiunile, precizând totodată că inculpata a participat la o recunoaștere din grup dar nu a fost recunoscută de nici o persoană, care nu a putut preciza dacă inculpata este una și aceeași persoană cu autoarea infracțiunii, care l-a însoțit pe în transportul efectuat de la S la B și care a declarat că în S,numitul a primit de la o femeie în jur de 30 de ani cu o înălțime 1,65-1,70, mai plinuță, actele pentru marfa - conserve - pe care am încărcat-o", martorul fiind sigur că inculpata prezentă în instanță nu este femeia cu care s-au întâlnit în S, martorul amintindu-și că beneficiarul mărfii era un cetățean arab, cu care numitul a discutat telefonic pe drum și, care a declarat de asemenea că este sigur că inculpata prezentă în instanță nu este femeia cu care s-a întâlnit în O în legătură cu prezenta cauză și în legătură cu care a declarat că i-a spus că este soția cetățeanului arab, femeia respectivă neasemănând deloc cu inculpata, semnalmentele autoarei infracțiunii fiind - femeie blondă în jur de 1,70, bine făcută (între 70- 80 kg), în jur de 25 de ani.
Având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză grafologică, declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și declarația inculpatei, care nu poate fi în mod automat apreciată ca fiind nesinceră din simplul fapt că nu recunoaște comiterea faptelor, în condițiile în care această declarație poate corespunde situației reale, instanța reține că nu s-a făcut dovada participării inculpatei la săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa. Declarațiile acelor martori care nu au putut susține cu certitudine că inculpata trimisă în judecată nu este una și aceiași persoană cu femeia care a comis infracțiunile, având dubii în ceea ce privește autorul infracțiunii, nu pot conduce la concluzia opusă că ar reprezenta o recunoaștere a existenței unei identități între inculpată și autoarea infracțiunii, conform principiului că orice dubiu profită inculpatului, instanța va reține că prin aceste probe nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție și că, chiar dacă aceste probe nu se coroborează cu celelalte probe care conduc la concluzia nevinovăției inculpatei, nici nu fac dovada contrară. Pentru a se ajunge la concluzia că inculpata nu este autorul infracțiunii s-a avut în vedere în primul rând proba tehnică, care concluzionează că scrisul de completare de pe filele CEC nu aparțin inculpatei, precum și declarația martorilor și (persoanele care au efectuat transportul mărfurilor din S și O în B), care au remarcat-o cel mai bine pe persoana care a comis infracțiunea și care au putut să o descrie, atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, semnalmentele acelei persoane necorespunzând cu cele ale inculpatei, martorii declarând cu certitudine că inculpata prezentă în instanță nu este autorul infracțiunii.
Respectând principiul,in dubio pro reo" și ținând cont de probele administrate în cauză, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada participării inculpatei la comiterea celor 2 infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c a C.P.P. achitat pe inculpata, sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 4. penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42. penal (pct. 1 R), respectiv acelei de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 4. penal (pct. 2 R).
În ceea ce-l privește pe inculpatul, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26.penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 4.penal (pct. 1 R), instanța a reținut că participarea acestuia la comiterea infracțiunii este dovedită. Complicitatea reținută în sarcina sa s-a concretizat prin ajutorul dat la transportul mărfurilor de la S la B, el fiind cel care l-a angajat pe martorul să efectueze transportul, fiind totodată persoana care a beneficiat de bunurile rezultate în urma infracțiunii. Acest aspect rezultă, atât din declarația martorului, care a declarat că a fost angajat de un cetățean arab să efectueze transportul și că aceiași persoană i-a comunicat locul unde să descarce marfa, loc unde a fost așteptat de un alt cetățean arab pe nume, trimis de către cel care îl angajase să efectueze transportul, care i-a și achitat martorului contravaloarea transportului, martorul fiind sigur că cel care îl angajase era o altă persoană decât cetățeanul arab pe nume, cât și din declarația martorului, care în declarația dată în cursul urmăririi penale a relatat că a fost de față când martorul a adus autocamionul încărcat cu conserve în depozitul de pe str. - - (depozitul unde martorul primise instrucțiuni să descarce marfa) și care știa că un cetățean irakian îi solicitase proprietarului depozitului să îi permită depozitarea unor mărfuri, martorul recunoscându-l pe inculpatul ca fiind persoana care solicitase aprobarea pentru depozitarea mărfurilor aduse de martorul.
