Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 301/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 301/R/2009
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în O,-, județul B, cu reședința în O,-, -.1,.A,.2, județul B împotriva deciziei penale nr.61/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.1325/P din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr.-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art.215 alin.1 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul ales al acestuia avocat G, în baza împuternicirii avocațiale nr.61 emisă la 20 mai 2009 de Baroul Bihor.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent depune copia cărții de identitate a inculpatului recurent.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat G solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Invocă temeiul de drept: art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod procedură penală, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor. În prezența cererii de suspendare a judecății, instanța trebuia să se pronunțe printr-o încheiere, în baza probelor existente la dosarul cauzei. Instanța a omis această modalitate imperativă de soluționare a cauzei iar pe fondul respingerii cauzei se face referire la prevederile textului amintit, în sensul că are aplicabilitate doar în condițiile unei imposibilități fizice. Textul de lege, care are un caracter imperativ, nu distinge dacă trebuie să fie o imposibilitate fizică sau psihică. Consideră că s-au încălcat prevederile imperative ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Procurorul achiesează la punctul de vedere exprimat de tribunal și solicită respingerea recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele.
Prin sent.pen.nr.1325/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art. 215 alin. 1.pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14.pr.pen. raportat la art. 346.pr.pen. cu referire la art. 998-999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 în echivalent în lei în favoarea părții vătămate.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul lunii septembrie 2002 partea vătămată a cunoscut-o pe martora. Prin intermediul acesteia l-a cunoscut și pe inculpat, fostul concubin al acesteia. Din discuțiile purtate, martora și inculpatul au aflat că partea vătămată dorește să călătorească în SUA, dar nu are viză turistică. Inculpatul s-a oferit să o ajute spunând că are relații la T, cunoaște persoane influente și poate să-i obțină de la Consulatul American viza turistică. Nu a indicat vreo persoană cu nume sau funcție de la Consulat asupra căruia să fi susținut că are influență. I-a cerut pentru acest serviciu suma de 4.000 A solicitat să-i achite prima tranșă de 2.000, reprezentând taxele legale ce trebuie achitate pentru obținerea vizei și comisionul său. Partea vătămată a fost de acord, iar la câteva zile s-a dus la locuința inculpatului însoțită de martorul G. Acesta a așteptat-o în mașină, iar partea vătămată a mers în locuința inculpatului și i-a dat suma de 2000 ( 6 ). Conform înțelegerii avute, urma să-i dea inculpatului și pașaportul său, dar acest lucru nu a mai fost posibil deoarece nu a reușit să-l mai contacteze.
Martora a arătat că a aflat că inculpatul i-a promis părții vătămate că îi va rezolva viza turistică pentru SUA, contra sumei de 2000, dar nu a asistat la vreo discuție pe această temă între cei doi ( 8 ).
Martorul Gaa rătat că a însoțit-o pe partea vătămată la locuința inculpatului. În prezența sa, acesta a afirmat că i-a rezolvat viza pentru SUA. că partea vătămată i-a plătit inculpatului suma de 2.000
Fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1.pen.
Din expertiza efectuată de Institutul de Medicină Legală Tar ezultat că inculpatul a acționat cu discernământ în momentul comiterii faptei. Din conținutul expertizei rezultă că la întocmirea acesteia s-au avut în vedere și expertizele efectuate de Serviciul de Medicină Legală al județului B, înlăturându-se însă concluziile lor.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.pen. circumstanțele reale ale comiterii faptei, prejudiciul cauzat, aspectul că acesta a rămas nerecuperat, modul în care a acționat inculpatul determinând-o pe partea vătămată (juristă) să-i remită suma de bani, circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale și este bolnav psihic.
Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art. 215 alin. 1.pen. a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că raportat la fapta comisă este nedemn de exercițiul acestora.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și în baza art. 81.pen. și art. 71 alin. 5.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14.pr.pen. raportat la art. 346.pr.pen. cu referire la art. 998-999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 în echivalent în lei în favoarea părții vătămate, sumă pe care aceasta a dat-o inculpatului pentru obținerea vizei turistice in SUA.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, in termen legal a declarat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr. 61/A din 4 martie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 1 litera b Cod procedură penală, a respins ca ca nefondat apelul penal declarat de apelantul inculpat, fiul lui și, ns. la 13.05.1978 în O, CNP - - împotriva sentinței penale nr. 1325 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că acesta este nefondat, și l-a respins în consecință.
Astfel, instanța de fond, pe baza probelor de la dosar, a reținut corect starea de fapt, dispunând condamnarea inculpatului cu suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani și a avut in vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de Institutul de medicină-legală T din care rezultă că inculpatul a acționat cu discernământ in momentul comiterii faptei. Este de precizat faptul că din conținutul acestei expertize rezultă că la întocmirea ei s-au avut in vedere și expertizele efectuate de B, fiind înlăturate insă concluziile acestora.
Așa fiind, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 1 litera b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul inculpat, împotriva sentinței penale nr. 1325 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală a obligat pe apelant să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este fondat.
În mod nelegal instanța de apel a soluționat cauza fără a se pronunța asupra cererii de suspendare a procesului penal formulată de inculpat din motive de boală, cerere esențială pentru soluționarea prezentului dosar.
Astfel, în ședința publică din 4.03.2009, când s-a și soluționat apelul pe fond, apărătorul inculpatului a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei pe motive de boală, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că "inculpatul este deteriorat psihic, dar probabil, într-o stare psihică, dar posibil și într-o stare disociativă pseudodemențială, astfel încât nu poate participa la procesul penal pendent", însă instanța s-a pronunțat asupra apelului pe fond, fără a se pronunța în vreun fel asupra cererii adiacente formulate în sensul admiterii sau respingerii acesteia.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală va admite recursul penal declarat de inculpatul împotriva 61/A/4.03.2009 a Tribunalului Bihor pe care o va casa și va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor.
Cheltuielile judiciare vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit."c" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 61/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
(în concediu de odihnă
semnează președintele
completului )
Red. - 8.07.2009
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnored. - 2 ex. - 8.07.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Munteanu Traian