Fapta inculpatului de a ajuta la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prin asigurarea mijlocului de transport necesar pentru transportul conservelor achiziționate ca urmare a inducerii în eroare a societăților din loc. S și O, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26.penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 4.penal, text în baza căruia reținând ca circumstanță atenuantă lipsa antecedentelor penale a inculpatului prev. de art. 74 lit. a penal și făcând aplicarea art. 76 lit. c penal îl va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare, circumstanțele reale ale comiterii faptei, forma de participație a acestuia, valoarea prejudiciului cauzat și rămas nerecuperat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului și lipsa antecedentelor penale.
Având în vedere timpul scurs de la data comiterii faptei si până la pronunțarea prezentei hotărâri, știut fiind ca trecerea timpului are consecințe reale ce nu pot fi trecute cu vederea in planul răspunderii penale, în baza art. 81. penal a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care va constitui termen de încercare conform art. 82 Cod penal, iar în baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal. Astfel, pe de o parte, o dată cu trecerea timpului, fapta ca atare, se stinge din memoria oamenilor, timpul stingând rezonanta pe care fapta a avut-o in plan social, iar pe de alta parte inculpatul a trăit toata aceasta perioada sub amenințarea răspunderii penale, fapt care coroborat cu împrejurarea că in timpul scurs de la data săvârșirii infracțiunii, nu a mai săvârșit o alta infracțiune, permite concluzia indubitabila ca el s-a îndreptat, fiind astfel evident, din considerentele expuse, ca o constrângere de genul aplicării unei pedepse mai mari sau executarea acesteia în regim de detenție apare ca inoportuna si inutilă.
În baza art. 71 alin. 2. penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și penal, iar în baza art. 71 alin. 5. penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Având în vedere că pe parcursul urmăririi penale inculpatul a fost arestat 5 zile, în baza art. 88. penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din 14.04.2000 până la 19.04.2000.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că SC Import Export SRL O s-a constituit parte civilă în cauză cu valoarea facturii emise către SC Import Export SRL la care se adaugă penalitățile de întârziere. Întrucât prin infracțiunea de înșelăciune partea civilă a fost prejudiciată cu suma echivalentă cu valoarea mărfurilor livrate, în baza art. 14, 346.C.P.P. cu ref. la art. 998. civil a obligat pe inculpatul la plata sumei de 3.224,57 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile SC EXPORT IMPORT SRL O și a respins pretențiile reprezentând penalități de întârziere, întrucât nu s-a făcut dovada existenței vreunei clauze penale, penalitățile de întârziere nefiind menționate într-un contract.
Tot sub aspectul laturii civile instanța a constatat că partea vătămată Carne SA T, punctul de lucru S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 131.132,18 lei reprezentând contravaloarea conservelor de carne și a produselor din carne, livrate societății SRL. Întrucât pe parcursul soluționării cauzei partea civilă a intrat în procedura lichidării, iar prin sent. civilă nr. 117 din 19.04.2007 a Tribunalului Timișs -a dispus închiderea procedurii față de partea civilă și radierea acesteia din evidențele ORC T, instanța a constatat că partea civilă SA Taf ost radiată, iar suma cu care s-a constituit parte civilă nu îi mai poate fi acordată întrucât nu mai există ca persoană juridică, urmând ca în baza art. 118 lit. e penal să confiște de la inculpatul suma de 131.132,18 lei.
În baza art. 14, 346 alin. 3.C.P.P. a respins pretențiile civile formulate de partea civilă SC SA
În baza art. 445.C.P.P. a anulat ca false filele CEC M -, M - și M -, pe care în baza art. 118 lit. b penal le-a confiscat în favoarea statului.
În baza art. 189.C.P.P. a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr. 3730 din 01.07.2005.
In baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Împotriva acesteia hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel partea civilă SC SA
Prin decizia penală nr. 38/2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă O, cu sediul O, Calea Clujului nr. 161, județul B împotriva sentinței penale nr. 1306/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totalitate, obligând pe apelant să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bas umei de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 6179/29.12.2008
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Analizând sentința atacată prin prisma apelului declarat în cauză cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 371.pr.pen. instanța a reținut că aceasta este nefondat, iar hotărârea atacată este legală și temeinică.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeas -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, primul în calitate de autor, iar al doilea în calitate de complice pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2, 4.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. în dauna părților vătămate SC COM SA T și SC Export Import SRL Această infracțiune a fost descrisă la punctul 1 din rechizitoriu. Inculpata a fost trimisă în judecată și pentru o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2, 4.pen. comisă în dauna părții civile SC SA Această infracțiune este descrisă la punctul 2 din rechizitoriu.
Apelul declarat în cauză poate viza doar infracțiunea descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, deoarece SC SA are calitate procesuală doar cu privire la aceasta, iar potrivit dispozițiilor art. 371.pr.pen. instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport de calitatea pe care apelantul o are în proces.
Infracțiunea comisă în dauna SC Sa O constă în aceea că în data de 13.12.1999, s-a prezentat la sediul părții civile o persoană de sex feminin sub numele de, ca reprezentant al SC Import Export SRL Aceasta a achiziționat produse textile în valoare de 95.668.631 lei vechi, livrate conform facturii fiscale nr. -. Pentru plata acestora a fost emisă fila CEC M 306 - care purta în fals ștampila băncii trase și care a fost introdusă în bancă la data de 05.01.2001, fiind refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.
În mod corect, instanța de fond a stabilit că inculpata nu este autorul acestei infracțiuni. Pentru a concluziona astfel, instanța de fond a avut în vedere declarațiile inculpatei care orice participare și care se coroborează cu concluziile expertizelor grafologice efectuate în cauză. Conform expertizei grafologice efectuată de Laboratorul Interjudețean T (171-176 dosar fond) scrisul de completare și semnătura de la rubrica trăgător nu au fost efectuate de inculpată. Expertiza efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice ( 358-363 dosar fond) a arătat că scrisul de completare nu-i aparține inculpatei și nu poate stabili dacă semnătura a fost sau nu efectuată de aceasta. Martora a arătat că nu inculpata este persoana care s-a prezentat la sediul SC SA pentru a ridica marfa ( 82 dosar fond). Martorul G ( 152 dosar fond) a arătat că nu poate să susțină că inculpata este persoana care s-a prezentat la sediul SC SA. Martorul ( 84 dosar fond) a arătat că soția sa nu a părăsit Bul în perioada în care s-ar fi comis infracțiunea. Singurul martor care o indică pe inculpată ca fiind persoana ce s-a prezentat la sediul SC SA pentru a ridica marfa este martora, dar și aceasta a arătat că persoana respectivă avea altă constituție și altă coafură ( 83 dosar fond).
Față de aceste probe, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea principiului "in dubio pro reo" și a dispus achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. c pr.pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, soluția instanței de fond de respingere a pretențiilor civile formulate de SC SA este corectă. Reținând că inculpata nu a participat sub nici o formă la comiterea infracțiunii comisă în dauna SC SA, nu se poate reține nici că aceasta ar fi autorul faptei prejudiciabile care a creat prejudiciul părții civile. Acțiunea civilă în procesul penal are caracter accesoriu celei penale, iar soluția dată în acțiunea penală determină soluția în ceea ce privește acțiunea civilă. Potrivit art. 346 alin. 3.pr.pen. instanța penală nu poate acorda despăgubiri când în latura penală a cauzei se dispune achitarea deoarece fapta nu a fost comisă de inculpat.
Nu poate fi primită nici susținerea apelantei că s-ar impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea SC SA deoarece nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Nici măcar nu s-a susținut pe parcursul procesului penal că acesta ar fi comis vreun act cauzator de prejudiciul părții civile SC SA, nu a fost trimis în judecată pentru vreo infracțiune comisă în dauna acestei societății, iar condamnarea sa privește o infracțiune care nu are nici o legătură cu partea civilă SC SA.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a reținut că apelul este nefondat și în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă O, cu sediul O, Calea Clujului nr. 161, județul B împotriva sentinței penale nr. 1306/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totalitate, obligând pe apelant să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului B suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 6179/29.12.2008.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs partea civilă SC SA O, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauză, să fie condamnați ambii inculpați la o pedeapsă justă, cu obligarea la plata despăgubirilor civile și la cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a făcut dovada nevinovăției inculpatei.
Curtea, examinând hotărârile prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de aceștia, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod procedură penală.
Astfel, inculpații și erau la data săvârșirii faptei încadrați în muncă, cu trecut nepedepsit iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și faptele și mai ales gradul de pericol ridicat al unor asemenea fapte.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o majorare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi temeinică, lipsind conținutul dispozițiilor art. 72 și art. 52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 Cod procedură penală, obligă pe recurent la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de partea civilă SC SA O împotriva deciziei penale nr. 38/A din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 300 lei, onorariu pentru avocat din oficiu -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și suma de 500 lei în favoarea inculpatei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. - 30.06.2009
Jud. apel - -
Jud. fond - C
Tehnored. - 3 ex. - 30.06.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Munteanu Traian
